Constituirea limbii si a poporului roman

CONSTITUIREA LIMBII SI A POPORULUI ROMAN

Expansiunea Romei si a limbii latine

Spatiul de formare si in acelasi timp de expansiune a limbii latine, a fost un tinut situat in centrul Italiei vestice, cunoscut sub numele de LATIUM, care a conferit numele sau idiomului vorbit pe acele meleaguri: (lingua) LATINA < LATINUS, A, - UM < LATIUM. Centrul politic militar si administrativ- (asa cum era considerat in secolul al-V - a a.Chr.(ante Christum=inainte de Hristos) era ROMA (cetatea fondata de cei doi gemeni hraniti de lupoaica), "cetatea eterna" - (URBS AETERNA), cum a fost numita spre sfarsitul Antichitatii. De la numele cetatii provine numele populatiei indigene, romanii < ROMANUS, -A, UM < ROMA), carora, ulterior, li s-au adaugat si alte categorii de populatii, luand nastere, astfel, pe calea asimilarii treptate si a sintezei etnoculturale, populus romanus (poporul roman). Puterea cetatii Roma si a poporului roman va deveni in decursul secolelor din ce in ce mai evidenta. Din punct de vedere politico-militar, dar si economic, puterea romana se va extinde neincetat, la inceput intrun

stat dominat de regalitate, ulterior, intr-o republica, si destul de curand intr-un vast imperiu, care va intrebuinta ca limba oficiala, limba latina, limba cetatii constituie in secolul al-VIII-lea a..Chr., cetatea Roma. Constituirea IMPERIULUI ROMAN, cel mai mare imperiu pe care l-a cunoscut vreodata ANTICHITATEA - s-a realizat, in general, pe cale militara. Dupa caderea monarhiei si instituirea republicii (anul 509 a.. Chr.), incepe pentru Roma o lunga perioada de cuceriri, incheiata la sfarsitul domniei lui Traian,

fapt care va determina constituirea unui stat unitar, puternic centralizat, de fapt un adevarat imperiu, care se intindea de la Insulele Britanice pana la Eufrat, de la Rin, Dunare si Carpati pana la desertul Saharei, Numibia si Peninsula Arabiei.

Pe urmele armatelor si a administratiei romane limba latina s-a raspandit in toate teritoriile si provinciile cucerite.

Latina a fost adoptata de populatiile cucerite mai intai ca o a doua limba dupa cea materna. In a doua faza ele si-au parasit treptat limba originara ,care va deveni astfel, nu pentru mult timp, instrument de comunicare a unor comunitati restranse

(familiale sau locale), limba latina urmand sa capete rolul principal in comunicare. Acest

proces lent de invatare a limbii latine de catre bastinasi (populatiile cucerite) insotit de parasirea utilizarii limbii autohtone se numeste romanizare lingvistica. Dar integrarea noilor populatii in lumea romana nu inseamna numai invatarea si folosirea limbii latine. Aceasta integrare comporta si adoptarea felului de viata roman, cu cele doua componente 2 ale sale: materiala (locuinta, imbracaminte, unelte, ocupatii) si spirituala (credinte, traditii, obiceiuri)

CUCERIREA SI ROMANIZEREA DACIEI

Razboaiele de cucerire a Daciei au inceput inca de pe vremea imparatului Domitian, in anul 86 a.Chr.). Ultimele lupte au inceput in anul 105 si s-au terminat in vara lui 106 p. Chr( post Christum =dupa Hristos), cand armatele Romane, conduse de

imparatul Traian, au zdrobit statul dac, iar Sarmisegetusa, capitala Daciei, a fost distrusa.

Dacia este cucerita de catre romani, este transformata in provincie si este inglobata in

imperiu. In istoria poporului dac incepe o perioada de mari transformari, datorita declansarii procesului de romanizare atat lingvistica (latina impunandu-se in Dacia ca limba oficiala folosita de toate paturile sociale) dar si materiala si spirituala (adoptarea felului de viata specific romanilor).

Romanizarea lingvistica se poate defini ca acel proces lent de invatare de catre bastinasi (stramosii daci) a limbii latine concomitent cu parasirea (uitarea) treptata a limbii autohtone.

Invatarea de catre provincialii daci a limbii latine a fost, insa, favorizata de o serie de factori: in Dacia au existat puternice implantatii de colonisti, dar si garnizoane romane cu caracter permanent, cu totii vorbitori ai limbii latine.

Dar o conditie, daca nu determinanta, cel putin favorizanta, a romanizarii stramosilor nostri, a fost includerea noii provincii Dacia in Imperiul Roman fapt care presupunea pe langa deplasarile de colonisti si soldati latinfoni si instalarea unei

administratii bine organizate, infiintarea unor noi asezari romane ( si putem vorbi aici de intemeierea in Dacia de catre stapanirea romana, a peste 40 de orase), dezvoltarea cailor de comunicatie (se construiesc drumuri) menite sa lege Dacia de provinciile invecinate.

Interesul pentru invatarea limbii latine a fost determinat si de intemeierea de scoli, de difuzarea credintelor religioase specifice romanilor, si vorbim aici despre adoptarea stilului de viata al cuceritorilor, despre componenta materiala si spirituala a procesului de romanizare. Casatoriile femeilor dace cu veteranii (soldatii romani eliberati din serviciul militar obligatoriu), inrolarea in armata romana a adolescentilor daci, adoptarea anumitor deprinderi romane in construirea locuintelor, folosirea uneltelor de munca, a unui anumit tip de vestimentatie, a unor noi indeletniciri mai putin familiare stramosilor daci, a constituit un proces de integrare a acestora in lumea romana, care reprezinta tot un process de romanizare produs paralel cu asimilarea limbii latine (romanizarea lingvistica).

