Stefan cel Mare deschide, in istoria poporului roman, una din
cele mai stralucite pagini din intemeierea statelor medievale. De-a
lungul unei domnii de aproape cincizeci de ani (1457-1504), marele domn a facut
din Moldova
un factor insemnat al relatiilor internationale in
aceasta parte a Europei. Prin activitatea sa remarcabila in sfera politicii
externe, Stefan cel Mare a inaugurat o noua era a afirmarii internationale a
Moldovei, care s-a impus Marilor Puteri vecine, datorita rolului politic pe
care si l-a asumat in conditiile reluarii ofensivei otomane, si-a castigat,
impreuna cu marele ei domn, un prestigiu international care a atras pretuirea
si alianta unor mari puteri, angajate in confruntarea antiotomana. Capetele incoronate i-au cautat alianta, dusmanii l-au privit cu
respect, iar umanistii au fixat pentru posteritate imaginea acestui mare
domnitor.
Pornind de la realitatea istorica, figura lui Stefan cel Mare
a devenit mitica si legendara. Imaginea sa se
proiecteaza in creatiile folclorice si in literatura culta, dand nastere la
unele dintre cele mai insemnate opere istorice.
I. Primele creionari ale imaginii
marelui domnitor.
Prezentarea facuta de cronicari rezuma cateva aspecte ale domniei sale, cu o
cronologie a faptelor si cateva schitari de portret cu valoare artistica, care
desi nu exprima grandoarea figurii marelui domnitor din creatia populara, au
constituit principalul izvor literar de inspiratie.
Inzestrat fiind cu darul de povestitor, G. Ureche este
intemeiatorul portretisticii in literartura romana veche. In
virtutea talentului sau, el selecteaza figurile domnitorilor sau boierilor, le
ierarhizeaza, le da contur propriu, punand alaturi de trasaturile fizice si
anecdote -insusiri de caracter definitorii. Galeria de
imagini-portrete de domnitori din cronica lui dovedeste o varietate
apreciabila, concizie, preciziune de nuante, arta concentrata. Efigia
lui Stefan cel Mare, modelul clasic, este realizat din
linii simple, dovedind o incontestabila arta de portretist. Glorificand eroul
care a dat Moldovei stabilitate si independenta, Ureche concepe povestirea din
cateva momente: imprejurarile mortii domnitorului, portretul acestuia,
sentimentele poporului la moartea lui Stefan, intrarea lui in legenda,
aprecieri asupra vremii si o scurta insemnare istoriografica:
'Fost-au acestu Stefan voda om nu mare la statu, manios si de grabu
varsatoriu de sange nevinovat; de multe ori la ospete omoria fara judetu.
Amintrilea era om intreg la fire, nelenesu, si lucrul
sau il stiia a-l acoperi si unde nu gandiiai, acolo il aflai. La lucruri de
razboaie mester, unde era nevoie insusi se viriea, ca vazandu-l al sai, sa nu sa indaraptieze si pentru aceia raru razboiu de nu
biruia. Si unde biruia altii, nu perdea nadejdea, ca stiindu-sa cazut jos, sa radica deasupra biruitorilor. Mai
apoi, dupa moartea lui, si feciorul sau, Bogdan voda, urma lui luasa, de
lucruri vitejesti, cum se tampla din pom bun, roada buna iase.
Iara pre Stefan voda l-au ingropat tara
cu multa jale si plangere in manastire la Putna, care era zidita de dansul.
Atata jale era, de plangea toti ca dupa un parinte al
sau, ca cunostiia toti ca s-au scapatu de mult bine si de multa aparatura. Ce
dupa moartea lui, pana astazi ii zicu sveti Stefan voda, nu pentru sufletu, ce
iaste in mana lui Dumnezeu, ca el inca au fostu om cu pacate ci pentru
lucrurile lui cele vitejesti, care niminea din domni, nici mai nainte, nici
dupa aceia l-au agiunsu.
