O scrisoare pierduta

Comedia este o specie a genului dramatic,in proza sau in versuri,care starneste rasul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate,cu un final fericit. Conflictul comic este realizat diferite forme ale comicului : de situatie,de moravuri de caracter, de limbaj si de nume.

Ion Luca Caragiale dramaturg si prozator a fost un observator lucid si ironic al societatii romanesti din vremea lui, un scriitor realist si moralizator, un exceptional creator de oameni si de viata. Comediile sale- "O scrisoare pierduta", "D-ale carnavalului","O noapte furtunoasa" si "Conul Leonida fata cu reactiunea", ilustreaza un spirit de observatie necrutator pentru cunoasterea firii umane. El foloseste cu maiestrie satira si sarcasmul pentru a ilustra moravurile societatii romanesti si de a contura personaje dominate de o tara morala reprezentativa pentru tipul si caracterul uman.

Reprezentata pe scena in 1884, comedia "O scrisoare pierduta" de Ion Luca Caragiale este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate defecte omenesti, piesa prezentand aspecte din viata politica (lupta pentru putere, in contextul alegerilor pentru Camera) si de familie ( relatia dintre Tipatescu si Zoe Trahanache) a unor reprezentanti corupti ai politicianismului romanesc.

Textul dramatic este structurat in patru acte alcatuite din scene, find construit sub forma schimbului de replica intre personaje.

Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre esenta si aparenta. Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al santajului politic "O scrisoare pierduta"- pretextul dramatic al comediei. Articolul nehotarat indica atat banalitatea intamplarii,cat si repetabilitatea pierderii scrisorii,semn ca niciunul dintre "detinatorii" nu este demn de puterea oe care aceasta i-o confera si se intoarce,pana la final la "adrisant"

Actiunea comediei este plasata "in capitala unui judet de munte in zilele noastre", adica la sfarsitul secolului al XIX lea, in perioada campaniei electorale, intr-un interval de trei zile.

Activitatea piesei este constituita dintr-o serie de intamplari care, in succesiunea lor temporala, nu schimba nimic in mod essential ci se deruleaza concentric in jurul pretextului (pierderea scrisorii). Evenimentele se aglomereaza dupa "tehnica bulgarelui de zapada" iar conflictele (sentimental si politic) se rezolva printr-o "lovitura de teatru" - un eveniment neasteptat care conduce spre deznodamant, anuntarea candidaturii lui Agamita Dandanache.

Intriga piesei porneste de la o intamplare banala: pierderea unei scrisori intime, compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre adversarul politic care o foloseste ca arma de santaj. Acest fapt ridicol starneste o agitatie nejustificata su se rezolva printr-o impacare generala si neasteptata.

Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua forte opuse : reprezentantii partidului aflat la putere- prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache (presedintele gruparii locale a partidului)si Zoe, sotia acestuia -si gruparea independenta constituita in jurullui Nae Catavencu, ambitios avocat si proprietar al ziarului "Racnetul Carpatilor". Conflictul are la baza constratul dintre esenta si aparenta al personajelor.

Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Brancovenescu care se teme de tradarea prefectului.

Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin lantul de evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului in finalul fericit al piesei; scrisoarea revine la destinatar,la Zoe, iar trimisul de la centru Agamita Dandanache, este ales deputat. Autorul apeleaza la tehnica ampificarii treptate a conflictului printr-o serie de procedee comportionale cum ar fi modificarea raporturilor dintre personaje, rasturnari bruste de situatie, introducerea unor elemente surpriza.

Eseu: ADN-ul exista in genomul uman Document online: Proiect didactic biologie - transmiterea caracterelor ereditare-teoria cromozomiala a ereditatii

- folosirea sugestiei drept cale poetica de exprimare a corespondentelor, a legaturilor ascunse dintre lucruri, prin cultivarea senzatiilor coloristice, muzicale, olfactive;

inclinatia spre stari sufletesti nedefinite, predispozitia pentru reverie (visare), pentru proiectia diafana (fina), nedefinita in spatiu si timp;

- muzicalitatea interiorizata, inteleasa ca senzatie interioara (Mallarmé spunea ca "poezia nu e decat muzica prin excelenta", iar Macedonski preciza: "arta versurilor nu este nici mai mult, nici mai putin decat arta muzicii"), care poate fi exprimata prin folosirea refrenului (cuvinte sau expresii care se repeta periodic), a laitmotivului (formula, idee care revine de mai multe ori in opera) sau a anumitor sunete (vocale, consoane);

- preferinta pentru anumite teme  si motive (iubire -motiv de reverie; nevroza - tulburarea nervoasa; targul provincial ca element al izolarii, natura - loc al corespondentelor);

deschiderea fata de inovatiile formale (folosirea versului liber).

 

ReneGhil Jean Moréas (1856-1910 )