Ion
Caraion
Panopticum, 1944, Omul
profilat pe cer, 1946, Cantece negre,
1947.
Ion
Caraion (1923-1986)
si-a reprimat vocatia traditionalista, data lui prin
nastere, si nu a urmat traiectul lui V. Voiculescu, predecesorul care
se nascuse in aceeasi regiune.
Ion Caraion n-a ajuns nici poet religios, el
polarizandu-si personalitatea dualista in orizont social si moral. De
aici si ruralismul sau frust, neidilic si racordul biografic la o
vocatie superioara, de ordin cultural.
Traditionalismul a fost eludat pentru a-i
asigura apropierea, intr-un mod care-i exprima personalitatea, de grotescul
expresionist.
Calea aceasta a fost posibila prin eticismul absolut si
elementar care i-au fundamentat in profunzime poetica.
In 1947, ultimul de dinaintea sovietizarii
Romaniei, publica, in numar unic, o revista in cinci limbi, Agora.
