Argoul in romana actuala - evaluare

EVALUARE I

1]play-back pronunite plei-bec;                               shopping pronuntie soping;

week-wnd pronuntie uichend;                                 whisky pronuntie uis-chi;

business pronuntie bizniz;     body-guard pronuntie badigard;

speech pronuntie spici;                                            shop pronuntie sop;

show pronuntie sou;                                                marijuana pronuntie marihuana.

2] business, blue-jeans, camping, kitsch, lider, mersi, stres, outsider, corigent.

3] Relatie de paronimie.

*Apropia: a se deplasa in spatiu, maiaproape de cineva. Ex: Nut e apropia de caine, s-ar putea sa te muste

*Apropria: a-si insusi un lucru. Ex: Este impotriva bunelor maniere a-ti apropria lucrurile altor persoane

*Colabora: a participa alaturi de altii la realizarea unei actiuni sau a unei opera care         se efectueaza in comun. Ex: este bine a colabora in toate domeniile pentru a-ti imbogatii experienta

*Corobora: a intari, a sprijini, a da putere. Ex: Faptele anterioare coroborate cu cele recente au dus la inchiderea lui pe viatza intr-o inchisoare de maxima siguranta.

*Emigrant: persoana care pleaca din propria tara,intr-o alta tara si se stabileste definitiv sau temporar acolo. Ex: Din comportamentul  si vocabularul sau pare a fi un emigrant.

*Imigrant: persoana care vine intr-o tara straina, pentru a se stabili aici. Ex: Nu sunt de aici, sunt un imigrant.

*Familiar: simplu, prietenos, obisnuit.    Ex: Mi-a vorbit intr-un mod familiar

*Familial: care apartine familiei, destinat familiei. Ex: Acest discurs familial a stat la baza impacarii dintre voi.

*Literar: care apartine literaturii, propriu literaturii.    Ex: Acest text este un text literar.

*Literal: care se reproduce cuvant cu cuvant, exact asa cum este in text.

Ex: Profesoara ne-a spus sa redam literal textul din carte.

*Or: dar,insa. Ex: Or mai sti pacatul, cine stie ce a mai facut

*Ori: conjunctie cu functie disjunctive: sau.      Ex: Cumparati mere sau banane?

*Miner: muncitor clificat care lucreaza intr-o mina.

Ex: In vacanta d evara am avut deosebit aplacere de a cunoaste un miner a participat al mineriada despre care se tot vorbeste.

*Minier: care tine de mina, privitor la mina. Ex: Acest obiect miner nu se mai gaseste in comert

Eseu: ADN-ul exista in genomul uman Document online: Proiect didactic biologie - transmiterea caracterelor ereditare-teoria cromozomiala a ereditatii

*Eminent: care se distinge prin calitati superioare, remarcabil    Ex: De cand il stiu a fost un elev eminent.

*Iminent care este gata sa se produca, sa se intample, inevitabil. Ex: Acest lucru iminent ne va avecta pe toti.

4] La Berlin s-a desfasurat summitul sefilor de stat.

In acesta afacere familiala, un procent de 15 este prea mic.

Cromatica este prea violenta.

Zilnic vor aparea multe probleme de rezolvat.

In ceea ce priveste timpii realizati la cros, concurentii nostri au ramas ultimii.

Conform intelegerilor si a calendarului stability, metingul va avea loc duminca, 11 noiembrie.

Problemele pe care le-am prezentat trebuierezolvate in mod optim.

Daca doresti cu adevarat, totul poate fi posibil.

EVALUARE II

In societatea moderna noul pare sa isi faca aparitia la tot pasul, ca este vorba de civilizatia materiala sau de cea spirituala. Pentru a vorbi despre el avem, desigur, la indemana termenii existenti deja, care il pot denumi sau descrie, dar adesea innoirea se regaseste si la nivel lingvistic, respectiv terminologic.

VOCABULARUL (sau lexicul) unei limbi, ce constituie obiectul de care se ocupa o disciplina lingvistica numita lexicologie, si este constituit din punct de vedere al originii cuvintelor din fondul originar, imprumuturi si cuvinte romanesti, iar din punct de vedere al frecventei cuvintelor, lexicul se grupeaza in fondul lexical principal - alcatuit din cuvinte care sunt imperios necesare pentru a se putea realiza o comunicare - si masa vocabularului, aceasta din urma fiind formata din arhaisme (cuvinte vechi, iesite din uz: postelnic, vornic, palos, dulama s.a.), neologisme, cuvinte regionale (regionalisme), argoul, jargonul si termeni tehnico-stiintifici (reprezentand diverse domenii de activitate ca medicina, lingvistica, eletrotehnica etc.: dischinezie biliara, electrocardiograma, electromecanica, creuzet, cerere, curriculum vitae, proces-verbal, interviu de angajare, testator, paragraf etc.).