Asadar, pentru teritoriile carpato-dunarene locuite de stramosii nostri, dacii, complexul proces de romanizare a fost dominat (ca importanta) de asimilarea lingvistica dar a comportat si trasaturi secundare, din domeniile vietii materiale si spirituale, inegal repartizate teritorial si fara coincidenta cronologica absoluta.

SPECIFICUL SI PARTICULARITATILE DESFASURARII PROCESULUI DE

ROMANIZARE IN PROVINCIA DACIA

Romanizarea lingvistica si material - spirituala a bastinasilor din provincial Dacia s-a realizat intr-un rastimp de 165 de ani de stapanire romana, de la infiintarea noii provincii (anul 106) pana in anii 271-275, cand la ordinul imparatului Aurelian a inceput parasirea oficiala a teritoriilor carpato-dunarene.3

Intervalul de timp poate parea destul de scurt pentru realizarea unui process atat de complicat ca cel al romanizarii. Prin urmare, el poate primi in ceea ce priveste situatia provinciei Dacia calificative precum foarte dinamic si rapid, deosebit de intens.

Dar romanizarea nu s-a sfarsit odata cu retragerea oficiala a armatelor romane, a stapanirii si administratiei de la nordul Dunarii, ci a continuat, procesul de romanizare avand o durata mult mai lunga, dincolo de limita celor 165 de ani cat a durat

stapanirea romana asupra teritoriilor de la Nordul Dunarii.

In privinta teritoriilor unde s-a realizat procesul de romanizare trebuie specificat ca acestea nu pot fi limitate doar la provincia Dacia romana. Al. Rosetti, definind limba romana, considera ca "spatiul de formare a acesteia (si evident a poporului care o foloseste) se refera la partea orientala a Imperiului Roman, cuprinzand provinciile dunarene romanizate (Dacia, Panonia de sud, Dardania, Moesia superioara si inferioara),

pe o larga arie geografica, situata atat la nordul cat si la sudul Dunarii."

LATINA POPULARA-LATINA LITERARA

Si pentru ca aceste precizari s-au facut in contextul unei definitii, sa spunem ca dupa parerea lui Al. Rosetti - genealogic - limba romana este limba latina vorbita in mod neintrerupt in partea orientala a imperiului Roman in provinciile dunarene romanizate (enumerate deja anterior). Marele lingvist a insistat aici pe aspectul vorbit al limbii, pentru ca limba romana ca si celelalte limbi romanice din a caror familie face parte (franceza, italiana, spaniola, portugheza, catalana, provensala, sarda,retoromana, dalmata) are la baza latina populara (sau latina vulgara < lat. vulgaris,-e = popular,-a) care repezinta latina cotidiana, uzuala, vorbita de masele largi de populatie; tarani,

soldati, mestesugari, negustori (sermo rusticus, sermo familiaris, sermo cotidianus).

Latina populara sau vulgara era deci, limba vie, vorbita in mod obisnuit de romani si necodificata de literati si gramatici. Aceasta din urma era de fapt latina clasica, care reprezinta limba literara, aspectul ingrijit, supus anumitor norme gramaticale ale limbii latine. Latina literara mai este cunoscuta si sub terminologia de latina clasica, datorita epocii in care a fost cultivata si s-a fixat, asa cum ne este cunoscuta prin intermediul textelor literare, fiind normata cam prin sec. al II-lea a.Chr.

In ceea ce priveste sursele de cunoastere a latinei vulgare, populare, pentru care nu exista texte (caci textele literare se scriau doar in latina literara), acestea sunt relativ sarace.

CONTINUITATEA STRAMOSILOR DACI (DACO-ROMANI) PE TERITORIUL ROMANIEI

Istoricii si cercetatorii romanii si strainii au fost permanent preocupati de problema formarii poporului si a limbii romane , in contextul istoriei popoarelor si a limbilor din Balcani.

Exista, insa, teorii care pun sub semnul intrebarii soarta populatiilor dace dupa cucerirea romana. S-a dezvoltat ipoteza disparitei in masa a populatiei dace dupa anul 106, propunandu-se doua posibile scenarii: cel al exterminarii , in cursul celor doua

razboaie cu romanii si cel al deportarii (in masa) prin ducerea in sclavie a populatiei dace ramase in viata. 4

Exista insa, suficiente argumente si marturii capabile sa spulbere astfel de ipoteze si scenarii false.

Revenind la continuitatea elementului autohton, ulterior romanizat pe teritoriul Daciei, aceasta a fost contestata de asa-zisa teorie imigrationista (sau roesleriana , dupa numele sustinatorului ei).

Astfel teoria acrediteaza ideea ca odata cu parasirea oficiala a Daciei, ordonata de imparatul Aurelian, intreaga populatie tracodaca, deja romanizata ar fi fost evacuta, stramutata de la nordul Dunarii la sudul Dunarii, regiune de unde s-ar fi inapoiat, revenind in teritoriul nord-dunarean (imigrand) mult mai tarziu, intre secolele al-XI-lea, al-XII-lea, sau chiar al- XIII-lea, ocupand exact locurile pe care le parasise (mai ales Transilvania, ocupata deja la acea data de unguri).

Teoria roesleriana refuza poporului roman recunoasterea persistentei sale in teritoriile de bastina sfidand adevarul istoric si stiintific. Exista numeroase dovezi istorice, arheologice, lingvistice care vin sa contrazica teoria imigrationista.