Romanul postbelic - morometii, marin preda

ROMANUL POSTBELIC

Morometii, Marin Preda

Pregatit de proza scurta din volumul de debut Intalnirea din pamanturi (1948) - nuvelele Dimineata de iarna, O adunare linistita, In ceata sau schita Salcamul - care prefigu­reaza motive, intamplari si personaje, primul roman scris de Marin Preda, Morometii, este alcatuit din doua volume, publi­cate la doisprezece ani distanta: in 1955, volumul I, iar in 1967, volumul al II-lea. Desi modalitatea artistica si problematica celor doua vo­lume difera, romanul este unitar, deoarece reconstituie imaginea satului romanesc intr-o perioada de criza, in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial (deceniile IV-VI). Sunt inregistrate trans­formarile vietii rurale, ale mentalitatilor si ale institutiilor, de-a lungul unui sfert de secol, si se impune o tipologie noua in proza romaneasca. Romanul prezinta destramarea - simbolica pentru gospodaria taraneasca traditionala - a unei familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii, Silistea-Gumesti.

Titlul Morometii asaza tema familiei in centrul romanu­lui, insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru trans­formarile din satul romanesc al vremii. Astfel ca romanul unei familii este si 'un roman al deruralizarii satului', o fresca a vietii rurale dinaintea si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Perspectiva naratorului obiectiv se completeaza prin aceea a reflectorilor (Ilie Moromete, in volumul I, si Niculae, in volumul al II-lea), ca si prin aceea a informatorilor (personaje - martori ai evenimentelor, pe care le relateaza ulterior altora, de exemplu, al lui Parizianu despre vizita lui Moromete la ba­ieti, la Bucuresti). Efectul este limitarea omniscientei. Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si accelerarea gradata a timpului naratiunii. Volumul este structurat in trei parti, cu o actiune concen­trata, care, se desfasoara pe parcursul verii, cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Prima parte, de sambata seara pana duminica noaptea, contine scene care ilus­treaza monografic viata rurala: cina, taierea salcamului, intal­nirea duminicala din poiana lui Iocan, hora s.a. Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cu oile, la Bucuresti, partea a treia, de la seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga feciorilor. Cele trei parti confera echilibrul compozitiei: Fiecare par­te incepe cu o prezentare de ansamblu: masa, prispa si secerisul. Simetria compozitionala este data de cele doua referiri la tema timpului, in primul si in ultimul paragraf al volumului. La in­ceput, aparent ingaduitor, "timpul era foarte rabdator cu oamenii; viata se scurgea fara conflicte mari", pentru ca enuntul din finalul volumului, "timpul nu mai avea rabdare" sa modifice imaginea timpului care devine necrutator si intolerant.

Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete. Este mai intai dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai din prima casatorie: Paraschiv, Nila si Achim, izvorat dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea si de a-i pretui valorile (pamantul - banii). Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui. Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei, promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe nu­mele ei, dar amana indeplinirea promisiunii. Nemultumita, ea isi gaseste initial refugiul in biserica, dar in al doilea volum, Catrina il paraseste pe Ilie, dupa ce afla de propunerea facuta fiilor lui la Bucuresti. Al treilea conflict se desfasoara intre Moromete si sora lui, Guica, care si-ar fi dorit ca fratele vaduv sa nu se recasa­toreasca. In felul acesta, ea ar fi ramas in casa fratelui, sa se ocupe de gospodarie si de cresterea copiilor, pentru a nu ramane singura la batranete. Faptul ca Moromete se recasatorise ii aprinsese ura impotriva lui, pe care o transmite celor trei fii mai mari.

Un alt conflict, secundar, este acela dintre Ilie Moromete si fiul cel mic, Niculae. Copilul isi doreste cu ardoare sa mearga la scoala, in timp ce tatal, care trebuie sa plateasca taxele, il ironizeaza ("alta treaba n-avem noi acuma! Ne apucam sa studiem") sau sustine ca invatatura nu aduce nici un "beneficiu".

Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative. In prim plan se afla Morometii, o familie numeroasa, ma­cinata de nemultumiri mocnite. Taran mijlocas, Ilie Moromete incearca sa pastreze intreg, cu pretul unui trai modest, pamantul familiei sale, pentru a-l transmite apoi baietilor. Fiii cei mari ai lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nila si Achim isi doresc indepen­denta economica. Ei se simt nedreptatiti pentru ca, dupa moartea mamei lor, Ilie Moromete s-a insurat cu alta femeie, Catrina, si ca are inca trei copii: Tita, Ilinca si Niculae. Indemnati de sora lui Ilie, Maria Moromete, poreclita Guica, cei trei baieti pun la cale un plan distructiv. Ei intentioneaza sa plece la Bucuresti, fara stirea familiei, pentru a-si face un rost in acest scop, ei vor sa ia oile cumparate printr-un imprumut la banca si al caror lapte constituie principala hrana a familiei si caii, indispensabili pentru munca la camp. Prin vanzarea oilor si a cailor, ar obtine un capital pentru a incepe viata la oras. Achim ii propune tatalui sa-i lase sa plece cu oile la Bucuresti, sa le pasca in marginea orasului si sa vanda laptele si branza la un pret mai bun in capitala. Moromete se lasa convins de utilitatea acestui plan. Insa Achim vinde oile la Bucuresti si asteapta venirea fratilor. Dupa amanarile generate de refuzul lui Nila de a-si lasa tatal singur in preajma secerisului, cei doi fug cu caii si cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit sa vanda din nou o parte din pamant pentru a-si reface gospoda­ria, pentru a plati foncierea, rata la banca si taxele de scolarizare ale lui Niculae, fiul cel mic.