Fost-au mai nainte de moartea lui Stefan voda intr-acelasi anu iarna grea si
geroasa, catu n-au fostu asa nici odinioara si decii preste vara au fostu ploi
grele si povoaie de apa si multa inecare de apa s-au facut'
Portretul facut de Grigore Ureche lui Stefan cel Mare are rolul de a emotiona
cititorul, pentru a-i prezenta acestuia figura celebrului domnitor intr-un mod
cat mai somptuos. Cu toate ca Ureche nu a fost contemporan cu voievodul,
informatiile acestuia fiind culese din putinele izvoare scrise din acea
perioada si din traditiile si legendele existente, cronicarul este in masura sa
faca chiar o caracterizare fizica a acestuia ca fiind 'om nu mare de
statu', trasatura care contrasteaza cu caracterizarea morala a
personajului istoric. In aceasta a doua observatie se
reflecta conceptia feudala fata de domnii autocrati. Este bine cunoscuta
ignoranta pe care o avea Stefan cel Mare in fata marii boierimi; poate de aici
porneste nemultumirea cronicarului, nemultumire care-l determine sa-l numeasca
pe erou 'om [ . ] de grabu varsatoriu de sange nevinovat
La realizarea letopisetelor, cronicarii si-au cules informatii din izvoare
scrise, romanesti sau straine, dar pentru personaje istorice mai apropiate, au
folosit si stirile provenite din traditia populara sau din propria amintire.
Dintre ei, cel mai preocupat de traditiile populare a fost Neculce care scrie
si " o sama de cuvinte" despre
Stefan cel Mare deschide, in istoria poporului roman, una din cele
mai stralucite pagini din intemeierea statelor medievale. De-a lungul unei domnii de aproape
cincizeci de ani (1457-1504), marele domn a facut din Moldova un factor insemnat al relatiilor internationale in aceasta
parte a Europei. Prin activitatea sa remarcabila in sfera politicii externe,
Stefan cel Mare a inaugurat o noua era a afirmarii internationale a Moldovei,
care s-a impus Marilor Puteri vecine, datorita rolului politic pe care si l-a
asumat in conditiile reluarii ofensivei otomane, si a castigat, impreuna cu
marele ei domn, un prestigiu international care a atras pretuirea si alianta
unor mari puteri, angajate in confruntarea antiotomana. Capetele
incoronate i-au cautat alianta, dusmanii l-au privit cu respect, iar umanistii
au fixat pentru posteritate imaginea acestui mare domnitor.
Pornind de la realitatea istorica, figura lui Stefan cel Mare
a devenit mitica si legendara. Imaginea sa se
proiecteaza in creatiile folclorice si in literatura culta, dand nastere la
unele dintre cele mai insemnate opere istorice.
Unul din primele portrete din literatura romana reprezinta
primul portret literar al atat de cunoscutului domnitor Stefan cel Mare
realizat de cronicarul Grigore Ureche. Inzestrat fiind cu darul de
povestitor, G. Ureche este intemeiatorul
portretisticii in literartura romana veche. In virtutea
talentului sau, el selecteaza figurile domnitorilor sau boierilor, le
ierarhizeaza, le da contur propriu, punand alaturi de trasaturile fizice si
anecdote -insusiri de caracter definitorii. Galeria de
imagini-portrete de domnitori din cronica lui dovedeste o varietate
apreciabila, concizie, preciziune de nuante, arta concentrata. Efigia
lui Stefan cel Mare, modelul clasic, este realizat din
linii simple, dovedind o incontestabila arta de portretist, de altfel istoria
literara i-a retinut o buna parte din portrete drept model.
Glorificand eroul care a dat Moldovei stabilitate si independenta, Ureche
concepe povestirea din cateva momente: imprejurarile mortii domnitorului,
portretul acestuia, sentimentele poporului la moartea lui Stefan, aprecieri
asupra vremii si intrarea lui in legenda.
Importanta randurilor pe care cronicarul le-a inchinat acestui domnitor s-a
dovedit a fi mult mai mare decat autorul insusi, probabil, a banuit, caci
aceste randuri au inspirit numeroase opere care au evocat personalitatea
legendara a voievodului, precum Vasile Alecsandri, Barbu Stefanescu-Delavrancea,
Mihail Sadoveanu, el insasi numit "Stefan cel Mare al literaturii noastre
