Jo donnell - unlikely angel, inger neverosimil

Autoare: JO DONNELL

Titlu original: UNLIKELY ANGEL

Titlu romanesc: INGER NEVEROSIMIL

Varianta: O ADEVARATA SALBATICIUNE

O ADEVARATA SALBATICIUNE

Cand era vorba de slujba ei, mesagera Tanya Preston era o diavolița iute și cu spiritul liber, pe o bicicleta cu cinci viteze. N-ar fi recunoscut niciodata ca sub exteriorul ei salbatic se ascundea o femeie in cautarea iubirii. In nici un caz nu i-ar fi marturisit vreodata acest lucru chipeșului avocat din San Francisco care o angajase – nici ca-l considera unul dintre cei mai interesanți barbați pe care-i intalnise in viața ei

Pana a cunoscut-o pe Tanya, maniacul muncii Jake Carlisle nu și-a dat seama niciodata cat de multe ii lipseau in viața – lucruri ca romantismul, pasiunea, emoția Tanya ii trezea dorința de a-și largi cravata și a-și desface gulerul incheiat strans. Dar avea nevoie de ajutorul ei. Lui Jake nici nu-i trecea prin minte ca deja Cupidon era de partea lui – și ca Tanya era mai mult decat dispusa era chiar pregatita. Curand, doua inimi aparent incompatibile aveau sa descopere o impreunare combinata in paradisul adevaratei iubiri

– Ia spune-mi, ganguri ea, cat de prețios e pentru tine biroul asta?

– Prețios

Glasul lui suna deharagușit.

Vai, domnule avocat, spuse Tanya in gand, iți inchipui ca ți s-a facut de-o vajaiala! Ei, lasa, ca Tanya știe mai bine!

Ii cuprinse gatul intre incheieturile mainilor și, incet, incepu sa-i frece pielea sensibila cu manșetele de piele batute in ținte.

– Vreau sa zic, te-ar deranja daca se zgarie? Daca-i raman cateva ciupituri urate pe margine?

Se apleca inainte și-l mușca de barbie. Tare.

Jake țipa. Mainile i se ridicara, apucand-o de talie. Atingerea lui o facu sa tresara ușor, dar Tanya prefera s-o ignore. Trebuia sa-i dea o ecție.

Se retrase repede și-i scoase cravata, privindu-l in ochii nedumeriți cu o expresie fierbinte, ațațatoare. Iși infașura pe incheietura mainii un capat al cravatei, apoi pe celalalt il petrecu imprejurul incheieturii lui, legandu-le mainile laolalta.

– Ce faci cu cravata mea? intreba el nesigur.

– Vrei sa zici, cu cravata ta de matase de optzeci de dolari, de la casa de moda? intreba inocent Tanya. Cred ca știi ce fac, domnule Carlisle, și cred ca vei constata ca merita.

Clatina din cap.

– N-are nici un haz, sa știi, daca reușești sa scapi. Mai ales cand ne vine, așa, puțin, nebunia.

Iși linse incet buzele, privindu-l cum se uita la ea.

Deodata, Tanya iși infipse mana cealalta in parul lui și, cu o smucitura scurta, ii trase fața in jos spre a ei. Ii vazu ochii inchizandu-se și gura deschizandu-se s-o sarute, dar nu-i ingdui. Buzele lui ii atinsera obrazul, in timp ce ea intorcea capul, gasindu-i urechea.

– Nu te prea straduiești, domnule avocat, murmura ea, conturandu-i urechea cu limba.

– Mmm Sa?

– Sa-mi gasești celelalte 'butoane'.

Zambi cu buzele in parul lui. Era așa de-al dracului de dulce, cum se ținea dupa ea ca un mielușel! Mai mare rușinea cand avea sa se-ntoarca și s-o ia la sanatoasa.

– Aha Pai ia aici? intreba el, mușcand-o ușor de lobul urechii.

Tanya iși stapani un mic fior. N-ar fi trebuit sa-i inmoaie așa picioarele. O biata mușcaturica, acolo

– Nici pe departe

I se parea ei numai, sau propria voce ii suna cam nesigura?

Brațul lui ii cuprinse talia, mai posesiv.

– Nu? Atunci, aici?

Și-o lipi de trup, facandu-i spatele sa se arcuiasca. Capul Tanyei cazu pe spate, impotriva propriei voințe, și-i simți buzele atingandu-i marginea barbiei, pentru a cobori apoi in jos pe gat, lasand o dara umeda de explorare fierbinte.

Inghiți in sec.

– Te apropii, e clar

Revelația ca se simțea o idee cam prea placut ii dadu de ințeles pentru prima data ca lucrurile nu mergeau tocmai conform planului. Incerca sa-și adune gandurile – o treaba deloc ușoara, cand Jake Carlisle o ținea atat de strans.

Poate ca n-a fost cea mai buna idee Totuși, continua. Il apuca de umar, suprinsa sa simta o masa solida de mușchi, și-și readuse capul inainte.

– Zau așa, domnule avocat

Cu un mare efort, reuși sa vorbeasca pe un ton mustrator.

– Nu prea arzi de nerabdare, nu-i așa?

Mana care-i era legata de a lui il apuca de barbie, ridicandu-i capul.

– Trebuie sa-ți fac și-o schița?

Iși potrivi gura peste a lui și-l saruta din toata ființa. Aspru, Profund. Brutal. Ca și cum in fiecare noapte ar fi legat barbați de ea și i-ar fi agresat.

Jake reacționa cu entuziasm. In regula. Perfect, iși spuse ea. Nu era ceva neprevazut.

Iși ridica incet piciorul, frecandu-și partea dinapoi a genunchiului de coapsa lui. Incepu sa se legene ușor, lipita de el, in timp ce continua sa se joace cu limba strecurandu-și-o și scoțand-o din gura lui Jake. Da-te batut, domnule avocat. Mana i se furișa la spate, tragand-o și pe a lui dupa ea. Cu o smucitura deloc ușoara, trase in sus, rasucindu-i brațul la spate.

Crezu ca era lovitura de grație, dar ii simți brațul liber dandu-i drumul, pentru a-și potrivi mana sub piciorul ei ridicat.

Hooo! Tanya intra in panica. Degetele lui ii cuprinsera coapsa și – O, Doamne! – ii trasera piciorul și mai sus, pe șoldul lui, ajungand cu partea dinapoi a genunchiului peste cureaua de piele. Jake se apleca peste ea, cu gura cautandu-i secretele gurii ei. Pieptul ii vibra intr-un geamat, pe care Tanya il simți pana-n pieptul ei. Coapsa lui se mișca intre cele doua trupuri, iar mana trase și mai mult in sus piciorul ridicat al Tanyei, care simți cum se inalța de la podea, ridicata de Jake pe birou.

Ceva se revarsa intr-insa, incepand sa se scurga in paraiașe calde. Tanya iși desprinse buzele de ale lui.

– Stai o clipa, domnule avocat

Cu ochii inchiși, se lupta sa-și regaseasca respirația.

– Zi-mi Jake, murmura el langa obrazul ei.

– Jake

– Incepe sa friga?

Adancurile de carbune ale ochilor lui ardeau in vapai. Il subestimase. O dorea. Acum.

Tanyei ii revenira in minte propriile-i cuvinte. Pentru nimic in lume n-aș trai in lumea voastra. Știa ca trebuia sa-l impinga la o parte, sa plece dracului de-acolo Nimic n-avea sa se schimbe.

Atata doar ca mai dorea un sarut.

Genele i se coborara pe obraz.

– Nu știu murmura ea. Tu simți ca frige?

Jake iși aduse in fața brațul legat de al ei, atingandu-i obrazul cu degetele.

– Tu ce crezi?

– Iși cobori degetele peste gatul ei, in jos, pe clavicula. Mana ii ajunse la san, iar ochii Tanyei se inchisera. Iși simți un sfarc incordandu-se de dorința, urmat de celalalt, care parea sa strige: Și eu! Vreau și eu!

– Bingo! șopti ea, in timp ce-l apuca de camașa, tragandu-i gura aproapre ca sa i-o sarute.

Limba lui Jake se arunca hulpava. Mana lui ii cuprinse sanul, in timp ce mana ei, legata alaturi, se stranse pumn. Tanya nu-și dorea decat sa continue la nesfarșit. In regula. Deci nu e vorba doar de un simplu sarut. Ce mama dracu'.

– Jake

Jake ii ridica tricoul.

– N-am glumit cand am vorbit despre zgariatul biroului.

NOTA: Nu eliminați și nu modificați nimic din terminologia de computer și datele de aceasta natura din primele capitole. Nu sunt doar elemente de 'decor' sau 'recuzita', ca in multe alte romane de acest gen. Ulterior, acest domeniu va deveni esențial pentru desfașurarea acțiunii, iar simplificarile sau eliminarile neavenite vor afecta fie atmosfera, fie chiar logica narativa.

Capitolul 1

Jack Carlisle auzi ușa recepției deschizandu-se și inchizandu-se la loc, dar prefera sa nu ia in seama persoana care intrase. Oricum, avea idee cine sosise și nu era nici pe departe pregatit.

Deschise la index manualul de software pe care-l ținea pe genunchi. Articolul MUTA ii sari in ochi fara pierdere de timp, iar Jake parcurse paragrafele. Erau treizeci și patru la numar.

– Alo! E cineva aici? Un comision de la B.A.B.S.!

Cuvintele ii spintecara concentrarea ca un taiș de cuțit. 'Inca un minut!' se ruga el. Incepu sa-și coboare degetul pe pagina. MUTA: Text. Text cu folosirea blocului. Text fara folosirea blocului

– Azi, marinare, trosni o voce feminina in spatele lui, cam ce-ar trebui sa faca o tipa ca sa plaseze un comision pe-aici?

Jake se rasuci cu scaunul, spre femeia care statea rezemata de tocul ușii, cu un zambet arogant pe buze. Peste șortul ei negru, de biciclista, lung pana la jumatatea coapselor, falfaiau niște pantaloni de boxer scurți și largi, de culoare verde-patrunjel ștearsa. Ananași și banane de desen animat, cu brațe și picioare schilave și zambete mieroase, se zbenguiau printre palmierii de pe bluza ei hawaiiana labarțata. Bascheții roșii, cu carambi inalți, contrastau cu finețea gleznelor subțiri și delicate, in șosete tivite cu dantela. Cureaua genții de prelata cu numele firmei, Bay Area Bicycle Service – mai cunoscuta ca B.A.B.S. – ii brazda țanțoș pieptul. Doi ochi caprui și șmecheri il priveau de sub casca de biciclista legata pe cap.

Jake ofta. Nici nu se putea aștepta la altceva, de la B.A.B.S. Mesagerii pe bicicleta din San Francisco se distrau zilnic dand buzna in birouri imbracați in cele mai nastrușnice echipamente care se gseau la magazinele ieftine Haight-Ashbury.

– Un minut, da?

Se intoarse din nou spre ecranul computerului. Ia sa vedem, ce-i spusese Phoebe? Marcheaza blocul, și pe urma muta-l? Sau cauta și inlocuiește?

– E cinci fara cinci, il informa B.A.B.S.

– Ce? iși desprinse iar Jake privirea de display.

Fata se apropie de el cu pași mari, iși infipse incheietura mainii in campul lui vizual și-i arata ceasul.

– Cinci fara cinci, repeta ea. Fa bine și finiseaza-ți capodopera.

– Auzi, mai scutește-ma!

Ajuns la capatul rabdarii, Jake ridica manualul din poala și-l puse pe birou, in fața lui. Avusese o zi infernala. Nu-i placea sa indure penibilul de a fi surprins nu numai in fața computerului, ci și fara sa aiba nici cea mai vaga idee ce sa faca.

– Secretara mea a plecat acasa acum o ora, bolnava, dar mi-a dat toate instrucțiunile de care aveam nevoie ca sa termin acordul asta. Și de fapt mai am timp doar pana la șase fara un sfert ca sa i-l trimit președintelui de la SygCorp. E aproape gata, minți el netulburat.

Se intoarse iar spre monitorul computerului și amuți.

Ecranul era gol.

– Documentul meu! Ce s-a-ntamplat cu documentul?

Innebunit, apasa tasta ESCAPE. Phoebe ii spusese ca ESCAPE inversa orice acțiune, corecta greșelile, stavilea batalioane de gafe.

Nu se intampla nimic.

Ridica receptorul telefonului, pentru a forma numarul lui Phoebe. Trebuia sa existe moduri mai avantajoase de a-ți caștiga existența, iși spuse el. Concesiunile – alea, da! Nici o grija, nici o bataie de cap Mergeai la sigur.

Telefonul lui Phoebe suna suna.

O mana liniștitoare ii lua receptorul și il puse la loc in furca.

– Calm, spuse B.A.B.S., luand manualul. De ce sa te dai de ceasu' morții? Ai pus cartea pe clapa de spații, și ți-a umplut documentul cu blancuri pana a ieșit de pe ecran.

Se apleca peste el și puse degetul pe BACKSPACE, ținand tasta apasata pana cand documentul aparu derulandu-se de sus in jos, nevatamat.

– Slava Domnului! șopti Jake, ridicand privirea spre neverosimilul inger al izbavirii de langa el. Intamplator, nu cumva te pricepi și la WordGo?

Fata il privi, iar Jake afișa un zambet pe care-l spera cat mai fermecator. Era disperat. Nici o agenție din San Francisco nu-i putuse gasi un expert in WordGo – cel puțin, nu in cinci minute de cand sunase, adica atunci cand avea el nevoie. Poate poate ca B.A.B.S. avea sa-l ajute.

Mesagera privi spre display, apoi se uita din nou la el. In chip ciudat, Jake ar fi putut sa jure ca pe fața ei aparuse o unda de neliniște.

Era nedumerit. Vazuse mesageri pe bicicleta intr-o sumedenie de atitudini, de la vag-nesimțite la respingatoare, dar niciodata nu vazuse pe chipul vreunuia dintre ei teama. Poate ca exista vreun principiu sfant al firmei B.A.B.S. impotriva dezvaluirii acestei slabiciuni.

– Las-o balta, spuse el.

In fond, ce aștepta de la ea?

– Sucita idee, hmm?

Ii lua manualul din mana și reincepu sa investigheze numeroasele variante ale opțiunii MUTA.

Redusese posibilitațile la doua, deschizand manualul la mijloc și determinand definiția operațiunii MUTA, cand B.A.B.S. vorbi din spatele lui:

– Ce incerci sa faci?

Uitase de prezența ei. Ar fi preferat sa se așeze cuminte in colț și sa nu-l deranjeze, eventual inspectandu-și lacul de unghii verde-metalizat.

– Incerc sa iau o parte din documentul asta și s-o pun in documentul astalalt, aici.

Facu mica manevra de comutare pe care i-o aratase Phoebe, pentru a lucra cu doua documente in același timp. Era singura pe care o ținea minte, dintre toate sutele de instrucțiuni mitraliate in graba.

– Pe urma, trebuie sa fac ceva care suna cam in genul 'cauta și gasește', sau 'cauta și distruge', ca sa scot numele din acordul vechi și sa le inlocuiesc cu cele noi.

– Cauta și inlocuiește! il corecta autoritar B.A.B.S., cu mainile-n șolduri.

Jake ii arunca o privire banuitoare. Nu mai parea speriata. In schimb, avea o expresie inverșunata pe fața – atat cat i se vedea, sub casca.

– Asta e.

– Iar hartia asta trebuieneaparat sa ajunga pe biroul domnului SygCorp, la cinci și patruzeci și cinci, declara ea.

– E clar ca n-ai avut niciodata de-a face cu directori high-tech și pretențiile lor inflexibile.

Fata il privi de sus.

– Nu credeam ca se observa, remarca ea.

Jake se incrunta. N-avea timp ce sarcasme cu o mesagera pe bicicleta.

– Asculta, incerc sa-i rezolv clientului acordul asta de șase luni. Daca tipul a zis ca sau il semneaza la ora șase, sau putem s-o lasam balta, atunci o sa aiba documentul pe biroul la șase.

Indica un scaun din apropiere, unde mesagera putea sa-și parcheze posteriorul de patrunjel decolorat.

– Și-acum, daca ma lași sa lucrez cateva minute fara sa ma intrerupi, s-ar putea s-o scot la capat.

B.A.B.S. paru sa ia o decizie, inainte de a-și intinde mana cu manușa de piele ca sa-l inghionteasca in braț.

– Lasa-ma sa-ncerc, dom' avocat.

Fara tragere de inima, Jake ceda. Ramase privind peste umarul ei, in timp ce fata iși scotea casca. Descoperit, parul ei – atata cat era – lucea ireal, nefiresc de blond, aproape albicios. Nici o șuvița nu era mai lunga de trei centimetri și se zburlea pe cap in toate direcțiile. Jake petrecu cateva secunde prețioase intrebandu-se daca efectul era intenționat, sau daca pur și simplu așa arata de cand se trezise din somn, dimineața.

Tresarind, iși dadu seama ca mesagera se plimba prin documentul lui ca prin ograda lui tatane-sau, apasand pe taste și facand computerul sa bazaie și sa murmure.

– Stai puțin, o opri el. Tocmai ceruse unei mesagere de la un serviciu notoriu pentru angajații sai obraznici sa redacteze un document legal. Orice mesager de la B.A.B.S. ar fi considerat ca daduse lovitura, avand la discreție un 'tip la costum'.

Cand fata nu raspunse, Jake o apuca de braț, rasucind-o cu fața spre el.

– Asculta, B.A.B.S., ce crezi ca?

Amuți, cand se pomeni privind o fața de o asemenea frumusețe, incat ii taia respirația. Obraji cu pomeți inalți. O piele stralucind de sanatate. Un nas impecabil format și o gura ca arcul unui amoraș. Iși stapani imboldul brusc și irațional de a o saruta.

Fata il privi intrebatoare. Doua sprancene brunete ii completau forma exotica a ochilor migdalați, dandu-i un aer irezistibil de nostalgic.

Cuvintele mustratoare pierira in gatul uscat pe neașteptate al lui Jake.

– Babs? intreba ea, ridicandu-și o spranceana arcuita fin.

Cand Jake nu comenta, ii mai spuse:

– Auzi, vrei sa te-ajut cu chestia asta, sau nu?

Se uita la ceas.

– Mai avem douazeci de minute.

Jake iși regasi graiul.

– Da Da, vreau.

– Atunci spune-mi ce vrei sa-ți caut și sa inlocuiesc. Am contopit cele doua documente.

Jake iși rezema brațul langa keyboard și se apleca peste umarul ei, examinand monitorul.

– Scoate de peste tot Janus Consulting și pune in loc SygCorp, Inc.

B.A.B.S., sau cum s-o fi numit, se conforma, iar computerul iși facu datoria zumzaind și, cand termina, emise un semnal sonor.

Jake ofta ușurat. Cu siguranța, fata parea sa știe ce facea. Era una de-ai lor.

– Fantastic! A, și trebuie sa scoatem fragmentul asta de-aici, i-l arata el, și pe urma sa renumerotam toate paragrafele in continuare. Poți face asta?

– Desigur.

Degetele fetei incepura sa zboare peste taste.

– Cum iți place, șefule?

Ii zambi, iar Jake iși pierdu din nou șirul gandurilor. Se holba la ea fara sa-și dea seama, pana cand tanara iși cobori genele, mutandu-și privirea.

Jake iși drese glasul.

– Nu știu cum sa-ți mulțumesc. Nici macar nu știu cum te numești.

Fata ramase nemișcata, cu mainile deasupra keyboardului.

– Merge și Babs. Suntem gata s-o printam? intreba ea pe un ton ciudat, evitandu-i ochii.

– S-o printam? A, da, desigur. Da-i drumul.

Imediat, imprimanta incepu sa scoata pagini dupa pagini pe care Jake le examina scurt, adaugandu-le apoi cu fața in jos, pe teancul de pe birou. Arunca o privire piezișa spre femeia care continua sa stea la computerul lui Phoebe, uitandu-se ganditoare la ecran. Acum, cand avea timp sa-i priveasca și restul fapturii, se intreba cum de nu-i observase picioarele lungi care se vedeau intre șortul de biciclista și carambii inalți ai bascheților roșii. Picioare musculoase, dar feminine și suple. Murea dupa picioarele care aratau așa.

Se incrunta ingandurat, punand inca o pagina peste celalte. Nu parea o angajata B.A.B.S. ca oricare alta. Parea mai matura decat majoritatea mesagerilor pe bicicleta – spre treizeci de ani, sau cam așa ceva – și se vedea clar ca nu era plamadita din același aluat.

– Unde-ai invațat așa de bine computere? intreba el pe neașteptate.

Babs se intoarse, studiindu-l. Lui Jake ii placu sa vada ca expresia ei devenea din nou rautacioasa, pana cand auzi ce raspunse:

– De la mama le-am invațat, cum le-a-nvațat și ea de la mama ei, care tot de la mama ei le-a-nvațat, ii explica ea. Ce credeai?

– Ințeleg, murmura Jake, deși momentul de colaborare se sfarșise; cu o senzație ciudata de regret, puse ultima pagina peste celelalte. Așteapta doar pana le pun pe astea intr-un plic și sa scriu formularul de transmitere – iarta-ma, inca nu știu cum te numești.

– Am facut deja unul, replica ea ridicandu-se.

Scoase un mic formular și scrise pe el ora, apoi i-l intinse ca sa-l semneze.

Va sa zica, nu voia sa-i spuna cum o chema, reflecta cam iritat Jake, in timp ce se semna. Și de ce-ar fi facut-o? Avea in fața un barbat pus la patru ace, in plina ascensiune socio-profesionala, cat se putea de neatragator pentru o femeie cu principii atat de neconformiste. Purta pana și bretelele roșii caracteristice. Nu-i mai lipseau decat micile simboluri verzi ale dolarului imprimate peste tot.

Iar ea cine era? O mesagera pe bicicleta. Cum iși putuse imagina ca in expresia ei se citea nostalgia – sau chiar mai mult decat atat Probabil ca se intreba daca sa-și ia pe ea colanții roz-fierbinte sau verzi-neon diseara, la disco. Iar el nu avea nevoie decat s-o lase mai moale cu munca, atata tot.

Numai ca nu credea deloc ca era doar atat. Nici pe departe.

Jake ii dadu inapoi formularul, varand copia in buzunar.

– Știi unde sa te duci? intreba el, urmand-o prin zona recepției.

Fata se uita pe formular.

– La SygCorp. In colțul de nord-vest al intersecției intre First și market. Etajul cinșpe.

La ușa se intoarse, iar Jake i-o deschise.

– Iți mulțumesc inca o data Babs.

O gluma slaba. Ii zambi, cu speranța ca-i va zambi și ea. Fata o facu, deși fara tragere de inima.

Jake iși scoase mana din buzunarul pantalonilor. Formularul pluti prin aer, spre covor. In timp ce se apleca sa-l ridice, Jake auzi de deasupra lui o voce slaba:

– La revedere.

Cand se intoarse, Babs tocmai ieșea – dar nu inainte ca el sa mai fi aruncat o privire spre picioarele acelea extraordinare.

Jake se ridica incet, cu formularul in mana. Ii arunca o privire. In josul paginii era scris un cuvant, cu o caligrafie larga. Numele ei.

Tanya.

Tanya privi formularul pe care-l ținea in maini, apoi cladirea din fața ei.

Dispecera ii spusese ca un client o ceruse anume pe ea. Jake Carlisle de la Carlisle și Brubeck. Comision la patru și jumatate. Trimiteți-o pe Tanya.

Iși lega bicicleta de un semn de circulație și-și muta geanta de prelata pe un șold. N-ar fi trebuit sa-l ajute in ajun, cu tot termenul lui limita. De-atunci, iși reproșa incontinuu ca o facuse. Dar, cand Jake o privise cu ochii aceia cenușii și inteligenți, ceva explodase in pieptul ei. Probabil ca ar fi transcris 'Razboi și pace' pe hard-disk, daca i-ar fi cerut-o.

Era exact genul ei, acel domn Jake Carlisle. Iar Tanya se blestema pentru ca avea un gen al ei, și se mai blestema o data pentru ca se lasa scoasa din minți de tipul asta. Par brunet ondulat. O doza dubla de gropițe in obrajii fermi, care-i trezeau cheful de a-i ciupi cu putere. Se indragostise o clipa de camașa lui alba, apretata, de dunga pantalonilor bleumarin, de ciucurii mici ai mocasinilor din piele de Cordova. Și de bretele. Dumnezeule, exista ceva mai sexy decat un barbat cu bretele?

Tanya urca greoi scara, refuzand rapiditatea liftului. Ipocrita mai era. In loc sa se indragosteasca de un rebel mizantrop pe motocicleta, ii cazuse cu tronc domnul La Patru Ace.

Era dezgustata de sine insași.

Ma rog, in privința atracției reciproce, nu prea avea de ce sa-și faca griji. Ii vazuse șocul pe fața cand iși scosese casca. Dar parul ei era coșmarul tuturor coafezelor – adica exact ceea ce-și dorise Tanya, cand se trantise intr-un scaun de coafor la City Hair. Cu o asemenea blana, nu incapea nici o indoiala ca avea intotdeauna intenții serioase. Și nu mai exista cale de intoarcere. Daca ocazional mai privea cu nostalgie inapoi spre lumea oamenilor și a locurilor familiare, parul ii amintea ca o parasise dintr-un anumit motiv.

Tanya se incrunta, cu puțina tristețe. N-avea sa se mai intoarca prea curand la lumea aceea, și era mai bine ca oamenii sa știe acest lucru din capul locului. Habar n-avea ce credea despre ea Jake Carlisle, dar probabil ca parul ei ii spusese mai mult decat ar fi vrut el sa știe.

Atinse manerul ușii cu inscripția CARLISLE  BRUBECK, apoi ezita, adunandu-și curajul. Inca o data, era ora inceperii spectacolului.

Intra in firma, inainta pana in mijlocul zonei de recepție și se opri. Iși scoase casca, și-o indesa sub braț cu corectitudine militareasca și-și ciufuli parul cu cealalta mana.

– B.A.B.S.! mugi ea asurzitor.

Spre surprinderea ei vinovata, un batranel care statea bațos intr-un fotoliu se holba la ea prin lentilele groase ale ochelarilor, cu gura cascata. Marul lui Adam i se mușca sub papion, in timp de-și strangea instinctiv palaria pe genunchi.

Pardon. Uneori, intrecea nițel masura cu terapia de șoc. Zambind, ii adresa un gest de salut țanțoș, pentru a risipi impactul.

Capul brunet al lui Jake Carlisle aparu de dupa tocul ușii. Ochii lui de cositor ii zambira.

– Tanya. O secunda.

Și disparu.

Fir-ar el sa fie, arata trasnet! Tanya simți cum i se inmuiau genunchii și și-i incorda, cu picioarele departate. Afișa automat expresia ma-doare-fix-in-cot pe care o exersase și folosise timp detrei luni, inainte de a-și aminti de batranel. Acesta tocmai inghițea in sec.

– Poftiți, domnule Kraftchek, spuse Jake, inmanandu-i clientului un cec și ajutandu-l sa se ridice in picioare. Scuzați-ma pentru intarziere. Sper ca acesta e rezultatul pe care-l așteptați cand ați venit sa ne cereți ajutorul.

Domnul Kraftchek privi cecul din mainile sale zbarcite.

– O, da, intr-adevar. Deși, dupa ce mi-au facut cei de la SygCorp dupa ce-am lucat cu ei atația ani, aș fi platit o avere numai ca sa le-arat ca nu-și pot permite sa trateze oamenii așa, numai fiindca-s puternici.

O privi pe Tanya incruntat, cu ferocitate mioapa, ca pentru a-și demonstra indarjirea. Tanya ridica din umeri, jenata, Putea sa-l condamne?

– Ei, ma bucur ca am reușit s-o rezolvam in afara instanței.

Jake il conduse pana la ușa și i-o deschise.

– Știu ca erați pregatit sa folosiți calea aceea și aș fi facut pentru dumneavoastra tot ce puteam, insa n-ar fi fost prea placut.

Domnul Kraftchek ridica privirea spre el.

– Știu, domnule Carlisle. Știu.

Ferocitatea de moment i se risipise, facandu-l sa devina din nou doar un batranel.

– Va mulțumesc inca o data.

Arunca o ultima privire spre Tanya, iar fata ii zambi cu toata caldura de care era in stare.

Bietul om. Una era ca o femeie ca ea sa se ia de par cu maharii corporatiști fara inima. Ea era rezistenta, putea sa primeasca și sa dea inapoi, dar domnii Kraftchek ai acestei lumi erau mai vulnerabili.

Jake se intoarse spre ea, iar Tanya ii simți privirea studiind-o. Deodata, se simți la fel de obosita pe cat aratase domnul Kraftchek. Ce cauta acolo?

– Aveți un pachet pentru mine? intreba ea, cu o impertinența deliberata. Sau trebuie sa aștept o juma' de ora pana-i gata?

Tonul ei il facu pe Jake sa se incrunte, varandu-și mainile in buzunare.

– Ai un minut, Tanya?

– Ma tem ca nu. Tre' s-o-ntind.

– Speram sa-ți cer ajutorul, replica el sever.

Ei, nu, ca asta era buna! Mai vazuse expresia aceea de nenumarate ori, la tatal ei, la fostul lodognic și la fostul șef. Mutra aia care spunea baga-ți-mințile-n-cao-și-poarta-te-responsabil-domnișoara! Numai ca Jake Carlisle nu parea s-o fi invațat la facultatea de drept. Parca-i și vedea: 'Bun, clasa, azi, la expresii grave, vom exersa privirile dezaprobatoare. Mai intai, incruntați-va aprig. Intens. Sprancenele sa se uneasca. Țineți minte, baieți, cand plecați de-aici va trebui sa intimidați jurați, inculpați și, cand e absolut inevitabil, și cate un țaran neinsemnat.

Detesta privirea aceea. Scotea la iveala tot ce-avea mai rau in ea, și-i parea bine. Nu voia sa i se topeasca inima dupa Jake Carlisle.

– Sigur ca aveți nevoie de ajutorul meu, replica ea. Ce sa fie? O consultație intr-un caz dificil? Poate o privire peste pledoaria finala din procesul de maine? Nu, știu! Vreți sa pun o pila la bunul meu prieten, judecatorul.

Il amenința cu degetul:

– Nu trebuie decat sa cereți. Nici o vorba mai mult.

Jake inceta sa se mai incrunte, oftand.

– Ceea ce-aș vrea sa faci e sa-i ții locul secretarei mele, care lipsește cateva saptamani.

– Nu mai spuneți!

Sprancenele Tanyei se ridicara pana in mijlocul frunții. Iși departa brațele de trup și facu o mica pirueta.

– Arat eu a secretara de avocat?

Spre surprinderea ei, Jake zambi incet.

– Nu tocmai.

Lua-l-ar dracu'! Incepusera așa de bine, cu el reprobator și atat de sever N-ar fi trebuit sa se distreze.

ce urmarea?

– Ascultați, domnule avocat. In orașul asta exista sute de secretare disponibile. Alegeți una. Alegeți-le pe toate.

– Am incercat, recunoscu el. Trei, de fapt. Una azi-dimineața, doua in dupa-amiaza asta.

– Și nu v-a placut nici una dintre ele? intreba Tanya incrucișandu-și brațele pe piept.

– Nu aveau spirit de inițiativa. Te rog, Tanya. Sunt disperat.

– Se vede.

Tanya intoarse capul, temandu-se sa nu se topeasca sub privirea lui.

– Imi pare rau, domnule avocat. V-am dar o mana de ajutor, dar nimic mai mult.

– O, dar te-aș plati foarte bine. Mai mult decat caștigi acum.

– Chiar așa?

Se prefacu ca chibzuia adanc un moment, apoi clatina din cap cu hoytarare.

– Nu pot. Sunt maritata cu cariera mea, adauga, batand din gene spre el.

Sprancenele lui Jake iși schimbara poziția – una mai sus, alta mai jos.

– Tanya, spuse el cu rabdare. Nu-ți cere nimeni sa-ți parasești slujba. Aici suntem numai eu și partenerul meu. In timpul zilei, cand lipsim de la birou, poate raspunde serviciu de mesaje telefonice. N-am nevoie decat ce cineva care sa se ocupe de corespondența și sa mai transcrie pe computer cateva documente la care lucram.

Se foi de pe un picior pe altul.

– Aseara ai facut o treaba buna, lucrand sub presiune. Mi-a placut mult.

Tanya iși propti pumnul in șold. Incepea sa se enerveze de-a binelea.

– In regula. Sa lasam gogoșile și sa trecem la subiect. De ce vreți sa ma angajați pe mine pentru scrisul pe computer, cand ați putea lua o colaboratoare normala?

– Foarte simplu, murmura el. Pe tine te vreau.

Ceva din zona mijlocului ei se umplu de gauri ca o sita și tot ce avea in piept i se scurse spre degetele de la picioare. Tonul pe care o spusese, ca și cum Nici gand!

– Va bateți joc de mine?

Jake o masura cu privirea.

– Mmm ma tem ca nu.

Ii vazu expresia. Da, nu se inșelase. Jake Carlisle poftea la o plimbarica prin gradina fructului oprit. Nu l-ar fi crezut genul

Ar fi meritat sa i-o spuna de la obraz. Sa-i scoata din minte orice idei ridicole despre o 'colaborare' intre ei.

Insa chiar in timp ce-și aduna indignarea, il vazu facand un lucru de neconceput. De neiertat.

