Constantin Negruzzi - definitia nuvelei, "Alexandru Lapusneanul"

Constantin Negruzzi

1. Definitia nuvelei

Specie a genului epic, infatisand o actiune dezvoltata, la care participa mai multe personaje, dintre care unul este central, ale caror caractere se desprind dintr-o intriga complexa si dintr-un conflict puternic.

Caracteristici:

Prezinta fapte verosimile;

Conflictul este unic si puternic;

Intriga este riguros construita. Accentul cade pe personaje;

Prezinta o puternica tendinta spre obiectivare;

Fata de povestire, prezinta o mai puternica legatura cu realitatea.

2. "Alexandru Lapusneanul"

a) Actiunea

Este dezvoltata urmarind un fir epic intr-o inlantuire de fapte, pe mai multe episoade, prezentand momentele subiectului.

Este structurata pe patru episoade, fiecare avand un moto semnificativ, indicand ideea centrala: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!"; "Ai sa dai sama, Doamna!"; "Capul lui Motoc vrem"; "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu".

Intriga este bine motivata. Este generata de dorinta nestapanita a Lapusneanului de a ocupa tronul Moldovei, pe care fusese nevoit sa-l paraseasca din cauza uneltirilor boieresti.

b) Personajele

In nuvela, accentul cade pe realizarea personajelor. Acestea sunt concepute cu sobrietate, caracteristicile lor desprinzandu-se din gesturi, din mimica, din replici. De asemenea, evolutia personajelor este surprinsa intr-o succesiune de situatii si de fapte.

Personajul principal al nuvelei este Alexandru Lapusneanu, erou prin excelenta romantic. Intreaga actiune a operei graviteaza in jurul personalitatii puternice a domnitorului, care declanseaza conflictul, la fel de puternic. Intr-o vreme cand anarhia feudala si desele lupte pentru domnie alcatuiau o priveliste oarecum cotidiana, Lapusneanu lupta pentru autoritate deplina, dorind sa guverneze, asemenea lui Stefan cel Mare, in mod absolut.

Tradat in prima lui domnie, dovedeste de la inceput ura impotriva boierilor si tenacitate in realizarea scopului. Nimeni nu i se va opune; nimeni nu-l va putea convinge ca tara nu are nevoie de el si ca nu-l doreste. Acele "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu" si "Mai curand isi va intoarce Dunarea cursul indarapt" sunt semnificative in ilustrarea vointei de neclintit a celui ce vrea sa ocupe tronul Moldovei.

Poseda o anume abilitate diplomatica si clarviziune atunci cand il iarta pe Motoc: "Eu te iert insa c-ai indraznit a crede ca iar ma vei putea insela si-ti fagaduiesc ca sabia mea nu se va manji in sangele tau; te voi cruta, ca imi esti trebuitor ca sa ma mai usurezi de blestemurile norodului."

Lucrare: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange Lucrare: Boala lui parkinson

Dovedeste stapanire de sine, cand isi reprima in fata Doamnei impulsul sangeros, dand dovada de prefacatorie. Ii fagaduieste, zambind, ca va inceta omorurile si ca-i va oferi un "leac de frica".

Este fatarnic si sperjur; oferind boierilor iertarea, isi cere iertare, facandu-si cruce si citand una din cele zece porunci. Cuvantarea este "desantata", trezind in unii boieri bucuria, in altii neincrederea. Intentia lui de a ucide pare a fi cunoscuta, insa, de fortele divine, caci, apropiindu-se de racla Sfantului Ioan cel Nou si sarutand moastele acestuia, racla ar fi tresarit.

Disimularea este insusirea de capetenie a Lapusneanului, care reuseste sa-si ascunda sub vorbe mieroase adevaratele intentii. Cruzimea ascunsa va fi, in cele din urma, exteriorizata prin placerea cu care isi contempla "opera": piramida din capetele boierilor ucisi.

Luciditatea feroce se traduce prin replici si calcule referitoare la mecanica lumii, uneori comice, daca n-ar ascunde tragismul. Sugestiv in acest sens este raspunsul pe care il da lui Motoc, cel care cere indurare: "Fii roman verde. Ce sa te mai spoveduiesti? Ca esti un talhar si-un vanzator? Asta o stie toata Moldova."

Inteligent si diplomat, Lapusneanul castiga increderea poporului, pedepsind pe unul din jefuitorii tarii si, in acelasi timp, scapa de un dusman periculos, de un vanzator de tara.

Domnitorul apare ca un regizor, care isi rezerva un anume rol in spectacolul sangeros pe care-l concepe: devine spectator, urmarind cu placere sadica detaliile spectacolului. Nu este lipsit de un anume cinism, pentru ca se "joaca" cu vornicul Motoc, cu sufletul acestuia, dandu-i sperante, pe care, apoi, le retrage. Prelungeste jocul, punandu-l pe insusi Motoc sa judece daca poporul are sau nu dreptate. Stie ca cei multi, chiar daca sunt prosti, devin o putere in situatii limita.

G. Calinescu afirma ca Alexandru Lapusneanu ar fi devenit la fel de celebru ca Hamlet daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi de circulatie universala. "Personajul este privit cu detasare, este inteles prin prisma adevarului istoric, fiind pus sub semnul timpului ca sub semnul unui destin; in lupta de exterminare a acestor aprige dorinte de putere, Lapusneanu apare uneori simpatic, spune Calinescu, ca orice om viu si intreg".

Impresia ultima a cititorului e mai putin a unui portret romantic cat a unei puternice creatii, deasupra oricarui stil sau mode literare.

Alt personaj este vornicul Motoc. Intr-un fel, seamana cu Lapusneanu, prin setea de putere. Arogant cand se simte stapan pe situatie, devine umil si las cand isi simte amenintata viata. Este bine surprinsa atitudinea lui Motoc in imaginea "cainelui care linge mana celui ce-l bate". Tremura de frica atunci cand vede dezlantuirea ucigasa a domnitorului, dar il lauda pentru ceea ce face. Om al compromisurilor, Motoc va sfarsi ucis de multimea care a vazut in el pe jefuitorul cel mai lacom si mai tiran.

Pentru prima data apare intr-o opera literara personajul colectiv. Scena agitatiei multimii este memorabila prin intuitia dezorientarii ei la inceput, dar si a dezmeticirii acesteia. Putem spune ca prin aceasta scena de masa, prin unirea vocilor intr-una sigura, Negruzzi il anticipeaza pe Rebreanu.

Negruzzi a realizat culoarea de epoca prin infatisarea imbracamintii personajelor, a obiceiurilor de la Curte, a ospatului (prin enumerarea bucatelor se realizeaza punerea in evidenta a specificului local de epoca).

Dintre procedeele de realizare amintim antiteza romantica, prezenta in gruparea personajelor dupa insusiri contrastante: violenta lui Lapusneanu si blandetea doamnei Ruxandra; boierii patrioti Spancioc si Stroici, tinerii cu dragoste de mosie, si boierii tradatori de neam, urmarind puterea, gloria, bogatia.

Dialogul este viu, tensionat, devenind mijloc de caracterizare. Limbajul e usor ceremonios, presarat cu arhaisme, tot pentru evocarea autentica a epocii. Actiunea nuvelei are echilibru clasic in compozitie si puterea de observatie obiectiva. Tablourile sunt pline de viata, turnate intr-o limba arhaica, avand intorsaturi cronicaresti.

Tudor Vianu scria: "Alexandru Lapusneanul este o drama in multe acte, in care un conflict primitiv se rezolva printr-o catastrofa".