D-l Goe comentariu

D-l Goe

Goe este personajul principal al schitei cu acelasi nume caruia i se adauga in titlu apelativul ,, domnul^'' cu evidente intentii satirice, caci, prin comportarea sa, el nu e decat un copil rasfatat si obraznic, apartinand unei familii instarite, care se pretinde a fi din inalta societate. Punctele de suspensie folosite dupa titlu dau cititorului posibilitatea sa sesizeze inca de la inceput ironia. El participa la toate momentele actiunii, faptele importante fiind savarsite de el, in timp ce personajele reactioneaza in functie de ,, nazbatiile puisorului^''.

Tanarul Goe poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie cu inscriptia pe panglica ,,Le formidable^'' si sub ea biletul de calatorie infipt de tanti Mita. Desi eforturile familiei merg in directia prezentarii lui ca un tanar "domn", comportarea si limbajul baiatului sunt ale unui copil obraznic. Vestimentatia evidentiaza aroganta afisata ostentativ de un copil al carui singur ,, merit^'' este acela de a fi ramas repetent. Cu toate acestea, el este obisnuit de familie sa fie recompensat si atunci cand nu este cazul, sa primeasca totul la comanda si neconditionat. De aceea i se pare normal ca trenul sa soseasca atunci cand doreste el ,,Mam- Mare de ce nu mai vine ! . Eu vreau sa vie.^''

La fel ca intreaga familie, el se crede foarte destept si de aceea se adreseaza jignitor mamei si bunicii atunci cand e adusa in discutie forma corecta a substantivului ,, marinar^''. ,, Vezi ca sunteti proaste amandoua ?^''. Supunerea si respectul exagerat al doamnelor fata de baiat, caruia i se adreseaza adesea cu "dumneata" sunt ridiculizate de scriitor. Aceeasi lipsa de respect o dovedeste si cand tanarul binevoitor il sfatuieste sa nu scoata capul pe fereastra : ,, Ce treaba ai tu, uratule !^''. Gestul necuviincios de a se stramba la strain demonstreaza ca nu admite sa fie dojenit sau avertizat, luand aerul unui om mare. Urletele, tipetele, zbieretele sunt modul sau firesc de a se manifesta ori de cate ori nu ii convine ceva sau cand se afla in pericol, la care se adauga bataile din picior ori cu pumnii. Neastamparat, el nu cunoaste nici o autoritate in familie, iar greselile ii sunt interpretate ca dovezi clare ale desteptaciunii iesite din comun.

E micul tiran al familiei, un domn in devenire, care speculeaza cu abilitate sentimentele si slabiciunile celor trei dame, profitand de dragostea exagerata a bunicii si de inconsecventa mamei, fiind tot mai obraznic. Cu toate acestea cele trei dame il considera deosebit de destept si sensibil ; ,, ti-ai gasit pe cine sa inseli ^» ,, Ce faci, soro, esti nebuna, nu stii ce simtitor e ?^,,.

Raportat la alte personaje ale lui Caragiale din aceeasi categorie, Goe este un Ionel mai evoluat ca varsta si in privinta comportamentului obraznic. Goe este de fapt opera greselilor de educatie facuta de trei dame : inversarea raportului munca-recompensa, lipsa unitatii masurilor educative, inadecvarea metodelor in functie de faptele savarsite si de gravitatea lor, indulgenta exagerata, intransigenta dominata de suprapunerea unor presupuse calitati si complicitatea cu faptasul.

Goe este caracterizat direct de catre narator a carui ironie este sensibila inca din titlul, de cele trei doamne care il socotesc destept si sensibil in ciuda obrazniciei, a lenei si a incapacitatii sale intelectuale si de catre domnul binevoitor care il atentioneaza adresandu-i-se ,, puisorule^,,.

Autorul surprinde cu finete si ironie trasaturile de caracter ale personajului, atat prin fapte, gesturi, comportament, cat si prin limbaj sau prin tonul folosit.

Insusirile lui Goe sunt evidentiate si indirect prin vorbe, dar mai ales prin felul de a actiona : scoate capul pe fereastra, se blocheaza in toaleta, trage semnalul de alarma, etc.

Autorul priveste cu ingaduinta multe din nazbatiile lui Goe tratandu-le cu umor. Insa, cand obraznicia baiatului intrece orice limita, Caragiale devine neiertator prin atitudinea pe care o adopta. Este ironic atunci cand remarca faptul ca Goe este dus la Bucuresti ,, ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta^,,. Aceeasi ironie dispretuitoare o degaja si diminutivele folosite de autor in relatarea intamplarilor : « puisorule ».

Vazut in relatie cu familia, dar si cu persoanele din jurul sau, Goe dezvaluie contrastul dintre aparenta si esenta, intre ceea ce vrea sa para in ochii celorlalti, un tanar de familie buna, destept si educat, si ceea ce se dovedeste a fi in realitate, un baiat lenes, obraznic, arogant si nemanierat.

Goe nu e un personaj particular, ci reprezinta o categorie umana, deci un tip. El starneste rasul, un ras amar, care indeamna la un comportament diferit, pentru a nu deveni ridicol.