Cacofonie - 'maladie" a textului ce poate trimite la sensuri neplacute

Cacofonie

(cf. cacophonie < gr. kakos, "rau" + phone, "sunet")

Cacofonia / cacofonita ("ligamentita") este o "maladie" a textului / "oralo-textului", constand in "asocierea" (in scris / rostire) a ultimului sunet, ori a ultimelor sunete / litere, sau a ultimei (si chiar a antepenultimei) silabe dintr-un cuvant, cu un sunet / sunete (litere), sau cu silaba prima (ori cu silabele prima si secunda) din cuvantul urmator, incat, prin "inductie semantica", poate trimite la sensuri neplacute, la cuvinte ce desemneaza "partile rusinoase" (organe sexuale, aparate excretoare), activitatile intime / fiziologic-excrementoase, urate, ale oamenilor / animalelor, sau invers, "inductia semantica" speculand semnificantul si descompunandu-l - prin rostirea / accentuarea unor silabe - in doua cuvinte cu intelesuri , ori cu aluzii / "calificative" neplacute pentru receptor.

De obicei, cacofonita / ligamentita se intinde pe doua cuvinte: (1)ba - si (ne): "Iarba si turme"; «Limba si literatura» (revista de Bucuresti a Societatii de Stiinte Filologice din R. S. Romania), titlu ramas neschimbat in ciuda propunerii bogat-argumentate a lui Al. Piru - de prin 1968 - de a-l "fixa" in memoria generatiilor fara "deodorantul ligamentos": «Literatura si limba»; «Limba si comunicare» - capitol intalnit in majoritatea manualelor de «Limba si literatura romana» de dupa "marea reforma democratic-postdecembrista" a invatamantului romanesc; "La curba sinele trosnesc" etc.; (2)ca - cand "fiindca cand turna filmul, tocmai luase foc o sonda"; (3)ca - ce / ca (va - ca / ca - cu / cu r / sul - ei): "Si domnisoara profesoara, Maria Florica, ce frumos va caracteriza personajele si va explica cuvintele necunoscute, si, cu rasul ei cristalin, tare va mai incanta"; (4)ca - ca: "Se evidentiaza Biserica Catolica, de la Schisma cea Mare, din anul 1054 d. H. incoace"; topica generoasa a limbii valahe / dacoromane poate rezolva si aceasta cacofonie care pare "a fi prinsa-n cuie": "Se evidentiaza Catolica Biserica, de la"; pana si cacofonia din numele genialului dramaturg Ion Luca Caragiale a fost anihilata prin scrierea / pronuntarea ca initiale a celor doua prenume cacofonice: I. L. Caragiale / "I-Le-Caragiale"; (5)ca - ce: "se astepta ca ceva rau sa se-ntample"; (6)ca - ci: "nu cred ca cineva de-aici"; (7)ca - cu "Doamna nu se impaca cu situatia"; (8) coa - ele: "Pe cand veneau incoa, ele l-au vazut aruncandu-se de la fereastra"; (9)ca / ca - ca / ca «Critica noastra - spunea Mihail Kogalniceanu - va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana»; fiind vorba de un comentariu al programului romantic al revistei «Dacia Literara» (1840), dintr-un manual de «Limba si literatura romana» pentru liceu - clasa a IX-a -, dupa care au invatat cateva zeci de promotii de dinainte de anul 1989, nu as fi acuzat de vreo crima pe distinsul profesor roman, coautor de manual, daca "nu ar fi sadit" exemplul cu cacofonia in mintea sutelor de mii de studiosi, operand simplu, la topica frazei in discutie - «Critica noastra va fi nepartinitoare; cartea vom critica, iar nu persoana» -, evident, din respect pentru spiritul revolutionar-pasoptist din acel anotimp al limbii romane, pentru Mihail Kogalniceanu, dar si pentru faptul ca principiul este valabil si astazi; in acest caz, cacofonia "actioneaza ca o bomba", "anuland" circuitul nobilului principiu deontologic-literar formulat de Kogalniceanu; elevul / studentul se inhiba in fata exemplului cu cacofonia, ca si in cazul ilustrarii dactilului (in acelasi manual) cu un exemplu din «Mihnea si Baba» de Dimitrie Bolintineanu: «Mihnea incaleca, calul sau tropota.», desi in literatura romana exista ale zeci de mii de exemple; iar daca vreun cenzor tinea neaparat la acest exemplu, putea fi substituit elementul secund, creator de cacofonie, cu sinonimul sau, obtinandu-se ilustrativul: "Mihnea incaleca, murgul sau tropota" - cu mentiunea: "dupa D. Bolintineanu", ca sa fim in spiritul strict stiintific al problemei (v. infra - ritm); (10)cu - ru: "Tot atunci, domnisoara mi-a dat un ceas cu rubine sa vi-l aduc"; (11) ca - pre: "Domnisoarele, ca premii, primesc sapte aspiratoare"; (12)ga - oaza: "Doamna neaga; oaza s-arata si-n stanga"; (13)Ia - po / pa: Ia povesteste" / "Ia patrunde tu in labirintul lui Joyce"; (14)l - indic: «Profesorul (incantat de raspunsul studentei mediciniste ce avusese pe bilet, la examenul de Anatomie si "Vaginul - structura, functii"): Domnisoara studenta, ca sa-ti trec un zece curat in carnet, te rog sa ne spui care este denumirea populara romaneasca la clitoris? / Studenta (imbujorandu-se inteligent): Termenul popular, domnule profesor, n-as putea sa vi-l indic» (Dialog consemnat, la Facultatea de Medicina - Universitatea din Craiova, in orizontul anului 1979); (15)pi - pi: "Cu teoria sa despre B, pisa studentii la cap tot semenstrul."; (16)pis / piz- - da / da (la - ba): "Domnisoara Calapis da la Bac, la istorie"; (17)pul - a / a: "In tot timpul acesta / asta, domnul director s-a scarpinat"; (18)pul - e: "Timpul e pe sfarsite"; (19)sul - a / a (e): "Pasul a rasunat pe alee" / "In ceasul asta de grea durere" ("Concursul / crosul e maine"); (20)va / v-a - ca: "Domnisoara stie cumva care-i titlul lectiei noastre?" / "Domnisoara, v-a cazut batista" etc.

