Iluminismul sau luminismul este un curent de gandire, cu
multiple consecinte pe plan politic, istoric si artistic, care tinde sa
emancipeze omul din pozitia rigida in care il fixase filozofia traditionala,
pentru a-l face obiectul propriei sale activitati: prin munca si cultura, omul
este perfectibil ca si societatea pe care el o construieste. Inlocuind
conceptia statica despre om cu una dinamica, iluminismul e sustinut de
ideologii claselor dinamice ale societatii, de burghezie in primul rand. De
aceea a aparut in tarile in care burghezia a aparut mai repede (Anglia si
Franta) si s-a configurat mai tarziu acolo unde fortele feudale erau mai
puternice, iar cele burgheze inca foarte reduse (de ex. in S-E-ul Europei). De
asemenea a existat si in America de N si S. Lupta de emancipare a acestei clase
revolutionare s-a sprijinit pe un numar de idei orientate in intregime pe o
directie antifeudala. Inca din 1688, in cadrul Revolutiei burgheze din Anglia,
cand parlamentul a votat 'Declaratia Drepturilor', proclamand
suveranitatea poporului, incepe sa fie pus sub semnul intrebarii tot ceea ce
era specific epocii feudale. Treptat se cristalizeaza o ideologie iluminista
care va pregati Marea Revolutie Franceza din 1789.
Ilumimismul a avut cateva trasaturi specifice:
- Are un caracter antifeudal si antidespotic.Toate institutiile feudale erau
supuse unei critici severe: monarhia absoluta bazata pe ideea dreptului divin,
biserica, justitia, scoala. Ganditorii iluministi cer anularea privilegiilor
feudale, limitarea puterii monarhului si acordarea de libertati sociale si
politice intregului popor. Argumentele pentru justificarea acestor revendicari
se bazau pe principiile de egalitate si libertate, de suveranitate a poporului,
pe ideea dreptului natural si a contractului social, conform carora oamenii se
nasc cu aceste drepturi si traiesc pe baza unei intelegeri cu monarhul, pe care
pot sa nu-l mai accepte daca nu este un om 'luminat'.
- Spiritul sau rationalist materialist si laic. In secolul XVIII s-a afirmat
ratiunea, fenomenele vietii au cunoscut o interpretare materialista iar
problemele culturii si ale stiintei au inceput sa se separe de cele ale
religiei, combatand fanatismul si misticismul. Declinul autoritatii
ecleziastice asupra vietii publice nu a atras si revalorificarea mentalitatii
magice. De asta data, practicile oculte nu au mai fost satanizate (si
condamnate juridic), ci au inceput sa fie depreciate rational (si luate in
deradere). Magul nu mai este vazut ca un pactant cu diavolul, ci ca un sarlatan
abuzind de credulitatea publicului. Visul si magia au suferit o radicala
psihologizare, fiind deconspirate ca modalitati de iluzionare si
autoiluzionare.
- Militeaza pentru emanciparea poporului prin cultura.
- Incurajeaza tratarea problemelor sociale in literatura.
- Genereaza o literatura cu caracter moralist.
ILUMINISMUL ROMANESC, se identifica in mare masura cu Scoala Ardeleana
si cu reverberatiile ei transcarpatine. Acest iluminism a stat in serviciul
idealului national, la a carui fundamentare a contribuit hotaritor, prin
demersul la istorie, la istoria limbii si a poporului. Iluminismul romanesc va
recurge, la rindul sau, la argumentele istorice in favorea unor revendicari
politice.
Scoala Ardeleana a fost, dupa cum se stie, un amplu proces de afirmare
nationala si culturala a romanilor din Transilvania in a doua jumatate a
secolului al XVIII-lea si la inceputul secolului al XIX -lea. Carturarii
acestei scoli au adus argumente stiintifice, pentru apararea drepturilor
romanilor din Transilvania. Activitatea lor stiintifica s-a manifestat pe mai
multe planuri: istoric, lingvistic, filozofic, literar.
Scoala Ardeleana cunoaste doua directii importante:
1.Prima are un pronuntat caracter iluminist urmarind emanciparea poporului, mai
ales a taranilor. S-au infiintat numeroase scoli in limba romana (Gh. Sincai a
infiintat aprox. 300 scoli), s-au scris abecedare,aritmetici, catehisme, carti,
manuale de economie, etc.
2.A 2-a directie e erudita si cuprinde tratate de filologie si istorie.
Prin studiile istorice si filologice, reprezentantii miscarii au urmarit in
primul rind dovedirea originii romane a poporului roman, a continuitatii lui in
Ardeal si a unitatii sale etnice.
Progresul miscarii nationale poate fi urmarit in incercarea de reunire a celor
doua beserici, in 1789. In general se remarca un proces general de afirmare a
ideii de natiune romana si in provinciile din afara Ardealului incluse in
Ungaria. Treptat, incepind cu ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea,
afirmarea constiintei nationale in partile vestice ale spatiului romanesc
alimenteaza un program politic cuprinzator, incluzind scoala, biserica,
aspectele general-culturale si, in primul rind, cultivarea limbii.