In limba romana, pentru desemnarea argoului, s-au utilizat in-in timp-diverse formule: "dialect al puscariasilor si al cartofarilor de cafenele"( in publicatia satirica Coarnele lui Nichipercea, 1860), "jargonul arestatilor( la N.T. Orasanu, 1861), "limba caraitoilor"( la G.Baronzi, 1872), "smechereasca ( la V.Scantee, 1906).

In perioada interbelica, se impune termenul argou ( imprumutat din franceza ), folosit initial sub forma neadaptata argot ( cf."argot-ul scolarilor "). In paralel circula si alte forme pitoresti, precum "limbajul smecherilor" ( la V. Cota, 1934), "limbajul mahalalelor "( la V. Chelaru, 1937)", iar in epoca actuala- "mistocareala" ( la Th. Granser) ori "limbajul infractorilor" ( la Tandin).

Dificultatile cu care se confrunta cercetatorul roman al argoului sunt identice cu cele semnalate de autori straini.Ele privesc, in primul rand, definirea argoului, stabilirea caracteristicilor care il individualizeaza in raport cu alte limbaje neconventionale si precizarea pozitiei sale in ierarhia stilistica a limbii In lingvistica romaneasca, la fel ca si in cea straina s-au conturat de-a lungul timpului mai multe acceptii ale termenului argou. A fost definit ca ansamblu, dialect, limbaj special, lexic parazit, ramificatie sociala a limbii sau vocabular, care apartine fie unor clase, categorii sau grupuri situate pe o treapta inferioara in ierarhia sociala, fie unei categorii de virsta (elevi, studenti), fie celor care practica o anumita meserie. Aceste opinii demonstreaza ca argoul este o realitate lingvistica dificil de definit in raport cu caracteristicile si cu precizarea pozitiei sale in ierarhia stilistica a limbii.

In sensul cel mai larg al termenului, argoul se identifica fie cu limbajul popular,fie cu cel familiar, fie cu amandoua. In ordine cronologica, acest punct de vedere a fost

sustinut de Lazar Saineanu care, referindu-se la limbajul parizian, afirma ca, incepand de la mijlocul secolului al XIX-lea, distinctia dintre limbajul popular si argoul claselor marginalizate ale societatii s-a estompat treptat, cele doua fuzionand cele doua fuzionand finalmente intr-un idiom unic.Aceasta conceptie a fost preluata-in perioada interbelica -de scoala ieseana, a carei reprezentant de frunte-Iorgu Iordan preciza: "Nu fac nici o deosebire intre cuvintele propriu zis argotice si cele familiare sau populare. O separare a lor nu-i posibila totdeauna si nici nu este principal recomandabila: toate sunt produsul afectului si fanteziei.Afara de asta , constiinta subiectelor vorbitoare nu le distruge unele de altele, ci le pune pe acelasi plan si le trateaza absolute la fel pe toate."

In sens restrans ( Iorgu Iordan),prin argou se intelege: 1)limbajul raufacatorilor, al cersetorilor si al altor categorii similare de oameni; 2) ceea ce se mai cheama si jargon,

adica vorbirea speciala a unor grupuri sociale determinate, precum soldati, lucratori, studenti, artisti, scolari; 3)tot ce intra in limba culta din graiul popular si se caracterizeaza prin naturalete grosolanie, vulgaritae etc.

Argoului i se recunosc trei trasaturi: a)caracterul criptic; b)expresivitatea; c)ritmul rapid de innoire. (Aceasta din urma, ca o consecinta a primelor doua.)

Principalele surse pe care le folosesc vorbitorii de argou pentru a pastra noutatea termenilor sunt: 1)lexicul general al limbii (realizand asa-numitul imprumut intern);

b) imprumuturi din limbi straine; c)creatii lexicale proprii.

Din lexicul general al limbii fac parte si neologismele,care, prin raritate sau prin noutate asigura atit caracterul criptic cit si o exprimare originala.

Strategiile retorice utilizate cu scop criptologic sau expresiv sunt deformarile semnificantului (destul de rare in argoul romanesc) si modificarile de sens. Din punctul de vedere al frecventei si al fortei expresive, metafora este figura de stil folosita cel mai des in argou, mai ales cea nominala si cea verbala. Preferinta argotizantilor pentru aceasta figura semantica a fost explicata de cercetatori prin capacitatea ei de transpunere a elementelor din realitatea imediata in imagini plastice sugestive, satisfacand ambele cerinte fundamentale ale argoului - cea criptologica si cea expresiva.

Argoul contine un numar relativ redus de elemente lexicale proprii, care sa-i apartina in exclusivitate. In opinia lui Pierre Guiraud, acestea s-ar rezuma la termenii tehnici si la cei expresivi. Pentru a-si alcatui un vocabular propriu si a-i asigura permanenta innoire in vederea pastrarii caracterului secret, argotizantii recurg la trei suse: a) termini ai lexicului general, carora li se modifica-in mod deliberat-fie semnificantul, fie semnificatul; b) imprumuturi dn limbi straine; c) creatii lexicale proprii.