Cacofonita / ligamentita - "scapata de sub control" mai des - afecteaza trei cuvinte: (1)ba-si-ni/ne: "Ba, a venit asistentul de la Limba si ni le-a adus"; (2) ca-a-ac(e): "Mana ca a acestuia nu s-a mai pomenit pana acum in istoria voleiului romanesc" / "Stanca a acceptat"; (3)ca-a-co: "Domnul patron stie, ca a contribuit"; (4)ca-ca-ca: "Sa faca ca cadourile guvernului sa ajunga la destinatie"; (5)pi(i)-si-/-a/u: "Capii si acolitii lor" / "Popii si-au scos crucile de argint aurit"; (6)pul-le-e: "Timpul le e pe sfarsite" etc.

Am atras atentia (supra) asupra faptului ca exista si un soi de "invers-ligamentita / cacofonita", datorata "inductiei semantice" speculata de vorbitor, la "descompunerea semnificantului" - prin speciala rostire - in doua cuvinte, "operand" intelesuri, ori aluzii / "calificative" neplacute pentru referent, in fata unui "public": Daca evita doamna, de ce sa o fac tocmai eu; sau: "Observ ca domnisorul / domnisoara evita la cacofonii intotdeauna"; inductia semantic-ligamentos-batjocoritoare se face prin marirea pauzei intre prima silaba a predicatului si a doua, transformand verbalul in nominalul: e vita

Desigur, exista si cacofonii lasate intentionat pentru efectul lor stilistic, ca in vitriolantele stihuri soresciene tintind criticastrii literari, "inutilul lor act post-demiurgic" de intretinere a "sacrei galagii literare": «Atunci au sosit si niste indivizi care intarziasera, / Creatorul i-a mangaiat pe cap cu compatimire, / Si le-a spus ca nu le ramane decat sa se faca / Critici literari / Si sa-i conteste opera.» (Shakespeare de M. Sorescu). Este cacofonia si sursa de comic de limbaj, cu mult talent exploatata si de inteligentii scriitori de la «Academia Catavencu»: «S-or fi gandit ca, virgula, calul pe care au pus stampila reprezinta sigla unui partid legat de pasurile taranimii»; ori: «escu, te iubim / Ca ca tine nu gasim !» (apud RadSt, 49 / 53)

Vorbind despre «modalitati de evitare a cacofoniilor», universitarul de Cluj-Napoca, Ilie Rad, recomanda: «a) introducerea unor cuvinte sau sintagme intre cele doua cuvinte care ar putea intra in relatii de cacofonie: "Numai de nu s-ar repeta senzatia de inabusire de adineauri, frica aceea cumplita ca nu mai poate respira." (Al. Philippide, Floarea din prapastie Editura Minerva, Bucuresti, 1975, p. 238)» (RadSt, 50 sq.).; "modalitatea" este buna, numai ca exemplul este rau; din dorinta de a evita iute "text-maladia", nici Philippide, nici Rad nu au observat ca "raia cacofonica" a ramas bine inradacinata in fraza afectata: «frica aceea»; celelate doua exemple pentru aceasta situatie sunt bune: «Lupta aceasta ma sugruma mereu si frica mi-e ca nu se va isprava niciodata» (Rebreanu, «Padurea Spanzuratilor»); «cu toate ca, in lucrarea amintita, Calinescu» (RadSt, 50); «b) recurgerea la sinonime» - aici aduce un exemplu bun: «mi-e frica ca vine» / «mi-e teama ca vine», dar cade in aceeasi capcana ca si in exemplul «Florii din prapastie» (supra): «proza romaneasca actuala / contemporana» (RadST, 50), desi sinonimia - pentru contemporana recomandata studentilor ar fi trebuit sa fie nu actuala, ci de azi (proza romaneasca de azi); «c) flexionarea unor cuvinte: in mica camera = in spatiul micii camere»(ibid.), desi tot asa de binevenit era si derivatul camaruta

Din pacate, exista si destui trepadusi prin Sfanta Gradina a Limbii Valahe / Dacoromane, ce nu vad padurea de cacofonii (cacofonite / ligamentite), din cauza copacilor cu pasari frumos-cantatoare: pupeze (pricepu, punand), cuci (cu cunostinte / cu cucoare-n ochi albastri etc.), privighetori (Lili linistita apela la latura sensibila), ciocarlii (colilie Lie-i) etc.; acesti trepadusi le vara in sfera cacofoniilor si amendeaza cu barbarie pe la examenele de admitere la Filologie / Litere, Drept, Jurnalistica etc., si cantecul cucului din merii infloriti de pe dealuri, si trilurile privighetorilor / ciocarliilor din privelistile fiintei, ori chiar ganguritul pruncilor, primele cuvinte sacre: ma-ma, ta-ta, ba-ba ("prima mansa" - Th. Hristea / RadSt, 51; "fata taie trandafirii, Elba bate recordul; ba Banatu-i fruncea etc.) - rostite candva si de trepadusi, mancurtizati acum -, elemente ce intra in tezaurul eufonic al unei limbi (cf. RadSt, 55 sqq.)