Jake iși scoase din buzunarul camașii o pereche de ochelari și și-i puse pe nas.

Tanya il privi lung. Cum era in stare?

Ochelarii erau perfecți. Rotunzi, cu rame inguste de baga. Prin ei, ochii lui cenușii ca fumul aratau dureros de sexy. Dumnezeule din ceruri, ochelarii aia ii dadusera lovitura de grație!

– Cat e leafa? iși auzi Tanya propria voce intreband, abia auzita.

Jake lua de pe biroul recepției o foaie de hartie.

– Mi-am permis sa redactez un contract simplu. Ma gandeam sa-i arunci o privire.

– Un contract? Ca sa fac puțina procesare de cuvinte?

– Nu vreau decat sa fiu cinstit, ii zambi el. Sa fie totul in regua.

Tanya studie cu atenție contractul, evitandu-i privirea.

– Ei? intreba Jake.

Nu voia s-o faca. De trei luni nu mai statuse in fața unui computer. Și, in tot acel timp, nu-i lipsise deloc munca la care se pricepea cel mai bine. Pana in seara trecuta.

Poate poate ca n-ar fi stricat sa faca și puțina manipulare de documente, pe-alaturi. O joaca de copii. Nu i-ar fi stricat cu nimic.

Ridica privirea. Ochii lui cenușii o priveau prin ochelarii aceia incomparabili.

– Cand incep? il intreba.

Capitolul 2

Jake ridica privirea de la birou. Partenerul lui se lipise de ușa inchisa, cu o expresie terorizata.

– Ce-i cu tine?

Doug se smulse de langa ușa.

– N-ai sa crezi ce-am vazut la biroul lui Phoebe.

Rezemandu-se de spatar, Jake iși ridica picioarele pe marginea biroului. Știuse ca urma sa aiba probleme cu Doug.

– Lasa-ma sa ghicesc. Ai vazut o femeie in colanți roz cu dungi portocalii, cu un par care-arata ca dupa o spalatura radioactiva, care scrie la computerul lui Phoebe. Sunt pe-aproape?

Doug inchise ochii și se ciupi de șaua nasului.

– Speram sa-mi spui ca nu știi nimic de ea, ca s-o pot trimite inapoi de unde-a venit.

Deschise ochii.

– Pot indrazni sa-ți cer o explicație?

– E Tanya.

Jake tuși ușor in pumn, ca sa-și ascunda zambetul. N-avea sa-i placa deloc.

– Face puțina procesare de cuvinte in lipsa lui Phoebe.

– Nu, replica Doug. Nu, nu, nu, nu și nu. Aici nu primim pe nimeni in cum ai numit chestia aia-n dungi de pe ea?

– Colanți. Cred, raspunse Jake.

In sinea lui, iși spunea ca acei colanți ai Tanyei, sau cum s-or fi numit, erau mai sexy decat orice altceva. O privise pe furiș in ultimele doua ore, prin ușa intredeschisa a biroului. Tanya lucrase incontinuu, ignorandu-l.

Partenerul lui se prabuși intr-un fotoliu din fața biroului. IȘi indesa degetul aratator in nodul cravatei și trase.

– Și-acum. Adevarata poveste.

Jake iși inlanțui mainile inapoia capului.

– Tanya m-a ajutat aseara s-o scot la capat, incepu el sa povesteasca. Trebuia sa predau acordul ala la SygCorp pana la ora șase, sau se contramanda totul. Spatele lui Phoebe a intrat in spasme. Am trimis-o acasa la ora patru.

– Și-atunci ce-ai facut, ai sunat la agenția de temporare și ai cerut cea mai buna procesoare de cuvinte pe care-o aveau, cu manșete de piele batute in ținte?

– Nu tocmai.

In ciuda eforturilor lui Jake de a se stapani, zambetul ii reveni pe buze.

– Tanya e mesagera pe bicicleta.

– E ce? se indrepta de spate partenerul lui, privindu-l. Mesagera pe bicicleta? In biroul tau? Ai innebunit?

Jake statu un moment pe ganduri. Innebunise sau nu? Se gandi la Tanya lucrand acolo, legata de acel computer ca și cum de asta ar fi depins viața ei.

– Nu, raspunse. Dar fara ajutorul Tanyei, in veci n-aș fi terminat acordul acela pentru domnul Kraftchek, Doug. Indiferent cum arata, știe ce face. Și a mai facut-o și-nainte. De multe ori, pun pariu.

Doug se lasa la loc in fotoliu.

– In regula. Bravo ei. Foarte laudabil, de fapt. Și-atunci, ce cauta aici in seara asta?

Jake se foi pe scaun.

– Pai, lui Phoebe i-a recomandat medicul odihna completa la pat, pentru o saptamana sau chiar mai mult. Iar Tanya e absolut capabila sa-i țina locul. Numai seara.

– Nu știu daca ai observat, spuse Doug pe un ton confidențial, dar fata aia de-acolo ar face toata populația din Munchkinland sa arate ca un miting al Tineretului Republican. Dupa parerea mea, nu este o inlocuitoare cum se cade a lui Phoebe.

– Știe sa faca treaba, replica Jake ridicand o spranceana. Daca n-ai fi concediat-o pe recepționera, saptamana trecuta, n-am fi acum in incurcatura asta, știi bine.

– Jake, suntem parteneri de cinci ani, spuse Doug, ridicandu-se in picioare. Știu ca vrei sa iei sub aripa toate cazurile de caritate din San Francisco

– Tanya nu-i un caz de caritate, spuse Jake cu indiferența deliberata. E o fata deșteapta.

Zambi amiabil.

– Dar, intr-adevar, ma cunoști, Doug. Sunt intotdeauna dispus sa intind o mana celor mai puțin norocoși.

Obosit, Doug iși freca ochii.

– Mda, bine, dar nu s-ar putea ca data viitoare sa trimiți doar un cec?

Jake rase.

– De fapt, mi-ar placea sa mai am cațiva napastuiți ai sorții carora sa le susțin cauza.

Doug pufni.

– Ca domnul Crapshoot ala al tau.

– Kraftchek.

– Mda, ar putea sa-l cheme și Crapshoot. Ai pierdut o groaza de timp cu acordul ala.

– Iar rezultatul a fost ca am platit chiria pe luna asta, replica Jake calm.

– Cred ca știm amandoi ca aici nu e vorba de bani, ii arunca Doug o privire taioasa. Nu vom continua sa captam interesul lui Dyer, Ingram și Peltz cu o mesagera pe bicicleta care impodobește biroul din fața, sau cu clienți ca acel Kraftchek invartindu-se pe-aici toata-ziua-buna-ziua.

Jake ii susținu privirea, ferm.

– Și știi bine ca inca nu-s complet convins de aceasta posibila fuziune.

– Serios? Credeam ca pentru așa ceva ne-am straduit, in ultimii cinci ani.

Trecandu-și o mana prin par, Jake se intoarse spre fereastra. N-avea chef de predici pe tema deci-daca-n-o-facem-pe-asta-ce-facem-de-acum-incolo. Adevarul era ca-i placea cum stateau lucrurile. Daca voia sa accepte din cand in cand și cate un client ca domnul Kraftchek, cu ce strica? Iar daca voia ca o mesagera pe bicicleta sa lucreze pentru el cateva ore, seara, cui ii pasa? Știa la fel de bine ca Doug ca fuziunea cu firma mai mare de avocați avea sa rapeasca mult din spontaneitatea și dezinvoltura care lui ii placeau atat de mult.

Se incrunta. De ce trebuia sa mearga mereu spre mai mult și mai bine?

Doug, insa, reprezenta jumatate din firma. Iar Doug știa cevoia. Jake pur și simplu nu era convins inca.

Jake se intoarse spre partenerul lui.

– Tanya va sta aici doar vreo saptamana. Ken Ingram și ai lui nu vor aparea in inspecție prea curand in umilul nostru prag, așa ca propun sa trecem normal prin perioada asta și sa mergem inainte ca intotdeauna.

Ridica din umeri.

– De ieri nu s-a schimbat nimic, așa-i?

Doug il privi un moment, apoi ridica și el din umeri.

– Nimic nu s-a schimbat, Jake.

Partenerul lui il cunoștea bine, iși spuse Jake. Iar viața era o serie de targuieli. Putea s-o țina pe Tanya o vreme, iar Doug ii mai putea ține treaz un timp interesul fața de fuziunea cu Dyer, Ingram și Peltz. O concesie reciproca acceptabila.

Jake nu se intreba decat un lucru: cand devenise Tanya atat de importanta incat sa lupte pentru ea?

Tanya dadu un șut in peretele boxei de la spalator, frustrata. Din pacate, pantoful ei cu talpa de cauciuc nu scoase decat un buf infundat, in locul dangatului rasunator pe care l-ar fi putut auzi cineva. Se privi in oglinda. Cum reușea sa ajunga in asemenea situații?

Era aproape opt seara. Nici o șansa ca vreo femeie sa mai intre in toaleta la ora aceea, nici macar femeia de serviciu. Nu mai avea de ales, trebuia sa-i ceara ajutorul lui Jake.

Ei, și – care era problema? Ce daca se simțea puțin penibil? Nu era decat Tanya Preston, cu manșeta batuta in ținte agațata sigur de betelie, dar mai degraba ar fi mers cale de doua mile in spatele țevii de eșapament a unui autobuz decat sa arate ridicol, fie și doar o clipa, in fața lui Jake Carlisle.

Tanya incerca din nou, fara succes, sa se elibereze. Se gandi sa smuceasca, cu riscul de a rupe materialul, dar de obicei strategiile de acest gen aveau un efect de bumerang. In locul unei gaurele ușor de ascuns, probabil ca materialul s-ar fi destramat pana la genunchi. Și-n plus, platise o droaie de bani pe colanții aia.

Deschise ușa toaletei și porni inapoi pe coridor, spre sediul firmei Carlisle și Brubeck. Se apropie fara zgomot de ușa deschisa a cabinetului lui Jake. Lampa de pe birou așternea in jurul lui un cerc cald de lumina. Jake statea aplecat peste documentul pe care i-l daduse ea inainte de a se duce la toaleta, cu parul puțin ciufulit cazandu-i pe frunte. Chiar și la ora aceea tarzie, nodul cravatei ii era strans, iar manșetele incheiate. Parea obosit.

– Intotdeauna lucrezi atat de tarziu? intreba ea.

Jake ridica privirea, surprins.

– Tanya.

Ii zambi și-și impinse in sus ochelarii, pe șaua nasului. Tanya se rezema de tocul ușii, cu brațul imobilizat la spate și un picior indoit in fața celuilalt, intr-o poziție dezinvolta. Atata vreme cat avea ochelarii aceia pe nas, nici moarta nu i-ar fi putut cere s-o ajute. Poate ar fi fost in stare sa-și ia ramas-bun, sa se strecoare afara și sa pedaleze pana acasa ținand ghidonul cu o singura mana. Nici o problema.

– Ce ora e? intreba el. A și trecut de opt?

Iși scoase ochelarii și se freca la ochi.

Bun, iși spuse Tanya. O ispita a fost dezamorsata.

Jake o privi ingandurat.

– In mod normal, nu stau pana la ora asta, dar acum nu-mi mai vad capul de treburi. Și-n plus, voiam sa ma asigur ca te adaptezi fara probleme. Doug era puțin cam ingrijorat ca ai putea avea de pus unele intrebari.

– Ințeleg ca bunului domn Brubeck nu i-au placut hainele mele.

Iși putea imagina conversația lui Jake cu partenerul lui. Se intreba cum ii justificase lui Doug Brubeck angajarea ei. Și de ce voise s-o angajeze.

Jake chicoti.

– N-a fost incantat. Trebuie sa-l cunoști pe partenerul meu. Uneori, ma gandesc ca Doug crede ca se va trezi cu poliția de moravuri la ușa, venita sa-l aresteze, urland din sirene, pentru ca mai are și el din cand in cand un comportament mai puțin convențioal.

– Imi dau seama de ce. Daca ar face-o, in veci n-ar mai practica dreptul in orașul asta.

Tanya ii privi lung gropița perfecta din nodul de cravata și pe cele din obraji.

– Și cu domnul avocat Jake Carlisle cum ramane? intreba ea. Observ ca nu-ți baricadezi ușa biroului impotriva indezirabililor – ca mine și acel domn Kraftchek. Nu te temi ca-ți voi intina reputația legala?

– Ma crezi sau nu, Tanya, tu și domnul Kraftchek sunteți acum ultimele dintre grijile mele. Ma bucur de diversiunea pe care mi-o oferi.

– A, intotdeauna am știut sa fac oamenii sa rada, replica ea caustic. Dar, serios acum, domnule avocat. De ce acest punct sensibil?

Jake o privi ingandurat, apoi afișa incet acel zambet pe care Tanya ajunsese sa-l urasca pentru ca-l indragea atat de mult.

– Am parcurs documentele astea, spuse el. Cum ai reușit sa trasezi chenarul de-aici? Iar formatul arata mult mai aerisit. Nici macar nu știam ca se poate face așa ceva cu WordGo. E excelent.

Tanya fu nevoita sa-și stavileasca impulsul de a se umfla in pene sub privirea lui admirativa.

– LineDraw este o aplicație noua in ultima versiune de WordGo, spuse ea cu modestie. Probabil ca secretara ta n-a avut timp s-o exploreze atat de mult.

– Poate reușești s-o inveți, ii propuse Jake. Știi, o reciclare in WordGo. Și cand vom angaja o noua recepționera, probabil va avea nevoie și ea de cateva ponturi.

Tanya iși mușca buza. Nici moarta nu s-ar mai fi intors sa sufere langa domnul Privește Dar Nu Atinge Jake Carlisle. Iși agața degetul mare al mainii libere sub elasticul colanților.

– Nu te pot servi, domnu-avocat, spuse ea rar. Apus-au vremile de-anțarț cand muierii-i placea numa' sa vaza de birau și s-ajute barbatu' sa scoaț-o leafa cinstita. Da' io, hailanta saptamana, m-oi duce.

Jake ofta.

– Ce-mi ascunzi, Tanya? o intreba el incet.

Se ridica și ocoli biroul. Rezemandu-se de marginea lui, iși indesa mainile in buzunare, cu privirea spre ea.

– Se vede clar ca ești inteligenta și ai cunoștințe tehnice. De ce lucrezi ca mesagera pe bicicleta?

– Vrei sa zici, de ce nu ma-ntind la cașcaval, domnule avocat? Ce motiv aș putea avea sa-mi risc viața pe strazile din cartierul financiar, cand mi-aș putea-o risca in cladirile de-aici?

Cu mana la spate, se desprinse cam stangaci de tocul ușii, pornind spre el.

– Cred ca in sfarșit am ghicit ce urmarești. Ce fapta nobila ar fi, sa iei din strada o delincventa sociala, așa-i? Da-i o treaba serioasa de facut și pe urma ține-i predici despre simțul de raspundere.

Il privi incruntata.

– Asculta, nu-i nevoie sa-ți pierzi vremea incercand sa ma convertești la lumea reala. Ți-ai raci gura de pomana. Imi place unde sunt.

– Nu te cred, spuse el incet.

– Ei bine, nene, n-ar strica s-o crezi! Pentru nimic in lume n-aș trai in lumea voastra. Am vazut cum e. Am vazut oameni care cred sincer ca supraviețuirea lor depinde de incheierea tranzacției cutare, de racolarea cutarui concurent, de trimiterea nu știu carei hartii la altcineva pana la sfarșitul programului. Toate-s ata-t de importante, cui ii pasa cine sta in drum? Ca domnul Kraftchek. Ca

Se opri. Trebuia sa iasa din birou. Spusese deja prea multe.

– Cel puțin, in slujba asta imi dau seama ca nu fac nimic mai important decat sa imping la harțoage. Buna seara, domnule Carlisle.

Și se intoarse spre ușa, uitand de problema care o adusese acolo. Imediat, se rasuci inapoi, simțind cum i se infierbantau obrajii. Atata despre mareața ieșire din scena! Intotdeauna uita de ea, cand o apucau perorațiile.

– Ce s-a intamplat? intreba Jake, apropiindu-se.

– Nimic, mormai ea, știind cat de ridicol arata, cu mana imobilizata la spate.

Jake o apuca de umeri și o rasuci in loc.

– Te-ai prins, il auzi Tanya spunand, pe un ton amuzat.

– Și-atunci, de ce nu te porți ca un gentleman și nu ma desprinzi? replica ea iritata.

– Vino aici, la lumina, o chema Jake, tragand-o de braț.

Tanya iși tarșai picioarele spre birou, de-a-ndaratelea. Doamne, te rog, numai sa nu ma intrebe cum am reușit figura asta! se ruga ea.

– Mi se pare ca una din țintele astea are marginea cam dințata și s-a agațat de aa pantaloni. De fapt, cum ai reușit figura asta?

Doamne, ești un nesimțit. Incerca sa inventeze un raspuns vag, evaziv:

– Imi bagam tricou-n pantaloni.

– Ma rog, acum va trebui sa ți-l scot puțin, ca sa apuc capsa pe dedesubt.

– Bine, raspunse ea scurt.

Cand Jake trase ușor de tricoul cu Smiley Face, Tanya abia reuși sa-și stapaneasca geamatul.

– Scuza-ma, spuse el repede. Te-a ințepat marginea asta taioasa? Incerc sa-mi țin mana intre ea și piele.

– Te descurci de minune, domnule avocat, scrașni Tanya printre dinți. Puțin ii pasa cat costau bulendrele alea, avea sa le-arunce la ghena imediat ce scapa de ele.

incepu sa se bata cu degetele mainii libere pe coapsa, nervoasa. Se gandi sa fluiere, ca sa risipeasca puțin tensiunea, dar nu-i venea in minte decat o veche melodie a lui Elvis. Iși și imagina reacția domnului Carlisle daca incepea sa fredoneze fals 'Vreau sa fiu ursulețul tau'!

Ideea o facu sa chicoteasca, apoi izbucni in ras de-a binelea.

– De ce razi? intreba Jake.

Tanya clatina din cap, continuand sa rada.

– Of, nu știu Uneori, viața e atat de ciudata

Ofta, mulțumita ca nu trebuia sa-l priveasca.

– Auzi, adineaori n-am vrut sa-mi ies din papuci. Numai ca ai apasat pe butonul greșit

– Curios. Credeam ca-l apasasem pe cel bun. Gata.

O rasuci in loc, ridicandu-i mana eliberata.

– Vezi marginea asta cu zimți? Ar fi bine sa inlocuiești ținta, sauce s-o fi facand cu bijuteriile astea de oțel și piele.

– Mulțumesc, așa am sa fac.

Se prefacu ca examina atenta manșeta de piele, ca sa-i evite privirea.

– Ce-ai vrut sa spui?

– Cu?

– Cu 'butonul bun'.

– Ceea ce era clar ca ai vrut și tu sa spui, raspunse Jake cu un glas bland, cald. Nu ma deranjeaza cand ești sincera cu mine, chiar daca-i o sinceritate furioasa. Descopar ca aș prefera sa aud de la tine și altceva decat toate sarcasmele tale evazive.

Tanya inalța capul, gata sa-i spuna ca n-avea nici o șansa, cand ii vazu expresia din ochi. Hait! Avea o privire languroasa care-o facea sa se topeasca. Și de ce nu? Pune un barbat și o femeie intr-o camera, fa-i sa se atinga intr-o intimitate forțata, și pe urma la ce poți sa te-aștepți? Și ea se simțea destul de amețita cand il privea ochii aceia cenușii, visatori.

Trebuia sa sufoce chestia asta din fașa. Poate ca, daca-l șoca pana-n strafundurile sufletului lui incorsetat, Jake avea sa se comporte din nou ca un om de afaceri normal, poftind la scutiri fiscale perfecte, nu la mesagere bicicliste cu parul ca un caier țepos.

– Cred, domnule avocat, spuse ea pe un ton seducator, ca n-ai avut șansa sa-mi descoperi și celelalte 'butoane'

Ii privi cravata, incepand sa-și plimbe incet degetul aratator in sus, pana la marginile nodului mic, strans. Smuci ușor de el și-l largi. Apoi, ii descheie primul nasture al camașii. Aceasta mișcare dezvalui exact șapte fire de par negru carlionțat. Tanya inghiți in sec. Oare avocații aveau piepturi paroase? Iși dadu seama ca-n viața ei nu-și mai pusese problema.

Acum, insa, sosise momentul s-o faca.

– Ia spune-mi, ganguri ea, cat de prețios e pentru tine biroul asta?

– Prețios

Glasul lui suna deharagușit.

Vai, domnule avocat, spuse Tanya in gand, iți inchipui ca ți s-a facut de-o vajaiala! Ei, lasa, ca Tanya știe mai bine!

Ii cuprinse gatul intre incheieturile mainilor și, incet, incepu sa-i frece pielea sensibila cu manșetele de piele batute in ținte.

– Vreau sa zic, te-ar deranja daca se zgarie? Daca-i raman cateva ciupituri urate pe margine?

Se apleca inainte și-l mușca de barbie. Tare.

Jake țipa. Mainile i se ridicara, apucand-o de talie. Atingerea lui o facu sa tresara ușor, dar Tanya prefera s-o ignore. Trebuia sa-i dea o ecție.

Se retrase repede și-i scoase cravata, privindu-l in ochii nedumeriți cu o expresie fierbinte, ațațatoare. Iși infașura pe incheietura mainii un capat al cravatei, apoi pe celalalt il petrecu imprejurul incheieturii lui, legandu-le mainile laolalta.

– Ce faci cu cravata mea? intreba el nesigur.

– Vrei sa zici, cu cravata ta de matase de optzeci de dolari, de la casa de moda? intreba inocent Tanya. Cred ca știi ce fac, domnule Carlisle, și cred ca vei constata ca merita.

Clatina din cap.

– N-are nici un haz, sa știi, daca reușești sa scapi. Mai ales cand ne vine, așa, puțin, nebunia.

Iși linse incet buzele, privindu-l cum se uita la ea.

Deodata, Tanya iși infipse mana cealalta in parul lui și, cu o smucitura scurta, ii trase fața in jos spre a ei. Ii vazu ochii inchizandu-se și gura deschizandu-se s-o sarute, dar nu-i ingdui. Buzele lui ii atinsera obrazul, in timp ce ea intorcea capul, gasindu-i urechea.

– Nu te prea straduiești, domnule avocat, murmura ea, conturandu-i urechea cu limba.

– Mmm Sa?

– Sa-mi gasești celelalte 'butoane'.

Zambi cu buzele in parul lui. Era așa de-al dracului de dulce, cum se ținea dupa ea ca un mielușel! Mai mare rușinea cand avea sa se-ntoarca și s-o ia la sanatoasa.

– Aha Pai ia aici? intreba el, mușcand-o ușor de lobul urechii.

Tanya iși stapani un mic fior. N-ar fi trebuit sa-i inmoaie așa picioarele. O biata mușcaturica, acolo

– Nici pe departe

I se parea ei numai, sau propria voce ii suna cam nesigura?

Brațul lui ii cuprinse talia, mai posesiv.

– Nu? Atunci, aici?

Și-o lipi de trup, facandu-i spatele sa se arcuiasca. Capul Tanyei cazu pe spate, impotriva propriei voințe, și-i simți buzele atingandu-i marginea barbiei, pentru a cobori apoi in jos pe gat, lasand o dara umeda de explorare fierbinte.

Inghiți in sec.

– Te apropii, e clar

Revelația ca se simțea o idee cam prea placut ii dadu de ințeles pentru prima data ca lucrurile nu mergeau tocmai conform planului. Incerca sa-și adune gandurile – o treaba deloc ușoara, cand Jake Carlisle o ținea atat de strans.

Poate ca n-a fost cea mai buna idee Totuși, continua. Il apuca de umar, suprinsa sa simta o masa solida de mușchi, și-și readuse capul inainte.

– Zau așa, domnule avocat

Cu un mare efort, reuși sa vorbeasca pe un ton mustrator.

– Nu prea arzi de nerabdare, nu-i așa?

Mana care-i era legata de a lui il apuca de barbie, ridicandu-i capul.

– Trebuie sa-ți fac și-o schița?

Iși potrivi gura peste a lui și-l saruta din toata ființa. Aspru, Profund. Brutal. Ca și cum in fiecare noapte ar fi legat barbați de ea și i-ar fi agresat.

Jake reacționa cu entuziasm. In regula. Perfect, iși spuse ea. Nu era ceva neprevazut.

Iși ridica incet piciorul, frecandu-și partea dinapoi a genunchiului de coapsa lui. Incepu sa se legene ușor, lipita de el, in timp ce continua sa se joace cu limba strecurandu-și-o și scoțand-o din gura lui Jake. Da-te batut, domnule avocat. Mana i se furișa la spate, tragand-o și pe a lui dupa ea. Cu o smucitura deloc ușoara, trase in sus, rasucindu-i brațul la spate.

Crezu ca era lovitura de grație, dar ii simți brațul liber dandu-i drumul, pentru a-și potrivi mana sub piciorul ei ridicat.

Hooo! Tanya intra in panica. Degetele lui ii cuprinsera coapsa și – O, Doamne! – ii trasera piciorul și mai sus, pe șoldul lui, ajungand cu partea dinapoi a genunchiului peste cureaua de piele. Jake se apleca peste ea, cu gura cautandu-i secretele gurii ei. Pieptul ii vibra intr-un geamat, pe care Tanya il simți pana-n pieptul ei. Coapsa lui se mișca intre cele doua trupuri, iar mana trase și mai mult in sus piciorul ridicat al Tanyei, care simți cum se inalța de la podea, ridicata de Jake pe birou.

Ceva se revarsa intr-insa, incepand sa se scurga in paraiașe calde. Tanya iși desprinse buzele de ale lui.

– Stai o clipa, domnule avocat

Cu ochii inchiși, se lupta sa-și regaseasca respirația.

– Zi-mi Jake, murmura el langa obrazul ei.

– Jake

– Incepe sa friga?

Adancurile de carbune ale ochilor lui ardeau in vapai. Il subestimase. O dorea. Acum.

Tanyei ii revenira in minte propriile-i cuvinte. Pentru nimic in lume n-aș trai in lumea voastra. Știa ca trebuia sa-l impinga la o parte, sa plece dracului de-acolo Nimic n-avea sa se schimbe.

Atata doar ca mai dorea un sarut.

Genele i se coborara pe obraz.

– Nu știu murmura ea. Tu simți ca frige?

Jake iși aduse in fața brațul legat de al ei, atingandu-i obrazul cu degetele.

– Tu ce crezi?

– Iși cobori degetele peste gatul ei, in jos, pe clavicula. Mana ii ajunse la san, iar ochii Tanyei se inchisera. Iși simți un sfarc incordandu-se de dorința, urmat de celalalt, care parea sa strige: Și eu! Vreau și eu!

– Bingo! șopti ea, in timp ce-l apuca de camașa, tragandu-i gura aproape ca sa i-o sarute.

Limba lui Jake se arunca hulpava. Mana lui ii cuprinse sanul, in timp ce mana ei, legata alaturi, se stranse pumn. Tanya nu-și dorea decat sa continue la nesfarșit. In regula. Deci nu e vorba doar de un simplu sarut. Ce mama dracu'.

– Jake

Jake ii ridica tricoul.

– N-am glumit cand am vorbit despre zgariatul biroului.

Jake se retrase, rezemat intr-un cot, deasupra ei.

– Cred ca va trebui sa scoatem manșetele astea pacatoase, nu-i așa?

Ochii lui, intunecați și lichizi, nu se desprinsera o clipa dintr-ai ei in timp ce ridica la gura cele doua maini legate laolalta. Iși infipse dinții in nod și trase, incet, senzual, cu un zambet jucandu-i in colțurile gurii.

Tanya il privea lung. Știa oare ce urmarise? Nu se putea. N-avea cum.

Nodul se desfacu, iar Jake arunca nepasator pe podea cravata scumpa.

O data eliberate, mainile lui cuprinsera fața Tanyei.

– Dumnezeule, Tanya, frumoasa mai ești!

Inima ei tresari in piept, iar pe buze ii aparu un suras stralucitor.

– Am numai o intrebare, continua el.

Intorcand capul, Tanya il saruta in palma.

– Intreaba, șopti.

Degetele lui i se strecurara in par.

– Cum de e atat de moale? Nu știu de ce, dar nu ma așteptasem sa fie atat de moale

Trase tandru de o șuvița.

Tanya deveni țeapana. Lua-o-ar dracu' de latura sentimentala!

Il impinse inapoi și se ridica pe picioare, cu mișcari cam impleticite.

– Tanya, ce s-a intamplat?

Evita sa-l priveasca, sa-i vada chipul aprins de caldura. Caldura pentru ea. Sau, cel puțin, așa crezuse.

– Nu s-a intamplat nimic, domnule avocat. Mi-am dar numai seama ca Profesorul Higgins o va considera intotdeauna pe Eliza Doolittle o floare de pe maidan, orice-ar fi. O clipa, uitasem asta.

Jake o apuca de braț.

– Ce vrei sa spui?

Enervata de atingerea lui, care cu cateva moment in urma o facuse sa se topeasca, Tanya iși trase brațul.

– N-ar trebui sa ne ținem de jocuri din-astea.

– Bine

Gura lui se stranse intr-o linie aspra.

– Ține minte numai ca a ta a fost ideea.

Tanya rase, cu un sunet aspru, care o zgaria in piept.

– Mda A fost Dar s-a terminat.

Și se intoarse brusc spre ușa, sa plece.

– Vii și maine seara, Tanya, da? Avem o ințelegere.

Tanya se opri la ușa.

– Avem, așa e

Ii arunca o privire de rebeliune pura.

– Poți sa ma dai in judecata, domnule avocat. N-ai s-o mai vezi pe Tanya Preston.

Capitolul 3

Zgandarindu-și absenta marginea talpii de cauciuc a pantofului, unde cleiul se degradase, Tanya incerca sa ignore taifasul colegilor ei mesageri.

Ofta. Pauza de masa la Bay Area Bicycle Service ii amintea mereu de cantina liceului. Acceași dinamica, alt local. Antrepozitul transformat de la sud de Market Street care adapostea sediul B.A.B.S. era plin cu mese vechi de picnic. Grafittiuri inventive decorau toate suprafețele existente. Mesageri cu biciclete de toate marcile și modelele stateau tolaniți la mese, manifestandu-și alternativ fervoarea sau plictiseala. Intr-o parte, bicicletele lor stateau rezemate de perete intr-o dezordine pitoreasca, așteptand ca niște cai pictați sa le vina stapanii și sa-i incalece pentru a se avanta in lupta cu chiote de razboi actualizate.

In mod normal, Tanyei ii placea sporovaiala aceea bizara, cu contraste și nebunii care o amuzasera intotdeauna, dar acum se simțea destul dedeprimata. In seara trecuta, nu se mai dusese la Carlisle și Brubeck. Și, in ciuda sentimentului cam abatut pe are nu putea sa și-l alunge, vorbise serios. Nu avea nevoie nici de Jake Carlisle, nici de slujba respectabila pe care i-o oferea el. De parca n-ar fi știut cum era sa fii un automat de birou.

Iși privi incruntata pantoful. Cine se credea? Ce-i pasa lui de soarta ei? Și unde dracu' invațase sa sarute așa?

Era un mister, cu gropițele acelea fermecatoare, cu imaginea lui avocațeasca și doar o unda de nepasare, toate combinate la un loc. Cu cat se gandea mai mult, cu atat banuia mai tare ca intrebarea lui despre parul ei o ofensase din motive care aveau legatura mai degraba cu propriile ei rezerve decat cu el. In urma cu trei luni, luase hotararea de a abandona orice convenții – fara sa se gandeasca la posibilitatea ca insași convențiile sa nu renunțe la ea cu una cu doua. Poate ca modul de viața impotriva caruia se revoltase nu era chiar atat de rau pe cat iși impusese sa creada. Ba chiar, se putea sa existe cațiva oameni ca Jake Carlisle care sa-l faca mai suportabil.

Tanya rupse un mic triunghi de cauciuc din talpa pantofului și-l arunca. Jake nu știa ca niciodata nu s-ar fi putut integra cu inima ușoara in acea lume, la fel cum nu putea sa se integreze nici in asta de-acum.

– Mamaaa! Ia uite unde-am nimerit! o smulse din reverie un glas. Cred ca m-am ratacit, in drum spre Clubul Bancherilor.

Tanya privi spre intrare. O secunda, vederea i se impaienjeni la margini. Jake Carlisle statea chiar langa ușa, scrutand cu privirea adunatura pestrița. Dumnezeule mare, ce cauta acolo?

Se feri, dar știa ca parul ei sarea in ohi ca o girafa albinoasa. Nu avea nevoie de glob de cristal ca sa știe ca dupa ea venise.

Doi pantofi cu varfuri spatulate se oprira in campul ei vizual.

– Buna, Tanya, o saluta Jake.

Tanya simțea privirile curioase ale intregului contingent B.A.B.S. din jur, și se stradui sa-și pastreze calmul. Prin cine știe ce minune, nu-i venea in minte nici o replica sarcastica.

– Buna ziua, domnule avocat, mormai ea.

Jenata, ii intalni privirea. Jake purta un costum gri inchis și avea in mana o servieta. Arata atat de hotarat și stapan pe situație, incat Tanya aproape ca uita cum arata cu parul negru cazut in dezordine pe frunte și pofta aceea senzuala in ochi.

– Cauți pe cineva?

– Aș dori sa stam de vorba cateva minute, Tanya. Fara martori.

