Drumul catre adevar la Pierre Corneille si Jean Racine

Din cate am inteles,comediile lui Corneille pun accentual pe implinirea viselor celor tineri.Sunt comedii lirice.Operele “Cidul” si “Iluzia comica”sunt considerate o imagine reprezentativa a momentului de debut al comediei franceze.In liceu le numeam “capo di opera”.Operele lui Pierre Corneille sunt intr-o totala opozitie cu operele lui Jean Racine.La Corneille ,indiferent de intamplarile dramatice care au loc,sfarsitul este pozitiv ,permite cititorului sa intrevada speranta .De exemplu,in Cidul nu totul este luat in tragic,contemporanii lui Corneille ii caracterizeaza opera ca fiind o “tragicomedie”.Aceeasi parere o are si Voltaire mai tarziu.Spre deosebire de Racine,Corneille,in ceea ce a scris,a facut ca sentimentele sa se nasca din drama.La Racine drama era cea care se naste din sentimente.Personajele sale evolueaza ascendant,in sensul ca acestea urca o scara imaginara de la rau spre bine.Personajele lui Racine,din contra,am putea spune ca involueaza,decad gradat,din ce in ce mai mult,pana la prabusire.Aceste personaje,prin marile pacatele lor ,devin personaje scelerate,care nu au o poarta de scapare.

Opera corneliana nu este chiar un rezultat al influentei clasicismului francez.Aceasta este un amestec de baroc cu clasicism.Conceperea operelor lui Corneille nu este strans adaptata la regulile clasicismului,nu a depins de principiile acestui curent intru totul.

Corneille a scris 32 de piese de teatru.In operele sale, Corneille construieste evenimentele astfel incat acestea sa fie mai importante si mai puternice decat personajele in sine.Faptele care au loc conduc cititorul  pe firul catre intelegerea intrigii piesei. Primul eveniment decisiv declanseaza conflictul ,iar ultimul eveniment important genereaza deznodamantul. Acest lucru se intampla atat in “Cidul” cat si in comedia cu accente eroice ca “Iluzia comica”. ( sau in unele tragedii ale sale, ca “Rodoguna”si “Attila” ).

“Tineretea cidului” este publicata in anul 1621 ,in care se prezinta lupta lui Rodrigo Diaz de Bivar ,un cunoscut erou spaniol din secolul al XI-lea ,impotriva maurilor si cucerirea Valenciei ,poveste pe care Corneille o simplifica si o reduce la un singur episod: dragostea si casatoria acestuia cu Ximena ,fiica unui conte pe care il ucisese intr-o lupta dreapta ,in care si-a aparat propria onoare si pe cea a tatalui sau.

Conceputa a fi tragedie piesa este de fapt o tragicomedie datorita finalului sau fericit. Intreaga actiune este angrenata de confruntarea a doua sentimente extreme de puternice,greu de separat :dragostea si datoria/apararea onoarei.

Personajul operei corneliene se face remarcat prin faptele sale exceptionale. In Cidul acestea sunt doua – una mai remarcabila decat alta; il omoara intr-un duel pe tatal Ximenei ,un nobil care il sustinea pe rege si era baza acestuia cand era vorba de lupte sau vreme de razboi, ,si ii respinge pe maurii care ataca regatul. Ambele il plaseaza pe eroul nostru intr-o lumina pozitiva,unde triumfa onoarea si curajul. Ximena, este o femeie, care totusi are aceleasi simt acut al onoarei ,este ghidata in primul rand de principii ,este orgolioasa.De cate ori o loveste destinul ea il sfideaza revenindu-si din lovitura si luand-o de la capat cu demnitate.Atuurile ei de femeie puternica o impulsioneaza la final sa invinga.

Racine nu si-a pierdut increderea in ratiune dar era departe de optimismul stilului cornelian ,unde vointa era totul. Personajele lui Racine sunt sfasiate si torturate de imposibilitatea de a se stapani ,constatand limitele omenesti. Le ineaca neputinta si disperarea,cu cat sunt mai vii cu atat sunt mai violente si mai contradictorii.Omul la Racine este contradictoriu iar aceasta contradictie se realizeaza prin inversare ( de la bine la rau,de la valoare la non-valoare).

