Comentariu Moara cu noroc Ioan Slavici

Comentariu Moara cu noroc Ioan Slavici

Nuvela "Moara cu noroc" de Ioan Slavici este publicata in 1881 in volumul de debut "Nuvele din popor".

Nuvela este o specie epica in proza cu o constructie riguroasa cu un fir narativ central. Personajele sunt relativ putine si pun in evidenta evolutia personajului principal, complex, puternic individualizat. Este o nuvela psihologica prin tematica, modalitati de caracterizare a personajului si de investigare psihologica, natura conflictului.

Nuvela are un ritm epic neomogen prin modificari ale timpului povestirii. Actiunea se desfasoara prin continue acumulari si izbucniri de tensiune epica. Naratiunea realista este obiectiva, realizata la persoana a III a de catre naratorul omniscient, omniprezent, neimplicat.

Intervine tehnica punctului de vedere in interventiile batranei, personaj episodic, dar care exprima cu autoritatea varstei mesajul moralizator al nuvelei. Inainte si dupa discursul narativ propriu-zis, batrana rosteste doua replici-teze ale nuvelei privitoare la sensul fericirii si la forta destinului: "Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit" si "..asa le-a fost odata". Prin intentia moralizatoare, nuvela este realist-clasica.

Tema sustine caracterul psihologic al nuvelei: efectele suparatoare si dezumanizante ale dorintei de imbogatire, pe fundalul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului ai XIX lea. Problematica nuvelei se poate stabili din mai multe perspective. Din perspectiva sociala, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social. Din perspecitva maralizatoare, prezinta consecintele dramatice ale setei de imbogatire, scriitorul considerand ca goana dupa avere zdruncina tihna sufleteasca si duce la pierzanie. Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita, sfasiat de dorinte pe cat de puternice, pe atat de contradictorii: dorinta de a ramane om cinstit, pe de o parte, si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte. Conflictul nuvelei este complex, de natura sociala, psihologica si morala.

Titlul nuvelei este mai de graba ironic. Carciuma numita "Moara cu noroc" inseamna de fapt "Moara cu ghinion", "Moara care aduce nenorociea", pentru ca usurinta castigurilor de aici ascunde abateri grave: nelegiuirea si crima.

Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorge pana la Paste.

Alcatuita din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat cu deschideri bogate.

Nuvela debuteaza cu o invatzatura morala izvorata din intelepciunea batraneasca rostit de mama-soacra. Batrana este adepta pastrarii traditiei, in timp ce Ghita, capul familiei, doreste schimbarea, bunastarea materiala. Cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, Ghita merge la carciuma de la "Moara cu noroc" pentru a castiga rapid bani. Carciumarul nu este un om slab, ci dimpotriva, isi asuma responsabilitatea destinului celorlalti.

Carciuma este asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecoase. In expozitiune, descrierea drumului care merge la "Moara cu noroc" si a locului in care se afla, impune un peisaj-cadru obiectiv al actiunii: "drumul de tara o ia printre paduri si peste tzarini, lasand la dreapta si la stanga satele asezate prin colturile vailor".

Potrivirea incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului. Simbolistica initiala a drumului se completeaza, in final, cu sugestia drumului vietii care continua si dupa tragedia de la "Moara cu noroc": "Apoi ea lua copiii si pleca mai departe."

Subiectul nuvelei il constituie etapele si efectele infruntarii dintre protagonistul Ghita si antagonistul Lica.

Ghita se dovedeste la inceput harnic si priceput, iar primele semne ale bunastarii si armoniei in care traieste familia lui nu intarzie sa apara.

Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un personaj ciudat, carismatic, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, tulbura echilibrul familiei. Orgoliul lui Lica este unul de stapan care nu doar subordoneaza oamenii, se si subtituie destinului lor.

Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui, Ghita nu se poate sustrage influentei malefice pe care acesta o exercita asupra lui si nici tentatiei imbogatirii.

Ghita isi ia masuri de aparare impotriva lui Lica cumparand doua pistoale, doi caini si angajand o sluga, pe Marti, "un ungur inalt ca un brad".

Din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul iremediabil de imstrainare a lui Ghita fara de familie. Se schimba in rau, devine tot mai ursuz si incepe sa se aprinda din orice. Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale in momentul in care, orbit de furie si dispus sa faca orice pentru a se razbuna pe Lica, acesta isi pierde la sarbatorile Pastelui sotia, pe Ana, care se daruieste lui Lica si care sfarseste ca fiind ucisa de Ghita. La randul lui, Ghita este ucis de Rautz din ordinul lui Lica. Pentru a nu cadea viu in mainilea lui Pintea, se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.

Un incendiu teribil mistuie carciuma de la "Moara cu noroc" in noaptea de Pasti si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii, fiinte cu adevarat morale si inocente.

Nuvela se incheie prin vorbele batranei care pune intamplarile pe seama destinului necrutator: "Simteam eu ca nu are sa iasa bine, dar asa le-a fost data".

Stilul nuvelei este sobru, concentrat, fara podoabe. Limbajul naratorului si al personajelor valorifica aceleasi registre stilistice: limbajul regional, ardelenesc, oralitatea, limbajul popular. Intelesul moralizator este sustinut prin zicale si proverbe populare sau prin replicile-sentinte rostite de batrana de la inceputul si sfarsitul nuvelei.

Opera literara "Moara cu noroc" de Ioan Slavici este o nuvele psihologica deoarece are toate trasaturile acestei specii literare: analizeaza conflictul interior al personajului principal, urmareste procesul instrainarii lui Ghita fata de familie si urmareste degradarea morala a acestuia produsa de ispita imbogatirii.