– Desigur. Unde propui? Te-aș invita in biroul meu, dar ma tem ca inca nu s-a terminat redecorarea.

Ridica din umeri, cu nevinovație.

– Știi cum e munca de jos Nu te poți baza pe oameni ca termina ceva la timp.

Gura lui Jake se stranse cuseveritate.

– Azi n-am chef de glumele tale.

O lua de braț și o ridica in picioare, ca pe un copil neascultator.

– Hai sa ieșim de-aici.

– Cum vrei, domnule avocat.

Știind ca toți ochii din incapere o urmareau, Tanya ridica barbia. A dracului sa fi fost daca se lasa intimidata de el. Cu un gest teatral, iși intinse grațios brațul liber și pluti pe langa ceilalți angajați de la B.A.B.S., zambind afectat și facand cu mana ca Miss America, urmata de Jake, care nu zambea.

O data ajunși afara, Jake o trase intr-o ușa din apropiere, evitand aglomerația de pe trotuar. Acolo, se intoarse furios spre ea.

– Nu știi niciodata cand sa incetezi, nu-i așa, Tanya?

– Cine se aventureaza pe teritoriul meu iși asuma riscul, replica ea.

Jake ofta obosit.

– Nu e vorba nici de teritorii, nici de tabere opuse sau altceva de genul asta. De ce nu vrei sa ințelegi?

– Poate ca dumneata nu vrei sa ințelegi, domnule avocat, replica ea, dandu-i mana la o parte de pe braț. Asculta, trebuie sa ma intorc, am de lucru, și cred ca m-ai luat trei luni din indexul de credibilitate. Habar n-am ce voi avea de facut ca sa ma reabilitez.

Se intrerupse, infuriata pe sine insași.

– Așa ca, domnule Carlisle, acum ca mi-ai obținut atenția nedivizata – ce dorești?

Ochii lui cenușii o sfredelira.

– Cum adica, sa te reabilitezi? Prin ce ești diferita de ceilalți dinauntru?

Tanya gandi cu repeziciune.

– Pe langa faptul ca am doua diplome avansate, iar cei mai mulți dintre ei abia și-au luat licența? Totuși, nu-i vei face niciodata sa recunoasca. Niște snobi.

Jake o apuca iar de braț.

– Tanya, te rog. Macar o data

Se intrerupse, cu sufletul framantat de un tumult care i se citea și in ochi. Tanya simți un junghi de regret. N-ar fi trebuit sa vina dupa ea. Dar, in fond, nu ea il chemase.

– Raspunde-mi și atat.

Privirea lui Jake se abatu intr-o parte. I-ar fi dat o medalie pentru ca dorea s-o ințeleaga – ajunsese incomparabil mai aproape decat oricine – dar totuși nu-l credea in stare.

– Nu, Jake, raspunse ea incapațanata.

Statura amandoi cateva momente in tacere, pana cand Tanya il auzi expirand zgomotos.

– N-ai venit aseara la birou.

– Ți-am spus ca nu ma mai intorc.

– De ce, Tanya?

Il privi exasperata.

– Ți-am mai spus, Jake. Nu ma intereseaza sa fac publicitate cauzei tae, chiar daca inca n-am prea ințeles despre ce e vorba. Singurul lucru care-mi trece prin minte e ca, din cine știe ce motiv, crezi ca fug de ceva și te-ai autointitulat salvatorul meu.

– Atunci spune-mi de ce anume fugi, Tanya. Poate reușesc sa te ajut.

– Jake.

Ce Dumnezeu putea face cu el?

– Problema e, spuse ea incet, ca nu te privește.

Gura lui Jake se stramba.

– Bine, nu-mi mai bag nasul. Dar nu vrei sa te intorci la birou? Inca-mi mai poate fi de folos ajutorul tau.

Tanya gemu, dandu-și ochii peste cap.

– Zau așa, domnule avocat. Știm amandoi ca nu-s o campioana a procesarii de cuvinte. Cu siguranța, ai putut gasi pe altcineva pana acum, nu?

Ii studie gura stransa, știind ca daca arunca o singura privire in ochii lui plini de speranța, s-ar fi naruit ca un castel de nisip.

– N-am prea cautat, raspunse el. In primul rand, fiindca

– ma vrei pe mine, se grabi Tanya sa incheie in locul lui; era insuportabil sa-i priveasca mișcarile acelor buze incredibile. Știu, știu. Iar acum e randul meu sa te interoghez, domnule avocat. De ce tocmai pe mine?

Jake se rezema cu un umar de perete.

– In primul rand, ești buna.

– Buna și ciudata, mai bine zis, ii zambi ea cu amaraciune.

– In al doilea rand, continua Jake ignorand-o, se potrivesc orele. Mi-e greu sa gasesc o temporara dispusa sa vina pentru cateva ore seara. Toate vor norma intreaga. In al treilea rand, partenerul meu și cu mine avem nevoie mai ales de o oarecare supraveghere, și pur și simplu nu prea suntem disponibili in timpul zilei. Și

– Și-n al patrulea rand, și-n al cincilea, și așa mai departe, il intrerupse Tanya, agitandu-și mana prin aer. Sunt sigura ca ai o mie de motive.

Il privi prudenta.

– De ce eu?

Serios, Jake ii studie trasaturile, ca și cum ar fi știut cat de important era pentru ea raspunsul.

– Fiindca ești diferita, Tanya. Și, spre deosebire de ceea ce crezi, nu urmaresc sa te prind și sa te pun intr-un borcan ca pe un licurici, ca sa vad ce te face sa stralucești.

Cobori capul. Iși plimba degetul mare peste manerul de piele al servietei, inainte și-napoi. Apoi ridica privirea, cu ochii nedumeriți, ca și cum n-ar fi reușit sa se ințeleaga nici macar pe sine, cu atat mei puțin pe ea.

– Cred ca-mi place sa știu ca pe lumea asta exista și oameni ca tine, care prospera și supraviețuiesc, pentru ca faci viața sa fie interesanta. Sunt intrigat, Tanya, și vreau sa te cunosc.

Probabil ca pe fața Tanyei se citea ceva din framantarea din suflet, caci mana lui Jake se ridica, mangaindu-i ușor obrazul.

– Știu ca ți-e greu sa crezi, Tanya, dar nu toți avocații sunt niște nesimțiți fara principii.

– N-or fi toți murmura ea, capturata de atingerea lui.

Jake chicoti.

– Ai fi dispusa sa faci o excepție in cazul meu?

– Poate. Vreau sa spun

Clatina din cap.

– Nu știu, relua ea.

Dintr-o data, ii veni sa planga. Fara suspine și sughițuri, ci cu vaiete din adancul inimii, care sa zguduie pereții. Cat de minunat ar fi fost sa poata avea din nou incredere, fie și numai pentru un timp!

Dar nu putea. Nu inca.

Insa ar fi trebuit sa-i acorde puțina ingaduința lui Jake, fie și numai pentru ca se gandise sa-i spuna un lucru atat de generos.

– Bine, Jake, șopti ea, incercand sa-și inghita nodul inexplicabil de mare din gat. Am sa vin.

Jake zambi. Nu se mai inventau cuvinte care sa-i poata descrie zambetul.

– Pentru cat timp?

– Pana se face bine, Phoebe. Atat.

Dadura amandoi din capete. Tanya era in pragul lacrimilor. Omul asta putea s-o miște pana-n adancul sufletului.

Apoi se uita la ceasa.

– Aoleu, trebuie sa ma duc! In dupa-amiaza asta fac o operație pe creier!

Gluma ei il facu sa rada. Ii placea. De fapt, ii placea mai mult decat voia sa recunoasca.

– Ne vedem la cinci? intreba el.

– Mhm.

Tanya ieși in mulțimea trecatorilor de pe trotuar și se intoarse spre el.

– Mai ții minte seara de-alaltaieri? In biroul tau? Știi, m-am prostit doar.

Nu i-ar fi putut spune acest lucru in spațiul stramt al ușii.

– Poate ar fi mai bine sa uiți. Sa uiți totul. N-a fost decat o mica distracție.

Un pieton o inghionti, iar Tanya se lasa dusa de val. Dar nu inainte de a-l mai vedea pentru o ultima data pe Jake cum statea acolo, atat de elegant, atat de spilcuit, cu servieta intr-o mana.

Și cu niște ochi care aruncau scantei și flacari.

Analiza: Motiv literar - o componenta structurala a textului oricarei opere literare Proiect: Badaranii-piesa de la Cassandra

Doug intra foarte incet in biroul lui Jake și se așeza. Puse picior peste picior și, cu un gest calculat, iși piguli o scama de pe pantaloni, o rasuci intre degete și o lasa sa pluteasca spre covor. Apoi iși impreuna mainile, poziționandu-și-le mai bine pe genunchi.

Jake il urmarea cu interes. Partenerul lui era vizibil livid. Se mișca precis ca un valet englez numai cand turba total de furie.

Iși scoase ochelarii și se freca la ochi. Banuia de ce era Doug atat de furios, dar avea de gand sa joace scena pana la capat.

– S-a intamplat ceva? intreba el.

Doug iși țuguie buzele, ingandurat.

– Mai bine spune-mi tu. Acum cateva minute, stateam in biroul meu, cu Paul Hartman, unul dintre clienții noștri cei mai importanți, in caz ca nu-ți mai aduci aminte, revazand impreuna poziția aceea de compromis la care am ajuns in sfarșit cu cazul lui, cand ne pomenim ca intra temporara noastra de la procesorul de cuvinte.

– Tanya.

– Da. Tanya. Azi arata deosebit de țipator, cu o bluza de bowling de un verde orbitor și cu pantaloni streci roșii. Sau ai observat deja?

– Am observat, recunoscu Jake. Ce-a facut?

– In primul rand, ridica Doug degetul cu un gest elaborat, intra fara sa bata la ușa și-mi trantește dosarul asta pe birou. 'Uite-ți informarea, șefu',' zice.

Un al doilea deget se ridica alaturi de primul.

– Pe urma, se instaleaza pe marginea unui scaun ca la ea acasa și zice: 'Trebuie sa ai lucrezi la structura frazelor, domnule avocat. Scrisul dumitale e dogmatic. Rigid,' zice, de parca n-aș ști ce inseamna dogmatic. 'Ar trebui ca propozițiile sa fie mai variate, sa folosești mai multe verbe active, mai multe adjective.' Pe urma, se-apuca de coate și-și lasa capul intr-o parte, așteptand sa-i raspund ceva. Așa ca zic Dumnezeu mai știe ce i-am raspuns, știu umai ca Paul se uita la mine de parca nu i-ar fi venit sa creada ca nu știa ce numere de circ se fac in biroul meu de avocat așa ca zic: 'Scuza-ma, dar informarile legale nu sunt opere de arta'

Jake izbucni in ras. Doug nu avea chiar cel mai captivant stil in scris.

Iși privi partenerul cu o expresie de scuza.

– Imi pare rau, Doug. Serios. Continua. Ce-a facut Paul?

– A ras și el, marturisi ursuz Doug.

– Știam eu de ce-l simpatizez pe Paul Hartman, spuse Jake. Deci, n-am pierdut un client major din cauza Tanyei?

– Inca nu.

Furia lui Doug se risipise, iar paloarea care-i inconjura buzele disparuse.

– Dar nu mai poate continua sa lucreze aici, Jake. Nici macar cateva zile. Ne e prea greu s-o ținem ascunsa. Azi l-am vazut pe Ken Ingram la tribunal, și tocmai trecem de faza in care ne intalnim pe teren neutru ca sa discutam despre fuziunea asta. Nu peste mult, va considra ca poate trece pe-aici ca sa ne dea cate o idee. Iți poți imagina ce se intampla daca intra și-o gasește pe Tanya aici in toata stralucirea ei?

Se cutremura.

– Cu siguranța, putem gasi o alta temporara, pana se intoarce Phoebe.

– Nu pot spune ca n-am incercat, Doug. Am examinat trei temporare, in tot atatea ore, spuse Jake, desfacandu-și expansiv mainile. Sunt dispus sa le mai dau o șansa agențiilor, dar va trebui sa te ocupi singur de selecții. Toata saptamana viitoare, eu n-am sa-mi mai vad capul de treaba.

Batu cu palma intr-un teanc de hartii de pe birou.

– Dar Tanya se descurca bine, și va mai sta doar cateva zile.

Iși privi partenerul in fața.

– Doug, asculta știu ca nu e o situație perfecta. Dar o sa ne descurcam.

Iși roase un moment partea interioara a obrazului.

– Opinia lui Ken Ingram despre noi n-o sa se schimbe daca gasește in biroul nostru o mesagera biciclista.

– Și de ce sa riscam? clatina din cap Doug. Avem șansa sa ne unim cu una dintre cele mai mari firme de drept corporatist din San Francisco. Toata viața am putea sa stam și sa visam la unii dintre clienții aia mari ai lor.

– Și cu cat mai mari, cu atat mai buni, evident.

– Jake

Jake ridica mana.

– In regula, consimți el. Nu incerc sa fac necazuri nimanui.

Iși impreuna ganditor degetele in dreptul buzelor. Il respecta enorm pe Doug. In cei cinci ani de cand erau parteneri, constituisera o forma care mergea bine, iar talentele lor se combinau. Doug era tehnicianul și strategul. Jake era vizionarul și umanitarul.

Dar prezența Tanyei le putea periclita șansele cu Dyer, Ingram și Peltz.

N-avea de gand s-o mai piarda pe Tanya. Și avea s-o piarda, cand scapau de problema cu procesarea cuvintelor. Tanya n-ar mai fi acceptat nici o alta asociere intre ei, iar el avea nevoie de alte cateva zile ca sa gaseasca o cale de a-i invinge rezistența.

Il privi pe Doug. Oare ce o facuse sa intre in biroul lui și sa provoace acea scena? Nu se indoia ca o facuse intenționat. Poate voise sa vada cat de mult inghițeau amandoi inainte de a o da afara.

– Bine, spuse el. Am sa vorbesc cu ea. Poate-o sa se imbrace mai rezonabil cand vine, dac-o rog eu.

Ușurarea partenerului sau fu vizibila.

– Daca tot vorbești cu ea, ai putea-o convinge sa-și revizuiasca și atitudinea?

– Ma indoiesc. Dar am sa vorbesc cu ea.

Il privi pe Doug cum se ridica sa plece.

– Cred ca ar trebui sa știi, in apararea Tanyei, ca are un motiv pentru care se poarta așa.

Doug il privi sceptic.

– Nu zau? Ce motiv?

– Nu știu inca.

Parcurse cu privirea tablia biroului, amintindu-și-o pe Tanya in brațele lui. Zi-i curiozitate profesionala, zi-i simpla pofta masculina. Deși iși daduse cuvantul ca n-avea s-o iscodeasca, intr-o buna zi Tanya avea sa i se confeseze – fiindca el urma sa-i caștige increderea.

– Jake.

Ridica privirea și fu surprins sa vada expresia ințelegatoare de pe chipul partenerului lui.

– Da?

– Nu sunt chiar atat de orb pe cat crezi. Mai ai cațiva ani pana la criza varstei mijlocii. Voi presupune ca știi ce faci.

Jake ridica din umeri.

– Cine știe? Mama mea a spus dintotdeauna ca sunt precoce.

– Pauza, domnule avocat.

Jake o privi pe Tanya care intra in birou, cu doua cești de cafea in maini. Puse una in fața lui și se așeza pe marginea biroului.

Sorbi cu grija din cafea, evitand s-o priveasca. Nu ințelegea cum era in stare sa stea așezata pe birou, fara a-și aminti ce se intamplase acolo. Poate ca se prostise doar, intr-adevar, așa cum spusese.

– Mulțumesc pentru cafea, spuse el pe un ton neutru.

Era singuri in sediu. Doug plecase.

– Cum merge treaba?

– Excelent.

Tanya parea preocupata. Probabil abia aștepta sa plece.

– Am terminat tot ce mi-ai dat de lucru și voiam sa știu daca mai ai nevoie de mine și pentru altceva.

Jake nu-și putu impiedica privirea sa-i studieze picioarele invaluite in materialul supraelastic roșu, apoi talia, pieptul și fața.

Privirile li se intalnira, iar Tanya roși. Bun, iși spuse el cu un val de ușurare. Iși amintește. Prin cap continuau sa-i alerge o mie de raspunsuri la intrebarea ei, toate foarte sugestive, inainte ca Jake sa-și dreaga gatul, ridicand din umeri.

– Nimic ce n-ar putea sa aștepte pana maine seara.

Tanya se ridica imediat, ca și cum biroul ar fi ars-o.

– Bine. Ei, atunci

– Tanya.

Jake iși trecu o mana prin par. Cum naiba ii putea cere sa se imbrace sau sa se poarte altfel, cand statea ca o pasare gata sa-și ia zborul? In veci n-ar fi acceptat. Abia aștepta cel mai mic pretext ca sa scape de slujba aia.

– Vrei sa mancam ceva? o intreba, incercand sa traga de timp.

Il privi surprinsa.

– Unde?

Jake gandi cu repeziciune.

– Știu un local, nu departe de-aici, unde au niște paste delicioase.

Tanya cobori privirea, intarziind un moment cu raspunsul.

– Și ce s-ar intampla daca ai intra cu mine in restaurantul asta elegant și respectabil?

– Suntem in San Francisco. Cred ca-s obișnuiți sa primeasca tot felul de clienți.

– A, nici nu ma indoiesc murmura ea. Dar totuși, estul e est și vestul e vest, și cred ca nu-s gata sa se intalneasca nici chiar in San Francisco.

Ridica ochii.

– N-ar fi bine sa-ți periclitezi reputația afișandu-te cu mine-n lume, Jake. Totuși, iți mulțumesc ca m-ai invitat.

– Atunci, vino la mine, sugera el impulsiv. Nu gatesc tocmai rau.

Vazu insa clar pe fața ei ca așa ceva era absolut inacceptabil.

Oare ce anume o neliniștea atat de mult la el? Iși dorea sa nu-i fi promis sa nu puna intrebari, numai ca acea promisiune era, probabil, singura care o mai ținea acolo.

– Poate alta data.

Jake se ridica și-și indesa mainile in buzunare. Mai bine sa termine odata. Atunci, Tanya putea spune nu, iși strangeau mainile politicos și erau chit. Parca o și vedea strecurandu-se pe ușa afara. Statea in fața lui, incordata, parca gata s-o zbugheasca.

– Totuși, inainte sa pleci, trebuie sa-ți vorbesc

– Ce-ar fi sa mergem la mine? izbucni ea.

– Poftim?

– Nu locuiesc departe de-aici.

Era alba la fața, iar in ochii caprui i se citea o spaima cumplita, ca și cum s-ar fi indoit ca fusese intreaga la minte cand facuse propunerea.

– Numai sa nu te-aștepți la prea mult.

Jake iși simți inima batand cu putere. Se intampla ceva, și nu voia sa aiba timp sa se razagndeasca – nici el, dar nici ea.

– Nu-s cusurgiu, raspunse el.

Capitolul 4

Jake o urma pe Tanya pe scara ingusta, sudata precar pe zidul exterior al unei cladiri in stil victorian Haight-Ashbury. In timp ce Tanya descuia ușa, se ținu de balustrada șubreda. Poate ca greșise venind acolo. Era oare pregatit pentru ferestrele cu perdele de madras, mirosul de tamaie din aer și Dumnezeu știe ce altceva? Era pregatit s-o vada pe Tanya Preston intr-o ambianța atat de personala?

Tanya privi in jur și, probabil, ii vazu expresia de pe fața.

– Imi pare rau pentru scara. Proprietarul nu vrea sa repare nimic pe-aici pana nu sufar un accident grav.

Il conduse intr-un culoar ingust, slab luminat.

– Așa ți-a spus?

– Doamne ferește! Singura am ghicit. Odata, am dat foc anume la niște grasime pe aragaz, ca sa-l determin sa instaleze o alarma cu senzori de fum. Ma ocup și de problema scarii, dar nu știu cum aș putea simula o fractura de picior, continuand sa umblu pe bicicleta.

Se opri intr-o ușa. Jake ramase in spatele ei, privind spre camera intunecata.

– N-ar fi mai simplu sa te muți? intreba el, inainte de a-și aminti ca promisese sa nu-și bage nasul, și cand colo ii pusese deja doua intrebari in tot atatea minute.

Tanya se intoarse, iar lumina becului slab e pe culoar ii arunca umbre peste trasaturile perfecte.

– Nu.

Jake tacu. Iși dadea seama ca Tanya nu-l dorea cu adevarat acolo. Și totuși, in expresia ei oscila ceva care-i spunea ca avea o nevoie disperata de el. De ce-l invitase la ea acasa in seara aceea?

– Poate ar fi mai bine sa plec, murmura el.

Dar Tanya se indepartase deja, incepand sa aprinda luminile, fara sa-l auda, sau nevrand sa-l auda.

Privi in jur și avu un șoc. Nici un decor hippie, nici o bizarerie punk. Camera era spațioasa, aerisita și aproape lipsita de mobila.

Un fotoliu ocupa un colț, avand o lampa cu halogen alaturi. O gravura alb-negru in rama se rezema izolata de un perete gol, ca o fata singura la un bal al școlii. Pe peretele opus era instalat un sistem stereo, cu un numar de compact discuri raspandite in jur. Jake iși stapani imbolul de a se apropia pentru a examina gusturile muzicale ale Tanyei, in cautarea vreunui indiciu. Iși dadea seama, acum cand se afla in casa ei, ca sperase sa gaseasca acolo o cheie a personalitații Tanyei. Se intreba de ce crezuse ca examinarea lucrurilor ei l-ar fi ajutat s-o cunoasca mai bine pe aceasta femeie. Poate pentru ca-și refuzase cea mai expeditiva metoda de descoperire – simplele intrebari și raspunsuri, pe care le stapanea atat de bine.

Traversa camera, privind-o pe Tanya cum cotrobaia prin frigider, intr-o bucatarie microscopica.

– Nu ai mobila, declara el.

Așa, cel puțin, nu putea sa-l acuze ca-i punea intrebari.

Tanya se ridica, incruntandu-se ganditoare.

– Iți plac salatele?

– Da, foarte mult, raspunse el politicos. Deși nu in detrimentul altor posibilitați.

– Am o salata de paste fainoase, zambi Tanya. Ma gandeam sa fac niște pește sote și sa-l servesc cu legume la aburi.

– Pare perfect.

Tanya ii arata o sticla de vin pusa pe bufet.

– Sper ca asta sa mearga.

Jake intra in bucatarie și examina eticheta. Era un chardonnay sec de la o mica podgorie de langa San Luis Obispo.

– De minune.

Lua din mana ei tirbușonul și incepu sa scoata dopul, șold in șold cu ea, pe cand Tanya spala conopida in chiuveta. Cu coada ochiului, ii vedea expresia contemplativa și, pentru a mia oara, se intreba la ce se gandea și de ce nu-i permitea s-o intrebe. Cu siguranța, inhiba teribil orice conversație.

Dupa ce trecura cateva momente tensionate, cu o incetineala incredibila, Jake risipi primul tacerea.

– Ce-ar fi sa punem niște muzica?

Reveni in living și studie CD-ul. Jazz, descoperi el. Tanyei ii place jazzul. Il cuprinse ușurarea. Nu era in nici un caz un fan al jazzului, dar bine ca n-o pasiona heavy metal sau, mai rau, muzica rap. Se uita printre cutiile de plastic. Ii avea pe toți clascii. Muzica evocatoare, tip blues – asta era cvintesența Tanyei. Sigur ca-i placea jazzul.

Ii veni o idee și se uita incet prin jur. Nici o mobila – cum de nu-și daduse seama de la inceput ca lipsa mobilei era o declarație in sine? Poate ca așa ii placea sa traiasca. Se indoia, totuși. In adancul sufletului, simțea ca Tanya tocmai trecuse printr-o schimbare – și nu era numai rearanjarea interiorului.

Privi cutiile de plastic din maini. Iși putea imagina cum ar fi facut dragoste cu Tanya pe oricare dintre melodiile acelea. Alegand un disc cu Billie Holiday, il introduse in player.

– De unde-ai știut ca e unul dintre favoritele mele?

Tanya aparuse in ușa.

– Pot ghici ca toate astea sunt favoritele tale, in diverse momente.

– Intr-adevar.

Ii șterse mainile de prosopul pe care-l avea pus peste umar. Imaginea ei il lovi pe Jake in pantece. Cu strecii și bluza de bowling, arata inca pe jumatate copil, dar și femeie vibrand de sexualitate. Pentru a-și ascunde reacția, Jake reveni spre sistemul stereo, examinandu-l ca și cum ar fi fost visul unui audiofil.

– Am avut și mobila, sa știi, spuse Tanya din spatele lui. Daca te uiți atent, poți vedea urmele pe covor.

Tonul ii deveni rautacios.

– Canapele masive și scaune ușoare impanzind campiile intinse ale apartamentului meu, suverane peste tot ce stapaneau, acum disparute. Uitate.

Jake chicoti, simțind cum tensiunea din piept i se destindea. Suna ca vechea Tanya.

– Se pare ca ai facut o vanzare angro.

Tanya intinse mana pe langa el, pentru a trage jaluzelele.

– Mai mult o epurare angro, spuse ea cu voce șovaitoare. Simțeam nevoia sa scap de obiecte. Trebuia sa ma concentrez asupra desparțirii de trecut.

Ii arunca o privire rugatoare.

– Cina e gata.

Și se retrase, nelasandu-i timp sa-i comenteze remarca. Jake o insoți in bucatarie și, urmandu-i exemplul, lua o farfurie cu mancare, un pahar de vin și o furculița. Se așezara amandoi turcește pe covor.

– Scuza condițiile, ii spuse ea. Nu prea primesc musafiri.

De ce? Intrebarea cerșea sa fie pusa.

– Foarte bun, remarca Jake, dupa ce mai trecura cinci minute in tacere. Draguța contribuția asta cu cilantro.

– Mulțumesc. Iți place vinul?

– Absolut delicios.

Ii arunca o privire și vazu ca sarcasmul lui nu reușise decat sa-i apropie și mai mult nasul de farfurie, in timp ce se concentra asupra mancarii.

Jake puse farfuria deoparte. Ridicandu-se, iși scoase sacoul și il puse pe fotoliu, in lipsa altui loc mai potrivit. Cravata urma curand. Și descheie nasturele de sus al camașii și manșetele, suflecandu-și manecile pana la jumatatea antebrațelor. Apoi se așeza la loc pe covor, in fața Tanyei. Și incepu sa vorbeasca.

– Am crescut la Fresno, deși tu ești prima persoana careia i-am dezvaluit asta fara sa ma traga de limba. Tatal meu e agent de asigurari, iar mama, bibliotecara. Eu sunt comoara vieții lor. In clasa a treia, aveam mereu probleme pentru ca vorbeam neintrebat și am fos primul copil din clasa care a memorat numele capitalelor statelor. Odata am avut un caine care a trebuit sa fie sacrificat dupa ce l-a lovit o mașina. Niciodata n-am mai avut altul. In liceu, clasa m-a votat ca fiind omul cu cele mai mari șanse de a-l contacta pe J.F.K. intr-o ședința de spiritism. Am vrut sa ma fac profesor dar, cum necum, am ajuns sa studiez dreptul la Boalt Hall, in Berkeley.

Iși lasa capul in piept și-și apasa ochii cu degetele, incercand sa gandeasca.

– Am am supraviețuit generației disco. Nu știu, Tanya. Altceva, nu știu ce sa mai spun. Astea sunt punctele esențiale ale vieții mele. A vreo intrebare?

Urma un lung interval de tacere. In sfarșit, ridicand capul, o vazu pe Tanya scuturandu-se de un ras neauzit.

– Care-i capitala Montanei? il intreba ea.

– Helena.

– Ce mai face J.F.K.?

– Inoata zece zile pe zi și continua sa-și recupereze lecturile din liceu.

Tanya redeveni serioasa.

– Cum il chema pe cainele tau? intreba ea incet.

– Blackie, raspunse Jake. Era doar o corcitura mica.

– Imi pare rau, Jake.

Jake se incrunta.

– Aș dori sa-ți pot spune ca le-am lasat o impresie de neșters tuturor celor cu carea intrat vreodata in contact, ca descendenții mei imi vor proslavi numele. Ca am salvat viața cuiva. Dar ma tem ca am avut o existența incredibil de banala, Tanya.

– Și ce-i rau in asta?

Jake iși muta privirea, iși dadu seama ca nu avea la ce sa se uite și reveni cu ochii spre ea.

– Nimic, cred. Imi place meseria de avocat. Cred ca imbogațesc profesiunea cu ceva nou. Uneori, insa, mi-ar placea sa-mi pun o palarie alba și sa incep ziua fara alt scop in minte decat sa arestez toate palariile negre, in numele justiției. Interpretarea și aplicarea precisa a legii.

'Poate chiar și sa salvez o demoazela la ananghie', adauga el in gand.

– Dar viața nu-i chiar atat de simpla, așa-i?

Tanya iși puse farfuria deoparte și-și cuprinse un genunchi cu mainile.

– Și cine hotaraște care-i baiatul bun și care baiatul rau?

– Exista momente cand imi doresc sa nu pot vedea ambele laturi ale unei probleme, raspunse el, deși de-a lungul anilor m-am antrenat sa fac tocmai asta. Datoria mea e sa construiesc nu numai apararea parții pe care o reprezint, ci și apararea celeilalte parți. Trebuie sa pot adopta și perspectiva adversa și sa cred in cauza lor, ca sa-mi pot apara propriul client.

– Și ți-e ușor s-o faci?

Pe fața ei aparuse o expresie crispata, ca și cum ar fi vrut din nou sa se inchida in sine, dar nevoia de a ști o impingea inainte.

– Mi-e foarte greu. Uneori, ultimul lucru pe care ți-l dorești e sa ințelegi macar parțial de unde vine cealalta persoana.

Intinse mana și-i atinse ușor obrazul cu palma. Tanya nu-i ceruse s-o mangaie, dar toate instinctele il inștiințau ca avea nevoie de o mangaiere in acel moment.

– Vreau sa ințeleg, Jake, spuse ea in cele din urma. Vreau cu adevarat.

– Atunci spune-mi cum te pot ajuta s-o faci, Tanya, raspunse el insistent.

Ochii ei caprui, plini cu lacrimi de incertitudine, se ridicara spre ai lui. Buzele i se desparțira. Ezita.

– Vrei sa ma saruți, Jake?

Jake iși simți pieptul comprimat de frustrare. O privi lung o clipa, intrebandu-se ce motive avea, ințelegandu-și-le pe ale lui. Oare de asta are nevoie fiecare dintre noi?

Apoi iși strecura mana pe sub barbia ei și-și potrivi gura peste buzele care incepeau sa se deschida.

Tanya inchise ochii, pierzandu-se in senzația gurii lui Jake peste a ei. Sarutarile lui pareau un vis, puternic și durabil. Ii atinse chipul cu varfurile degetelor, tragandu-și unghiile peste asprimea ferma a obrazului. Mana ei ajunse la gatul lui și se furișa sub guler, pentru a-i simți bataile inimii.

Il trase in jos, deasupra ei. Jake intrerupse un moment sarutul ca s-o studieze, iar Tanya vazu ca se chinuia sa-și recapete controlul. Ochii ii erau intunecați, arzand de dorința. Niciodata nu mai vazuse un barbat care putea arata atat de diferit cand il mistuiau flacarile pasiunii.

– Tanya Nu mi-ai raspuns.

– Iți raspund acum, Jake.

Se arcui sub el și vazu ca mișcarea ei ii distrugea ultimele vestigii ale autocontrolului.

– Ce se intampla aici? intreba el cu glas aspru, cuprinzandu-i fața intre mainile lui mari, cu degetele incepand sa-i ravașeasca parul.

Tanya nu spuse nimic. De cand il invitase acolo, se intreba incontinuu cat de ințelept procedase. Iși terminase munca la biroul lui. Diversiunea o ajutase. Jake o ajutase și el. Dar incercarea grea din saptamana urmatoare ii bantuia gandurile, și avea nevoie de toata puterea ca s-o scoata la capat. Daca ar fi putut doar sa faca un pas inapoi, sa priveasca ambele laturi ale problemei, ar fi putut gasi mai mult decat o aparare buna. Și-ar fi putut gasi liniștea.

Jake, insa, se antrenase ani de zile pentru a determina poziția unui asdversar. Iar Tanya știa, deși detesta sa recunoasca acest lucru, ca in adanc continuau sa pandeasca prea multe sentimente pentru ea, complexe și personale.

Se concentra asupra lui. Jake voia cu adevarat s-o ințeleaga, iar Tanya iși dadu seama ca merita mai mult decat o relație nascuta din evaziune și disperare.

Il apuca de incheietura mainii cu care-i rasfira parul.

– Știi, asta nu-s eu cea adevarata, spuse ea. Parul meu in mod normal, nu arata așa.

Expresia lui Jake se imblanzi.

– Știi ceva? Mie-mi place.

Iși trecu tandru degetele prin parul ei scurt.

– Cred ca te reprezinta.

Tanya zambi, mișcata de acceptarea lui necondiționata. Era deschis și nepretențios. Nu incerca s-o impresioneze. Cu siguranța, ii datora macar puțin in schimb.

– Daca mergi cu mașina pana dincolo de poalele colinelor, spuse ea, pe un drumeag care se prelungește aproape pana in delta, ajungi la o casa pe care ma duc s-o privesc uneori.

