Inorogul din gradina
James Thurber
Intr-o dimineata insorita, un om care isi lua micul
dejun pe terasa casei sale isi ridica privirea de pe jumari
si vazu un inorog alb cu un corn de aur, care pastea
linistit trandafirii din gradina. Omul se duse repede in
dormitor, unde sotia inca mai dormea, si o trezi. "In
gradina noastra e un inorog", spuse el. "Mananca
trandafiri." Sotia deschise un ochi neprietenos si se uita la
el. "Inorogul este un animal mitologic", spuse ea si ii intoarse spatele.
Omul se intoarse incet pe terasa si cobori in gradina.
Inorogul inca se mai afla acolo; acum se infrupta din lalele. "Uite,
inorogule," spuse omul smulgand un crin si dandu-i-l. Inorogul il
mesteca cu gravitate. Vesel din cale-afara ca in gradina
lui se afla un inorog, omul se duse in dormitor si isi trezi
sotia din nou. "Inorogul a mancat un crin", spuse el. Sotia se
ridica in capul oaselor si il privi cu raceala. "Esti
nebun", spuse ea, "si-am sa te trimit la casa de nebuni.". Omul,
caruia nu-i placusera niciodata cuvintele "nebun" si
"casa de nebuni", cu atat mai putin acum, intr-o dimineata atat
de frumoasa cand in gradina sa se afla un inorog, se gandi cateva
clipe si spuse: "O sa mai vorbim despre asta." Se indrepta spre
usa si adauga: "Are un corn de aur in mijlocul
fruntii". Apoi se intoarse in gradina pentru a vedea inorogul;
dar inorogul plecase. Omul se intinse intre trandafiri si adormi.
De indata ce sotul iesi din casa, sotia se
dadu jos din pat si se imbraca cat putu de repede. Era
foarte tulburata si ochii ii straluceau de o bucurie
rautacioasa. Telefona la politie si unui
psihiatru; le spuse sa vina in graba si sa aduca
si o camasa de forta. Politistii si
psihiatrul sosira, se asezara pe scaunele oferite si se
uitara la ea cu mare interes. "Azi dimineata", spuse ea,
"sotul meu a vazut un inorog." Politistii se uitara la
psihiatru iar psihiatrul se uita la politisti. "Mi-a spus
ca a mancat un crin", continua ea. Psihiatrul se uita la
politisti iar politistii se uitara la psihiatru. "Mi-a
spus ca are un corn de aur in mijlocul fruntii", adauga ea.
La un semn facut de psihiatru, politistii sarira de pe
scaune si o insfacara pe sotie. Se chinuira mult
pana sa o imobilizeze, pentru ca se zbatea ca o fiara,
dar pana la urma o dovedira. Tocmai cand izbutisera sa
o vare in camasa de forta, sotul se intoarse in
casa.
In
cel de-al doilea volum, "Izvorul Alb", se intalneste aceeasi
impletire a celor doua fire narative. Ionut Jder este ostean la
cetatea Neamtului cu Samoila si Onofrei, cei doi fii ai
starostelui Nechifor Caliman. El astepta prilejul de a-si
dovedi iscusinta si devotamentul fata de domn. Stefan
organizeaza o vanatoare la Izvorul Alb, la Ceahlau, care avea ca scop
gasirea unui pustnic caruia Stefan avea sa-i puna
unele tainice intrebari. El cauta un raspuns la problema
nationala, daca sa angajeze principatul Moldovei intr-un
razboi cu imperiul Otoman. Sihastrul cautat murise si nu-l poate
sfatui, dar domnul Stefan il viseaza binecuvantand un pojar
urias. Se sugereaza prin interpretarea Apocalipsei Sfantului Ioan de
catre Nicodim, ca un calaret pe un cal alb va invinge
fiara.
Apoi
firul narativ se muta la Suceava, unde are loc primirea printesei
Maria de Mangop. Se surprinde fastul de la curtea domneasca cu prilejul
nuntii domnului Stefan : "Din petrecerea aceea stralucita,
lumea nu intelegea decat ceea ce se arata ochilor : lumini, culori,
cantece, prin fumul de miresme, sub bolta sfantului lacas. Jupanesele
din Tara-de-Sus, dintre care nu lipsea nici una, aratau
frumuseti care de care mai slavite - unele slavite cu treizeci
de ani in urma, altele slavite in vremea de fata - si pandeau
inlaturarea hohotului miresei dintre randurile de beteala de aur, ca
sa aiba incredintare de bucurie. Imparatita nu-i
frumoasa; in schimb nu-i nici tanara! Are pe ea insa
nestemate care nu s-au mai vazut niciodata in Tara Moldovei.Parintele
Teoctist a asezat pe fruntile mirilor cununa si i-a binecuvantat.
Dupa o randuiala de la Bizant, mireasa s-a inchinat intai imparatului
sau. Apoi a primit de la Birtoc-Voievod si de la Basarab-Voievod doua
faclii, cate una in fiecare mana. Cu aceste faclii, Doamna
mireasa s-a intors spre boieri, inchinandu-se; apoi a venit si catre
jupanese cu aceeasi inclinare a fruntii. Obrazul ii era descoperit ca
sa fie cunoscut de toti. Dupa ce s-a inchinat boierilor si
dregatorilor, Doamna Maria a trecut printre cei de fata cu pas masurat.
Din naos a iesit in pronaos salutand. In sfarsit a dat in pridvor si
in lumina soarelui de amiaza asupra ograzii, unde stateau
bulucite randurile de slujitori si noroade. Catre toti s-a inchinat
din nou, tinand in mana facliile. Apoi s-a intors catre stapanul
sau, dandu-i faclia din dreapta si punand mana sa dreapta in
dreapta mariei sale, cerand mila si aparare.". Ionut
Jder face parte din suita domnului. Jderii primesc o misiune delicata, sa
duca la Cetatea Neamtului pe sotia lui Radu-Voda si pe
fiica aces
"I-ati spus sotiei dumneavoastra ca ati vazut
un inorog?" intrebara politistii. "Nici vorba",
raspunse sotul. "Inorogul este un animal mitologic." "Asta-i tot ce
voiam sa stiu", spuse psihiatrul. "Luati-o. Imi pare rau,
domnule, dar sotia dumneavoastra e nebuna de legat."
Asa ca o dusera de acasa, in ciuda blestemelor si
a tipetelor ei, si o inchisera intr-un ospiciu. Sotul
trai fericit pana la sfarsitul zilelor sale.
Morala: Nu zice nebun pana nu esti sarit.