Planurile secundare completeaza actiunea romanului, conferindu-i caracterul de fresca sociala: boala lui Botoghina, revolta taranului sarac Tugurlan, familia chiaburului Tudor Balosu, dra­gostea dintre Polina si Birica, discutiile din poiana lui Iocan, rolu1 institutiilor si al autoritatilor in satul interbelic. Cuplul Polina - Birica reflecta tema iubirii si a casatoriei care nu tine cont de constrangerile sociale. Casatoria dintre fiica unui chiabur si un taran sarac se construieste polemic la adresa cuplului Ion - Ana, din romanul lui Liviu Rebreanu.

Exista in primul volum al romanului Morometii cateva secvente narative de mare profunzime: Scena cinei este considerata de Ovid Crohmalniceanu ,,prima schita a psihologiei Morometilor". Descrierea cinei se realizeaza lent, prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei pare a surprinde un moment din existenta familiei traditionale condusa de un tata autoritar. Ilie Moromete pare a domina o familie formata din copii proveniti din doua casatorii, invrajbiti din cauza averii. Asezarea in jurul mesei sugereaza evolutia ulterioara a conflictului, iminenta destramare a familiei.

O alta secventa epica cu valoare simbolica este aceea a taierii salcamului. Ilie Moromete taie salcamul pentru a achita o parte din datoriile familiei, fara a vinde pamant sau oi. Odata distrus arborele sacru, axis mundi, lumea Morometilor isi pierde sacra­litatea, haosul se instaleaza treptat. Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colecti­vitatii se constituie intr-o adevarata monografie a satului tradi­tional: hora, calusul, intalnirile duminicale din poiana lui Iocan, serbarea scolara, secerisul, treierisul.

Unul dintre cele mai ilustrative episoade pentru viata rurala este secerisul. Este infatisata intr-o maniera originala (prin inregistrarea si acumularea de detalii ale existentei familiale taranesti) o realitate arhetipala: miscarile, gesturile, pregatirea si plecarea la camp se integreaza unui ritual stravechi. Secerisul e trait in acelasi fel de intregul sat, intr-un ceremonial mitic spe­cific colectivitatii traditionale.

In volumul al doilea, structurat in cinci parti, se prezinta viata rurala intr-o perioada de un sfert de veac, de la inceputul anului 1938, pana spre sfarsitul anului 1962. Prin tehnica rezu­mativa, evenimentele sunt selectionate, unele fapte si perioade de timp sunt eliminate (elipsa), timpul naratiunii cunoaste re­veniri (alternanta). Actiunea romanului se concentreaza asupra a doua momente istorice semnificative: reforma agrara din 1945, cu prefacerile pe care ea le aduce si transfomarea "socialista" a agriculturii dupa 1949, perceputa ca un fenomen abuziv. Satul traditional intra intr-un ireversibil proces de disolutie.

Conflictul dintre tata si fiii cei mari trece in planul al doilea. Conflictul principal opune mentalitate a traditionala si mentalitatea impusa, colectivista. Personaje-reflector pentru cele doua mentalitati sunt Ilie Moromete ("cel din urma taran") si fiul sau, Niculae. Vechea imagine a lui Ilie Moromete este distrusa, fiind inlocuita de o alta, lipsita de glorie. Autoritatea lui in sat se di­minueaza, iar unitatea distrusa a familiei nu se reface.

Volumul debuteaza cu o intrebare retorica: "In bine sau in rau se schimbase Moromete?". Ceilalti tarani isi schimba ati­tudinea fata de Ilie Moromete. Fostii prieteni au murit sau l-au parasit, iar cei noi (Matei Dimir, Nae Cismaru, Giugudel, Costache al Joachii) ii par mediocri. Moromete se apuca de negot, treburile ii merg bine, castiga bani frumosi, dar il retrage pe Niculae de la scoala pe motiv ca "nu-i aduce niciun beneficiu". Toata energia tatalui se concentreaza in incercarea de a-i aduce acasa pe baietii fugari. De aceea cumpara la loc pamanturile vandute odinioara si pleaca la Bucuresti pentru a-i convinge sa revina in sat. Paraschiv care lucra acum ca sudor la tramvaie, Nila, ca portar la un bloc si Achim care avea un mic magazin de "Consum alimentar", resping incercarea de reconciliere a tatalui. Mai mult decat atat, afland de propunerea facuta fiilor, Catrina il paraseste si se duce sa locuiasca "in vale", la Alboaica, fata ei din prima casatorie. Destramarea familiei continua cu moartea lui Nila in razboi. Fetele se casatoresc, dar sotul Titei, desi scapa din razboi, moare intr-un accident stupid in sat.

