Asonanta
(lat. ad sonare "a suna"; cf. fr. assonance
Asonanta ca figura de stil / sunet este o
repetitie ce consta in reluarea vocalei accentuate in doua sau in mai multe
propozitii / versuri (considerata un "surogat de rima" /
"rima imperfecta", poezia culta, in majoritatea cazurilor, evitand-o).
Din infinitatea de exemple, retinem: «Pe Arges in jos / Cu turma ai
fost. / / Si
mereu lucra. / Zidul se suia / Si o cuprindea» (Monastirea Argesului); «Trecand pe strada ta
/ Pe care nimeni n-o mai stie / Al noptii fosnet evoca:
/ - Filosofie ! // Incet, un paznic fluiera
/ Poema-atata de tarzie / Pustiul noptii evoca: / - Filozofie !»
(Demult de G. Bacovia).
Dar la Eminescu, intr-un catren, gasim si o asonanta savanta "de
rangul trei": sunetul / litera (e) se reia prin cuvantul "de rima" de trei ori (asemene); si in toata strofa, sunetul / litera
e se repeta de treisprezece ori: «Nu e
nimic si totusi e / O sete care-l soarbe, / E un adanc asemene
/ Uitarii celei oarbe.» (Luceafarul de M. Eminescu).