Se uita peste umarul lui Jake, imaginandu-și-o in ochiul minții.

– Prima data cand am vazut-o, m-am oprit in mijlocul drumului și am ramas cu ochii spre ea. Nu-mi venea sa cred ca o vedeam.

– Ce era atat de neobișnuit la ea?

– E o ferma fara etaj. Dar, Jake, toata curtea e plina cu ornamente de gradina.

– Vrei sa spui, pasari flamingo și fantani de ipsos?

– Nu numai flamingo. Sunt pasarile lui Dumnezeu, inalte de trei picioare, de un roz viu, cu puii adunați in jur. Și nu numai fantani de ipsos. Casa asta are fantani inchinate tuturor zeilor greci, și bai de pasari atat de mare incat ar incapea in ele pana și niște struți.

Jake izbucni in ras.

– Și cerbi? Trebuie sa fie și cerbi.

– O turma intreaga. Ciute cu iezi, culcați, mancand, gudurandu-se. Țapi stand de paza. Sunt mori de vant in miniatura, calareți cu inele in maini, tufișuri taiate ornamental Trebuie sa le vezi și tu.

Acum radeau amandoi, iar Jake raspunse:

– Vreau sa le vad, impreuna cu tine.

Rasul ei se potoli, in timp ce redevenea serioasa.

– Totul e ca, atunci cand ma uit la ele, ma gandesc la oamenii care locuiesc acolo. Indiferent cat de nebuni sau macar ciudați or fi, nu-mi pot alunga sentimentul ca, in fond, probabil sunt niște oameni foarte cumsecade. Intamplator, cel mai important lucru pentru ei sunt ornamentele de gradina. Și nu conteaza ca ornamentele de gradina n-au nici o importanța pentru mine.

Se uita la Jake, intrebandu-se ce ințelesese din parabola ei. Jake n-o privea. In schimb, se concentra asupra parului ei, plimbandu-și degetele prin el cu atata tandrețe, incat Tanya simți un nod in gat. Jake ii intoarse capul și-i saruta tampla. Ochii ei se inchisera incet, in timp ce Jake cobora, aplecandu-se sa-i atinga cu limba vartejul ca de puf din ceafa.

– Jake șopti ea.

– Vreau sa fac dragoste cu tine in noaptea asta, Tanya, ii șopti el la ureche. Sau aș putea sa plec chiar acum.

Ridica puțin capul, privind-o.

Tanya iși inghiți nodul din gat, dandu-și seama ca hotararea era luata deja.

– Ramai, raspunse ea decisa.

In fond, pentru asta il invitase acasa. Nu?

Jake ii atinse buzele cu ale lui, iar Tanya inchise ochii, dorind, irațional, ca preludiul seducator al lui Jake sa se sfarșeasca mai repede. El, insa, parea hotarat s-o ia pe indelete, tandru, iubitor. Sarutarile lui erau blande, o atingere a gurilor, o ușoara retragere, o apasare doar puțin mai ferma

– Jake, te rog il implora ea.

Strecurandu-și mana intre ei, Jake ii descheie primul nasture al camașii. Tragand-o ușor intr-o parte, ii dezveli un umar și il gusta.

– Mmmmm murmura el.

– Ce? intreba senzual Tanya.

– Doar mmmmm, ești delicioasa. Nu dulce. Picanta. Tanya cea picanta.

Gura lui aluneca și mai jos, in timp ce degetele ii descheiau nasturii și trageau materialul in laturi, pana cand ieși la iveala un san.

– Mmm,da

Ii acoperi carnea cu gura, iar vibrațiile gemetelor lui joase incepura sa-i reverbereze prin piept valuri-valuri.

Dinții și limba lui faceau lucruri pe care Tanya nu le mai simțise niciodata. Jake se intoarse pe o parte, tragand-o dupa el, continuand sa-i suga sanul, in timp ce mana lui il gasea și pe celalalt, cu sfarcul intarit, sensibilizat aproape dureros. O atinse delicat, mangaindu-i ușor ca pana varful inflamat, in timp ce Tanya se chinuia sa respire.

– Relaxeaza-te, ingerul meu, o ademeni Jake. Nu mai fi așa de disperata. Nu plec.

Ba ai sa pleci. Am sa te-alung, cand totul se va sfarși Din piept i se desprinse un suspin de regret. Și-l reprima, uluita de ceea ce simțea.

– Dar tu? șopti ea. Vreau sa te fac sa te simți bine și tu

– Ma faci

In ochii lui licareau vapai. Ii umezi buza de jos cu propria ei saliva, mișcandu-și ațațator degetul inainte și inapoi peste țesturile sensibile ale gurii.

– Nici nu ți-ar veni sa crezi cat de tare ma excita reacțiile tale. Ma simt atat de aproape de tine Și numai asta conteaza, Tanya. Numai asta conteaza cu adevarat.

– Dar eu

Nu putu termina fraza. Jake iși potrivi coapsa intre ale ei și incepu s-o legene. O data, de doua ori In adancurile ei, Tanya simțea o pulsație intensa, centrata. O comprima, un cerculeț de presiune care se strangea pe masura ce Jake se lipea de ea tot mai apasat.

O, Doamne Se agața de el, dintr-o data zguduita și speriata. Prea intens, prea mult Prea curand Avea sa juiseze peste cateva secunde, și nu voia. Nu voia sa știe ca barbatul acela o putea aduce atat de ușor pe asemenea culmi ale voluptații.

Nu voiam decat puțin sex care sa-mi risipeasca tensiunea! Nu o pasiune care-mi ia mințile și-mi schimba viața!

– Jake, te rog! țipa ea cu voce slaba, copleșita ca se purta ca o fecioara slaba de inima. Am am nevoie de cateva clipe Te rog

– Șșș, bine.

Iși retrase piciorul, inchizandu-i la loc laturile camașii. Ramasera nemișcați cateva secunde, amandoi chinuinu-se sa-și traga respirația.

Incet, Tanya simți cum i se scurgea fierbințeala din obraji, deși inca mai jinduia dureros dupa el.

– Ți-e mai bine?

Tanya dadu din cap, simțind cum fața i se incingea din nou.

– Da' știu ca te pricepi sa sperii fetele, domnule avocat, incerca ea o gluma.

– N-am vrut sa te serii, Tanya, raspunse el, atingandu-i fruntea cu buzele. Asculta, cred ca nu e prea bine ce-am vrut sa facem, din mai multe motive, și prefer sa nu merg mai departe. Cred ca-n seara asta ai nevoie de un prieten, mai mult decat de orice altceva.

Tanya iși impuse sa-l priveasca.

– Un prieten mi-ar putea da senzația ca iau foc niște rachete in mine?

– Poate ca nu

Jake iși intinse picioarele.

– Poate ca e puțin mai mult decat atat, dar e clar ca nu destul. Nu inca.

Zambi ușor.

– Cu puțin timp cine știe?

Inima ei se franse, amintindu-și motivele pentru care il invitase la ea in seara aceea.

– Jake, e un lucru pe care-ar fi trebuit sa ți-l spun mai devreme. Nu mai vin la birou.

Jake ii apasa buzele cu varful degetului.

– Și eu ar fi trebuit sa-ți spun ceva, inainte de a veni aici. Doug și cu mine avem in vedere o schimbare de parteneriat care face ca prezența ta la Carlisle și Brubeck sa devina puțin cam riscanta. Inca nu știu ce se va intampla – daca o sa se intample ceva

Mana lui ii cuprinse fața.

– Dar aș dori sa te mai vad, in afara biroului.

Tanya iși aduna puterile. Departe de a o ușura, seara aceea ii incarca inima cu Jake. Nu incapea nici o indoiala.

Totuși, protesta:

– Nu pot, Jake.

Jake deschise gura sa vorbeasca, apoi o inchise la loc. Nu-i contrazise declarația, deși il manca limba sa raspunda.

– Imi pare rau, dar nu cred ca ar fi cinstit pentru nici unul dintre noi sa incropim o relație chiar acum.

– Dar de ce, Tanya?

Tanya ezita, fiind cat pe ce sa-i dezvaluie totul.

– Sa zicem doar ca port un bagaj emoțional foarte greu, de care aș vrea sa scap inainte de a ma gandi, macar, sa-mi schimb itinerariul.

Explicația ei nu paru deloc sa-l mulțumeasca.

– Și pe urma?

– Și pe urma

Nu se gandise mult la viitor, care inca parea foarte indepartat. Iși dadea seama ca acceptase durera in viața ei atat de total, incat nici macar nu mai putea sa-și imagineze cum ar fi trait fara ea. Iar asta o speria.

– Nu pot sa-ți garantez nimic, iar daca aș face-o, ai fi un prost sa ma crezi.

– Nu-ți cer nici o garanție, Tanya.

Brațele lui o incercuira, de la spate, și incepu sa-i incheie la loc bluza, cu obrazul lipit de al ei.

– Nu vreau decat sa ne vedem.

Tanya inchise ochii. Jake se deschisese in fața ei, o ascultase, o iubise, iar acum il respingea din nou.

– Și ce sa facem? intreba ea. Daca ne-am mai intalni, vreau sa zic.

– Ceea ce fac și alți oameni cand ajung sa se cunoasca. Sa vorbim, sa mergem in diverse locuri Mi-ar placea sa-ți vad Casa cu Ornamente de Gradina Abundente.

– Și mie mi-ar placea sa ți-o arat, recunoscu Tanya, incepand sa se induplece. Poate poate peste cateva saptamani, Jake.

Se intoarse in brațele lui.

– Macar de atata timp am nevoie. Iar tu vei avea ragaz sa-ți rezolvi situația dificila de la birou.

Ii zambi stramb:

– Toata lumea caștiga, just?

Jake o privi oblic, estimativ.

– Mda, așa cred

Apoi ofta.

– Totuși, fuziunea asta cu Dyer și Ingram ar putea sa țina luni de zile.

Tanya simți ca o strabatea un șoc.

– Dyer, Ingram și Peltz? intreba ea, privindu-l fix. Firma de drept?

Jake paru surprins.

– Da. Ne gandim la o fuziune cu ei. Doug s-a aprins foarte tare pe ideea asta.

Simțind cum i se usca gura, Tanya facu un efort sa vorbeasca normal:

– Și tu?

– Nu știu

Se apleca sa-și ia haina și cravata.

– E una dintre problemele alea cu doua fețe despre care ți-am mai spus

Apoi se opri, privind-o lung.

– Te simți bine, Tanya?

– Da Da, ma simt foarte bine.

Tanya se cutremura la gandul ca ajunsesera la un pas de a deveni importanți unul pentru altul. La doar cațiva milimetri. Cu cat era mai bine ca-și putea lua ramas-bun, știind ca ramasese cu inima complet intacta!

– Chiar foarte bine.

– Ești sigura?

Dadu din cap, cu o mișcare sacadata. Reuși chiar sa afișeze un zambet curajos.

– Cand te pot suna?

– Nu știu.

– In cateva saptamani?

Tanya incuviința. De ce nu pleca odata? Inima ei complet intacta prezenta o fisura subțire cat firul de par, și voia ca Jake sa plece din casa și din viața ei inainte de a se despica total in doua.

Ridicandu-i fața cu un deget, Jake o privi atent.

– Oare de ce presimt ca ai sa dispari intre timp?

– N-am sa dispar.

Tanya simți ca i se umpleau ochii de lacrimi și se ruga la Dumnezeu sa nu i se reverse.

– Unde m-aș putea duce? intreba ea in șoapta.

Zambind, Jake o saruta.

– O sa-mi fie dor de tine.

– Și și mie, detine.

Și, cand inchise ușa in urma lui, știu cu certitudine ca n-avea s-o mai caute. Dupa ce afla adevarul.

Capitolul 5

Jake ieși din birou și arunca in coșul de INTRARI al lui Phoebe ciorna de contract pe care tocmai o revizuise.

– Arata excelent, ii spuse el. Doar cateva schimbari minore, și i-o putem trimite clientului.

– Prin poșta sau prin mesager? intreba Phoebe.

– Mai bine prin mesager.

Simți in piept un fior de nerabdare. Poate aveau s-o trimita pe Tanya dupa pachet, iși spuse el, și deodata se simți ca un adolescent amorezat. Se mira ca nu ajunsese sa treaca prin fața casei ei de cateva ori pe seara.

– Nu-mi vine sa cred cu cat se scriu mai ușor documente, el de cand au inventat macro-urile astea, comenta Phoebe.

Jake ii arunca o privire secretarei, zambind.

– Cu siguranța, Tanya se pricepea foarte bine la WordGo, spuse el, neplacandu-i deloc senzația de a vorbi despre Tanya la timpul trecut.

N-o mai vazuse de o saptamana. Și, cu toate ca Tanya ii respinsese prevederea ca avea sa se faca nevazuta in clipa cand disparea din ochii lui, aproape ca se aștepta s-o sune și sa descopere ca numarul și persoana nu existau. Nu știa ce-ar fi facut daca se intampla asta. Ii era mai dor de ea decat ar fi crezut posibil. Și se intreba cum ar fi putut s-o caștige.

– Asta-i cea mai modesta afirmație pe care am auzit-o vreodata, spuse Phoebe, smulgandu-l din visare. M-am bucurat enorm sa vad ca, dupa ce-am lipsit o saptamana, tu și Doug inca nu va pierduserați mințile de tot.

– Cred ca elementul esențial aici e 'de tot'.

Phoebe zambi.

– Categoric.

– Ei, ne pare bine ca te-ai intors, spuse Jake.

Se rezema de tocul ușii, rasfoind corespondența nedesfacuta de pe birou.

– Ce-ți mai face spatele azi?

Phoebe se rasuci experimental intr-o parte și-n alta.

– Bine. Doctorul mi-a spus ca trebuie sa mai reduc stresul, totuși, daca vreau sa evit recidivele. Voiam sa-ți spun va trebui sa-mi scurtez orele suplimentare, Jake. Știu ca va pun in incurcatura, pe tine și Doug

– Nici o grija, Phoebe. O sa ne descurcam noi.

– M-am gandit ca, atunci cand vom angaja o recepționera noua, nu ne-ar strica una care sa se priceapa și la procesarea de cuvinte, ca sa mai preia o parte din sarcini.

Jake se incrunta ingandurat.

– Nu știu dac-o sa mai angajam o recepționera. Daca fuziunea asta iese bine, nu vom avea nevoie.

Observa expresia ganditoare a lui Phoebe.

– O sa te luam cu noi, desigur. Cred ca știi de-acum ca Doug și cu mine nu putem funcționa fara tine.

– Nu la asta ma gandeam

Phoebe iși mușca buza, ca și cum ar fi vrut sa mai spuna ceva, dar nu știa cum.

– Chiar crezi ca veți fuziona cu Dyer și Ingram?

– Cu siguranța, Doug considera ca trebuie sa-i acordam toata atenția raspunse evaziv Jake.

– Și tu?

Ridica din umeri.

– Sunt conștient de avantaje

– Și?

– Și de dezavantaje. Ar fi altfel, sa lucram impreuna cu o firma mare.

Phoebe ofta.

– Cred ca ar fi mai bine sa-ți spun acum, ca sa știi din timp.

– Ce sa-mi spui?

– Nu vin cu voi la Dyer și Ingram.

– Nu lua inca nici o hotarare, Phoebe, o preveni Jake. Fuziunea nu e deloc sigura, și nici unul dintre detalii inca nu a fost batut in cuie.

– Nu, clatina ea ferm din cap. Te cunosc, și-l cunosc și pe Doug. Și am mai lucrat la o firma mare, Jake. A fost detestabil. Ai tot atatea satisfacții ca un fotograf care trebuie sa faca la nesfarșit aceeași poza. De-asta m-am angajat la Carlisle și Brubeck. Imi place amtosfera de firma mica.

Il privi cu regret.

– Imi pare rau. Dar nu cred ca la Dyer și Ingram va fi la fel.

Arata atat de nefericita, incat Jake intinse mana și o scutura afectuos de umar.

– Lasa, nu-ți face griji. Și tu faci parte din firma asta.

Phoebe lucra la ei de cand pusesera bazele companiei Carlisle și Brubeck, Avocați. Jake zambi, cu gandul la acele vremuri.

– Mai ții minte ce birou antic aveam amandoi, in camaruța aia de pe Pine Street? Doug obișnuia sa-și bațaie piciorul cand vorbea la telefon. Un an de zile am avut genunchii invinețiți, pana ne-am mutat aici. Dumnezeule, ne-am fi strans de gat din ora-n ora, nu doar o data pe zi, daca nu erai tu.

Phoebe zambi și ea.

– Mai am și-acum unele din carțile alea de vizita glumețe pe care mi le-ați facut voi: Phoebe James, Spalatoare de sticle șefa și Arbitra de firma, CARLISLE ȘI BRUBECK. Foarte distinse!

Jake rase.

– Cu siguranța, suntem o firma de clasa. Il mai ții minte pe primul nostru mare client?

– Grupul Masterson, intona Phoebe, silabisind sonor. Mult Stimatul Haslan Masterson, Președinte și Despot.

– Tot insista sa vina la birou – care, daca mai ții minte, era plin de cutii din podea pana-n tavan, fiindca eram in toiul mutarii aici.

– La vremea aia, acumularea de cești, cutii și ambalaje de la fast-food-urile din cartier devenise cu adevarat monumentala, replica sec Phoebe. Inca mai cred ca Harlan ar fi fost impresionat.

– Ei bine, em crezut ca lui Doug avea sa-i plesneasca un vas de sange, cand Harlan a pornit incoace de la tribunal. Nu l-am putut abate din drum decat invitandu-l la un restaurant elegant, unde l-am indopat și l-am imbatat. Nota aia de plata ne-a facut pe amandoi sa mancam saptamani de zile sandvișuri cu unt de arahide și jeleu.

Rasera amandoi. In vremurile acelea, fiecare victorie fusese perceputa la un nivel personal, impartașita de toți, și avusesera o anumita libertate fața de grijile de zi cu zi ale vieții. Pentru ca aveau atat de puțin de pierdut, nu-i oprea aproape nimic.

– Cred ca pe vremea aia era de rigueur sa-ți asumi cateva riscuri, comenta Phoebe.

– Mda, iar in zilele noastre, cand port o camașa pastel incheiata pana jos și o cravata cu modele geometrice, ma simt cam nervos.

Jake ofta. Detesta gandul ca la frageda varsta de treizeci și trei de ani incepuse sa se gandeasca tandru la vremurile bune cand era la ordinea zilei intensitatea și inverșunarea. Insa n-ar fi putut ramane o veșnicie in stadiul acela. Doug avea dreptate sa priveasca spre viitor.

Poate ca acea fuziune avea sa le prinda bine. Exista intotdeauna provocarea de a recaptura acea senzație a explorarii de noi teritorii. Totuși, Jake știa ca, daca s-ar fi așteptat sa aduca vreo schimbare semnificativa in atmosfera tradiționalista de la Dyer și Ingram, ar fi fost totuna ca a pretinde Universitații Stanford sa țina cursuri de parapsihologie.

Stranse din nou, incurajator, umarul lui Phoebe.

– O sa iasa, ai sa vezi. Aș fi dezolat sa te doara din nou spatele dupa fuziunea asta.

– A, n-o sa ma doara. Dar ma simt mai liniștita cand știu ca o poți chema pe Tanya, daca ceva nu iese bine.

Jake nu raspunse. Deodata, dorul de Tanya ii invada toate celulele trupului. Voia s-o simta langa el, sa reduca viața numai la ei doi și la ceea ce era cu adevarat important.

Telefonul suna, iar Phoebe raspunse. Arunca o privire spre Jake.

– Sigur, Doug. E aici.

Și ii intinse receptorul.

– Ce e? intreba el.

– Sunt la tribunal. Am ajuns acum cateva minute, sperand sa-l prind pe Ken Ingram in procesul ala despre care mi-a spus

– Care proces?

– Cazul WordGo – știi, unii dintre fondatori i-au dat in judecata pe clienții lui Ken, TechCom Associates, pentru preluarea WordGo-ului.

Jake iși amintea de caz. Aparuse și in ziare. Ii parea chiar puțin rau pentru foștii directori de la WordGo care intentasera acțiunea. TechCom era un adversar redutabil.

– Nu cred ca s-a așteptat cineva sa ajunga la tribunal.

– Ei bine, au ajuns. Și cred ca n-ar strica sa vii pana aici. Urmeaza sa compara o martora din partea reclamanților care va intra sub artileria lui Ken Ingram. Una, Tanya Preston.

Degetele lui Jake se incleștara pe receptor. Ceva din tonul lui Doug, plutind pana la el, iși facu efectul. Conversațiile pe care le avusese cu

– Tanya?

– N-o sa fie deloc placut, il preveni Doug. Il știi pe Ken.

– Vin acum, raspunse Jake.

– E la bara de zece minute, ii șopti Doug lui Jake, cand acesta se așeza langa el pe o bancheta din fundul salii de judecata. Avocatul reclamanților tocmai termina. Ken va incepe contra-interogatoriul in cateva minute.

Ochii lui Jake se ațintira asupra femeii de la bara martorilor. Purta un taior conservator bej și o bluza cu guler inalt. Era clar ca avocatul reclamanților o instruise cum sa se imbrace. Din pacate, ținuta sobra nu facea decat ca parul ei scurt, blond-albicios, sa iasa și mai mult in evidența. Și-l pieptanase pe spate, intr-un stil high-tech lucios, potrivit cu structura rafinata a oaselor. Nimic, insa, nu putea sa ascunda culoarea aceea stralucitoare. Raspundea la intrebari cu o voce scazuta și cu fața lipsita de orice expresie. Pe Jake il durea s-o vada supusa unei asemenea tensiuni.

– Ce-am pierdut? intreba el.

– Se pare ca a lucrat la WordGo inainte de preluare, timp de vreo șase ani, de cand s-a lansat firma, practic dintr-un garaj, ca sa ajunga in fruntea sprijinului clienților. Evident, intre timp adunase acțiuni consistente, deși nu la fel de multe ca fondatorii. Avocatul reclamanților spune ca TechCom, cand a intrat in joc, a inceput sa le insceneze fel de fel de chestii oamenilor-cheie, ca sa-i poata concedia fara a-și lua cu ei și acțiunile.

– Iar Tanya a dat in judecata TechCom pentru daune?

Doug clatina din cap.

– Nu. Doi dintre vicepreședinți. Se pare ca președintele a ajuns la o invoiala cu TechCom. Așa știu cei de la TechCom unde sa loveasca, și cat de tare.

– TechCom n-a vrut sa incheie un acord amiabil?

– Tocmai asta-i toata nenorocirea, Jake. Ei ar fi vrut, dar vicepreședinții aștia doi vor mai mult sange decat bani.

– Le doresc succes, murmura Jake.

Ii era mila de avocatul reclamanaților. Asemenea lucruri se intamplau tot timpul, dar disputele nu ajungeau decat rareori pana in fața juraților. Toata lumea știa ca era o pierdere de timp sa speli in public rufele murdare ale corporațiilor, mai ales cand existau toate șansele ca ale nimanui sa nu fie mult mai curate.

– Și Tanya cum s-a implicat? intreba el.

Și de ce?

– Din cate-am ințeles, s-a sarutat și a demisionat inainte de a incepe adevaratul razboi. Dar inca mai are niște drepturi de autor.

Doug ii puse o mana pe braț.

– A fost logodita cu unul dintre vicepreședinți.

– Logodita?

– Da. Erau hotarați sa se casatoreasca.

Privirea lui Jake se indrepta imediat spre masa reclamanților. Doi barbați stateau intorși in semi-profil, privind cum avocatul lor o chestiona pe Tanya. Din acel unghi, nu le putea distinge prea bine trasaturile. Privirea i se abatu din nou spre Tanya. Ochii ei il urmareau pe avocat, care circula intre ea și masa pe care avea niște hartii. Din cand in cand, insa, se uita și la cei doi, ca și cum le-ar fi așteptat confirmarea marturiei.

Jake il cunoștea pe avocatul reclamanților. Era un om civilizat, cinstit. Talentat, dar nu se compara cu cel care tocmai se ridica, incheindu-și sacoul, in timp ce se pregatea s-o interogheze pe martora.

Ține-te bine, ingerașule, spuse Jake in sinea lui, rugandu-se lui Dumnezeu ca avocatul cel tanar și cinstit s-o fi instruit bine.

– Domnișoara Preston, zambi benign Ken Ingram, ați declarat ca, atunci cand TechCom a cumparat WordGo și a inceput sa puna in aplicare modificarile administrative, 'totul s-a schimbat'.

– Da, raspunse prudenta Tanya, aruncand o privire scurta spre reclamanți.

– Au reorientat personalul spre vanzari și marketing și au accentuat lansarea de noi produse. Au inlaturat persoane-cheie, daca acele persoane nu-și faceau treaba bine. In esența, au inițiat un sistem de masuri pentru reducerea costurilor și marirea profiturilor, nu-i așa? o intreba Ken.

– Da.

Jake observa ca Tanya ar fi vrut sa spuna mai mult, dar știa ca avocatul reclamanților o invațase sa raspunda numai la intrebarile formulate.

– Sunteți informata ca administrația TechCom a intrat in cinci corporații diferite și a dus la indeplinire același program de reorganizare, și ca patru dintre aceste firme prezinta creșteri ale profiturilor?

– Nu, nu știam.

Ken ridica o coala de hartie.

– Am aici o lista.

– Va cred, spuse Tanya, cu o unda ușor sardonica strecurandu-i-se in voce. Ce fel de profituri obțineau inainte de acaparari?

Ken zambi indulgent.

– Parca eu ar fi trebuit sa va pun intrebarile, domnișoara Preston.

Chiar din fundul salii, Jake vazu roșeața de pe obrajii Tanyei. Martorilor li se permitea sa fie spirituali doar in reluarile cu Perry Mason, nu și in realitate.

Jake ințelegea incotro se indrepta Ken. Avea sa stabileasca in continuare ca masurile luate de TechCom erau perfect rezonabile, chiar și acele acțiuni care rezultau in debarasarea companiei de balast. Daca cei doi vicepreședinți erau sau nu balast, conta mai puțin. Era de ajuns ca Ingram sa le șubrezeasca doar puțin credibilitatea, iar atunci acțiunile firmei TechCom puteau fi considerate necesare și rezonabile, iar reclamanții pierdeau procesul.

– Sa mergem mai departe, continua Ken. Ați declarat ca ați parasit WordGo la sfarșitul lunii martie a acestui an.

– Wșae.

– Și cand anume ați desfacut logodna cu reclamantul, Calvin Andres?

Privirea Tanyei se repezi spre masa reclamanților.

– La naiba ii murmura Doug lui Jake, incercand sa-l consoleze.

– Obiecție! internemi Domnul Avocat Cinstit. Irelevant.

– Se respinge.

Judecatorul dadu din cap spre Tanya:

– Raspundeți la intrebare.

Unul dintre barbații de la masa se apleca inainte, iar Jake ii observa schimbarea de atitudine aproape imperceptibila. Calvin Andres. Fostul logodnic al Tanyei.

– Cam la o luna dupa ce am plecat, raspunse ea calma.

Cu siguranța, Domnul Cinstit o pregatise și pentru acest subiect, iși spuse Jake.

– Dumneavoastra ați fost cea care a desfacut logodna, nu-i așa? intreba Ken.

Tanya dadu din cap, cu tensiunea citindu-i-se in toate liniile trupului. 'Se așteapta intr-adevar', iși dadu seama Jake.

– Da.

– Vreți sa spuneți instanței de ce ați renunțat la logodna cu domnul Andres?

– Obiecție, sari Cinstitul; Jake trebuia sa recunoasca, incerca macar. Onorata Instanța, nu vad unde duc aceste intrebari.

– Eu da, raspunse impaciuitor judecatorul. Continuați, domnule avocat.

– Domnișoara Preston? insista Ken.

– Lucrurile s-au schimbat intre noi, atata tot.

– Lucrurile?

Tanya ridica barbia, agresiv.

– E o crima ca doi oameni sa nu se mai iubeasca, domnule Ingram?

– Catuși de puțin, catuși de puțin. Dar puteți spune ca problemele dinte dumneavoastra doi n-au avut nici o legatura cu acapararea de catre TechCom?

– Au fost alte probleme.

– Nu ma indoiesc, incuviința Ken. Dar haideți sa ne concentram asupra celor cauzate de poziția dumneavoastra la WordGo. Ce s-a intamplat?

Un moment, Tanya nu spuse nimic, iar Jake simți ca-și pregatea cu grija cuvintele. In sfarșit, spuse:

– I-am spus lui Cal ca voiam sa plec de la WordGo dupa acaparare. Nu voiam sa stau și sa infrunt situația.

– Și care a fost reacția domnului Andres?

Inca o data, Tanya privi spre masa unde statea așezat fostul ei logodnic.

– Cal mi-a spus ca avea sa dea in judecata TechCom. A spus ca distrusesera tot ceea ce construise WordGo in materie de integritate și servicii. Nu voia sa scape cu una cu doua.

Ken se intoarse spre jurați, cu o expresie ușor surprinsa.

– Și aceasta a fost un motiv de a va desparți de omul pe care-l iubeați?

– N-am spus ca n-a fost numai atat, raspunse rastit Tanya.

Nu te lasa provocata, Tanya, spuse Jake in sinea lui.

Dar Ken era un avocat prea abil. O atingea in punctele cele mai sensibile.

– Și eu cred, domnișoara Preston, se intoarse el din nou spre Tanya. Domnul Andres dorea sa depuneți plangere alaturi de el, ca reclamanți, in acest proces, nu-i așa?

– N-am vrut sa ma implic.

– De ce n-ați vrut sa intentați acțiunea, domnișoara Preston? Desigur, aveați motive la fel de intemeiate ca domnul Andres, nu-i așa?

– Cal fusese co-fondator al WordGo, raspunse Tanya cu aprindere. Miza lui era mult mai mare decat a mea.

– Dar și dumneavoastra aveați o miza destul de importanta, continua Ken, consultandu-și insemnarile. In cei șase ani de angajare, primiserați aproape zece mii de parți, in cadrul compensației, așa e?

– Da.

– Cand ar fi trebuit sa-și aduca beneficiile acele acțiuni?

– Anul asta.

– Și cat valoareaza acțiunile la prețurile zilei de azi?

Tanya ridica din umeri.

– Nu știu. Poate ca vreo doua sute cincizeci de mii de dolari.

Jurații – Jake era gata sa parieze ca Ken selectase cat mai mulți muncitori scorțoși posibil – exclamara intr-un gls. Ken le acompanie uimirea cu un fluierat propriu.

– Un sfert de milion de dolari, relua el dramatic cifra. Ați refuzat ca cereți despagubiri de la o companie care se presupune ca v-a vaduvit nu numai de aceasta suma – pe care o meritați in mod evident, cu sau fara acaparare, ci v-a lasat și fara logodnic, și fara cine știe cate altele. Aveați șansa sa recuperați nu numai acțiunile, ci și o suma de nedescris, ca daune. Poate chiar sa va reprimiți funcția dinainte la WordGo. Dar se pare ca v-ați spalat pe maini și de WordGo, și de domnul Andres. De ce, domnișoara Preston?

Toți ochii din sala se indreptara spre Tanya. Privirea ei parcurse mulțimea. La un moment dat, Jake avu impresia ca-l vazuse și cauta sa-i adresese o privire cat mai incurajatoare. Dar expresia ei nu se schimba, cand ochii i se intoarsera din nou spre Ken Ingram.

ii arunca lui Ken o privire de care Jake n-ar fi vrut sa aiba parte vreodata.

– Eu nu lucrez așa, domnule Ingram. Am muncit din greu ca sa ajut la construirea WordGo, dar am facut-o corect, cinstit, asemenea lui Cal și aproape tuturor celor de-acolo. Poate nu ma credeți, dar n-am facut-o pentru bani. Am facut-o fiindca oamenii preferau sa lucreze mai bine, nu mai repede, fiindca simțeam ca nu conta decat sa servim bine clienții. Faceam un lucru de care puteam sa fim mandri, nu doar sa ne alegem cu o mașina noua sau o adresa cu ștaif.

Jake iși spuse ca in acel moment arata incredibil de frumoasa, cu scanteierea din ochi aprinsa din nou. Incredibil de frumoasa – și neștiutoare. Oprește-te in clipa asta, incerca el sa-i transmita. Exact asta aștepta Ken.

Tanya, insa, continua:

– Nu vreau sa par o Pollyanna care traiește intr-o lume unde acapararile corporatiste nu li se intampla și oamenilor buni. Dar viața e prea scurta ca sa mi-o irosesc luptand cu cine știe ce mari potentați corporatiști, fiindca daca incerci asta, sfarșești prin a le face jocurile. Ajungi sa lupți pentru caștig, și atunci, te-au inhațat. Și n-am de gand sa ma cobor la nivelul sta.

– Dar se pare ca domnul Andres nu avea asemenea scrupule – ceea ce, poate, reprezinta motivul pentru care ați desfacut logodna?

– Nu Vreau sa zic

Vocea Tanyei ezita ușor.

– La drept vorbind, nu-l condamn pe Cal pentru ca lupta contra TechCom, dar eu nu pot sa fac același lucru.

– El va condamna ca n-o faceți?

– Nu știu, raspunse Tanya – iar Jake iși dadu seama ca, prin aceasta declarație, se facea vinovata de sperjur.

– Și cu ce va ocupați, daca-mi e ingaduit sa intreb, ca sa va onorați standardele impecabile, acum, cand nu mai lucrați pentru WordGo?