Eseu: Simbol - complexa „figura de stil / semnificatie“ - eul poetic Proiect: Legenda - specia genului epic, in versuri sau in proza - mitologice / religioase si istorice

Femeile eroine din operele raciniene sunt predestinate sa se prabuseasca datorita neputintei lor de a scapa de patimi sau datorita slabiciunilor pe care acestea le arata.

Fedra ajunge sa ascunda adevarul si prefera sa-l piarda pe Hippolit pentru ca nu suporta ideea de a fi fost respinsa de catre singurul om pe care-l iubeste ,in favoarea altei femei,chiar atunci cand decide sa i se destainuiasca.

Lupta Andromacai pentru apararea demnitatii si a iubirii pentru Hector este emotionanta,mai ales din cauza faptului ca este sclava lui Pirrus,complet lipsita de aparare si drepturi .

Pirrus ,fiul lui Agamemnon ,ii ia ca sclavi pe Andromaca,sotia lui Hector,si pe fiul acesteia Astimax ,dupa ce moare Hector in razboiul troian,ucis de Ahile. Astimax ar fi trebui omorat pentru ca era urmas al Troiei.Hermiona este fiica Elenei,sotia lui Menelau.Oreste (ucigasul grec clasic) este indragostit de Hermiona.Hermiona este indragostita de Pilades .Pilades si Oreste sunt prieteni.

Pirrus ar fi putut face orice cu Andromaca ,aceasta fiind sclava lui.Dar pentru ca el este stapan,acest lucru il determina sa ii poarte Andromacai respect ,chiar daca o vrea pentru el si ar putea sa dispuna de acest drept.El vrea sa o faca regina.Are loc lupta dintre dorinta mamei si dorinta femeii din ea.Cumva,Pirrus ,atunci cand o cere,cere permisiune mamei.Pirrus ii face Andromacai doua oferte:sa se casatoreasca cu el,astfel el il va infia pe Astimax,sau sufletul lui de grec va simti nevoia sa ii omoare copilul (existenta acestuia ii ameninta puterea).In sufletul Andromacai se zbat ecourile sotiei ranite,care este nevoita sa se casatoreasca cu fiul celui care i-a omorat sotul.Acesta este conflictul femeie-femeie.Conflictul mama – femeie :daca Andromaca ar fi acceptat casatoria,copilul ei ar fi fost salvat.Daca din nefericire,orgoliul femeii ar f fost mai puternic decat simtamantul de mama,copilul ei ar fi murit.Solutia Andromacai este o solutie plina de demnitate:ea accepta casatoria cu Pirrus,astfel Astimax devine si copilul acestuia.Inainte insa ca aceasta casatorie sa se consume,Andromaca se omoara.Astfel copilul nu pateste nimic deoarece este protejat prin insasi numele lui Pirrus ,abia preluat.Intre timp,Hermiona, din gelozie,ii cere lui Oreste sa il omoare pe Pilades,dar cand apuca sa ii vada cadavrul ,il uraste din nou pe Oreste.In aceasta opera,Pirrus este de fapt personajul principal,el face si desface totul.El lanseaza intriga ,din cele doua oferte ale sale catre Andromaca deriva conflictele interioare ale Andromacai “femeie-femeie” , “mama-femeie”.Andromaca este punctul central afectiv,unde au loc trairile si zbuciumarile sufletesti .Andromaca este macinata,distrusa incet incet de framantari si de neputinta de a gasi o scapare.

Tinta lui Racine in operele sale a fost mereu constituita din simptomele bolilor sufletesti ale oamenilor.

Marii scriitori Pierre Corneille si Jean Racine,desi nu s-au placut prea mult unul pe altul si nu si-au dorit acest lucru niciodata,au intrat in istorie ca un vestit cuplu ,in interiorul caruia cele doua elemente se completeaza unul pe celalalt,ca doua oglinzi.

Vintila Laura Elena                  Actorie,anul 2