GHITA CARACTERIZARE - romanul Moara cu noroc de Ioan Slavici

GHITA CARACTERIZARE - romanul  Moara cu noroc de Ioan Slavici

In spirit moralizator, nuvela ilustreaza consecintele nefaste pe care lacomia pentru bani si setae de inavutire le au asupra individului, hotarandu-I destinul pe masura abaterilor de la principiile etice fundamentale ale sufletului omenesc. Perspectiva temporala se defineste printr-un timp real, actiunea incepand in preajma zilei de Sf. Gheorghe (23 aprilie), intr-un an de la sfarsitul secolului al XX-lea, iar cea spatiala este reprezentata, pe de o parte, de un spatiu exterior, real, hanul Moara cu noroc, aflat la o rascruce de drumuri pe unde treceau turme de porci spre si dinspre Ineu, iar pe de alta parte, de un spatiu interior, psihologic, care reflecta continutul interior al protagonistului, care-I determina destinul tragic.

Ghita, personaj principal "rotund", se impune atat prin complexitate, cat si prin putere de individualizare si ilustreaza consecintele distrugatoare pe care le are asupra omului lacomia. Cheia moralitatii sta in cuvintele batranei din incipit si final, adevarate norme etice traditionale, care trebuie aplicate si respectate in viata de catre orice om cinstit si demn, intre care cumpatarea este esentiala. Oricine se abate de la regulile morale fundamentale se autodistruge prin trairi zguduitoare, ce duc cu siguranta spre un destin tragic. Titlul nuvelei are semnificatii in structura caracteriala a protagonistului, moara parasite si scoasa din uz fiind atribuita, in simbolistica mitologica, unui loc ce atrage duhurile necurate. "Sugestia locului diabolizat de moara parasite" se manifesta prin destinul tragic al protagonistului, a carui dorinta onesta degenereaza in lacomie pentru bani.

Insusirile etice ale lui Ghita se dezvaluie indirect, din faptele, comportamentul ai gandurile lui, prin opiniile celorlalte personaje si prin mijloacele de analiza psihologica la care apeleaza naratorul omniscient: monolog interior, dialog sau observatia atenta a constiintei si sufletului.

Apartenenta lui Ghita la realism este evidenta chiar de la inceputul nuvelei, cand este conturat ca personaj tipic pentru omul nemultumit de conditia sa sociala, animat de dorinta fireasca a unui trai mai bun, insemnand prosperitatea lui si a familiei.

Ghita este cismar intr-un sat ardelean, insa nu castiga mai nimic, din care cauza isi convinge familia sa ia in arenda, pentru "trei ani", o carciuma aflata la incrucisarea de drumuri importante pentru negot, Moara cu noroc. Batrana este incantata ca avea "unginere harnic", care muncea neobosit, isi iubea nevasta sip e cei doi copii, isi respecta soacra si era fericit pentru "un castig facut cu bine", "dat de la Dumnezeu". Vrednic si cinstit, el nu vrea decat sa agoniseasca atatia bani incat sa angajeze vreo zece calfe, carora sa le dea el de carpit cizmele oamenilor.

Bland si cumsecade la inceput, trudind pentru "fericirea familiei sale", lui Ghita I se clatina linistea atunci cand Lica vine pentru prima oara la Moara cu noroc si, autoritar, ii pretinde carciumarului sa tina minte si sa-i spuna "cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice ce face". Carciumarul incearca sa fie impunator si darz in fata lui Lica, sa respinga propunerile nelegiuite ale acestuia, dar este infrant de extraordinara influent ape care Samadaul o are asupra tuturor si de propria lacomie.

De la aceasta confruntare cu Samadaul, Ghita incepe sa se instraineze de Ana, ii ascunde "gandurile grele ce-l cuprinsesera. Ingrijorat pentru familia sa, Ghita devine precaut, insusire ce reiese indirect din faptul ca isi cumpara doua pistoale, isi mai ea o sluga, pe Marti, si doi catei pe care-I pune in lant, ca sa-I inraiasca. Dependenta lui Ghita de Lica se accentueaza ca si team ace pune stapanire pe carciumar. Intr-o zi, cand Lica vine la Moara cu noroc si are chef sa joace, Ghita o indeamna pe Ana sa-I fie partenera, dar privind-o cum se imbujoreaza in bratele altui barbat, "fierbea in el cand ii vedea fata strabatuta de placerea jocului", suferinta reliefata prin introspectia naratorului obiectiv.

Lacomia pentru bani il determina pe Ghita sa accepte o viata periculoasa, plina de riscuri, numai de dragul castigului, pentru care "ar fi fost gata sa-si pun ape un an, doi, capul in primejdie", incalcand astfel un alt principiu fundamental moral, cumpatarea.

Lucrare: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange Lucrare: Boala lui parkinson

Conflictul interior este din ce in ce mai puternic, lupta dandu-se intre fondul cinstit al lui Ghita si ispita imbogatirii. Sufletul complex si labil este sfartecat intre dorinta de a pleca de la Moara cu noroc, ramanand un om integru si tentatia pe care n-o mai poate controla, aviditatea de bani. Ii acopera Samadauluitoate nelegiuirile, depunand marturie mincinoasa in cazul talharirii arendasului ori al uciderii femeii si copilului.

Comportamentul lui Ghita ignora normele etice fundamentale c ear asigura "linistea colibei", atitudinea lui fata de nevasta si copii se modifica, iar Ana observa uimita ca sotul ei se schimbase, nu mai era "omul puternic si plin de viata" si incaruntise. Ghita isi face reprosuri, are remuscari sincere si dureroase. Alta data, intr-o efuziune a sentimentelor paterne, isi deplange prabusirea morala, careia nu I se poate impotrivi.

Dezumanizarea lui Ghita se produce intr-un ritm alert, protagonistul autoanalizandu-se, mai ales prin monologuri interioare. Da vina pe firea lui slaba, incercand astfel sa-si scuze lacomia sis a-si motiveze faptele.

De la complicitatea in afaceri ilegale pana la crima nu mai e decat un pas si Ghita devine el insusi ucigas. Turbat de gelozie, sotul "nu se mai gandea decat la razbunarea lui" si o injunghie pe Ana, apasand "cutitul mai adanc spre inima ei". Ghita este impuscat in ceafa de Raut, iar carciuma se mistuie intr-un foc purificator al acelor locuri bantuite de duhuri malefice.

In concluzie, Ghita devine victima propriei lacomii, patima pentru bani il dezumanizeaza si el cade prada destinului tragic si previzibil, caruia nu I se poate opune, prabusindu-se -incet, dar sigur - de la omul cinstit si harnic la statutul de partas in afaceri necurate si complice la crima, pana la a deveni ucigas.

Scriitor moralizator, Ioan Slavici se distinge prin sactionarea drastica a protagonistilor, care este "pe masura faptelor savarsite, lor lipsindu-le stapanirea de sine, simtul masurii si cumpatul".