Intrebarea lui Ken lovi ca un baros. Jake observa ca Tanya nu se așteptase, iar șocul de pe fața ei fu inconfundabil cand iși dadu seama de gafa. Un scurt moment, rezistase onorabil, dar jurații nu cunoșteau esența vieții ei. Vedeau numai ceea ce-i facea sa vada manipularea abila a lui Ken Ingram.

– Va rog sa raspundeți la intrebare, domnișoara Preston, insista Ken.

Fara sa-și miște nici un mușchi, dadea impresia ca se concentra neinduplecat asupra parului stralucitor al Tanyei.

– Sunt mesagera pe bicicleta.

Ken se intoarse spre clientul lui, cu un zambet misterios.

– Alte intrebari nu mai am, Onorata Instanța.

Judecatorul lovi cu ciocanul in masa.

– Curtea se retrage pana maine dimineața la orele zece. Puteți pleca, domnișoara Preston.

Tanya se ridica in picioare, zvelta și palida. Iar reporterii și spectatorii se bulucira pe culoare.

Jake se straduia sa n-o piarda pe Tanya din ochi, in timp ce era inghițita de mulțime. Se imbulzi pe langa Doug, iar partenerul lui il apuca de braț.

– Unde te duci?

Jake se intoarse spre el.

– Unde naiba crezi?

– Ușurel, colega. N-ai sa rezolvi nimic pocnind pe careva in felinare.

– N-am nimic cu viitorul tau șef, daca de-asta ți-e frica.

Doug parea gata sa tranteasca și el cațiva pumni.

– La naiba, Jake, acorda-mi și mie puțin credit. La Calvin Andres ma refer. Nu știi nimic despre situația dintre el și Tanya.

– Scuza-ma, Doug. Dar trebuie s-o ajut, oricare ar fi situația. Și nu raspund de faptele mele, daca Andres ii spune sau ii face ceva. Daca asta nu-i ideea lui Ken Ingram de a vedea cum acționez in sala de judecata, atunci il așteapta o scena.

– Bine, bine, cobori Doug glasul. Asculta, așteapta-ma doua minute sa ajung la Ken și sa-l scot de-aici, și pe urma poți sa faci ce vrei.

Ii arunca o privire circumspecta.

– Cand ai croit ultima data pe cineva?

Dupa ce-l privi lung, Jake zambi abatut.

– Bine, deci nu-s Sugar Ray Leonard.

– Nu ești nici macar degetul mic al lui Sugar, prietene.

Jake arcui o spranceana.

– Sa nu subestimezi niciodata puterea unui avocat ofticat. Și-acum, scoate-l pe Ken de-aici.

Il privi pe Doug cum iși croia drum printe oameni, spre Ken Ingram. Cei doi abia pornisera spre ușa, cand Jake intra in acțiune. Pe Tanya o inconjurau trei barbați– avocatul cel cinstit, dar acum și nemulțumit, impreuna cu co-reclamantul. Și Calvin Andres.

Jake il examina pe fostul logodnic al Tanyei, iar inspecția sa dadu la iveala un detaliu graitor: Calvin Andres era un om la fel de banal ca painea alba. Se așteptase sa aiba macar o fizionomie ieșita din comun, ca sa ințeleaga de ce-l iubise Tanya pe acel barbat.

Dar Calvin Andres era pur și simplu un individ mediocru. Lui Jake ii trecu prin minte ca de-asta daduse greș. Ca sa cucerești iubirea Tanyei și s-o pastrezi, trebuia sa faci lucruri ieșite din comun.

– Ar fi trebuit sa-i cerem sa-și puna peruca, spuse celalalt vicepreședinte. Parul ei a stricat totul.

– Nu, raspunse obosit avocatul. Parul n-ar fi contat, daca nu-i scapa cuvantarea aia. Ne-am asumat un risc chemand-o la bara, și n-a ieșit. Ma tem ca ne-a facut mai mult rau decat bine.

Andres clatina din cap.

– Nu ințeleg. De ce, Tanya? Cum ai putut face așa ceva?

Jake se apropie și o zari pe Tanya. Cand ii vazu fața, inima i se stranse. Tanya il privea pe Andres cu expresia cuiva nedumerit pana-n adancul sufletului.

– Tanya.

Mana lui ii cuprinse brațul și o intoarse spre el. Tanya iși ridica privirea catre el. Era nespus de palida. Jake se temea ca nu leșine.

– Tanya, aici sunt.

O mana grea i se lasa pe umar.

– Ei, da' dumneata cine mai ești? intreba Calvin Andres.

– Sunt avocatul ei, se rasti Jake.

Andres iși lasa mana sa cada. Privirea i se indrepta spre Tanya, nesigura.

– De ce are nevoie de un avocat?

Ca s-o apere de dobitocii nesimțiți ca tine! ii veni lui Jake sa strige, dandu-și seama ca toata afacerea accea cu salvarea era prea era tot ce pretindea.

– Are și ea problemele ei, la fel ca dumneata, raspunse el cu o ambiguitate tipic avocațeasca.

Andres nu paru sa-l auda. Devenise pamantiu.

– Tanya, fetițo n-am n-am știut ca ți-ai luat un avocat. Știu cat detești bataliile legale și luptele pentru o cauza dinainte pierduta. Poate n-ar fi trebuit sa te fac sa te simți așa cum te-ai simțit, ca sa accepți sa vii azi aici, dar am crezut ca ai ințeles ce incercam sa fac

La auzul acestor cuvinte, privirea Tanyei se indrepta spre Andres.

– Nu așa s-a intamplat, Cal. Ai facut ceea ce-a trebuit sa faci. Iar eu am vrut sa va ajut, chiar daca nu sunt de acord cu voi in problema asta – atata tot. N-am vrut sa iasa așa. Nu ma așteptam sa

Se intrerupse, iar Jake ii vazu gatul palpitand de emoții gata sa izbucneasca. Trebuia s-o scoata de-acolo.

O cuprinse cu brațul pe dupa umeri.

– Vino, ingerașule, murmura el.

Tanya se smulse, hotarata sa explice.

– Cal, trebuie sa crezi ca n-am vrut sa-ți fac nici un rau. Jake e doar

– Sa mergem, Tanya, o intrerupse Jake. Așa sa-l ajute Dumnezeu, nu mai suporta sa stea acolo și s-o asculte spunandu-i lui Andres ce insemna – sau ce nu insemna – pentru ea, mai ales cand nici el nu știa. Și nu voia sa-l mai auda pe Andres spunandu-i 'fetițo'.

O scoase din sala, iar de asta data Tanya se lasa condusa de el. Dupa ce ieșira, o lua de mana și o trase grabit spre ieșire, unde avea parcata mașina.

Din nefericire, energia lui paru s-o dezmeticeasca pe Tanya, care incepu sa se opuna.

– Jake, stai!

Abia stapanindu-se, Jake se conforma. Se rasuci in loc, imobilizand-o la perete, cu mainile rezemate de o parte și de alta a capului.

– Ce-i?

Tanya il privi cu ochi mari.

– U-unde ne ducem? intreba ea.

Atata lucru știa.

– La mine, raspunse el scurt.

Fruntea Tanyei se increți. Jake s-ar fi bucurat sa-i vada vechea rebeliune scaparand in ochi.

– Dar nu vreau

– Nu ma intereseaza ce vrei. In clipa asta, ii uraști pe toți avocații care-au trecut vreodata prin barou și nu pot spune ca te condamn. Dar n-ai sa te culci diseara urandu-ma și pe mine. Ai ințeles?

Tanya dadu din cap, cu ochii ei caprui enormi.

– Bine. Și-acum, sa ieșim de-aici.

Capitolul 6

Tanya dormita leganata de mișcarile mașinii lui Jake, in timp ce treceau pe Golden Gate Bridge, spre Marin County. Iși ținea ochii inchiși strans, intr-o atitudine instinctiva de aparare. Era profund dezamagita de ea insași.

O mana calda ii apasa antebrațul.

– Tanya, ingerule, ești bine?

Tanya trase aer in piept, o data, și inca o data, pana simți ca-i putea raspunde cu calm.

– Mi-e bine.

De ce acceptase sa vina cu el? In acel moment, nu voia decat sa se tarasca intr-o vizuina și sa astupe intrarea. Se indoia ca, o data ajunși la el acasa, aveau sa manance popcorn, privind filme vechi la televizor. Trebuia sa-i explice; Jake merita o explicație. Dar singura care-i trecea prin minte in acel moment nu prea avea sens pentru ea. Cum s-ar fi putut aștepta sa aiba sens pentru el?

– Am ajuns.

Tanya intoarse capul și il privi, apoi se lasa condusa afara din mașina, pe trepte, pana in casa lui Jake. Acesta apasa pe un comutator, scaldand camera intr-o lumina calda.

– Ia loc, o pofti el. Merg sa-ți aduc ceva de baut.

Totuși, Tanya nu se așeza. Iși croi drum printre mobile, spre fereastra mare de pe peretele opus, pentru a privi asfințitul, cu brațele infașurate in jurul trupului.

Acolo o gasi Jake.

– Am un brandy, spuse el din spate.

– Nu-mi plac tariile.

Paharul aparu langa cotul ei.

– Bea-l, ordona Jake, cand Tanya nu schița nici un gest de a-l lua.

Lua paharul, ii arunca lui Jake o privire recalcitranta și-și turna alcoolul pe gat. Stranse din buze, cautand sa reziste arsurii din beregata și ochi, dar o ușoara tuse tot reuși sa-și gaseasca drumul pana afara.

– Am spus sa-l bei, nu sa-l arunci in tine.

Tanya impinse paharul spre el, fara sa-i raspunda, și se intoarse din nou spre fereasra. Nori negri acopereau golful. Se anunța furtuna.

Incerca sa-și inghita nodul din gat. Nu mergea deloc bine.

In spatele ei, simțea prezența lui Jake.

– Vorbește-mi, Tanya, ii ceru el intr-un tarziu.

Bine, am sa vorbesc. Numai nu ma atinge. Daca ma atingi, praful se-alege de mine.

– Nu m-am așteptat sa fie atat de bun.

– Ken?

Tanya dadu din cap.

– Și nici eu nu m-am așteptat s-o rasolesc atat de rau. N-ar fi trebuit sa ma duc acolo.

– N-ai știut, Tanya. N-aveai de unde sa știi. Ken e unul dintre cei mai buni avocați corporatiști de pe Coasta de Vest. De-asta are clienți ca TechCom.

Ofta.

– Nu cunosc mulți oameni in stare sa supraviețuiasca unui contra-interogatoriu din partea lui Ken Ingram.

– Asta faci și tu in instanța? il intreba ea, aruncandu-i o privire aproape acuzatoare.

Falcile lui Jake se stransera.

– Fac tot ce pot pentru clienții mei, Tanya. E meseria mea. N-am sa-mi cer iertare pentru ca o fac.

Tanya se incrunta, simțind cum nodul acela afurisit din gat creștea tot mai mult.

– Imi pare rau. N-nu te urasc, Jake, șopti ea. Știi asta, nu?

– Imi place s-o aud, totuși.

Cu coada ochiului, il vazu ridicand o mana și crezu ca avea s-o atinga. El, insa, nu facu decat sa-și largeasca puțin cravata.

– Nu trebuie sa te invinuiești singura pentru ceea ce s-a intamplat. Avocatul reclamanților ar fi trebuit sa știe la ce sa se aștepte. Daca avea vreun motiv sa creada ca nu erai in stare sa susții cazul din toata inima, nu trebuia sa te cheme la bara. Risca prea mult sa șubrezeasca poziția clienților lui.

– Dar am vrut sa-l ajut pe Cal. Am vrut sa ajut

Tanya simțea din nou semnele lacrimilor de frustrate și-și aținti privirea spre intuneric.

– Sigur ca ai vrut sa-i ajuți. Dar de ce?

Ridica din umeri, sperand sa para cat mai indiferenta.

– E o poveste lunga. Nu-s sigura ca ți-ar face placere s-o auzi.

– Am timp.

– Atunci, nu sunt sigura ca mi-ar face mie placere s-o spun.

Daca Jake, tocmai Jake, nu ințelegea, Tanya știa ca n-ar fi putut sa suporte.

– Aș dori sa incerci.

Voise sa evite o asemenea situație. Era o poveste lunga – lunga și prea puțin definita. Și n-o punea deloc intr-o lumina prea favorabila, nici chiar in propriii ei ochi. Mai ales in propriii ei ochi. Dar, daca avea sa-i spuna totul, Jake putea sa ințeleaga de ce ar fi fost imposibila orice relație intre ei.

– In regula, spuse ea in cele din urma. Ține minte, tu mi-ai cerut-o.

– Am sa țin minte.

– M-am dus sa lucrez la WordGo de cand am terminat colegiul, incepu Tanya. Eram fascinata la gandul de a caștiga bani, iar munca la WordGo era o adevarata distracție. Lucram cu oameni foarte amuzanți.

Rase scurt.

– Cred ca, pana cand ne-a acaparat TechCom, nici nu mi-am dat seama ca lucram intr-un mediu deosebit. Totul imi era drag și, nu peste mult, am inceput sa-l indragesc și pe Cal, pentru ca și el facea parte din cele din jur.

Iși rezema palma pe geam, cu degetele desfacute. Intunericul de afara transforma fereastra intr-o oglinda care reflecta chipul grav al lui Jake.

– Cand a intervenit TechCom, totul s-a schimbat. Oamenii au inceput sa se lupte ca sa-și pastreze posturile, iar asta a scos la iveala tot ce era mai rau in fiecare. Zi de zi, venea de sus cate un memoriu cu alta schimbare, alta strategie destinata sa provoace conflicte. Am avut un meci de racnete absolut suculent cu șeful meu, in legatura cu lansarea prematura a unei noi versiuni de WordGo. Inca mai conținea erori, și știam ca oamenii ar fi avut o sumedenie de probleme.

Se freca la ochi.

– Nu l-am acuzat. Se zvonise ca toți cei din funcții-cheie care nu-și dovedeau loialitatea aveau sa fie concediați – fara posibilitatea de a-și pastra acțiunile. Avea o familie de intreținut. In cele din urma, a obosit și aproape ca s-a rugat de mine sa fac așa cum spusese el. Țin minte ca aveam o senzație de sufocare, trebuie sa plec de-acolo cat mai repede, altfel ma inghițea mocirla.

Facu o pauza.

– Ma simțeam la fel ca domnul Kraftchek.

Jake dadu din cap.

– Țin minte cum arata in ziua aia, la tine in birou. Satul de viața. Oamenii n-ar trebui sa fie facuți sa se simta așa, Jake. Ii injosește. De-asta am plecat de la WordGo. Situația n-avea sa mai fie niciodata aceeași dinainte și trebuia sa ma impac cu gandul. Lucrul la care nu m-am așteptat a fost incapacitatea lui Cal de a-i face fața.

In sfarșit, se intoarse spre Jake.

– Cred ca am știut-o in aceeași zi, dupa discuția cu șeful meu. M-am dus in biroul lui Cal. Era ca un cartier general al rebelilor in timpul unei revoluții. Pana și mișcarile și tacticile și le schițasera, pe o tabla neagra. Iar Cal era hotarat sa salveze compania. Voia sa pastreze WordGo așa cum fusese intotdeauna. Ceea ce era admirabil. Felul cum voia s-o faca era mai puțin admirabil.

Ridica din umeri.

– Nu e nevoie sa fii expert in afaceri ca sa-ți dai seama ca nu poți sa te pui cu TechCom. Numai daca te murdarești și tu, și nici chiar atunci nu poți fi sigur ca invingi. Mi-am dat demisia in aceeași zi. Cand Cal și alți cațiva au fost concediați, mi-a cerut sa ma alaturi lor intr-un proces impotriva TechCom.

Privi in adancul ochilor cenușii ai lui Jake.

– N-am putut s-o fac. Era un lucru atat de important pentru el, și n-am putut. Cal a fost atat de dezamagit de mine, incat am considerat ca era mai cinstit din partea mea sa anulez logodna. Cand le-am spus parinților mei, am crezut ca tata era sa-și iasa din minți. Fusese atat de mandru de mine, și deodata, mi-am pierdut și slujba, și logodnicul – in doar cateva saptamani.

Ofta adanc.

– El și Cal erau aproape ca un tata cu fiul lui. Probabil ca de-asta ma atașasem atat de mult de Cal. Cred ca era firesc ca tata sa se supere din cauza faptelor mele, dar nu m-am așteptat chiar la o asemenea reacție. Lucrase la o firma pana primise ceasul de aur. Era de aceeași parere cu Cal, ma considera orgolioasa și nerealista.

Vocea ii scazu in volum. Amintirea acelei scene era inca dureroasa.

– Voia sa raman cel puțin pana dadeau roade acțiunile, și nu știam cum sa-i spun ca n-aveam nevoie de bani, mai ales cand banii erau tot ceea ce folosea TechCom ca sa motiveze sau sa controleze acțiunile oamenilor. Cred ca nu eram complet raționala. M-am angajat ca mesagera pe bicicleta. Daca voiam sa sfidez sistemul, trebuia sa merg pana la capat. Ca mesagera pe bicicleta, era firesc din partea mea sa fiu o rebela. Fiecare zi inseamna: 'Vrei confruntare? Na confruntare!' Mi-am vandut mobila și tot ceea ce-mi mai amintea de Cal și de viața dinainte. Ne ne planificaseram o viața traita impreuna, ințelegi

I se franse glasul.

– Am facut și ceea ce vezi cu parul meu. Și am devenit așa cum nu voisem niciodata sa fiu. Deziluzionata. Defensiva. Și singura. Am descoperit ca nu ma adaptez bine intr-un mediu gen eu-impotriva-tuturor.

Mana lui Jake o acoperi pe a ei.

– Nu ești singura, Tanya.

Atingerea aproape o spulbera. Iși smulse mana și se indeparta de el – dar nu prea mult. Incrucișandu-și brațele pe piept, iși infipse degetele in umeri, cu privirea in gol.

– Azi n-am vrut decat sa-i fac sa ințeleaga – pe cei de la TechCom, pe Cal, pe oricine m-ar fi ascultat – ce s-a intamplat și cați oameni au avut de suferit.

– Și pe urma? o indemna cu blandețe Jake.

Tanya inchise ochii, ganditoare.

– Nu mai știu Cred ca aici e gaura din argumentația mea. Ințelegerea nu schimba nimic.

– Depinde cine ințelege.

Inima ei se stranse. N-o face, Jake, ii venea sa spuna. Nu ma face sa ma simt ca și cum ai putea sa știi. Nu ma face sa simt

Ridica din umeri și facu un gest de falsa nonșalanța, in timp ce pe obraz i se prelingea o lacrima.

– Ma rog, se putea și mai rau. Pe langa restul lumii, mi te-aș fi putut instraina și pe tine, cu ocazia asta.

Iși trase nasul, blestemandu-se in sinea ei pentru ca nu se putea stapani.

– Dar noaptea abia a inceput. Și se pare ca mi-am dat drumul

Ii vazu expresia incruntata reflectandu-se in geam.

– Tanya. Crezi ca depoziția ta va fi singurul factor care-l va face pe Calvin Andres sa piarda procesul?

– O sa piarda?

– Da. Dar spune-mi, crezi ca din cauza ta?

Tanya statu un moment pe ganduri.

– Nu. Dar nici nu l-am ajutat. N-aș mai fi prestat marturie, daca știam ca-i fac atata rau.

– Și n-aveai de unde sa știi. Cal te-a lasat s-o faci, și parea modul cel mai logic de a-l ajuta. Avocatul lui a fost de acord, iar asta ar fi trebuit sa știe ce facea. N-a știut. Dupa cum vad eu lucrurile, ei au fost nedemni de tine.

O cuprinse cu brațele de la spate, incrucișandu-și-le peste sanii ei, cu palmele inghițindu-i mainile. De data asta, Tanya nu-l mai respinse.

– Eu nu te-aș fi supus niciodata unui asemenea tratament. N-ar fi folosit cu nimic cazului. Și nici pe tine nu te-a ajutat, in nici un caz.

Tanya inchise ochii și, incet, treptat, se rezema de el, ca și cum s-ar fi cufundat intr-o baie calda, destinzandu-și mușchii indurerați.

– Iți mulțumesc, Jake, șopti ea. Pentru punctul de vedere al avocatului. Cred ca aveam nevoie de el.

– Cu placere – ca mult ți-a mai folosit mormai Jake, cu buzele in parul ei.

– Și-ți mulțumesc ca nu-mi sugerezi sa incerc sa ajung la un acord de despagubiri.

– Credeai ca aș fi facut-o? intreba el pe un ton lezat.

– Ma rog, i-ai spus lui Cal ca ești avocatul meu.

– A

Respirația lui ii incalzea parul.

– Numai fiindca n-am spus 'sunt prietenul semnificativ al Tanyei', sau alta idioțenie ca asta.

Parea nemulțumit. Intr-adevar, de-o jumatate de ora, Tanya vorbise aproape numai despre fostul ei logodnic.

– Știi ca totul s-a terminat intre mine și Cal, da?

Jake nu raspunse.

– Așa e. De mult voiam sa inchei capitolul asta din viața mea, continua ea, lasandu-și barbia in piept. Of, Jake, am crezut ca, dupa ce-mi descopereai legaturile cu procesul WordGo, și avand in vedere asocierea ta cu firma lui Ken Ingram, n-aveai sa vrei sa ma mai vezi in viața ta.

– Ken Ingram nu e stapan pe viața mea personala și nici nu va fi vreodata, declara el succint.

Tanya inchise ochii, recunoscatoare.

– Doamne, ce dor mi-a fost de tine! șopti ea.

Brațele lui o stransera și mai tare.

– Și mie mi-a fost dor de tine, Tanya.

Cu un oftat tremurator, Tanya incerca sa-și alunge din minte cele intamplate in ziua aceea. O ținea atat de strans, și se pierdea in atingerea lui Deodata, brațele lui Jake se incordara scurt, apoi ii dadura drumul.

– Mai bine sa te duc acasa, spuse el incet.

Tanya se incrunta, nedumerita.

– Dar, Jake, credeam Vreau sa zic, am crezut ca, aa ceea ce simți tu pentru mine

– Intr-adevar, dar ești franta de oboseala.

Palma lui in mangaie o clipa obrazul, apoi, cu un mare efort parca, Jake iși lasa mana sa cada pe langa trup.

– Vreau sa ma culc tu tine, Tanya, tare mult o doresc. Dar vreau ca asta sa insemne ceva pentru amandoi. Ce ne dorim in seara asta? Doar o mica consolare, sau ceva mai mult decat atat?

Il privi cu ochi mari.

– Nu știu. Are vreo importanța?

In clipa cand rosti aceste cuvinte, iși dadu seama ca erau neinspirate și vru sa și le retracteze, sa le reformuleze mai bine

– Jake, nu asta am vrut sa spun.

Ochii lui se inasprira.

– Atunci, ce-ai vrut sa spui?

Tanya deschise gura, impunandu-și sa vorbeasca. Cuvintele, insa, nu voiau sa se articuleze. Chiar se aștepta ca Jake sa simta același lucru pe care-l simțea ea pentru el?

– Doar nu te aștepți ca o nebuna ca mine sa fie excitata de un avocat, nu? izbucni ea, in defensiva.

Privirea lui deveni ca de oțel.

– Ma bucur sa vad ca ți-ai revenit la normal.

Ii lua jacheta, din locul unde și-o lasase cand intrase in casa.

– Sau, la ceea ce inseamna pentru tine 'normal'.

Arata cu capul spre ușa și-i intinse jacheta.

Tanya ramase cu gura cascata.

– Nu te deranja, domnule avocat.

Ii smulse jacheta din mana, in timp ce trecea pe langa el.

– Nu știu daca ți-am spus, dar sunt alergica la B.M.W.-uri. De fapt, cred ca mi-a și aparut o iritație.

– Daca te grabești, poți prinde ultimul feribot, replica el binevoitor. Ai de mers doar trei mile, pe jos.

Il privi incruntata, din mers. Cum se putea purta așa? Jake fusese intotdeauna omul cu mintea limpede. Delicat, indatoritor Ce-l apucase?

Și ce-o apucase pe ea? se intreba Tanya, in timp ce ușa o lovea din spate, impingand-o inainte.

Nu ajunsese nici la cincizeci de metri distanța, și regreta deja tot ce spusese. Se rezema de un gard, scoțandu-și o pietricica din pantof.

Of, la naiba! De ce nu-i putea spune ca era nebuna dupa el?

Se intoarse, dar picioarele-i devenisera grele ca de plumb. Ce sa-i spuna? Jake, iubitule, știu ca am o gura neferecata, și arat ca sora geamana nereușita a lui Doris Day, și ca in esența mi-am batut joc ce viața mea, dar nu vad de ce ar trebui toate astea sa stea in calea dragostei noastre.

Gemu. Reacționase fața de stresul de peste zi – de acord, o explicație jalnica, dar asta era adevarul. Și probabil ca același lucru i se intamplase și lui. Insa chiar și Jake Carlisle avea o limita. Probabil se saturase de ea. Terminase. Nu se mai putea intoarce. Nu putea.

Trebuia sa se intoarca, fie și numai ca sa-i explice și sa sescuze. Iar apoi, avea sa plece – pentru totdeauna, daca așa voia el. La acest gand, de pe buze i se desprinse un icnet, ca și cum ar fi primit o lovitura in plexul solar.

Nu, nu putea sa se mai intoarca, sa-l auda urandu-i drum-bun. Era mai bine așa.

Da, dar Jake

O rafala de vant și cațiva stropi de ploaie izbucnind pe neașteptate ii risipira toate ezitarile.

Tanya alerga cu stangacie inapoi Se opri in fața celei de-a treia case, privind-o lung. Toate aratau la fel.

– Jake! striga ea, sperand ca una dintre uși sa se deschida.

Nici una nu se clinti.

In sfarșit, parcurse alea unei case care parea vag mai familiara și-și lipi nasul de geamul ușii.

Interiorul era slab luminat. Se blestema in sinea ei pentru ca nu privise cu atenție camerele, satisfacuta numai ca era in brațele lui.

Batu in ușa.

– Jake!

Incerca ușa, iar aceasta se deschise. Tanya intra impleticindu-se, cu fața uda de ploaie și lacrimi, și privi in jur. Lampa. Iși amintea lampa. Dar unde era Jake?

Iși arunca din picioare pantofii uzi.

– Jake? intreba ea incet.

Se uita in bucatarie. In oficiu. In garaj. B.M.W.-ul lui era acolo, tacut și uscat.

Un suspin isteric i se ridica in gat. Se simțea ca Scarlett O'Hara in vis, speriata de o teama vaga și fara nume, agațandu-se de speranța ca singurul barbat pe care-l striga avea sa puna totul in ordine. Daca-i pasa de ea.

Se agața de balustrada și urca scara, incet, cu disperarea crescandu-i la fiecare treapta. Ajungand sus, se intoarse și se așeza. Iși rezema antebrațele pe genunchi, cu mainile atarnandu-i fara vlaga.

– Ja-ake! urla ea prelung.

Numele reverbera intre pereți ca vaietul unei banshee. Ii lua capul in maini și scoase un suspin sfașietor.

Apoi simți ceva cald atingand-o pe umar, intorcand-o in loc. Dpua maini mari i se strecurara la subsuori și fu ridicata, fara ceremonie, in brațele lui Jake.

– Șșșș o tempera el. Ai sa-ți pierzi vocea, ca sa nu mai spui c-ai sa-mi infurii toți vecinii.

O ridica și o duse in baie, unde o așeza pe placa de marmura. Lua un prosop curat și-i tampona ușor fața uda.

– Iarta-ma, Jake, scanci ea. Cand am spus ca n-ar fi contat de ce ne culcam impreuna, am vrut doar sa zic ca n-aș face dragoste cu un barbat doar fiindca ma simt singura ori abatuta ori mi-au venit dracii ori nu știu ce Nu cu tine. Daca mi-au venit dracii, e din cauza ta.

Ii lua prosopul din mana și se șterse la ochi, care i se umplusera de lacrimi.

– Am nevoie de tine, Jake. Iar daca acum am nevoie altfel decat aș putea avea maine, important este ca totuși am nevoie de tine.

Stranse prosopul in maini, nefericita, cu privirea in jos.

– De tine, nu de oricare altul Inca n-ai descoperit asta la mine?

– Tanya, uita-te-aici.

Clipind din ochi, Tanya ridica privirea.

– Nu-ți dai seama ca inca nu știu nimic despre tine? intreba el. Pana in seara asta, m-ai tot respins, ai gasit fel de fel de scuze. Mi-ai cerut sa nu-mi bag nasul și, așa sa-mi ajute Dumnezeu, am incercat din rasuteri. Dar, Tanya, nu sunt un vizionar. Nu-s nici eroul cu palarie alba, care știe toate mișcarile inainte de a fi facute.

Ii lua prosopul din maini și-l arunca in lavabou.

– Nu sunt nici avocat, daca e s-o spunem p-a dreapta. Sunt doar un om. Pot dori sa fiu mai mult decat atat pentru tine, dar adevarul e ca asta-i tot pot sa fiu.

Tanya ridica privirea spre el, uitand de lacrimi. Jake iși scosese cravata, iar o parte a camașii ii ieșise din pantaloni. Parea sa se fi pregatit pentru culcare, cand ea daduse iar buzna in viața lui.

Iși trase nasul și se freca pe obraz cu dosul maini, simțindu-se dintr-o data stanjenita.

– Arat chiar atat de rau pe cat cred?

Intoarse capul, ca sa se priveasca in oglinda. Mai rau. Parul ii era lipit de țeasta. Ce-i mai ramasese din fard ii incercuia ochii, iar pielea patata semana vag cu erupția pe seama careia glumise.

– Jake, n-am vorbit serios.

Il privi in oglinda, dar Jake nu se uita la fața ei. Rasucindu-se, Tanya facuse ca materialul subțire al bluzei umede sa i se muleze pe sani. Sfarcurile se reliefau ca doua boabe prin panza uda. Ochii lui stateau ațintiți asupra lor, apoi se ridicara, privind-o in fața.

Tanya se intoarse spre el.

– Jake?

– Dumnezeule, Tanya, tu nu porți niciodata sutien?

– De ce n-ai venit cand te-am strigat, daca erai aici? intreba ea.

Jake o cuprinse cu mainile pe dupa ceafa, iar Tanya ii incercui mijlocul cu picioarele.

– Fiindca aveam nevoie sa vii tu la mine. Și azi m-am descurcat atat de prost, cand te-am salvat, incat n-am vrut sa ma fac și mai mult de ras, luand-o la fuga prin ploaie.

Gemu și, cu palmele pe fesele ei, o stranse și mai tare.

– Și-n plus, intregul concept al eroismului e mai degraba egoist. Oamenii ar trebui sa invețe sa se-ajute singuri. Asta-i poziția mea in instanța. Nu știu de ce am crezut

Tanya ii acoperi gura cu a ei. Se arcui, lipita de el. Jake porni nesigur spre dormitor, ducand-o in brațe și sarutand-o in același timp.

Dupa ce o lasa pe pat, Tanya il privi cu gravitate.

– N-am vorbit serios cand am spus ca nu ma pot simți atrasa de un avocat, Jake. Și ai fi un erou minunat. Sincer. Numai ca nu mi se prea potrivește rolul de demoazela la ananghie.

– Probabil ca așa e.

O saruta ușor.

– Cu tunsoarea asta cazona

– Și gura asta spurcata completa ea.

Jake zambi.

– Și cu convingerile tale neclintite, ești ultima ființa din lume care ar avea nevoie de un salvator. Mi-ai spus-o de la bun inceput.

– Oricarei fete ii place sa mai fie doborata de pe picioare, din cand in cand.

Iși trecu mana peste brațul lui, in sus și-n jos.

– Iarta-ma, Jake. Imi pare rau ca nu m-am controlat.

Jake ridica din umeri.

– Mda, ma rog Cred ca eram cam obosit.

– Și eu. Am avut o zi grea.

Ii zambi, punandu-și palma pe obrazul lui.

– Ma ierți?

– Da. Ma ierți și tu?

Tanya dadu din cap, iar el ii oferi fruntea. Pecetlui impacarea cu un sarut.

Statura tacuți cateva minute, bucurandu-se unul de prezența celuilalt. Tanya se incorda, incepand sa termure necontrolat in hainele ei umede. Jake iși trecu mainile peste trupul ei, liniștitor.

– Ești nervoasa?

Dadu din cap.

– Vreau doar sa te simți cat mai bine, Jake, șopti ea cu sinceritate.

– Atunci, relaxeaza-te. Intotdeauna am sperat ca prima oara cand facem dragoste sa fie cat mai placut. Nu dificil. Pareai o femeie interesanta la pat.

Zambi.

– Ți-ar fi mai ușor daca mi-aș pune ochelarii și bretelele?

Surprinsa, Tanya izbucni in ras.

– Nu, raspunse ea roșind. Cred cred ca ar fi mai bine sa-ți spun. Obiceiurile mele sexuale sunt destul de convenționale.

Ochii lui se intunecara rautacios, iar sprancenele i se inalțara.

– Nu tu biciuri, nu tu lanțuri?

– Nu.

– Nici manșete de piele batute-n ținte? continua el, fermecator de dezamagit. Nici legari cu catușele de colțurile patului?

Tanya rase din nou, jenata.

– Jake!

Coborandu-și capul, Jake ii atinse buzele cu ale lui.

