Scrierea cuneiforma a sumerienilor

SCRIEREA CUNEIFORMA A SUMERIENILOR

Scrierea sumeriana putea fi interpretata prin intermediul unor forme care erau

incrustrate in unele documente de la sfarsitul randului spre inceput. Apoi directia

verticala a scrisului folosita, spre exemplu, in registrul din Uruk a fost schimbata pe

orizontala, iar semnele au fost mutate cu 900, ca sa faca posibila aceasta schimbare a

scrisului de sus in jos cu scrisul de la stanga la dreapta. Din aceasta cauza scrierea

sumerienilor este numita astazi scriere cuneiforma, (cuneus = cui, forma = forma).

Cateva dintre indiciile scrierii sumeriene au fost luate de la faimoasa inscriptie de la

Behistun, (in realitate Bisutun), toponimic ce desemneaza locul unde s-a gasit de catre

europeni stanca ce poarta scrierea. Ea era asezata intr-o zona muntoasa din nord,

imensa roca avand sa cuprinda inscriptii realizate in 3 limbi: in vechea persana, in

neoelamita si in akkadiana. Ultima dintre ele este utilizata pentru identificarea limbii

si culturii popoarelor semite, babiloniene si asiriene care au urmat sumerienilor pe

valea Eufratului si Tigrului. In urma cercetarilor scrierii sumeriene s-a ajuns la ideea

ca simbolurile nu erau alfabetice, ci mai degraba silabice si logografice (<gr.

logos=cuvant; graphein=a scrie), derivand din cuvinte nesemitice. Multe cuvinte

sumeriene prin simplificarea unor ideograme, vor ajunge sa fie formate dintr-o

singura silaba si de aceea cuvintele sumeriene erau compuse din semne terminate intro

vocala sau o consoana. S-au descoperit 4 vocale si 14 consoane, cu care se

construiesc putine cuvinte. Ele aveau sensuri diferite, care se distingeau dupa topica si

poate chiar dupa tonul rostirii, asa ca in chineza (1)

Logogramele din scrierea sumeriana, 500 la numar, au ajuns sa tina locul

silabelor, astfel ca un exemplu, putem substitui logograma 0X pentru prima silaba a

cuvantului 'occidental'. Printr-o asemenea substituire fonetica a sistemului de scris,

Lucrare: Sunetul - caracteristici Lucrare: Ereditatea si variabilitatea organismelor

care este numit sistem silabar poti sa separi semnele inlocuite in prealabil cu vocale

si consoane. S-a ajuns astfel la niste combinatii ale vocalei 'a' cu diferite consoane

'ab', 'ac', 'ah', iar pentru consoana urmata de vocala s-au creat combinatii ca 'da',

'fa,'. Istoric vorbind, avantajele acestui sistem sunt foarte importante, de vreme ce ele

furnizeaza o metoda cu ajutorul careia se pot inregistra nume, cuvinte si obiecte

straine, fapt atat de necesar in cadrul schimbului de culturi si in inventarea unor noi

cuvinte intr-o limba. In acelasi timp numarul total al semnelor grafice utilizate este

mai redus, el putand fi usor manuit in procesul de tiparire. Nu trebuie sa presupunem

insa ca vreunul din sistemele silabice ale antichitatii ar fi atins perfectiunea. Astfel in

limba sumeriana un semn de acesta terminat in consoana poate fi precedat de oricare

dintre vocale, iar un semn terminat in vocala poate fi urmat de orice consoana.

Important este sa apreciem faptul ca scrierea cuneiforma are, in

(1) Apud: James Février, L'apparition du phonétisme, in vol. Histoire de l'ecriture,

Edition Payot la Rivagls, Paris VI, 1995, p. 107

concluzie, un sistem de scriere cu litere in forma de cuie, sapate in piatra sau

imprimate pe tablite de argila, scriere folosita de mai multe sisteme analitice.

Pe langa sumerieni, tot analitice erau si scrierile egipteana si chineza. Datele

oferite de asemenea documente in scrierea analitica reprezinta o perioada istorica

diferita de preistorie, iar trecerea de la scrierea sintetica la cea analitica se va face

dupa structura interna a limbilor care trebuiau transcrise. In limbile occidentale,

cuvantul devine parte a unei fraze. Forma cuvantului are flexiune, variind dupa gen,

numar, caz, timp, mod, persoana, cuvantul indeplinind o anumita functie, cel mai

adesea el fiind greu de izolat. Pe de alta parte cuvantul scrierii analitice, fie in scrierea

sumeriana, fie intr-o alta asiatica, este monosilabic si nu poate sa sufere nici o

schimbare, caci el este substantiv, verb sau adjectiv, dupa locul ocupat in fraza.

Procedeul esential al scrierilor analitice este acela de a da fiecarui cuvant un caracter

special. Totusi scrierea sumeriana e alcatuita din semne si combinatii de linii

imprimate in placi de argila proaspata, cu ajutorul unei bucati de lemn terminate intrun

triedru. Istoria acestui gen de scriere cuneiforma mentioneaza o ramura de trestie

slefuita, tinuta in pumn si care imprima semnele pastrate in mana stanga. S-a utilizat

acest gen de scriere aproximativ intre 3500 si 100 i.Hr.

Cum se explica aceasta indelungata scriere cuneiforma si care sunt avantajele

ei ?

- un avantaj este facilitatea de conservare, caci argila era arsa la cuptor,

asigurand textului o mare rezistenta in timp, daca vom compara acest suport de scriere

cu papirusul, spre exemplu. Se poate constata ca nici un alt suport nu a putut asigura

textului o asemenea rezistenta prin forma de scrieri rapide.

- alt avantaj este pretul redus al materiei prime

- simplitatea utilajului si a ustensilei de scris este alt avantaj

Pentru prima data in istoria culturii apare utilizat cuvantul 'carte', caci

tablitele adunate de unele arhive si biblioteci insumeaza multe zeci de mii de

exemplare. In stilul acesta cuneiform au fost notate limbi vorbite de popoare cu

origini foarte diferite. Cu semne cuneiforme au scris populatiile semitice, sumeroakadienii,

numiti si asiro-babilonieni, si poporul khaldilor. Aveau sa urmeze scrierea

hitita, scrierile protoelamite si cele ugaritice. Plecand de la obarsia acestor limbi,

trebuie sa mentionam ca sumerienii au o origine asiatica si limba lor este de tip

'asian'.