Paralel cu procesul de disolutie a familiei Moromete, este prezentata destramarea satului traditional. Fiul cel mic, Niculae, "un antimorometian ca filosofie a existentei", reprezinta in roman mentalitatea impusa, colectivista. Discutiile dintre tata si fiu au semnificatia unei confruntari intre doua conceptii de viata, intre doua civilizatii. Niculae se indeparteaza din ce in ce mai mult de tatal sau. Se inscrie in partidul co­munist, este trimis la o scoala pentru activisti si se intoarce in sat cu o sarcina de la "judeteana", sa supravegheze buna functio­nare a primelor forme colective de munca: strangerea cotelor si predarea lor catre stat. Pe de alta parte, Ilie Moromete isi pierde prestigiul de altadata. Traieste o iubire tarzie cu Fica, sora mai mica a fostei lui sotii, care a fost toata viata indragostita de el. Apoi se im­plica in viata social-politica a satului, sprijinind candidatura lui Tugurlan in functia de presedinte al Sfatului Popular, pentru ca acesta sa tempereze actiunea de colectivizare. Atitudinea personajului este critica fata de noua societate, care se intemeiaza utopic, pe anularea unei clase sociale, taranimea, adica pe distrugerea unei civilizatii si a unui cod stravechi de cornportament si intelepciune. Moromete se stinge incet, traindu-si ultimii ani de viata in singuratate si tacere. Cazut la pat, el isi ex­prima crezul de viata cand ii spune medicului: "Domnule eu totdeauna am dusa viata independenta!" Romanul se incheie zece ani mai tarziu. Niculae a devenit inginer horticultor si este casatorit cu o fata din sat, Marioara, fiica lui Adam Fantana, care ajunge si, ea asistenta medicala. La inmormantarea tatalui, Niculae afla de la Ilinca, sora lui, ca tatal se stinsese incet, fara a fi suferit de vreo boala. In finalul romanului, tatal si fiul se impaca in visul baiatului. Ampla fresca a satului romanesc (din deceniile IV - VI) surprinde numeroase personaje reprezentative pentru diferite categorii sociale, tipuri umane sau teme infatisate si impune o tipologie noua.

In centrul romanului sta familia Morometilor, iar axul ei este Ilie Moromete, personaj cu un destin simbolic pentru satul traditional. Personaj exponential, prototip al taranului patriarhal, al carui destin exprima moartea unei lumi, "cel din urma taran" reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si de familie. Criza satului arhaic se reflecta in constiinta acestui personaj confruntat, tragic, cu legile implacabile ale istoriei, cu timpul nerabdator. Personaj complex, are o serie de trasaturi (spirit contem­plativ, sociabil si comunicativ, disimulat, inteligent si ironic, fin observator, cu harul de a povesti, un autoiluzionat), care il indi­vidualizeaza intre personajele cartii si care il fixeaza ca tip uman aparte: spiritul morometian.

Paraschiv, Nila si Achim, fiii din prima casatorie, sunt refractari la modul de existenta oferit de tatal lor. Ei reprezinta categoria taranilor dezradacinati. In acest sens, emblematica este scena intalnirii de la Bucuresti cu tatal lor (in volumul al doilea), cand comportamentul lor ofera o imagine grotesca a vietii visate de la oras. Fiul cel mic este stapanit in copilarie de dorinta de a invata carte, iar incepand din adolescenta de ideea de a crea ,,o noua religie a binelui si a raului", o noua dogma. In volumul al doilea, discutiile dintre tata si fiu reprezinta doua mentalitati di­ferite: mentalitatea traditionala si mentalitatea impusa, colectivista. Alte familii, din planurile secundare ale romanului, pun in evidenta diferite aspecte ale societatii rurale: revolta taranului sarac Tugurlan, boala lui Botoghina, caracterul voluntar al fetei de chiabur, Polina, maritata din dragoste cu Birica cel sarac, optiunile politice diverse (Cocosila, Iocan, Aristide), lacomia lui Tudor Balosu, inceputul miscarii legionare

Limbajul prozei narative se remarca prin limpezimea, naturaletea si precizia stilului, oralitatea, lipsa podoabelor, imbi­narea stilului direct si indirect, stilul indirect liber, textul si subtextul ironic.

Morometii este un roman al deruralizarii satului. Criza ordinii sociale se reflecta in criza valorilor morale, in criza unei familii, in criza comunicarii. ,,Din romanul unui destin, Morometii devine romanul unei colectivitati (satul) si al unei civilizatii sanctionate de istorie."( Eugen Simion)