– Ce pacat! Am gasit o femeie careia ii place sexul de moda veche.

Gura i se potrivi peste a ei, in timp ce Jake se lasa deasupra cu toata greutatea, indesand-o in saltea. Tanya ii cuprinse gatul cu brațele.

In sfarșit, foarte incet, foarte serios, Jake incepu sa-i descheie nasturașii ca perlele ai bluzei. Dupa ce-l desfacu pe ultimul, dadu la o parte marginile matasoase și-și trecu palma peste pieptul ei, cuprinzandu-i sanul.

– Nu nu port prea des sutien, pentru ca nu-s chiar atat de mari, ii explica ea incet. Nu prea am ce sa susțin, daca-nțelegi ce vreau sa zic

Iși acoperi celalalt san cu palma, aproape protector.

– Sper ca nu ești un maniac al sanilor, domnule avocat.

Jake iși cobori capul spre sanul pe care-l ținea in palma și saruta incet, sacaitor, sfarcul intarit.

– Cei mici și tari vor fi intotdeauna preferații mei, murmura el, mai ales cand sunt ai tai.

O ridica și-i scoase complet bluza umeda.

– Ooo, ingerul meu șopti langa gatul ei, ce moale ești

O atinse cu limba, facand-o sa se zvarcoleasca pe neașteptate sub el. Gura lui incepu sa coboare, cu sarutari blande. Tanyei i se opri respirația, facandu-i pieptul sa se ridice spre buzele chinuitoare ale lui Jake. In sfarșit, varful limbii lui ii atinse sfarcul și incepu sa-l incercuiasca.

Gemand, Tanya iși infipse degetele in parul lui Jake.

– Spune-mi cum iți place, Tanya, ii ceru el incet, printre sarutari.

– Așa e perfect.

Limba lui biciuia ușor varful sensibil.

– Hai, Tanya. Spune-mi. Nu-s chiar atat de bun.

– Jake gafai ea. Ești cel mai bun.

Il simți zambindu-i cu buzele pe sanul ei.

– Putem termina oricand, ca sa facem o partida de carți, inainte de

Tanya deschise alene ochii, privind-l ca prin ceața. Nu era sigura ca-i placea acea latura a lui Jake – se pricepea o idee cam prea bine la tachinariile rautacioase.

– Inainte de ce?

– Inainte de a o lua de la-nceput.

Il apuca de camașa și-l smuci spre ea.

– Ține-ți gura, domnule avocat, ii spuse, și scoate hainele de pe tine.

– Te poftesc.

Cu o mișcare agila, Jake inversa pozițiile, ajungand dedesubt, cu Tanya calare peste el.

Scoțand un mic țipat surprins, Tanya iși dadu seama unde era. O privea cu ochii infierbantați de dorința, plimbandu-și palmele peste coapsele ei. Așteptand.

Cu degete tremuratoare, Tanya ii desfacu nasturii camașii. Un moment, se pierdu in senzația acelui piept tare sub mainile ei. Inspirația lui profunda, sonora, ii atrase privirea spre chipul lui.

– Iți place? il intreba.

Jake nu raspunse, dar ochii i se intunecara.

– Spune-mi ce-ți place <MIț>ie, Jake.

– Tu imi placi.

– Vreau sa zic, ce ți-ar placea sa-ți fac, cum iți place sa te ating

– Nu.

– De ce nu?

– Pentru ca mi-ar placea orice mi-ai face numai sa nu te oprești.

Se incrunta.

– Jake

– Tanya.

Tanya ii arunca o privire rebela, apropiindu-și mainile de sfarcurile lui. Freca cercurile tari de piele cafenie cu pernițele degetelor mari.

– Cum iți place?

Jake gemu. Ii apuca incheieturile mainilor și o trase spre el. Sanii ei se ciocnira de pieptul lui, gurile li se intalnira. Iar ceea ce fusese o ardere inceata, o sacaiala jucaușa, facu explozie.

Ducandu-și mana in spatele ei, Jake ii descheie fermoarul fustei. Cu o mișcare rapida, schimba din nou pozițiile. Iși strecura degetele sub elasticul dresului și i-l trase peste șolduri. Tanya dibui dupa catarama curelei lui, reuși sa i-o descheie. Fermoarul pantalonilor scrașni, iar ea ii trase in jos pantalonii și chiloții, eliberandu-l.

Nu ezita. Nu voia. Il cuprinse cu mana, doar ca sa-i simta taria in palma. Degetele i se flexara incet imprejurul carnii elastice, cu piele matasoasa.

– Tanya mormai el, acoperindu-i manacu a lui. Data viitoare tot ce vrei Acum e prea mult.

Ii lua mana și și-o așeza pe inima, apoi iși puse deasupra mana lui. Inima ii batea nebunește, la fel ca a Tanyei.

– Inainte sa continuam, murmura Jake, spune-mi de ce ai nevoie Pentru protecție, vreau sa zic.

– Nici o grija, mi-am luat pastila, raspunse ea.

Ii vazu trasaturile innegurandu-se.

– Jake

– Nu e nevoie sa-mi explici, o intrerupse el. Zau așa, Tanya. Suntem adulți amandoi.

– Sigur ca suntem. Medicul mi-a recomandat-o cand organismul meu a inceput s-o ia razna, din cauza stresului. Am slabit cu vreo zece livre in trei saptamani și am sarit peste un ciclu.

O stranse la piept.

– Saracuța mica. N-am știut.

– Știu ca n-ai știut.

Se sarutara din nou, tandru, strans lipiți unul de altul. Mainile lui ii trecura peste coaste, mangaind-o delicat in jos, spre șold și coapsa. Cand ii atinse pielea sensibila din interiorul coapsei, Tanya ofta ragușit. Cu o apasare gingașa, Jake o deschise, mangaind-o, gasind-o. Degetele lui se strecurara intr-insa, incarligandu-se. Palma lui o apasa intim.

– Te doresc atat de mult, șopti cu buzele pe obrazul ei. Vreau sa te fac sa uiți toate suferințele din ultimele lumi, vreau sa fiu in tine mai mult decat atat

– Și eu vreau sa fii, gemu ea.

– Nu, sa fiu inlauntrul tau – in mintea și sufletul tau. Un loc unde sa-ți pot alina cel mai mult durerea.

Tanya nu voia sa-i spuna ca avea sa treaca mult timp pana sa-și poata permite din nou sa aiba o asemenea incredere. Nici ea nu voia sa se gandeasca. Il voia numai pe el, inauntrul ei, atat de mult cat se putea in acel moment.

Cu maini disperate, il trase spre ea, infigandu-și unghiile in incheieturile lui. Jake murmura o incuviințare și trecu deasupra ei.

Cand luneca intr-insa, amandoi ințepenira – cea mai mica fricțiune, in acel moment, ar fi adus sfarșitul. Dar așteptara, in suspensie, și-și regasira controlul. Apoi Jake incep sa se miște, impingand cu apasari lunecoase și catifelate, tare ca piatra. Un ritm complex il inalța, purtandu-l tot mai departe in adancul ei. Tanya iși pierdu orice perspectiva, in timp ce el se avanta iar și iar. Ochii i se intunecara, parand nu cenușii, ci negri de pasiune adimensionala.

Apoi, deodata, i se dilatara cu uimire,

– Jake!

Jake o privi cum juisa, cu fața ravașita de obsesia dintre ei. Dupa aceea inchise ochii și-și incorda capul inapoi. Tanya il simți explodand in ea, iși simți propriile spasme de raspuns.

Numai atunci ochii i se inchisera, aproape cu recunoștința. Iși auzi numele, rostit undeva departe, apoi mai aproape, cand obrazul lui se rezema pe al ei, șoptindu-i la ureche:

– Tanya.

Și ramasera astfel, uniți, multa vreme. Tanya plutea, printre imagini fugarindu-se pe la marginile minții ei. Apoi, in jumatatea de secunda dinaintea somnului, recunoscu parți din viața ei care fusesera impraștiate și acum se adunau la loc, ca un film derulat invers, pana cand, din nou, fu intreaga.

Capitolul 7

Jake se trezi din somn, singur. Se scula incet, intrebandu-se daca Tanya plecase. Spera sa n-o fi facut, dar nu s-ar fi mirat sa gaseasca și restul casei la fel de gol ca patul lui. Spre ușurarea lui, o gasi la masa din bucatarie, adancita in lectura ziarului de dimineața.

– Buna dimineața, o saluta el, in drum spre frigider.

Scoase o cutie de lapte și bau o dușca, dupa care se rezema de bufet, studiind-o pe Tanya.

– Buna dimineața, raspunse ea pe un ton la fel de firesc, fara sa-și desprinda privirea din ziar.

Cu atat mai bine, iși spuse el, simțindu-se liber s-o cutreiere cu privirea. Fața ei spalata proaspat era nemachiata. Cu parul revenit la vechea pieptanatura-cu-batatorul-de-oua, se infașurase in halatul lui de matase albastra, cu revere matlasate și manșete cu imprimeuri. Manecile ii inghițeau mainile aproape complet. Avea cordonul strans pe mijloc. In timp ce citea, puse picior peste picior, iar materialul se indeparta suficient pentru a-i expune pana la jumatate coapsele lungi. Jake mai lua o inghițitura de lapte, intrebandu-se daca purta ceva pe dedesubt.

– Ai dormit bine? se interesa, cu o nonșalanța deliberata.

– M-hmm

Tanya intoarse pagina, netezind meticulos indoitura hartiei.

Jake se apropie de masa.

– Salteaua n-a fost prea moale?

Ii raspunse printr-o clatinare din cap.

– Nici prea tare?

Tanya iși feri fața, dar Jake observa ca roșise.

– Nnț.

Iși rezema palmele pe ziar și se apleca spre ea.

– Elimnarea acestor alternative imi da de ințeles ca a fost tocmai potrivita. Tanya?

Fu nevoita sa-l priveasca, in ochi cu o expresie sfios-rugatoare.

– Da?

– Ei?

Privirea ei se abatu spre pieptul lui.

– Da, Jake.

Vocea ii cobori pana la o șoapta senzuala.

– A fost tocmai potrivita.

– Atunci, ce-ai zice de-un rasut pentru Tata-Urs?

Cu ochii ațintindu-i-se spre gura lui, Tanya inghiți in sec.

– Si sigur.

Jake ii atinse buzele cu ale lui, foarte ușor, apoi mai apasat, deși tot bland. Gura ei se deschise ușor, iar a lui ii urma exemplul. Era dulce la gust. Se intreba la ce se gandea, de ce parea atat de nesigura. Oare se repezise prea tare in seara trecuta? Dumnezeu ii era martor ca incercase s-o ia cu binișorul, știind ca avusese o zi grea. Tanya, insa, paruse aproape la fel de disperata ca el.

Se retrase, incet, deliberat, inainte ca vreunul dintre ei sa fi fost gata sa incheie sarutul, și o scruta cu privirea.

– De ce ești atat de timida, Tanya? o intreba, cu mainile inca rezemate de masa.

Tanya roși și mai intens. Genele i se coborara pe obraji, iar gura ii dobandi acea expresie care arata ca Tanya Preston se gandea la o replica indrazneața, pentru a salva situația.

– N-am cu ce sa ma imbrac, raspunse ea in cele din urma, ca și cum asta le-ar fi explicat pe toate. Vreau sa zic, nici o haina care sa nu arate ca una pe care-am purtat-o pe ploaie și pe urma am dat cu ea de pamant.

Jake nu se lasa deviat de la subiect.

– Aș spune ca ai gasit ceva care-ți vine de minune, spuse el. Poate ar fi mai bine sa zic ca mie imi convine de minune.

Exasperata, Tanya ridica ochii spre el.

– Nu ma indoiesc, domnule avocat, ca te-ai simți comod ducandu-se acasa cu feribotul și doua autobuze, imbracat doar intr-un halat, dar eu nu pot. Zi ca-s invechita, dar am și eu ciudațeniile mele.

Jake chicoti.

– Sunt sigur ca-ți pot gasi ceva de imbracat.

– Ceva care sa mearga cu tocurile inalte? Nu știu, dar ma indoiesc ca ai incalțaminte care sa mi se potriveasca.

Jake se așeza pe un scaun din apropiere și, rezemandu-și picioarele pe masa, lua prima pagina a ziarului.

– Intotdeauna ești atat de arțagoasa dimineața? intreba el, parcurgand titlurile. Daca nu-i decat un efect al lipsei de cafeina, imi pot programa filtrul sa conțina cafea gata facuta, proaspata, la orice ora dorești.

Cu coada ochiului, vazu ca Tanya se simțeade-a dreptul provocata de comentariul lui.

– Ești cam sigur de tine, nu-i așa, domnule avocat?

– Pardon? ridica el privrea spre ea, peste marginea ziarului.

– Ce te face sa crezi ca se vor repeta cele din noaptea trecuta?

Jake inalța o spranceana.

– Presupun ca te referi la dragostea incredibil de minunata pe care am facut-o impreuna. De doua ori. Sau ma inșel?

– Tu așa ești dimineața? riposta ea, evitand raspunsul.

– Cum 'așa'?

– Increzut.

– Ei, haide. Nu-s increzut, se stramba el. Detest cuvantul asta.

– Increzutule! repeta ea sfidator. Ești atat de mulțumit de tine, incat cred ca te-ai pupat singur, in oglinda, inainte de-a veni aici sa ma saruți pe mine!

– Aici te inșeli. Azi-noapte am fost satisfacut. In dimineața asta, mai am pana sa fiu satisfacut.

Zambi.

– Ai putea sa-ți faci de cap cu mine – atunci aș fi satisfacut.

Tanya il privi cu ochi mari.

– Ești imposibil! declara ea, inroșindu-se din nou.

Se ridica, iar manecile halatului alunecara in jos, acoperindu-i degetele. Pieptarul se casca imbietor, cand Tanya prinse capetele cordonului și și-l stranse cu furie. Il privi incruntata pe Jake, care-și spunea ca arata uluitor de sexy.

– Pleci undeva? o intreba el. Amintește-ți ce s-a intamplat ultima data cand ai plecat furioasa.

Nu-i raspunse, prea iritata pentru a-și gasi cuvintele – caz rar pentru Tanya, iși dadu Jake seama. Trecu pe langa masa și aproape ajunsese la ușa, cand mana lui o apuca de braț, tragand-o neceremonios in poala. Jake ajunsese la capatul rabdarii.

– Tu ești imposibila, replica el, aratand-o acuzator cu degetul. Și-acum, inainte de a te repezi pe ușa afara, nu crezi c-ar fi cazul sa-mi spui ce naiba s-a intamplat?

Tanya smuci marginea halatului care-i dezgolise un umar, uitandu-se urat la el.

– Bine, am sa-ți spun. Tocmai mi-am dat seama știi totul despre viața mea sentimentala din trecut, pe cand eu nu știu nimic despre a ta!

O privi nevenindu-i sa creada.

– Ce importanța are asta?

– Destula! incerca ea sa se smulga, dar Jake o ținea strans. Vreau sa zic, sunt sigura ca un barbat aratos și sanatos ca tine a avut cateva relații la viața lui.

– Sigur ca am avut.

Inca n-avea habar unde batea.

– Și probabil ca ai avut de unde alege.

– N-aș spune

Jake ii arunca o privire taioasa.

– Tanya. Ce anume vrei?

– Vreau sa-mi spui, Jake, de ce nu ești combinat cu cine știe ce tipa trasnet care știe sa-și țina gura in societate, care da bine cand sunteți vazuți impreuna prin oraș, care

Vocea ii deveni mai puțin stridenta.

– care sa te iubeasca la nebunie.

– Poate fiindca, excluzandu-l pe ultimul, criteriile astea nu sunt importante pentru mine.

Jake iși rezema antebrațul pe umarul ei, mangaindu-i ușor obrazul cu dosul unui deget.

– N-am sa te fac sa crezi ca n-am avut partea mea de amoruri, dar nu mi-a ramas nici o legatura emoționala care ar putea sa afecteze relația dintre nopi.

Tanya atinse cu degetul reverul matlasat al halatului.

– Nici chiar pentru femeia care ți l-a daruit pe asta? il intreba ea.

– Ce te face sa fii atat de sigura ca-l am de la o femeie?

– Haide, Jake, ii arunca ea o privire plina de subințeles. Barbații nu-și cumpara singuri halate de matase.

Jake zambi.

– De fapt, mi l-a cumparat o femeie, intr-adevar.

– Una deosebita?

– Foarte deosebita.

– Cine unde e acum?

Jake ridica privirea spre tavan, ganditor.

– Ce ora e?

– Chiar acum?

Ochii Tanyei se dilatara neincerzatori. Jake, in schimb, nu facu decat sa se uite la ceasul de deasupra chiuvetei.

– Opt fara douazeci și cinci, observa el. Aș zice ca pregatește micul dejun pentru barbatul cu care traiește de patruzeci și cinci de ani incoace.

Trecu o secunda – una singura.

– Mama ta ți-a dat halatul asta?

– De Craciun. Pot sa adaug ca ești prima persoana care l-a purtat vreodata? Lasand la o parte parada obligatorie din dimineața de Craciun. Am reușit sa nu-l port timp de șapte luni.

In sfarșit, Tanya se intorsese spre el, uitand de orice stanjeneala.

– De ce a crezut mama ta ca-ți doreai un halat de matase?

– Ultima data cand am petrecut un weekend acasa la parinții mei, am coborat la micul dejun intr-un șort de jogging, cu o gaura intr-un loc rușinos. Mama nu considera ca pantalonii scurți și gauriți erau tocmai potriviți ca ținuta de dimineața pentru un avocat.

– Iar ținuta asta princiara este.

Jake dadu din cap și-și urca mana pe coapsa acoperita cu matase a Tanyei.

– Totuși, nu pot sa ma supar pe ea, murmura el, mai ales cand vad cum iți sta ție.

Mana lui ii ajunse latalie, frecandu-i alene cu degetul mare proeminența osului pelvian.

– Tanya nu m-am așteptat sa ai regrete azi, altfel nu m-aș fi culcat cu tine aseara. Am crezut ca era clar.

– Nu regret nimic, anume, raspunse ea incet. Dar totul s-a schimbat, dupa ce-am facut dragoste. Nu m-am așteptat.

– Ce s-a sdchimbat?

Tanya ii arunca o privire, cu ochii prudenți și gura intredeschisa intrebator.

– Ești atat de diferit, Jake Te vad ca pe un avocat in costum cudungi și cravata scumpa, și-n clipa urmatoare

Privirea ii aluneca peste torsul lui gol, și mai in jos, facandu-l sa se jeneze de erecția atat de vizibil conturata prin chiloți – mandria și rușinea oricarui barbat – care-i exprima dorința in termeni fara nici un echivoc.

– In clipa urmatoare, te-ai schimbat și ești altfel. Avocatul din tine nu pare sa fie același om care m-a iubit azi-noapte.

Jake se bucura ca o spusese, in sfarșit. Se bucura ca știa ca intre ei fusese iubire, ca inca o mai iubea și, o, avea s-o iubeasca la nesfarșit.

– Și avocații au hormoni, iubito, spuse el, nedorind sa-și dezvaluie gandurile, nesigur și vulnerabil fața de intensitatea acelor emoții noi.

Tanya se incrunta.

– Numai atat a fost? Pofta?

– Nu, raspunse categoric Jake, știind ca-i daduse o impresie greșita.

– Bine, și eu credeam ca atracția dintre noi consta numai in pofta, dar

Ridica ochii spre ai lui.

– Trebuie sa știu, Jake. Care dintre doi ești tu, cel adevarat?

– Amandoi, raspunse el. La fel cum și in tine sunt doua Tanyii diferite. Cea care pune pe jar un intreg complet de judecata. Cea care incearca intotdeauna, in ciuda opoziției și a propriilor ei rezerve, sa faca ceea ce e just.

Tanya zambi.

– Intotdeauna ești dulce. Asta nu se schimba.

– Nu-s sigur ca-mi convine adjectivul 'dulce', murmura el.

– Ei, mai ești și in alte feluri. Dar dulce ramai intotdeauna.

O privi pe sub pleoape.

– Dovedește, insista el.

Iar Tanya, cu palma rezemata pe pieptul lui, se apleca inainte și-l saruta.

Jake se retrase puțin, inca neștiind daca in dimineața aceea dorea afecțiune, sau ceva mai mult. Apoi, mana ei luneca in sus, iar Tanya se apropie și mai mult, scoțand un scancet slab din gat.

Era singura incurajare de care avea nevoie Jake. O ridica și o intoarse, așezand-o calare pe coapsele lui. Pulpanele halatului se desparțira, iar Jake vazu ca avusese dreptate. Pe dedesubt, Tanya nu avea nimic.

Facura duș impreuna – Jake pentru prima oara in dimineața aceea, Tanya pentru a doua. Fu uimit sa constate ca era gata din nou, uimit ca și ea era. Mai facura dragoste o data, dupa care Jake suporta barbatește usturimea apei fierbinți și a sapunului pe carnea sensibilizata de fricțiune.

Se ținude cuvant și-i gasi niște haine: un șort de panza, lung pana la genunchi, pe care trebuia sa și-l susțina cu o cingatoare – innodata, nu incheiata – și o camașa alba cu nasturi, careia ii sufleca manecile. Mai gasi și o pereche de șlapi pe care și-i uitase cineva dupa un picnic. Ii veneau aproape bine.

– Arați excelent, comenta el sincer.

Tanya se intoarse intr-o parte și observa fundul șortului, care ieșea in relief cam cu un cot.

– Ma cam trage curentul. Mai ales ca n-am nimic pe dedesubt.

– Tu ești de vina ca nu ți-ai adus.

O cuprinse cu brațele de talie.

– Ce-ar zice mama ta daca ar afla ca fiica ei s-a dus la tribunalul din San Francisco fara sa-și ia lenjerie pe ea?

– Intamplator, avem pe mine un dres absolut respectabil, ii aminti ingaduitor Tanya, pe care un anumit avocat mi l-a facut ferfenița.

– A, dar asta lasa in aer sutienul, care se remarca prin absența! remarca anumitul avocat.

– Din punctul meu de vedere, problema sutienului e rezolvata, rase Tanya. Te previn, domnule anumit avocat, nu incerca sa mai aduci vorba, ca ma complexezi!

– In nici un caz.

Jake ii descheie un nasture al camașii și-și strecura inauntru, cuprinzandu-i sanul.

– Aștia doi sunt prea perfecți ca sa-i incatușezi intr-un tampit de sutien.

– Jake

– Bine.

Iși retrase mana și-i incheie camașa la loc.

– Ce-ai zice de-un mic dejun?

O conduse la bucatarie.

– La cat trebuie sa te las la slujba? intreba el, in timp ce scotea din frigider ouale, șunca și painea.

– Nu trebuie.

Tanya se așeza la masa, privind cu coada ochiului spre scaunul unde facusera dragoste. Cand Jake ii surprinse privirea, roși, apoi iși ridica sfidator calcaiul pe scaun, ca pentru a spune: Ei, și? Un scaun ca oricare altul.

– Azi mi-am luat liber.

– Excelent. Nici eu nu am nici o treaba, pana dupa-amiaza. Putem lua micul dejun in voie, iar inainte de a merge la birou am sa te duc acasa.

Ganditoare, Tanya il privi cum punea feliile de șunca la fript, in tigaie.

– Jake, nu e nevoie sa-ți dai atata osteneala pentru mine. Cinstit. Pot sa iau feribotul.

– Tanya, se incrunta el.

Nu voia s-o lase sa se inchida iar in sine.

Tanya se incrunta și ea.

– Jake.

– In ultimele douasprezece ore, am facut dragoste cu tine de patru ori. Vreau sa mai stam un pic impreuna, ai ceva impotriva?

– Nu, dar

– Atunci ce e, Tanya? Poate tu poți continua sa atenuezi ceea ce simțim impreuna, continue el cu emfaza, dar eu refuz s-o fac.

Se intoarse spre aragaz, ușor de nemulțumit ca vorbea ca un adolescent amorezat.

– In frigider e cafea boabe, spuse. Vezi ca rașnița-i in dulapul de deasupra chiuvetei.

Cateva minute nu se intampla nimic, apoi Tanya risipi ea cea dintai tacerea.

– Hmm, murmura ea, ridicand la buze ceașca aburinda. Iți mulțumesc ca m-ai lasat sa fac eu cafeaua. Sunt destul de pretențioasa, intrucat nu apuc sa beau prea des o ceașca buna.

– Cu toate cafenelele alea grozave din Districtul Financiar? intreba el surprins.

– De obicei, nu ajung la B.A.B.S. in timp util ca sa beau o cafea dimineața, iar dupa primul comision mi-e imposibil sa mai gasesc un moment liber. Și

Rase jenata.

– trebuie sa recunosc ca-s una dintre acele persoane care se trezesc dimineața in ultimul moment posibil pentru a ajunge la serviciu.

Jake se uita la ceas.

– Se face tarziu, Ce-ar fi ca, dupa munca, sa vin sa-ți țin companie? Nu e nevoie sa facem nimic deosebit. Dar vreau sa fiu cu tine, mai ales cand treci printr-o perioada atat de grea.

Tanya clatina din cap.

– O sa mearga. Nu-ți face griji pentru mine.

Se ridica, tragandu-și mana dintr-a lui.

Jake stranse din falci, frustrat.

– Atunci, cand am sa te mai revad?

– Nu știu.

– Maine? In weekend?

Se ridica și el.

– Vreau sa te mai vad, Tanya.

– Jake, nu cred

– N-o spune, o intrerupse Jake, dupa care iși dadu seama ca Tanya intrase in aceeași defensiva din seara trecuta. Tanya, continua el mai bland, nu vreau sa crezi ca ești nedreapta cu mine fiindca ai de rezolvat niște probleme. Vreau sa te ajut.

– Și-ți sunt recunosca toate pentru tot ajutorul pe care mi l-ai dat pana acum, raspunse ea ferm. Serios. Dar acorda-mi puțin timp, Jake.

Jake se gandi la aceste cuvinte, le repeta in minte, avocatul din el dorind sa fie drept, iar omul, vrand in felul cel mai primitiv s-o ia in brațe și s-o copleșeasca.

Trebuie sa-și traiasca viața. E dreptul ei.

– Te contrazic, spuse in cele din urma. Ai nevoie de mine, Tanya – chiar tu mi-ai spus-o, aseara.

– Exact, raspunse ea incet.

O privi, neștiind ce sa mai adauge.

– Și-acum ce-o sa se intample?

– Nu știu, spuse Tanya, ca și cum ar fi fost cel mai firesc raspuns. Poate ca am sa-mi mai continuu un timp viața așa cum e. Pana la urma, totuși, aș vrea sa-mi gasesc o slujba serioasa. Sa revin la normal.

– Și noi? Uitam de noaptea trecuta, tu iți traiești viața, eu mi-o traiesc pe a mea, și poate o sa ne reintalnim intr-o zi, cand totul va fi perfect? Cand o sa fie asta, Tanya? Peste o saptamana? Peste-o luna? Am sa te recunosc daca te vad pe strada, noua și normala, ca o persoana cu care trebuie sa fac cunoștința din nou?

Se intrerupse, furios pe sine insuși pentru ca se lasase prada emoțiilor, dar prea ambalat ca sa se mai opreasca. Stranse pumnii, in buzunarele pantalonilor.

– Ce rost ar avea?

Ii citi pe fața cat de mult o șocasera cuvintele lui. Bun, fu prima lui reacție. Fusese rabdatorul și ințelegatorul Jake Carlisle, care batea in retragere și statea prea mult timp fara sa puna intrebari. Acum ii luase locul acel Jake Carlisle care se temea de moarte sa n-o piarda pe Tanya.

Tanya avea nevoie ca Jake s-o ințeleaga. S-o ințeleaga așa cum nu o ințelesese Calvin Andres, cum n-o ințelesese nici tatal ei. Nu se putea sa-i faca și el același lucru pe care i-l facusera ei. Dar, fir-ar sa fie, nu putea nici s-o lase sa plece.

– Nu va fi pentru totdeauna, spuse ea.

– Nu, dar ține numai de termenii tai, replica Jake cu inverșunare.

– Trebuie sa procedez așa cum știu cel mai bine, Jake

Iși lua poșeta și punga de plastic in care-și pusese hainele.

– Oricum, cred ca voi incerca sa prind feribotul. Te rog incearca sa ințelegi.

– N-o face, Tanya, ii ceru el incet. Nu fugi din nou.

Fu cat pe ce sa spuna: Te iubesc, Tanya. Voia s-o spuna, voia sa-i vada reacția, mai ales din moment ce ea nu-i spusese ca-l iubea. Dar ar fi fost nedrept fața de amandoi. Știa ca nu voia un raspuns pe care sa-l fi influențat el.

Tanya se intoarse și-l privi, iar Jake putu sa vada ca era la fel de nefericita ca el.

Ii intinse mana.

– Tanya

– La revedere, Jake.

Nu schița nici o mișcare de a o urma. Auzi ușa din fața deschizandu-se, apoi inchizandu-se la loc.

Inchise ochii și trase adanc aer in piept. Facuse ceea ce-i ceruse ea. O lasase sa plece. Omul rezonabil intruchipat. Cinstit. Ințelegator. Dulce.

Deschise din nou ochii, privindu-și propria mana pe care inca o mai ținea intinsa, cu palma in sus, rugator.

Pe dracu'!

Deliberat și fara ezitare, Jake stranse pumnul și și-l repezi in cel mai apropiat perete.

Capitolul 8

Jake hoinarea prin magazinul de uz casnic, deloc grabit sa gaseasca articolele dupa care venise. Descoperise ca se simțea foarte bine printre cazmale, lopeți, greble și alte unelte pentru ingrijirea curții și a gradinii.

Nu-și daduse seama ca avea nevoie de așa ceva, abia daca recunoscuse acel sentiment de neputința care-l apasase in ultimele cateva zile. Iși imagina ca se comportase cam ca un om nedeprins cu meditația, lipsit de control asupra propriei sale vieți. Dar el, Jake Carlisle, care-și folosea judecata și rațiunea pentru a-și caștiga existența, știa ca pasiunea nu justifica niciodata acțiunile destructive.

– Pot sa va ajut?

Jake se intoarse și vazu chipul cu ochelari al unui vanzator carunt, cu vesta roșie.

– Aa, mda Cautam niște ipsos, și o cred ca am nevoie de o mistrie.

– Sunteți pe-aproape, ii arata omul cu degetul. Acolo e, pe stanga.

Il conduse pe Jake cațiva pași.

– Ipsosul Iar mistriile sunt pe culoarul numarul patru.

Jake intoarse o punga cu ipsos de pe raft și citi instrucțiunile de pe spate.

– Ei, nu-s sigur daca mistria e cea mai potrivita. Poate am nevoie de un șpaclu, sau așa ceva

– Depinde ce anume vreți sa tencuiți.

– O gaura in perete.

– Pai, atunci depinde de marimea gaurii.

Jake incepu sa descrie un cerc cu mainile. Privirea vanzatorului se opri asupra bandajului de culoarea pielii care-i acoperea mana dreapta.

Doua sprancene carunte, ca niște omizi paroase, se ridicara intrebator deasupra ochelarilor cu rame metalice.

Gestul lui Jake se opri la jumatate. Ridica din umeri și, strangand pumnul bandajat, schița o lovitura in aer.

– Cam atat de mare, spuse el.

Vanzatorul, cu sprancenele revenite in poziția normala, porni pe culoar. Jake il urma.

– Ei, atunci aveți nevoie de mai mult, nu doar de ipsos. Trebuie sa acoperiți gaura cu banda articulata compusa, pentru ca ipsosul sa țina.

Ajunsera pe culoarul cu materiale pentru reparații. Batranul lua un sul de banda.

– Puneți banda peste gaura, cruciș și curmeziș, ca o impletitura. Pe urma, aplicați ipsosul, nu prea mult, altfel o sa va iasa o umflatura im perete. Așteptați pana cand ipsosul se prinde bine și se usuca, dupa care zugraviți pe deasupra.

– Mulțumesc, zambi Jake. Niciodata n-am fost prea indemanatic.

Se simțea cam jenat. Nu prea indemanatic. Și nici prea erou, pe langa multe altele.

Funcționarul arunca o privire mainii lui bandajate.

– Pare-mi-se ca ați fost destul de indemanatic, comenta el. Curios, nu pareți genul care sa fie-n stare sa sparga o gaura in perete cu pumnul.

– Nici eu nu ma credeam in stare.

Ochii batranului devenira mai ințelegatori.

– Femeile?

– Femeia, recunoscu Jake. Una și buna.

– Ei, peretele o sa se dreaga. Și-o sa va dregeți și dumneavoastra, chicoti vanzatorul. Iar apoi, o sa va mai ramana destul ipsos și banda ca sa mai peticiți și alte gauri.

Jake zambi. Nu se așteptase sa primeasca sfaturi de inima de la magazinul de scule.

– Mulțumesc, spuse el.

– Nici o problema. Șpaclurile se gasesc la numarul zece.

– Perfect.

Jake arunca o privire peste materiale.

– Alte sugestii?

– Ia-o ușurel, fiule, dadu din cap vanzatorul. O sa-i vina ei mintea la cap. Ai sa vezi.

Din nou, Jake zambi. Nu la o asemenea sugestie se referise.

Totuși, ii prindea bine.

