Secventa
poetica
Din punctul de vedere al "sintaxei" /
"gramaticii poeziei", unde unitatea structurala de baza este versul-propozitie, corespunzand unui enunt poetic minimal de tipul subiect - predicat, desigur, secventa poetica este o unitate maximala ce consta intr-un lant
de enunturi - poetice - minimale, in care echivalenta, contiguitatea devin
factori constitutivi esentiali.
"Un lant" de unitati poetice maximale -
adica de secvente conectate - alcatuieste o structura
poetica.
In antichitate, secventa desemna si un
imn religios in proza, care se canta la anumite sarbatori catolice (DN, 972)
Intr-o secventa poetica, desigur, dupa cum
subliniaza si Roman Jakobson (supra v. functiile comunicarii), "echivalenta devine factorul
constitutiv al secventei"; aici, se poate cerceta "lucrarea la apogeu" a functiei poetice, "locul (ei) central in comunicarea
estetica", dar si capacitatea maxima de selectie
si de combinare, in sublimul orizont
al cunoasterii metaforice, deoarece "principiul
echivalentei este proiectat de pe axa selectiei pe axa combinarii".
