FELIX SIMA - caracterizare, din romanul Enigma Otiliei de George Calinescu

FELIX  SIMA

"Enigma Otiliei"

de George Calinescu

Romanul "Enigma Otiliei" intruneste piritul clasic balzacian, cu elemente de afctura romantica si cu trasaturi puternice ale romanului modern, realist si obiectiv prin luciditatea analizei psihologice a personajelor.

Felix Sima, definit chiar de Calinescu "martor si actor", deschide romanul prin descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu, privita in detaliu si il incheie cu aceeasi imagine a cladirii vazute din perspectiva eroziunii timpului.

Ca participant direct la actiune, Felix este personaj in roman, evenimentele, faptele si situatiile in care este pus argumenteaza statutul de "actor". Tot Felix este cel care introduce cititorul intr-o lume necunoscuta - strada Antim, casa lui Giurgiuveanu, majoritatea personajelor adunate la jocul de carti etc. - de care ia act prin imaginile reflectate in constiinta acestui personaj-martor. Toate ceste ipostaze narative constituie tehnici de caracterizare argumentative prin care Felix se defineste ca personaj realist modern.

Doctorul Iosif Sima din Iasi murise si-l lasase pe baiat in grija tutorelui Costache Giurgiuveanu, caruia Felix obisnuia sa-i spuna "unchiul", deoarece sora tatalui fusese prima lui sotie, care decedase demult. Dupa moartea parintilor, Felix mostenise "o casa cam veche, dar solida si rentabila" si "un oarecare depozit in bani", pe care le administra mos Costache de un an, de cand baiatul ramasese orfan. Dupa terminarea liceului, timp in care locuise la internat, tanarul venise la Bucuresti, la unchiul sau, ca sa urmeze cursurile Facultatii de Medicina.

Portretul fizic este realizat direct de naratorul omniscient si sugereaza, prin detaliile descrierii, trasaturi morale, intre care vointa si ambitia, precum si o distinctie nativa a personajului.

Comportamentul, gesturile, atitudinile, faptele contureaza indirect, inca de la primele pagini ale romanului, o fire rationala, lucida, cu o mare nevoie de certitudini, o fire analitica si un spirit de observatie foarte dezvoltat, conturand in spirit modernist personajul-intelectual.

De la prima intalnire, Felix simte pentru Otilia o simpatie spontana, care se transforma in iubire, fiind chinuit de lupta ce se da in sufletul sau intre a crede barfele clanului Tulea si a pastra o dragoste pura pentru fata. Il descumpaneste comportamentul derutant al Otiliei, nu-si poate explica schimbarile bruste de atitudine ale fetei, trecerea ei de la o stare la alta. Plecarea Otiliei la Paris cu Pascalopul il deznadajduieste, insa nu renunta la cariera, ba dimpotriva, esecul in dragoste il maturizeaza, Felix pastrand in amintire o iubire romantica, inaltatoare, care-i da putere.

Mediul ambiant este un procedeu artistic de caracterizare indirecta a personajului realist, Felix inscriindu-se in tipologia societatii burgheze de la inceputul secolului al XX-lea. Lucid si rational, el intelege ca intr-o societate degradata in esentele ei morale, dragostea nu mai poate fi un sentiment pur, casatoria devine o afacere pentru supravietuire si nu o implinire a iubirii.

In relatiile cu celelalte personaje, Felix apare ca un intelectual distins, situandu-se deasupra superficialitatii si meschinariei lumii burgheze, conducandu-se dupa un cod superior de norme etice. Perseverent si inteligent, Felix invata si face eforturi deosebite de a se remarca pe plan profesional. Ferm si tenace, munceste cu seriozitate pentru a deveni un nume cunoscut in medicina, publica un studiu de specialitate intr-o revista franceza si, cu indarjire si preocupare pentru cariera sa, devine un medic vestit si bogat, un specialist de notorietate, profesor universitar, o autoritate medicala, casatoridu-se, potrivit ambitiei sale, cu fata unei personalitati politice a vremii, care-i asigura intrarea in lumea buna a Bucurestiului.

Felix Sima evolueaza de la adolescenta la maturitate, traind experienta iubirii entuziaste si ambitia realizarii in plan profesional.

Dezamagirea si suferintele iubirii nu-l deprima, ci il incoltesc, luciditatea il directioneaza catre intelegerea faptului ca societatea este degradata din cauza puterii pe care o are banul si ca nu exista alta sansa de supravietuire decat adaptarea totala la regulile ei. Din acest punct de vedere, opera "Enigma Otiliei" poate fi considerata un bildungsroman.

In "Enigma Otiliei" Calinescu ilustreaza o conceptie de moralist clasic, o observatie atenta a eticii umane, pe care o clasifica pe tipuri: Romanul nu apare decat cand ne dam seama ca incepe sa se organizeze o lume de tiperi si de caractere".