Emil Garleanu (1878-1914)
I VIATA:
Prozator, s-a nascut pe 5 ianuarie 1878, la Iasi, ca fiu al
locotenent-colonelului Emanoil Garleanu si al primei sale sotii, grecoaica
Pulheria Antipa. Tatal facea parte dintr-o familie de razesi din Garleni,
judetul Bacau. Dupa despartirea parintilor, Emil este ingrijit de matusile
Anastasiade. Urmeaza scoala primara si gimnaziul in Iasi. Termina tot aici (in
1900) Scoala de infanterie si cavalerie cu gradul de subcocotenent si este
repartizat in Regimentul 13 Stefan cel Mare. Debuteaza in acelasi an in
Arhiva' cu versuri, epigrame si articole, semnand cu pseudonimul Emilgar.
Deoarece tanarul afirma ca inainte de orice voi sa fiu literat ori crap',
comandantul unitatii militare il muta pe sublocotenent la Barlad. Aici, in
1904, scoate revista, Fat-Frumos', colaboreaza la Semanatorul', in
1906 se casatoreste cu Marlena (Maria Elena), stabilindu-se apoi la Bucuresti
ca redactor la Neamul Romanesc', condus de N. Iorga. Demisioneaza din
armata si va trai numai din scris. Intemeiaza Societatea Scriitorilor Romani,
al carei presedinte este ales. O vreme a fost directorul Teatrului din Craiova.
Se stinge din viata la Campulung-Muscel, in 2 iulie 1914.
IIOpera
-Batranii; -Schite
din viata boierilor moldoveni, 1905; -Cea dintai durere; -Odata!, 1907; intr-o noapte de mai; -Schite
din razboi, 1877, 1908; -Nucul lui Odobac; -Din lumea celor care nu cuvanta; -Vedenii,
1910; -Amintiri si schite, 1910. Traduceri din: A. Daudet, Guy de
Maupassant, O. Mirabeau IIIRepere
asupra operei:
Opera lui Emil Garleanu cuprinde in esenta doua mari arii
sociale pe de o parte lumea satului, a taranilor obiditi, pe de alta, lumea
marunta, necajita a orasului: functionari modesti, actori nevoiti sa duca o
viata in continua peregrinare, publicisti; literati, mici burghezi, surprinsi
intr-un loc caracteristic: la cafenea, in fata unei cesti, discutand. Scenele
ce aduc in prim plan razboiul nu staruie asupra aspectelor de razboi
propriu-zis, cat mai ales asupra modului in care aceste evenimente se rasfrang
in constiinta oamenilor. Proza lui Emil Garleanu e un ecou sintetic din
N. Gane, M. Sadoveanu, Bratescu-Voinesti si I. Bassarabescu', afirma G.
Calinescu. Viata sufleteasca este vazuta in viata boierilor moldoveni'.
Boierii' sunt batrani, scapatati si retrasi in patriarhalitate, cu miscari
lenese, orientale. Unul in cerdac' tragand din ciubuc' sta in
jilt' si- bea tacticos' cafea, altul, Iordache Iovu, aeriseste
primavara si toamna redingote verzii, jiletci spalacite'; Coana Anica cand
curata ceva il supune unui ritual, mereu repetat: intai il pufneste pentru colb
cu scuturatoarea facuta din pene moi de clapon; pe urma il sterge, pentru
lustru, cu o petica curata, si, al treilea, sufla asupra lui pe mai multe
parti, ca nici banuiala de colb sa nu ramaie: s.a.m.d. Desi, dupa aprecierea
aceluiasi G. Calinescu , in LUMEA CELOR CARE NU CUVANTA scriitorul ne da
un numar de monografii de vietati: gaza, gandacelul, carabusul, furnica,
musculita, paianjenul, greierul, scatiul, gaita, buna, vulturul, cucosul,
moianul, calul etc.' in care pictura si metaforele lipsesc aproape cu
desavarsire, si monografiile devin monotone prin fabule si duiosii', aici
este concentrata ipsa multa observatie. Dramele necuvantatoarelor prilejuiesc
autorului o fina analiza si, prin generalizare,, se ridica uneori la valoare de
simbol. Povestirile sunt strabatute de o unda de lirism delicat, cu evidenta
tenta moralizatoare. Lupta, infrangerea, victoria sau moartea unei
necuvantatoare nu sunt privite ca fapte izolate, ele fac elogiul ratiunii,
prudentei, al jertfei de sine pentru salvarea aproapelui. Dar, de cele mai
multe ori, reflectiile pline de amaraciune lasa loc unei viziuni optimiste.
IV
APRECIERI CRITICE:
G. Calinescu: Garleanu e departe de a avea mijloacele poetice ale Iui
Sadoveanu, pe care totusi 1-a umbrit fara dreptate, o vreme. Limba e corecta si
stearsa, descriptia aproape banala. Noptile sunt fermecatoare', florile
stralucesc ca fulgii de omat', sopotul e dulce', razele sunt
blande', si fata unei fete e plina de voiosia celor 17 ani de
copilarie/Totusi prin compozitie, prin vibratia sentimentala, prin idilicul
acelei .vieti naive, povestirile sunt nu rareori incantatoare.' , E.
Lovinescu: Schitele Din,lumea celor care nu cuvanta sunt rezultatul numai al
inspiratiei si indemanarii sale artistice: scoala noua' n-a avut nici o
influenta directa in compunerea lor incercarea de a-l substitui pe Garleanu
d-lui Sadoveanu ca vioara prima' a samanatorismului mi putea , sa
reuseasca, intrucat tanarul ofiter barladean nu era, in realitate, decat o
modesta vioara secunda.' Perpessicius: in vremea aceasta scrie Garleanu o
serie de mici poeme in proza. Din lumea celor care nu cuvanta in care simtul de
observatie al unui naturist se aliaza cu frumoase insusiri poetice. Sunt
tablouri de natura inferioara, o gaza, un animal, o planta, pornite dintr-un
sentiment de adanca compasiune pentru viata neintrebata si dedicate copilei
lui, cea mai iubita dintre gaze.'