In argoul romanesc deformarile semnificantului in scop criptologic sunt mai putin frecvente decat in franceza, unde exista traditia unor limbaje codiicate de tipul largonji( cuvant format prin anagramare din le jargon). Retinem insa faptul ca majoritatea procedeelor de codificare atestate in argoul francez se intalnesc si in argoul romanes. Noutatea si expresivitatea termenilor argotici se asigura prin doua procedee aparent contradictoriii, semnalate de Iorgu iordan in limbajul afectiv: reducerea sau amplificarea expresiei.

Reducerea expresiei se realizeaza prin:

-trunchierea semnificantulul este frecvent intalnita in exprimarea informala a elevilor si a stuentilor: bio[logie], mate[matica], prof[esor] (in DAEF), dirig[inte], re-re[examinare] (in DARL).

-abrevierea prin initiale: este prezenta in argoul militarilor, al detinutilor, al infractorilor, al politistilor: V.S.D.[vineri, sambata, duminica]"sfarsit de saptamana petrecut in cazarma"; A.M.R[au mai ramas]"restul zilelor ramase spre efectuarea dintr-o perioada de detentie sau din stagiul militar (in DAEF),p.p.c."poate pica ceva ( in TTLI); aneu " autor necumoscut al unei infractiuni" (in DARL).

-"amputarea" determinantului dintr-o sintagma cu caracter specializat reprezinta un tip de elipsa, prin care element[periculos] a capatat sensul de " individ declasat", iar organ[de ordine] are sensul "politist".

Amplificarea expresiei se realizeaza prin:

-sufixare parazitara(adaugarea unor sufixe inutile din punct de vedere functional): diliman/dilimandros/dilimache, srainar/strainez.

-adaugarea- la termeni considerati uzati sau banalizati- a unor determinanti avand de regula caracter superfluu si conotatii glumete, peiorative: fraier cu cioc (in DAEF), fraier oxidat/coclit (in DARL) "prost la culme, nerod,etc.

S-a observat , cu justete, ca majoritatea termenilor argotici reprezinta cuvinte ale lexicului comun, carora li se atribuie sensuri modificate, mergand de la simple "deviatii" semantice sau dezvoltarii de sensuri contative( solist "infractor care actionaeza singur"), pana la rasturnari totale ale esemnificatiei, de care au dobandit-in special in argoul adolescentilor-valori de superlativ pozitiv "extraordinary, nemaiomenit, formidabil(cf.DAEF). Modificarile de sens afecteaza cuvinte preluate de argotizanti din toate straturile lexicului romanesc. In mod evident sunt insa preferate pentru "improspatarea" argoului cuvintele care prin raritatea sau noutatea lor satisfac atat cerintele obiective ale argotizantilor (asigurand caracterul criptic), cat si pe cele subiective( necesitatea unei exprimari originale si pitoresti, opuse banalitatii si rutinei din limbajul curent). In consecinta in argoul romanesc figureaza:

-termeni cu caracter arhaic: pisanie "ancheta"raboj "casier, judiciar, antecedente penale;

-cuvinte populare si /sau invechite: a globi "a talhari, a jefui", gloaba "1.sportiv, 2.individ decrepit; 3.prostituata"

-regionalisme: govie"gura", glaja "sticla de vin";

-neologisme(in limbajul literal standard nespecializat); achizitor "hot", alpinist "hot de locuinte", ilegalist "infractor delicvent";

termini specializati, apartinand diverselor terminologii: jurdic-administrativ: "a aboi" a bate( pe cineva) foarte tare,2 a omori, a asasina.;sighiliu "1.catuse,2.amprente";etc

A doua sursa a lexicului argotic este reprezentata de imprumuturiledin limbi starine, care prezinta pentru argotizanti un dublu avantaj:al noutatii si al expresivitatii, majoritatea imprumuturilor din argoul romanesc fiind de origine tiganeasca. Iar in plan lexical, expresivitatea argoului se ralizeaza printr-o varietate de mijloace care pot fi grupate in doua categorii: figure semanrice si procedee de formare a cuvintelor.

In sfarsit , data fiind atractia pe care argoul o exercita asupra generatiilor tinere( copii, adolescenti, chiar si studenti), dar si a unor categorii de publicisti (din presa scrisa si audio-vizuala), se impune o schimbare a atitudinii scolii fata de acest registru al limbii, inzestrat cu o vitalitate si o capacitate de innoire remarcabile.Ignorarea (reala sau mimata) a existentei argoului (la nivelul programelor scolare, dar si al profesorilor de limba romana) sau condamnarea sa " de principiu", fara o analiza argumentata, sunt la fel de pagubitoare in planul cultivarii limbii. Consecinta acestor atitudini este stimularea interesului elevilor pentru "fructul interzis"si tendinta de a utilize argoul ca expresie a nonconformismului si a emanciparii. Din contra "exorcizarea" acestui registru stilistic si tratarea lui in cadrul variantelor neliterare( alaturi de limbajul popular si de cel familiar/colocvial) ar asigura o ameliorare a competentei communicative, dar si a performantei lingvistice a elevilor.