Tanya o privi prudenta pe coafeza, in oglinda. Arata ca sora mai mica a Cruellei De Vil, cu o meșa alba strabatandu-i parul negru, astfel incat capul ei semana cu o spinare de sconcs. Nu parea genul de persoana careia femeile sa-i incredințeze prețioșii lor zulufi. Dar aceeași coafeza ii mai crease o data Tanyei infațișarea pe care și-o dorea. Cu siguranța, Cruella Doi putea face și a doua oara acest lucru.

Coafeza inclina capul și intoarse barbia Tanyei intr-o parte și-n alta, țistuind din limba cu regret. Pe un ton profesionist, o intreba:

– Ești sigura?

Tanya dadu din cap.

– La fel ca inainte.

Ii veni un gand ingrozitor.

– Poți sa mi-l vopsești din nou in culoarea mea naturala, nu? Nu mi-am

Privi ciuful coafezei, intrebandu-se cum sa se exprime diplomatic.

– Nu mi-am distrus parul definitiv, nu-i așa?

Cru clatina din cap.

– Nu, pot sa ți-l readuc la nuanța naturala, sau macar pe-aproape. Dar culoarea asta iți sta senzațional. Nu crezi, Swannie?

Swannie, care radea cu indemanare capul altei cliente, arunca o privire.

– Da, e cool, fu ea de acord.

– Ți-am spus eu, confirma Cru.

– Vreau doar sa-l am la fel cum era, insista Tanya.

Cru ofta și incepu sa amestece culorile.

– Bine. Te superi daca te-ntreb de ce?

Tanya se privi in oglinda. Fiindca a sosit timpul sa-mi sot masca și costumul. E timpul sa ma intorc la realitate.

In ultima saptamana, incepuse sa-și repuna viața in ordine. Se inscrisese la o genție de plasare și-și inaintase preavizul la B.A.B.S. Știa ca n-ar mai fi putut redeveni niciodata femeia dinainte; mandria lui Taticul, mireasa lui Cal, profesionista exigenta. Nu, trebuia sa-și gaseasca o poziție intermediara, una unde sa poata trai, nu in confort, dar in certitudine. Locul acela era undeva inauntrul ei. Trebuia sa fie.

Se concentra asupra imaginii reflectate in oglinda a coafezei.

– De ce vreau sa revin la culoarea mea naturala? repeta ea intrebarea.

'Naturala'. Era un cuvant mult mai potrivit decat 'normala'. Cine putea ști ce era normal și ce nu era?

– Fiindca, uneori, spui destul cand ești tu insați, raspunse ea.

Cruella statu un moment pe ganduri, iar Tanya iși dadu seama cat de bizar trebuia sa fi aratat pentru Jake și restul lumii, in ultimele trei luni.

– Auzi, tare-aș mai vrea sa-mi fi venit mie ideea asta.

Și-i aplica pe dupa gat gulerul unei pelerine de plastic.

– Cool.

– Tanya?

Se auzi o voce intreband ceva, apoi raspunsul infundat al tatalui ei:

– Tanya, mama.

Dupa care tatal Tanyei reveni la aparat:

– Ce faci, fetițo?

Tanya stranse receptul in mana, acoperind cu cealalta microfonul, in timp ce o cuprindea un val de greața. Statuse atata timp departe de familia ei

– Bine, tata. Și voi?

– Suntem bine. Totul e-n regula?

– Adica, daca n-am facut nici o nebunie in ultimele cateva saptamani?

Ca de pilda, sa ma fi indragostit de un avocat?

– Nu, nu vreau decat sa știu daca e totul in regula cu tine.

Tanya iși reproșa in gand replica sarcastica.

– N-ai sa ghicești! spuse ea cu insuflețire. Mi-am gasit un nou

In minte i se ivi imaginea lui Jake.Mi-am gasit un nou iubit.

– post. Un post nou, tata. In Berkeley. Luni incep. Și m-am hotarat sa ma mut cu casa in East Bay, ca sa fiu mai aproape de serviciu.

– O slujba și un apartament nou? Cam multe schimbari intr-o perioada atat de scurta, Tanya.

Facu o pauza.

– Știi ce s-a intamplat data trecuta.

– Țin minte. Dar alea au fost schimbari necesare, raspunse ea, fara sa cedeze nici acum; nu ca sa cedeze ii daduse telefon. Nu-ți face griji, tata. Astea sunt schimbari pozitive.

– Nu-mi fac griji, replica el, deși asprimea din glas ii contrazicea cuvintele.

Tanya auzi din nou o scurta conversație infundata intre parinții ei.

– Mama ta ma roaga sa-ți spun ca Peter vine acasa in weekendul viitor, cu Janet și copiii. Poți sa vii și tu?

O scurta pauza.

– Iți pot trimite bani ca sa inchiriezi o mașina.

– Am bani, tata. Spune-i mamei ca vin cu mare placere, adauga ea incet.

– Am sa-i spun. Și, Tanya Nu ne mai evita. Orice-ar fi, bine?

Tanya facu un efort sa-și controleze vocea.

– Bine, tata.

– Ne vedem peste o saptamana?

Cu simțurile amorțite, Tanya dadu din cap, in timp ce pe obraz i se prelingea o lacrima.

– Te iubesc, tata.

Voia s-o auda spunand-o, simțea ea insași nevoia s-o spuna.

– Și eu te iubesc, scumpo, raspunse arțagosul ei tata.

Orice-ar fi.

Jake așteptase sa treaca o luna. Apoi dadu cateva telefoane discrete și, intr-o dupa-amiaza, ajunse in recepția unei firme de software din Berkeley.

Se prezenta și ceru s-o vada pe Tanya Preston. In timp ce aștepta, privi atent in jur. Cladirea firmei unde lucra Tanya era destul de saracacioasa. 'Stramtorata', ar fi preferat sa-i spuna, daca s-ar fi simțit mai caritabil. Dar, in fond, oamenii disperați nu prea puteau fi numiți caritabili. Și-n plus, era in Berkeley. Cu totul altceva decat elegantul San Francisco. In timp ce-i privea trecand prin recepție pe colegii Tanyei, cu atitudinile și hainele lor nepretențioase, Jake iși dadu seama ca Tanya iși gasise ambianța ideala.

Ii zambi cordial unul tanar in trecere care-i privi costumul formal la fel de curios cum ii masura și Jake camașa și pantalonii multicolori.

Și atunci o vazu. Privirile li se intalnira. Intrebatoare, Tanya statea intr-o ușa care dadea pe un hol. Jake se ridica, devorand-o din privire.

Dumnezeule, cum putuse uita cat era de frumoasa? Purta o fusta larga, bleu deschis, și ghete de culoarea pielii, cu tocuri joase. Bluza larga ii acoperea trupul la fel de bine ca fusta, dar Jake știa prea bine ce ascundea pe dedesubt.

Cel mai tare il șoca parul ei. Nu mai era blond albicios, ci de un caramel inchis, undeva intre castaniu și roșu. Și mai crescuse puțin, cu un breton care-i cadea peste frunte, accentuandu-i ochii, cu forma lor neobișnuita.

Arata uluitor, iar pe Jake il strabatura nenumarate emoții contradictorii. A facut-o, iși spuse el. Și-a luat problemele in mana și-și traiește viața mai departe. Mandria și regretul se amestecau intr-o combinație ciudata. Ii era dor de vechea Tanya, de pantofii sport roșii scalciați și manșetele de piele. De sfidatoarea femeie-copil a strazii care ramasese orfana de dragostea altora și avea mai multa nevoie de el decat ar fi putut avea aceasta femeie sofisticata. Arata ca o ființa cu care trebuia sa faca din nou cunoștința, așa cum se așteptase Jake.

Tanya ii zambi nesigur.

– Buna, Jake.

– Buna, Tanya.

Il privi cateva secunde, apoi se uita spre recepționera, care se holba și ea.

– Vrei sa vii pana in biroul meu?

– Desigur, raspunse Jake pe cel mai avocațesc ton al lui, nedorindu-și s-o puna intr-o situație penibila.

O urma pe culoar, pana intr-un cabinet de marime medie, aflat in capatul coridorului. Tanya ocoli biroul, dar nu se așeza. Jake inchise ușa in urma lui și se rezema de ea, cu mainile in buzunarele pantalonilor.

– Arați excelent, Tanya.

– Și eu, spuse ea, rezemandu-și varfurile degetelor de marginea biroului.

– Sper ca nu declanșez o revoluție intrebandu-te daca-i natural.

– Ce? intreba nedumerita Tanya. A, parul meu

Iși trecu o mana prin el.

– De fapt, e tot vopsit. Dar se apropie de nuanța mea reala. O sa creasca la o singura culoare.

Observa ca Jake continua s-o studieze cu o expresie circumspecta.

– Crede-ma, Jake, asta-i singura pe care puteam sa mi-o aplic. Serios.

– Nu la asta ma gandeam.

Desprinzandu-se de ușa, Jake facu cațiva pași.

– Nu știu de ce, dar niciodata nu mi te-am putut imagina bruneta

Ridica din umeri.

– Cred ca ar fi trebuit sa-mi dau seama, totuși, cu ochii tai caprui, și sprancenele, și

Lasa fraza in aer, cu gandul la triunghiul de par inchis și carlionțat prin care iși trecuse degetele, cautandu-i gingașia. Iși drese glasul.

– Ce mai faci?

– Bine, raspunse ea incet. M-am mutat din apartament, iar acum stau cu o colega de camera.

Zambi.

– M-a pus sa mananc din nou. Cred ca-n ultima luna am luat pe mine cinci livre.

– Nu te dezavantajeaza in nici un caz.

– Intr-adevar. Ba chiar, de mult nu m-am mai simțit atat de bine.

– Ma bucur.

Arata in jur.

– Și serviciul asta?

– M-am angajat acum cateva saptamani.

– Și-ți place?

Tanya dadu din cap.

– Pana acum, e foarte bine. Susțin trei produse, și toate sunt destul de solide. Diferite de WordGo.

Facu o pauza.

– Cred c-ai auzit ca au ajuns la o ințelegere cu TechCom, Cal și ceilalți.

– Da. TechCom a cumparat acțiunile reclamanților și le-a dat despagubiri pentru un an. Cred ca Doug mi-a spus.

Iși țuguie buzele.

– Absolut cinstit.

– Cal nu asta voia.

– Ce voia Cal nu mai exista. Chiar el ți-a spus-o.

Incepu sa studieze un tablou abstract de pe perete, cu mainile stranse in buzunare.

– Poate ca apariția ta la bara a fost șocul de care avea nevoie ca sa-și da seama ca niciodata nu mai putea obține inapoi vechiul WordGo.

Se intreba intr-o doara daca tabloul era al Tanyei, sau aparținea companiei.

– Și nici pe tine, ca veche, n-avea sa te mai obțina inapoi.

– Nu cred ca ma dorea inapoi. Nici veche, nici noua. Mai ales dupa felul cum m-am purtat.

– Ba eu cred ca dorea – mai ales dupa felul cum te-ai purtat. Ți-ai dat seama din capul locului cu cine aveai de-a face și ai luat o hotarare. O hotarare logica și ințeleapta.

Jake indrepta ușor tabloul.

– Cum ar putea un barbat sa nu doreasca din toata inima o femeie care o dovedit o asemenea tarie de caracter?

– Jake.

O privi.

– Ai venit aici ca sa vorbim despre Cal?

Jake nu se așteptase sa simta o dorința atat de intensa. Dar vederea ei ii facea sangele sa pompeze prin vene cum de-o luna nu mai facuse.

– Dumnezeule, Tanya, ce dor mi-a fost de tine! spuse el cu glas ragușit.

Tanya inchise ochii.

– Și mie mi-a fost dor de tine.

Apoi ii deschise din nou, privindu-l.

– Am vrut sa-ți dau telefon, ca sa te-anunț de faceam. Cum ma descurcam. Am vorbit cu tatal meu.

– Și?

– Și, zambi ea rautacios, ai avut atata dreptate, incat mai ca-mi vine-a crede ca ești un tata de șaizeci de ani, deghizat.

Jake zambi și el, mulțumit.

– N-am nici un as in maneca. Doar un spirit de observație obiectiv. Acum ințelegi de ce am vrut sa te ajut? intreba el mai incet, mai bland.

Tanya cobori privirea.

– M-am descurcat bine și singura.

– Iar progresele tale ar fi avut mult de suferit daca-ți eram și eu alaturi?

Trase adanc aer in piept, incercand sa se stapaneasca, sa n-o preseze.

– Nu ințeleg nici acum, Tanya.

– Crezi ca n-am vrut sa fii cu mine in fiecare secunda? intreba ea incet. Nimic n-ar fi fost mai minunat decat sa ma refugiez in brațele tale, Jake, sa alung din jur orice altceva, și mai ales toate problemele mele.

Privirea lui se aținti spre a ei.

– Nu asta s-ar fi intamplat

– De unde știi? il intrerupse Tanya inverșunata, cu ochii caprui scaparandu-i pe neașteptate. Totul era prea nou. Noi eram prea noi, impreuna.

Se uita la el rugator, parca implorandu-l s-o ințeleaga.

– Iți doream ajutorul, foarte mult il doream. Dar cand eram cu tine, mai doream, la fel ca oricine altcineva care se indragostește, sa nu-mi mai pese de lume. Și nu puteam

Jake clatina din cap, uluit.

– Stai o clipa. Undeva, in propoziția de-adineaori, ai spus ca ma iubești?

– Jake

– Tanya

– Jake, asculta-ma! Nu e cinstit, pentru nici unul dintre noi. Pana nu-mi rezolv puțin mai mult problemele, trebuie sa pastram o oarecare distanța

– Atunci, spune-mi, ce-a fost dragostea pe care am facut-o? riposta el, aplicand tactica avocațeasca a interogatoriului rapid; trebuia sa știe! De ce m-ai lasat sa ma apropii atat de mult de tine, numai pentru ca a doua zi sa ma parasești?

– Fiindca a fost atat de minunat. Aproape magic, cel puțin pentru mine.

Clatina din cap.

– O relație sexuala ca asta dintre noi nu apare hodoronc-tronc. Am incercat sa-mi explic rațional de ce era atat de perfecta, mi-am spus ca pur și simplu erai foarte bun la pat, ca aveai multa experiența Dar ma cunosc, Jake. Nu sunt o femeie care sa simta o ușurare atat de puternica numai pentru ca un barbat o atinge in locurile potrivite.

– Tanya, facu el un pas inainte. Ingerul meu

Ea, insa, ridica o mana.

– Așteapta, Jake. Trebuie sa spun asta cat timp tu ești acolo, iar eu, aici. Mi-am dat cuvantul ca de-acum incolo ii voi ajuta pe oamenii la care țin sa știe ce simt – orice-ar fi.

La naiba, și tot n-o spunea! Printr-un efort supraomenesc, Jake se opri, așteptand-o sa vorbeasca.

Tanya se uita in alta parte, strangandu-și trupul cu brațele. Apoi il privi drept in ochi.

– Nu sexul a contat, ci tu, Jake. In fața ta, m-am prabușit ca o tona de caramizi.

Jake iși rezema palmele pe mapa de birou și se apleca spre ea, simțind nevoia sa se apropie.

– Și eu, Tanya. Te doream atat de mult – și inca te mai doresc – incat simt ca toți pot observa la ce limite au ajuns emoțiile mele.

Ii sfredeli ochii cu privirea.

– Sunt nebun dupa tine, Tanya. Cuvantul 'indragostit' pur și simplu spune prea puțin.

Fu randul ei sa se mire.

– Serios?

– Serios.

– N-am știut spuse, cu voce franta.

– Ba ai știut. Cum am mai spus, pur și simplu nu voiai sa crezi

– Știam ca țineai la mine

– Ei bine, acum știi ca e mai mult de-atat. Te iubesc atat de mult, incat pare o adevarata nebunie. Spune-mi numai un lucru, Tanya ce nu-i in regula la o asemenea iubire?

– Totul! striga ea irațional. Ești același avocat de elita. Eu mai am pana sa ma impun!

– Asta crezi tu despre tine?

Tanya iși infipse o mana in par, parca pentru a se consola cu naturalețea culorii.

– Nu tocmai Știu numai ca nu-s genul tau.

– Și mi-ai spus deja care crezi ca ar fi genul meu. Una care sa arate bine agațata la braț.

O masura cu o privire estimativa, sincera.

– Cred ca ai trece cu brio proba. Nebuna dupa mine? Tocmai ai spus ca ești.

– Și cu logoreea cum ramane?

Indrepta un deget aratator spre el.

– Te-am prins, Jake Carlisle.

Jake ii apuca mana intr-a lui, nemaiputand sta atat de aproape fara s-o atinga.

– Trei la doi? Sunt avocat, ingerul meu. De mult n-am mai obținut un scor atat de bun.

Jake iși potrivi mana pe dupa ceafa ei și-i trase gura spre a lui. Tanya scoase o mica exclamație, iar el iși strecura patimaș limba in gura ei. O secunda, Tanya se mai impotrivi, apoi renunța și-și infipse mainile in parul lui.

Era acolo. Nu-l visase. Și o iubea.

Cat se temuse ca nu putea, ca nu voia, ca niciodata n-avea s-o iubeasca, mai ales dupa ce-l parasise din nou. Nu conta de cate ori iși spusese ca facuse ceea ce trebuia, de tot atatea ori se vazuse pe sine alergand inapoi in brațele lui, convinsa ca acolo era in siguranța.

Jake se retrase puțin, cu mana inca pe ceafa ei.

– Spune-mi, Tanya, ii ceru el cu glas ragușit.

– Ce?

– Spune-mi ca ma iubești. Acum.

– Te iubesc, Jake, te iubesc te iubesc

Dupa ce arunca o privire in jur, Jake spuse:

– La naiba, Tanya, cred ca riscam sa fim cam zgomotoși. Sper sa n-ai probleme.

– Aștia de-aici, la ora cinci cad ca muștele, il liniști ea. Dar ar fi mai bine sa ajungem la tine sau la mine, inainte de a ne smulge hainele de pe noi.

Jake chicoti.

– Dar ni le vom smulge?

Ingandurata, Tanya ii netezi cu o mana parul umed.

– Cred ca n-avem incotro, Jake. Nu incape nici o indoiala.

Capitolul 9

– Arați bine, spuse Jake.

Tanya se incrunta.

– Nu 'bine' vreau sa arat in seara asta.

– Bine, spuse el cu rabdare. Nu arați bine. Arați frumoasa.

– Ai spus ca arat frumoasa acum trei costume.

Jake sorbi din pahar, iși strecura un deget intre jaluzele și privi prin deschizatura.

Isteț baiat, iși spuse Tanya. Știe cand sa se opreasca.

– Cred ca fusta asta e puțin cam prea stramta ca sa fie de bun-gust, il incuraja ea, neștiind cand sa se opreasca. Sau, cel puțin, nedorind s-o faca – inca. Nu voia sa faca oficial cunoștința cu Doug Brubeck și soția lui aratand altfel decat aproape perfect.

Jake ii arunca o privire.

– Știi ce-aș spune eu despre ea.

Tanya ofta. Știa ca lui Jake ii placea cum i se vedeau formele prin haine.

– N-am fundul prea mare? intreba ea, gandindu-se ca, daca se referea la lucruri mai conrete, poate reușea sa afle cate ceva.

Dar Jake nu facu decat sa rada, clatinand din cap.

– Ingerule, intrebarea asta face parte din categoria iți-mai-bați-nevasta. Pur și simplu nu are un raspuns potrivit.

Se apropie de ea și o cuprinse cu brațul de talie, coborandu-și palma peste zona anatomica in discuție.

– Nu-s omul potrivit pe care sa-l intrebi cum arați. Orice-ai purta, pentru mine arați intotdeauna sexy.

Iși inclina capul și o mușca de gat.

Tanya se topi la pieptul lui, ca de obicei.

– Mmmm, domnule avocat

Pe braț incepu sa i se faca piele-de-gaina.

– Nu-s sigura ca e cel mai manierat lucru sa fii atat de excitant tot timpul.

– Acorda-mi o jumatate de ora, și-ți arat eu bune maniere

Ochi lui erau intunecați provocatori. Imediat, insa, murmura cu regret:

– Se face tarziu. Trebuie sa ne-ntalnim cu Doug și Holly la restaurant peste trei sferturi de ora.

Cu o palmuța la fund, ii dadu drumul.

– Așa ca mișca-ți dragalașul – dragalaș pe bune! – și micuțul – adica, nu micuț, mai degraba potrivituț – funduleț și-mbraca-te!

Mai bine dispusa, Tanya se retrase in dormitor. In sfarșit, alese a doua ținuta pe care o incercase, o rochie neagra tricotata cu epoleți aurii peste umerii vatuiți enormi, larga in talie și cu poale stramte deasupra genunchilor. In timp ce-și aranja umerii in fața oglinzii, continua sa-și spuna ca nu reușea sa obțina infațișarea pe care o dorea. Desigur, orice-ar fi purtat avea sa-i faca impresie lui Doug Brubeck, dupa felul cum umblase imbracata inainte. Dar soția lui era cu totul altceva. Oare și ea era la fel de pedanta ca soțul ei? Avea s-o priveasca de sus toata seara? Știa ca nu trebuia sa arate ca arul curat, dar voia sa fie totuși mai mult decat adecvata, mai mult decat frumoasa, mai mult decat cum?

– Gata?

Se intoarse. Jake statea in ușa. Ori de cate ori intra in micul ei dormitor, parea sa-l umple, și-i taia respirația. O strabatu un fior. Te rog, sa se rezolve totul cu bine Inchina o rugaciune ca un buletin informativ pe puncte. Era prea profund implicata ca sa mai fie obiectiva.

– Tanya? o intreba Jake.

Se smulse din reverie și-i zambi.

– Gata, spuse ea incet.

Tanya deschise ușa toaletei de la restaurant.

– Holly?

– Aici sunt raspunse o voce slaba.

Holly Brubeck ieși dintr-o cabina, ținandu-și la frunte un prosop de hartie umed.

– Te simți bine? o intreba Tanya.

Holly dadu din cap fara convingere.

– Am fost ingrijorați cand am vazut ca intarziai

Tanya umezi un nou prosop de hartie și i-l intinse. Holly schimba prosoapele. Nu parea deloc pregatita sa paraseasca incinta privata de faianța și porțelan.

Era o femeie scunda, cu un nor de par castaniu fin incercuindu-i fața palida. Avea ochii albaștri și rotunzi. Nu era genul de femeie care sa para soția lui Doug Brubeck. Opinia Tanyei despre el se ameliorase considerabil. Desigur, pe tot parcursul serii fusese absolut politicos cu fosta lor culegatoare-pe-computer plus cui-in-cap, dar Tanya iși dadea seama ca se intreba cand avea sa se ia la harța cu chelnerul pentru mancare. Cand devenise evident ca Jasper Hamlyn iși adora soțul, parerea Tanyei despre el facuse un salt impetuos, deși inca se mai intreba cum putuse un incuiat ca Doug sa aiba norocul de a inhața o femeie atat de draguța ca Holly.

S-au vazut și perechi mai ciudate, iși aminti ea cu amaraciune.

– Nu ți-a cazut bine peștele? o intreba pe Holly.

Femeia dadu din cap, apasandu-și prosopul umezit pe buze. Reuși sa-și stapaneasca un val de greața.

– Credeam ca n-o sa am probleme inseara asta.

– Probleme?

Tanya statu pe ganduri un moment, apoi se prinse.

– Grețuri matinale?

– Mantinale, de dupa-amiaza și de seara, mai bine zis.

Zambind, Tanya o stranse de umar.

– Felicitari. Cred

– A, este cu siguranța un motiv de bucurie

Holly inchise ochii, in timp ce o strabatea un nou val de greața.

– Cred

Tanya zambi ințelegator.

– Presupun ca ești abia la inceputul sarcinii.

– Patru saptamani. N-am spus la masa, fiindca Doug inca nu vrea sa anunț pe nimeni din afara familiei.

Deschise un robinet, pentru a-și racori incheieturile mainilor, aruncandu-i Tanyei o privire sfioasa.

– Cred ca vrea sa ramana secretul nostru cat mai mult timp posibil.

Cumva, Tanya nu și-l putea imagina pe ințepatul de Doug Brubeck avand in ochi aceeași lumina dragastoasa ca Jake, cand dorea ceva deosebit. Desigur, cu cateva luni in urma, nu și-ar fi putut inchipui nici nenumaratele culori ale lui Jake Carlisle. Doug avea cateva caracteristici fermecatoare, deși bine ascunse, care o atrageau pe Holly.

– Ce frumos din partea lui, comenta Tanya.

– Așa cred.

Holly o privi in oglinda.

– Nu ești așa cum m-am așteptat, ii spuse ea cu sinceritate.

Tanya se rezema de lavabou.

– Nici tu.

– Doug mi-a dat impresia ca ai fi fost mai aparte, explica Holly cu un zambet jenat. Te gasesc draguța. Și buna.

Se privi in oglinda, incercand sa-și aranjeze aureola de par care refuza sa cedeze.

– Poate e din cauza sarcinii, dar ma simt atat de șleampata Nu ca genul de soție pe care ar trebui s-o aiba un partener intr-o mare firma de drept.

– Probabil hormonii aștia ticaloși sunt de vina. Arați fermecator. Sunt sigura ca Doug e foarte mandru de tine, spuse sincer Tanya.

Holly ii arunca o privire.

– Știi despre fuziune, nu-i așa?

– Jake nu mi-a spus prea multe, dar sunt informata in general.

Dintr-o data, iși dadu seama cat de puțin vorbea Jake despre fuziune. Abia daca o menționase, din seara aceea in apartamentul ei.

– Serios?

Holly parea surprinsa.

– Eu am impresia ca Doug numai despre asta poate vorbi. I-am interzis cu strictețe sa aduca vorba și asta seara. Cand incepe, nu-l mai oprește nimeni.

– Ma rog, s-a conformat de minune, remarca fara ironie Tanya.

– Seara inca nu s-a terminat, deplica Holly, retușandu-și machiajul. Cred ca sunt gata.

– Sigur?

Holly iși inchise poșeta.

– Imi vine, imi trece, așa ca nu pot garanta nimic, dar n-am mai avut nici un val puternic de greața in ultimele cinci minute. Nu cred ca pot pretinde mai mult.

Tanya chicoti, strangand-o ușor de umeri.

– Și gandește-te doar: mult a fost, puțin a ramas – numai opt luni

Holly gemu.

Jake și Doug se ridicara in același timp, cand cele doua femei revenira la masa.

– Te simți bine, iubito? intreba Doug, ingrijorat. N-ar fi mai bine sa mergem acasa?

Holly ii stranse afectuos mana.

– Mi-e mai bine. N-am nici un motiv sa scurtez seara.

– Ți-e rau? intreba Jake.

Cu o scurta privire spre Doug, Holly raspunse:

– N-am nimic incurabil, Jake. Sunt insarcinata.

Chipul lui Jake deveni o masca a uimirii, apoi zambi incantat.

– Dar e o veste extraordinara!

Ii stranse mana partenerului sau, peste asa. Doug zambi, parand mai tanar cu cațiva ani.

Ii urmatoarele cateva minute, discutara despre termene, medici și metode de naștere. Pe sub masa, Tanya il simți pe Jake cautandu-i mana. Ii intalni privirea – era calda și iubitoare. Se gandește la noi, iși spuse ea. Se gandește la noi doi impreuna, și la viitorii noștri copii.

Tanya simți ca barbia ii tremura ușor și, profitand ca toți erau atenți la Holly, cobori privirea, incercand sa-ți invinga valul de emoție.

– Nici nu ma mir ca ai fost nervos, Doug, ii risipi șirul gandurilor comentariul lui Jake. Ar fi trebuit sa-mi spui.

– Am fost nervos? se incrunta ganditor Doug.

– N-are nici o legatura cu copilul, Jake, interveni Holly pe un ton dragastos-tachinator. Credeam ca-l cunoști pe Doug, de-acum. Nu mai doarme nopțile din cauza fuziunii aleia.

Doug arunca o privire scurta spre Jake, apoi ii zambi crispat spției sale.

– Parca spuneai ca, daca aduc vorba aici despre asta, n-am sa-mi vad niciodata primul nascut.

– Chiar așa am spus! exclama Holly, razand surprinsa. Dumnezeule, acum m-au apucat și pe mine fixațiile!

Rasera cu toții.

– In cateva saptamani o sa se termine, o consola Jake. De bine, de rau

– Vreau doar sa rezist la petrecerea de la Ken Ingram, spuse Holly, privind-o pe Tanya cu speranța. Vii și tu, nu-i așa? Trebuie sa vii!

Tanya deschise gura, dar nu ieși nici un sunet. Vazu schimbul de priviri dintre Jake și Doug. Priviri care-i spuneau ca nici unul dintre ei nu dorea sa discute in fața ei despre fuziune. O strabatu un val de emoție, deznadejde și descurajare.

– Ma ma tem ca nu știu nimic, Holly, murmura ea in cele din urma.

Holly il privi nedumerita pe Jake.

– Credeam ca Jake te-a și invitat

Deodata, avu o revelație.

– O, iertați-ma! Am uitat de procesul in care ai fost implicata

Și continua cu insuflețirea și nepasarea cuiva care nu cunoștea pe deplin situația:

– Dar acum s-a terminat totul, nu-i așa, Jake?

– In ce ma privește pe mine, da, raspunse Jake, aruncand inca o privire semnificativa spre Doug.

Holly zambi radios.

– Perfect. Acum ma simt mult mai bine, cand știu ca va veni și Tanya.

Pacat ca sentimentul nu e reciproc, iși spuse Tanya, privind in jurul mesei. Se intreba ce argumente pregatise Jake Carlisle, Esquire, pentru acel caz.

Spre bucuria lui Jake, iși petreceau seara de sambata acasa la el, unde se puteau complace in toate jocurile și capriciile.

Și aveau destule idei.

Puse pe pat geanta cu lucrurile Tanyei pentru noapte, privind-o cum iși scotea pantofii.

– Am programat filtrul de cafea pentru ora noua, spuse el. Corespunde cu aprobrea ta, O, Adoratoare a Cafelei Delicioase?

Gura Tanyei se arcui intr-un ușor zambet.

– La noua e perfect.

Jake ocoli patul, pana langa ea.

– Sa te-ajut la fermoarul asta?

– Aa cred ca da.

Ii trase fermoarul in jos, dezvaluind o fașie din spatele ei. Inca nu se obișnuise cu faptul ca nu avea nevoie de sutien. Ii prilejuia o surpriza incantatoare, ori de cate ori o dezbraca. Și-l facea sa se excite de-o jumatate de duzina de ori pe zi, numai gandindu-se.

Mana lui cobori și mai jos, pe șale, in adancitura taliei.

– De ce ești atat de tacuta, ingerul meu? o intreba.

Tanya se intoarse spre el.

– Scena din seara asta ți s-a parut la fel de stranie ca mie, Jake?

– Stranie, nu, raspunse el pe un ton firesc. Tensionata, dar, dar nu mai mult decat ma așteptasem. Pe langa ca tu și Doug v-ați pandit jumatate din seara ca doi cotoi, toata lumea a parut sa se simta bine.

Ii freca brațele cu mainile.

– Daca te referi la fuziune și la petrecerea lui Ken Ingram, imi pare rau. Voiam sa-ți vorbesc despre asta.

– Dar ceva te-a reținut, nu-i apa, Jake? intreba ea, privindu-l cu ochi mari.

Dupa un moment de ezitare, Jake dadu din cap.

Tanya facu un pas inapoi, desprinzandu-se din mainile lui.

– De ce nu-mi vorbești despre fuziune? Abia daca ai menționat-o, iar Holly a spus ca Doug e obsedat de ea.

– Fuziunea inseamna mai mult pentru Doug decat pentru mine.

– Dar trebuie sa insemne ceva și pentru tine. Și totuși, nu vorbești despre ea.

Cobori privirea.

– Din cauza mea, așa-i?

– Da, dar

– Am vazut schimburile voastre de priviri la cina. Nici unul dintre voi nu voia sa aduca vorba despre fuziune in fața mea.

Iși stranse trupul cu brațele.

– Asculta, Jake, știu ca ai vrut ca Doug sa ma vada pe mine, cea 'adevarata', un concept pe care nu-s sigura ca l-a descifrat vreodata cineva. Dar i-am facut recent, lui și lui Ken Ingram, o impresie care va fi greu sa se schimbe. Nu-mi cer iertare pentru ceea ce-am facut, dar aș fi o idioata sa cred ca nu va afecta relațiile tale cu noua firma.

Ridica din umeri, iar un umar al rochiei descheiate ii aluneca pe braț.

– Iți spun asta numai ca sa nu consideri ca ești obligat sa ne aduni pe toți la un loc, ca și cum am fi o familie numeroasa și fericita.

Facu un gest de lehamite, inainte de a-și prinde din nou brațul.

– Oricum, nici nu vreau sa vin. Toți avocații aia constipați și aperitivele insipide Toata ambianța aia de scotch cu gheața ma obosește ingrozitor.

– Știu ca pare plicticos

– Și-n plus, probabil Ken și cu mine ne-am apucat sa depanam amintiri despre procesul pentru WordGo și toți mi-ar purta pica pentru ca monopolizez atenția gazdei.

Facu o mutra dezgustata.

– Nu. Ia pe altcineva, cineva care-i cunoaște pe Doug și Holly. Nu vrea decat sa aiba pe cineva familiar in apropiere. Nu e neaparata nevoie sa fiu eu.

Jake inalța sprancenele cu interes.

– Și pe cine-ai propune sa iau?

