Simbolism
(cf. fr. symbolisme
Simbolismul este curentul literar considerat intre
cele mai mari revolutii
estetico-literare, constand in (1)verslibrism (cultivarea versului liber); (2) instrumentalism / wagnerianism
(reactivarea muzicii originare din Cuvant prin intermediul "corespondentelor", sinesteziilor, simbolurilor etc.) si (3) conectarea ariei tematice / "motivice" la
sfera absolutului, la apoteoza / apogeu.
In orizontul anului 1880, in Franta si in alte tari europene s-a ivit estetica unui nou curent literar, simbolismul, ca reactie antiparnasiana. "Fiziologul" criticii
literare franceze, Albert Thibaudet, sublinia faptul ca «simbolismul a obisnuit
literatura cu ideea de revolutie indefinita, cu un blanquism artistic, cu un
drept si o datorie a tineretului care constau in a rasturna generatia
precedenta, in a alerga spre un absolut (); revolutia simbolista, ultima
pana acum, va fi poate si ultima in absolut, pentru ca a incorporat motivul
revolutiei cronice in starea normala a literaturii.» (TFiz, 485). In Romania,
veritabila propagare a elementelor esteticii
simbolismului s-a facut prin scoala macedonskiana de la Literatorul (din anul 1880 si pana in anul 1920). Se afirma ca
Alexandru Macedonski a fost primul teoretician al simbolismului din Europa. Dupa Scoala Simbolista Macedonskiana, s-a
remarcat in literatura romana din primele trei decenii ale secolului al XX-lea
si a doua scoala, Scoala Erviniana, a lui Ovid Densusianu, de la revista Vieata Noua 1925). Simbolismul european
a cunoscut si o culminatie, in literatura romana, prin volumul Plumb (1916) de George Bacovia.