Tanya ridica iar din umeri. Ii cazu și celalalt umar al rochiei, iar acum nu i-o mai susțineau decat brațele incrucișate pe piept.

– Ești un om inventiv. Trebuie sa ai pe cineva in minte, daca tot nu intenționai sa ma inviți pe mine.

Iși infipse dinții in buza de jos și se rasuci in alta direcție.

– Tanya.

Jake facu un pas spre ea, dar n-o atinse.

– Nici eu nu m-am așteptat sa vrei sa vii. De-asta nu ți-am spus nimic inainte. Oricum intenționam sa te invit, dar am vrut ca mai intai sa te cunoasca Doug.

Nevoia de a o incuraja era puternica, trebuia sa-și țina mainile in buzunare cu forța, ca sa n-o mangaie.

– E parteneurl meu. In materie de afaceri, are dreptul sa-și spuna parerea

– Iar astea sunt afaceri

– Dar, continua ferm Jake, nu-l voi lasa niciodata sa-mi influențese viața personala. Daca țin atat de mult la tine incat sa te doresc alaturi de mine, atunci nu-i ramane decat sa accepte.

– Jake, clatina ea incet din cap. De ce am senzația ca inca nu ințelegi?

– Atunci, ajuta-ma, Tanya. Ce anume nu ințeleg?

Tanya iși ridica un umar al rochiei, dar acesta aluneca din nou.

– Dupa tot incidentul cu WordGo, am facut mari eforturi pentru a reveni la normal. Relațiile cu tatal meu s-au ameliorat. M-am impacat mai bine cu motivele și amanuntele desparțirii de Cal. In ambele cazuri, regret pagubele, dar mi-am dat seama ca facusem ceea ce trebuia sa fac – chiar daca am intrecut masura pe alocuri. Dar, Jake Pur și simplu ma ia cu fiori cand ma gandesc la ceea ce-am spus la bara martorilor, in fața lui Ken Ingram. L-am prejudiciat pe Cal, punand interesele mele pe primul plan. Era disputa lui, intre el și TechCom. Dar motivațiile mele s-au incurcat cu ale lui și și m-am impiedicat sa-l ajut.

Vocea ii cobori aproape pana la șoapta.

– Și apoi, cand am avut ocazia sa examinez ceea ce se intamplase cu viața mea, mi-am dat cuvantul ca intotdeauna, absolut intotdeauna, sa fiu cinstita cu mine insami. Nu ca mesagera biciclista cu gura mare, nici ca fetița cuminte a lui taticul. Și nici, așa cum am vrut sa fiu in seara asta, ca insoțitoare perfecta a avocatului. Trebuie sa-mi respect acest ideal.

– Ți-am cerut eu sa fii altfel decat ești tu insați, Tanya?

– Nu. Dar nici nu s-a prea pus problema.

Intorcandu-se spre el, il privi cu tristețe.

– Imi dau seama ce se intampla, Jake. Incepi sa te gandești la noi. Impreuna. Pentru totdeauna.

Jake se incrunta.

– Și ai vreo obiecție?

Expresia ei se imblanzi.

– Te iubesc in fiecare zi din ce in ce mai mult. Nu te-aș minți in legatura cu asta. Dar ești partener de afaceri cu un om pe care-l respecți enorm, care intamplator considera ca e la limita legii sa fiu lasata libera. Și te gandești sa te asociezi cu cineva care, dua toate probabilitațile, n-o sa se bucure sa știe ca o fosta B.A.B.S.-eta e noua lui partenera.

– Dar asta s-a terminat, Tanya

Spre marele meu regret iși dadu el seama. Ca mesagera pe bicicleta, Tanya Preston fusese mult mai apropiata de adevarata ei natura decat oricand.

– Ești cea care ești, Tanya. Și te iubesc așa cum ești.

Cu blandețe, ii trase marginile rochiei din nou peste umeri, ca sa n-o mai vada cum se tot lupta cu ele.

– Vreau sa te duc cu mine la petrecerea lui Ken Ingram. Totuși, daca preferi sa nu vii, am sa te ințeleg.

Cateva clipe, Tanya nu spuse nimic.

– Pot sa ma gandesc un timp, Jake?

Jake dadu din cap. Parea infranta. Ascunzandu-și cu grija ezitarea din glas, o intreba:

– Ai vrea sa te duc acasa? Ai avut o seara obositoare.

Tanya șovai din nou. Apoi, clatina incet din cap.

– Aș dori sa raman.

Decizia ei il bucura.

– Și eu aș vrea sa ramai.

Era inca ganditoare. Jake aștepta, privindu-i profilul.

– Și trebuie sa-ți spun de ce, Jake, spuse ea in cele din urma.

– Da?

– Nu fiindca m-am hotarat sa fac fața problemelor, in loc de a fugi de ele deși este vorba și de asta.

– Atunci, despre ce e vorba in primul rand?

– E vorba despre

Scoase un mic pufnet de exasperare.

– E vorba de faptul ca sunt o mașina sexuala atat de necugetata. Probabil ca, și daca mi s-ar intampla toate catastrofele posibile, tot aș vrea sa fac dragoste cu tine.

Se intoarse cu fața spre el, iar Jake o lua in brațe.

– Aș fi distrusa, Jake, daca te-aș dezamagi. Nu cred c-aș suporta sa te uiți la mine cum s-a uitat tatal meu, cum s-a uitat și Cal, de parca i-aș fi sabotat anume, pe ei și dorințele lor.

– Șșșt, ingerule, asta n-o sa se intample niciodata.

– Jake, scanci ea.

– Rabdare, ingerul meu o liniști, culcandu-se impreuna cu ea pe pat.

Tanya il privi cu ochi tulburi cum iși plimba mainile peste trupul ei, de la umar pana la coapsa, inainte de a se opri pe san. De cand se ingrașase, sanii i se mai implinisera. Jake știa ca lua anticoncepționale, dar de intreba

– E imposibil, murmura el, cu buzele pe pielea ei alba.

– Ce?

O saruta pe tampla.

– Ma gandeam doar

Se intreba daca indraznea s-o spuna.

– Ce? intreba din nou Tanya.

– Ma intreb

ii atinse partea laterala a sanului cu buzele, spunand incet:

– Cum s-ar schimba trupul tau sanii daca ai fi insarcinata.

Tanya nu se retrase, nu ințepeni, așa cum se temuse el. In schimb, iși puse ușor mana pe parul lui.

– Iți dorești copii, Jake? intreba ea incet.

Ce intrebare!

Trase adanc aer in piept, cu obrazul lipit de sanul ei.

– Cred ca unul sau doi n-ar fi tocmai rai

Inima ei batea sub urechea lui.

– Doi m-ar tenta și pe mine.

– Atunci, e perfect.

Mana ei continua sa-i mangaie parul cateva momente, inainte de a-l trage ușor.

– Fa dragoste cu mine, Jake, ii șopti.

Iar cand iși gasira eliberarea, paru atat de intensa, atat de puternica, incat Jake avea senzația ca era axa lumii, rotindu-se in centrul a tot ceea ce exista.

Capitolul 10

Tanya nu se grabi sa se hotarasca daca voia sau nu sa se duca la petrecere. Jake era prea important pentru ea ca sa nu știe cu ce anume se confrunta și de ce.

Se duse la biblioteca și aduna toate articolele din presa despre Dyer, Ingram și Peltz pe care le putu gasi. Cu cat știa mai multe despre firma, cu atat mai bine. Totuși, departe de a-și potoli neliniștile, cu cat scormonea mai adanc, cu atat devenea mai agitata.

– Putere, bani și prestigiu, mormai ea intr-o seara, in timp ce statea pe canapea, studiind articolele pe care le xeroxase. Cea mai clara tripla-amenințare pe care-am vazut-o vreodata.

Jake ridica privirea de pe informarea pe care o revizuia.

– Poftim.

Tanya iși intinse picioarele stranse sub trup.

– Ce v-a facut sa luați decizia de a fuziona cu firma lui Ken Ingram?

Jake ridica din umeri.

– Diverși factori. Unu la mana, ne-au propuse sa ne gandim la o fuziune, iar pe o firma majora n-o refuzi cu una, cu doua. Pe langa asta, bazele noastre de clienți se suprapun.

Iși scoase ochelarii, impungandu-și obrazul cu marginea ramei.

– Știi, inca nu suntem siguri ca vom fuziona.

Personal, Tanya considera ca așa ar fi fost cel mai bine, dar știa ca inca nu cunoștea toate datele, nici nu avea cea mai obiectiva opinie despre Ken Ingram.

– Dar de ce n-ați mai face-o, cand ați ajuns atat de departe?

– Nu știu

Jake era ganditor.

– Incerc sa ma gandesc la un motiv, insa pana acum n-am gasit nici unul.

Surprinsa, Tanya ridica ochii. Crezuse ca și Jake era la fel de hotarat sa fuzioneze ca Doug. Deși, dupa cum iși amintea sa-i menționase lui Holly, Jake nu manifestase niciodata același entuziasm ca partenerul lui.

– Vrei ca fuziunea asta sa aiba loc, Jake? il intreba, temandu-se de raspuns.

– Nu vreau decat ce e mai bine pentru firma noastra. Doug mai are acum pe cap și viitoarea naștere a copilului. N-am murit niciodata de foame, dat baza unei firme mari ne ofera mai multa siguranța.

O privi curios.

– De ce-mi pui toate intrebarile astea, ingerul meu?

– M-am documentat cat de cat despre Dyer și Ingram.

Un moment, Tanya studie hartiile pe care le avea in maini. Pentru a suta oara, vru sa-i spuna lui Jake ca nu putea veni la petrecere. Simțea ca Jake ignora complicațiile potențiale ale situației. Integrarea intr-o firma de drept foarte puternica insemna ca Jake și Doug sa cumpere un stil de viața carierist, care includea și elemente familiale convenabile. O soție nepotrivita putea provoca destule pagube pentru a limita perspectivele unui partener in cadrul firmei. Iar din cate citise Tanya, Ken Ingram avea destula putere pentru a face mai mult, daca-și punea in cap. Il privi pe Jake și știu ca exista posibilitatea ca ea sa-i aduca asemenea necazuri.

– M-am hotarat, spuse dintr-o data. Nu vin la petrecere.

– Parca aproape te hotaraseși sa vii.

– Mda, bine

Cobori privirea, cautand o scuza.

– Invoc Al Cincilea Amendament, Codicilul 1A. Știi, prerogrativele femeii.

Jake iși puse hartiile deoparte.

– Ți-am spus ca ți-aș respecta dorințele, Tanya, spuse el cu rabdare. Dar aș dori sa știu ce motive stau la baza deciziei tale.

Tanya se foi in loc, stanjenita. Cand ii vorbea logic și rabdator, știa ca nu mai avea nici o șansa. Și știa, in adancul sufletului, ca prezența ei la petrecerea lui Ken Ingram ar fi fost o greșeala. Punct.

– Cred ca n-am știut ce ștab mare e Ken Ingram. Jake, daca la petrecerea aia se produce vreun incident, rezultatul s-ar putea sa fie mai complicat decat o simpla contramandare a fuziunii.

Il privi, cu presentimentul rau tot mai puternic in piept.

Jake intinse o mana și o atinse.

– Nu te pot rani decat cei carora le acorzi puterea de a o face.

Tanya facu un gest nervos, iritata ca Jake ii reducea obiecțiile la platitudini simpliste.

– Ești nerealist, Jake.

– Nu-i adevarat, așa am descoperit ca pot sa-mi traiesc viața și sa am liniște.

O stranse de glezna.

– Ar trebui sa știi și tu asta, Tanya. Cand ai plecat de la WordGo, ai facut ceea ce trebuia sa faci, chiar cu riscul de a-i pierde pe cei la care țineai.

Iar daca fac a doua oara același lucru imi va fi mai ușor? se intreba ea.

– A fost altceva, Jake. Acum e vorba de tine. Insemni incomparabil mai mult.

Il privi rugator.

– Nu vreau sa fiu lacuna din logica ta.

Jake zambi, tragand-o de glezna pana o aduse langa el, și o cuprinse in brațe.

– Atunci, nu fi. Fii esența ei. Fii motivul pentru care viața mea e atat de fericita in acest moment.

Ii ridica barbia și o saruta.

– Spune-mi ca vei veni cu mine, Tanya.

Inima ei iși incepu obișnuita topire, la vederea expresiei din ochii lui cenușii. Parea hotarat sa-și demonstreze iubirea și loialitatea, și pentru asta il iubea cu atat mai mult. Cumva, trebuia sa gaseasca in sine insași puterea de a-i arata aceeași loialitate și incredere.

Dar, cand statea sa se gandeasca, inima i se oprea in gat, aproape taindu-i respirația. Ridica privirea spre el. Ii vazu in ochi o adorație totala.

– Bine, Jake. Am sa vin. Dar sa nu spui ca nu te-am prevenit.

Jake chicoti.

– Am citit toate instrucțiunile cu care te-am primit și sunt dispus sa-mi asum riscul.

Centrala Intimidarii, iși spuse Tanya, cand intra cu Jake in casa din Seacliff a lui Ken Ingram. Numai foaierul era atat de impunator, incat pana și Godzilla s-ar fi ghemuit intr-un colț, cu coada-ntre picioare. Pereții se inalțau cale de opt metri pana in tavan, pe care era pictat o fresca elaborata, cu mai mulți heruvimi decat pe bolta Capelei Sixtine. Tanya se intoarse spre Holly, care intrase in urma lor, la brațul soțului ei.

– Pariez ca-i un iad sa faci curațenie-n casa asta, murmura ea.

Ochii albaștri și rotunzi ai lui Holly erau enormi. Tanya se intreba daca Holly știa ca majoritatea banilor lui Ken Ingram proveneau de la familia soției lui. Totuși, colțurile ochilor lui Holly se increțira de amuzament nervos la auzul comentariului Tanyei.

– Aș avea nevoie de-o prajina pentru culesul fructelor ca sa dau jos panzele de paianjeni din colțurile alea, șopti ea cu un chicotit.

Doug se incrunta la ea, iar Holly ii arunca o privire de scuza.

– Iarta-ma, iubitule, spuse ea. Cred ca-s puțin cam incordata.

Dupa o scurta ezitare, Doug o stranse ușor de braț.

– Sigur te simți in stare? intreba el. N-ai grețuri, nu-i așa?

– Toata ziua am mancat crochete și-am baut sifon, raspunse Holly. Dca mi se face rau in rau in in seara asta, nu va fi din cauza sarcinii, ci pentru ca mi-e o frica de moarte.

Doug zambi, parand și el cam nervos.

– Amintește-ți numai sa zambești și sa fii prietenoasa, și-o sa fie bine.

Tanya ridica din sprancene, cand Doug ii arunca o privire care spunea: Și-i valabil și pentru tine, domnișoara! Se intreba pentru a zecea oara ce gasisera Holly și Jake la incorsetatul de Doug Brubeck.

Fura introduși intr-o camera mare, unde vreo douazeci și ceva de oameni conversau pe tonuri civilizate. Pe pereți se inșirau tomuri impresionante, toate legate in piele și probabil pline numai de cele mai profunde subiecte.

Biblioteca, evident. Tanya se intreba daca la capatul vreunui coridor pandea și o sera, impreuna cu Salonul Mare și Camera de Epoca.

– Gata? intreba Jake, smulgand-o din ganduri.

Ridica privirea spre el.

– Pentru ce?

– Pentru domnul și doamna Kenneth Ingram.

Inainte ca Tanya sa se intoarca, cei doi ajunsera in fața lor. Carolyn Ingram intinse o mana moleșita care parea ingreunata de piatra enorma de pe deget.

– Tanya Preston, nu-i așa? Ma bucur ca ai putut sa vii.

Batu din gene, privind-o cu un interes bovin. Tanya iși dadu seama ca era contrariata.

Carolyn Ingram parea sa fie una dintre acele femei care regreta atat de mult ca nu s-au nascut frumoase, incat cheltuiesc averi intregi pentru a redefini ceea ce natura n-a gasit de cuviința sa le acorde. Prin urmare, era perfecta ca un manechin și avea o personalitate la fel de casanta. Și tot nu era frumoasa, in adevaratul sens al cuvantului. Pacat, iși spuse Tanya. O singura scanteie in ochii acelei femei, un zambet cu adevarat calm, ar fi rezolvat ceea ce nu reușisera mii de dolari.

– Sunt foarte incantata de cunoștința, raspunse dulce Tanya imaginandu-și-o pe Carolyn Ingram intr-o lenjerie de corp scumpa dar utilitara, cu care sa-și ademeneasca soțul și ochii lui devoratori.

Care, in acel moment, o devorau pe Tanya. Fata deveni rigid, dandu-și seama ca așteptase acel moment cu mai multa oroare decat ar fi parut vreodata posibil. Boxeriboxeriboxeri, iși spuse ea disperata, punandu-și in funcțiune mecanismul de stimulare a increderii in sine. Chiloți de boxer cu crosulețe de golf pe ei.

Ken Ingram ii apuca strans mana.

– Tanya Preston? Ne-am mai cunoscut? intreba el, cu o lucire de fiara in ochi.

– Tanya a fost implicata in procesul WordGo, raspunse in locul ei Jake, pe cel mai firesc ton; brațul cu care o ținea de mijloc anunța ca n-avea s-o lase sa se scufunde, iar in acel moment Tanya simți ca-l iubea la nebunie. A depus marturie din partea reclamanților.

Ochii lui Ken se luminara in semn de recunoaștere, inainte de a se indrepta spre parul ei.

– A, da. Interesant proces, nu-i așa?

Ii arunca lui Jake o privire de partener superior care spunea: Tentanta bucațica, amice Cal, da' sau ca nu merge la o recepție de afaceri.

Jake ii susținu calm privirea. Tanya observa o comunicare tacuta intre ei, aproape ca un duel al voințelor. In mod uluitor, Ken ridica din umeri, a consimțire morocanoasa dar parand și sa afirme ca orice om avea dreptul la capriciile lui. Tanya iși aminti ca citise recent un articol despre o victorie a lui Jake impotriva lui Ken Ingram, in instanța. Deodata, iși dadu seama de ce-l dorea Ken pe Jake in tabara lui, nu de cealalta parte a fileului.

Pe rand, Tanya le fu prezentata mai multor oameni despre care citise. Femeile erau niște clone ale lui Carolyn Ingram, iar barbații, prozeliți ai monumentalului ei soț. Tanya il cunoscu pe batranul Pete Dyer, titularul cam senil și penibil al firmei. Acesta o batu pe fund la bufet, iar Tanya se razbuna discret scapandu-i paté pe maneca. Nu-i ardea deloc sa și-l inchipuie pe Moș Pete in budigai, ba chiar trebuia sa faca eforturi pentru a scapa de imginile grotești care o urmareau.

Facu cunoștința cu John Peltz și buna doamna Vanessa Peltz. Nimic utilitar la lenjeria dumneaei, iși spuse rautacios Tanya. Vanessa avea o senzualitate felina, indiferenta dar atenta, pentru care Carolyn Ingram ar fi fost in stare s-o manance de vie. Tanya iși petrecu aproape toata seara incercand sa nu arate ca o trufanda, convinsa ca era cel mai bun lucru pe care-l putea face.

Numai daca și Holly ar fi fost de aceeași parere. Dar Holly parea tot mai pierduta, iar Tanya n-avea cum s-o ajute. Iși daduse seama rapid ca femeile le priveau pe amandoua cu cel mai deplin dispreț. Ori de cate ori una din ele incerca sa intre in cate o conversație, una dintre femei iși amintea ca avea ceva de facut, alta trebuia sa salute pe cineva, pana cand Holly sau Tanya ramaneau singure.

Vazand cat de dificil ii era lui Holly, Tanya incerca sa ramana aproape de ea, dar de fiecare data Doug aparea prompt și-și indeparta soția de Tanya. Iși dadu seama ca erau ca doua cloști care se ciondanesc pentru același pui. Auzi, Brubeck, ii venea sa spuna, nu-s eu aia de care trebuie s-o ferești. In sfarșit, Tanya se resemna s-o observe pe Holly din partea opusa a incaperii, și tocmai iși lungea gatul intr-un Holly-control periodic, cand Jake aparu din spatele ei.

– Cauți pe cineva? ii murmura el la ureche, mangaindu-i pe furiș locul ravnit de Pete Dyer.

Tanya tresari și se intoarse, aproape varsandu-și vinul.

– Jake! rase ea ușurata. Dumnezeule, puțin a lipsit sa porți pe tine cabernetul asta delicios.

– Merge declara el. Dar numai daca-l lingi tu de pe mine.

Il privi mustrator, dar temperandu-și expresia cu un zambet.

– Cred ca ești la fel de plictisit ca mine, altfel n-ai veni cu bancuri de-astea.

– Sunt terminat, marturisi el, mangaind-o pe obraz. Iar tu pari obosita, adauga cu regret. Cred ca putem incepe sa scoatem sunetele de plecare peste vreo jumatate de ora. Mai poți sa reziști pana atunci?

– Am sa ma descurc, ii promise ea. Deci, cum e, am facut act de prezența cu succes?

Cand Jake nu-i raspunse imediat, il privi mai atenta. Privirea lui scruta incaperea, pe ganduri.

– Cu destul succes

Apoi o privi, cu ochii dintr-o data tulburați.

– N-o sa se amelioreze cu nimic, așa-i, Tanya? o intreba el pe neașteptate.

– Ce anume?

– Imi dau seama prin ce treci. Toata seara asta e complet aiurea.

Tanya il privi cu ochi mari.

– C-ce vrei sa spui?

– Nu trebuia sa te aduc aici.

Ochii lui cenușii erau triști.

– In veci n-o sa mearga. Nu știu de ce-am crezut ca s-ar putea. Imi pare rau, ingerule.

Tanya se agața de brațul lui, avand senzația ca-i fugea pamantul de sub picioare. E complet aiurea In veci n-o sa mearga.

De ce-și ingaduise sa fie de alta parere?

– Jake, spuse ea cu voce slaba.

Voia sa-i explice. Dar cuvintele refuzu sa se formeze, iar Jake, cu falcile stranse și ochii cenușii dintr-o data hotarați, parea refractar la orice explicații.

– J Jake incerca ea din nou.

Nu paru s-o auda.

– Trebuie sa-l gasesc pe Doug, spuse el insistent, cautandu-și din ochi partenerul.

Ca la un semnal, Doug aparu langa ei.

– N-ați vazut-o pe Holly?

– Recent, nu. Asculta, Doug

Doug injura.

– Sper ca nu i-au venit iar nenorocitele alea de grețuri matinale!

– Probabil a ieșit pe terasa ca sa ia puțin aer, spuse Jake.

– M-am uitat, și nu-i acolo.

Doug iși trecu degetele prin par.

Parea atat de ingrijorat, incat Tanya ii puse o mana pe braț.

– Atunci, s-o cautam.

– Casa asta-i mare ca un hotel. Ar putea trece o saptamana pana s-o gasim.

– Sus e un salonaș unde ne-am lasat mantourile. Poate e acolo.

Tanya o gasi pe Holly in baia de langa micul salon. Era palida-verzuie și cu ochii injectați, ca și cum ar fi plans.

– O, Tanya, spuse ea cu voce nesigura, cand o vazu in oglinda. De trei saptamani nu mi-a mai fost atat de rau.

Tanya lua imedit un prosop alb imaculat, tivit de pomana cu dantela, și-l inmuie in apa rece. Il stoarse și șterse fața infierbantata a lui Holly.

– Probabil toți se-ntreaba unde sunt, și cand voi cobori au sa seuite l mine.

O privi pe Tanya nefericita, cu lacrimi de frustrare in ochi.

– Of, Tanya, nu ma mai pot intoarce acolo. Toate sunt așa de nepoliticoase, iar Doug

Inchise ochii. Lacrimile ii șiroiau pe fața.

– Va fi atat de dezamagit

– Nu-ți face griji pentru harpiile alea, o liniști Tanya. Doug e foarte ingriorat pentru tine. M-a trimit sa te caut.

– Serios? E un om așa de scump, cand ajungi sa-l cunoști adauga Holly, parca citindu-i Tanyei gandurile.

Tanya mormai ceva, apoi ii exmina parul și fața.

– Asculta, am niște fond de ten și rimel in poșeta. Hai sa te facem atat de prezentabila cat sa poți ieși pe ușa. Merg sa-i gasesc pe Jake și Doug, dupa cre ne scuzam și plecam.

Holly dadu din cap și incepu sa-și ștearga petele de apa de pe fusta.

Tanya iși adusese un șal verde și, cu puțina ingeniozitate, il puteau lega in jurul taliei lui Holly, pentru a ascunde petele. Intra in salonul unde și-l lasase.

– Arata ca un sac cu cartofi incins pe mijloc cu o sfoara.

Tanya incremeni.

– Dar, Vanessa draga, rochia i se potrivește perfect cu parul. Cred ca face furori in suburbii.

Un ras veninos se auzi de pe terasa, prin fereastra deschisa.

– Drept sa-ți spun, nici nu ma așteptam la altceva. Da' cealalta Cum o cheama?

– Tanya.

– Așa, Tanya. Ma-ntreb daca s-a gandit cineva sa-i spuna ca stilul unisex a ieșit din moda de cateva zeci de ani.

– Am auzit ca revine, știi

– Unde? La Budapesta?

Rasera din nou. Cu o senzație de greața, Tanya iși dadu seama ca ferestra salonului se afla exact deasupra terasei. Iar era și Holly erau barfite de nimeni altele decat Crolyn Ingram și Vanessa Peltz.

– Știi ca a fost mesagera pe bicicleta?

– Nu vorbi!

– Serios! Și avea un par ca Of, cum a spus Ken? Ca o claie de fan iridiscenta, așa a zis.

Vanessa Peltz rase.

– E uluitor de ce-s in stare unele ca sa atraga atenția asupra lor.

– Crede-ma, Ken n-o sa aștepte mult pana sa-i spuna lui Jake Carlisle ce parere are despre mica lui diversiune. Cine știe ce mai coace acum. Un tatuaj, poate.

Neputand sa mai suporte, Tanya se apropie de fereastra ca s-o inchida. O clipa, insa, ezita, cu mana pe pervaz. Ce frumos ar fi fost sa umple cu apa rece coșul de hartii din colț și sa li-l toarne amandurora in cap, peste coafurile lor indestructibile! Calții de șters pe jos sunt la moda, doamnelor? Și va vin atat de bine la amandoua!

Tanya se stapani. Nu i-ar fi folosit nimanui, numai ei. Iși aminti comentariul lui Jake și regretul cu care o privise. Știa ca, fie și fara par blond, atitudinea și hainele ei ar fi impiedicat-o sa se integreze vreodata in lumea lui.

Un sunet din spatele ei ii atrase atenția și, intorcandu-se, o vazu pe Holly in ușa. Dupa expresia ei, iși dadu seama ca auzise aproape tot.

Trase adanc aer in piept.

– Niște cațe invidiose, spuse ea. Cine le-o fi pus pe astea in varful Piramidei Eltoniene?

– O, Tanya, raspunse Holly. Zau ca parerea lor nu conteaza.

– Ba ma tem cada.

Pe fața lui Holly aparu o umbra de regret.

– Nu face asta, spuse ea pe neașteptate.

– Ce sa nu fac?

– Nu le da satisfacția de a crede ca te pot lovi. Cine are nevoie de ele?

Tanya zambi trist.

– Doug și Jake, daca se unesc cu firma asta.

– Daca o fac, nu vor ști cum am fost tratate asta seara. Trebuie sa le spunem.

– Holly. Doug și Jake știu.

Se privira cateva clipe.

– Ce facem, Tanya? intreba Holly intr-un tarziu.

– Unde-i o gaura de șarpe in care sa te-ascunzi cand ai nevoie? incerca Tanya o gluma.

Neștiind ce sa faca, nici cum, Tanya se hotari dintr-o data sa-l pastreze pe Jake. Cu orice preț. Trebuia sa existe o cale.

Traversa camera și o imbrațișa pe Holly, simțindu-se mai stapana pe viața ei decat oricand, in ultimele cateva luni. Apoi o lua de umeri și o privi in ochi.

– Cinci minute. Apoi, totul se va sfarși.

Holly dadu din cap cu curaj, in timp ce Tanya ieșea din camera.

Capitolul 11

– Aici erai, iubito! exclama mieros Carolyn Ingram. Ne intrebmunde-ai disparut.

Vanessa Peltz statea langa ea.

Tanya incerca sa nu se retraga de sub atingerea lui Carolyn. Ospitalitatea ta-i așa de sincera, ca biata-mi inimioara nu poate s-o-ndure, și-a trebuit sa ma pitulez undeva sa-mi trag respirația, fu ea cat pe ce sa raspunda.

– A trebuit sa-mi pudrez nasul, mormai, incercand sa scape.

– Firește. Draga de Holly se simte mai bine?

– Holly? Aa, da, se simte bine

Tanya se intrerupse, privind-o pe cealalta. De unde știa ca lui Holly ii fusese rau? Doar daca

Carolyn Ingram știa ca Tanya și Holly fusesera sus, putand-o auzi pe ea și pe Vanessa. Daca intenționat spusesera acele lucruri, știind cat rau le puteau face

Vederea Tanyei se impaienjeni. Prin minte i se fugareau zeci de replici taioase cu care sa le puna pe acele doua femei la punct. Dar peste ele se suprapuneau alte voci. A tatalui ei, a lui Cal, a lui Holly, a lui Doug Și lui Jake. Jake, care o iubea așa cum era. Orice-ar fi fost.

Jake, și eu te iubesc. Se agața de acest gand – dar in timp ce le privea pe cele doua femei, simți ca se ineca, avea nevoie de aer O, Doamne, avea nevoie de Jake

Auzindu-și numele, Jake se intorse. Dar in spatele lui nu era nimeni. Scruta nedumerit mulțimea cu privirea și o vazu pe Tanya. Ea, insa, nu se uita la el. Vorbea cu Carolyn și Vaness. Numai ca, observa el la o privire mai atenta, de fapt nu vorbea. Statea numai langa ele, iar expresia de pe fața ei

Jake se intoarse spre grupul de barbați.

– Deci, am terminat, Ken? intreba el.

– Da, dadu din cap Ken, ingandurat. Imi pare rau ca n-a ieșit.

– Și mie.

Raspunsul lui Jake era politicos, deși nu regreta nimic. Ii arunca o privire piezișa lui Doug, care arata destul de amarat. Insa Doug n-ar fi acceptat decizia, daca nu i-ar fi recunoscut logica. Și, in ultima instanța, Holly insemn mai mult pentru el decat o mie de Dyeri, Ingrami și Peltzi. 'Slava Domnului pentru seara asta!' era tot ce-și putea spune Jake. Nimic n-ar fi putut clarifica mai bine lucrurile.

Se scuza. Abia aștepta sa-i spuna Tanyei. Cat il mai duruse s-o vada indurand toate acele harțuiri! Porni drept spre grupul de femei.

Cand ajunse langa Tanya, o lua de braț. Intorcandu-se spre el, Tanya ii arunca o privire lipsita de expresie.

– Iertați-ma ca va intrerup, ii spuse Jake lui Carolyn, privind-o fix. Ma tem ca Tanya și cu mine trebuie sa plecam.

– Serios? se imbufna Carolyn, cu o fațarnicie evident. Ei, dar trebuie sa ne mai revedem, dupa ce tu și Doug veți veni la firma.

Zambi.

– Ne-a facut atata placere s-o cunoaștem pe neobișnuita ta prietena!

Jake o simți pe Tanya devenind țeapana. Daca simțea un dezgust la fel de mare ca al lui, probabil o manca palma sa-i arda una Carolynei in obrazul ei perfect. O stranse mai tare de braț, privind spre Crolyne cu un zambet amuzat.

– Cam slabe șanse, teama mi-e. Partenerul meu și cu mine tocmai am vorbit cu soțul tau. Cu toții am convenit ca o fuziune n-ar fi potrivita in momentul de fața.

Privire Tanyei se repezi spre chipul lui, șocata. Imi pare rau, Jake Imi pare atat de rau pareau sa spuna ochii ei.

Imediat, Jake iși dadu seama ca se considera vinovata. Nu tu ești cauza, incerca el sa-i transmita telepatic.

Ochii ei erau innebuniți.

Ba da, știu ca eu am fost.

Bine, tu ai fost, dar nu din motivul la care te gandești.

Expresia Tanyei nu se schimba. Jake nu mai suporta gandul ca se credea vinovata.

– Tanya, n-a fost

– Vai, dar ce surpriza! exclama Carolyn.

– Nu-i așa? interveni Ken, aparand in spatele ei, cu aceeși expresie ganditoare din urma cu cateva momente. Am incercat sa-i convingem pe Doug și Jake sa ni se alature, dar se pare ca prefera condițiile in care lucreaza acum.

Carolyn se holba la el.

– Jake și Doug au renunțat la fuziune? Nu tu?

Ken ridica din umeri.

– Nu-i nici o crima ca s-au razgandit. Oricum, și pentru asta ne-am intalnit acum aici.

Ii arunca lui Jake o privire plina de respect. Cu toate apucaturile lui nesuferite, iși spuse Jake, Ken era un bun avocat și un și mai bun om de afaceri.

Ii intinse mana:

– Ne desparțim prieteni?

Ken i-o stranse.

– Absolut.

Apoi o privi pe Tanya.

– Ești un barbat norocos.

Tanya ramase cu gura cascata, iar Jake se bucura sa vada expresia de deznadejde disparand din ochii ei. Carolyn parea gata sa-și stranga soțul de gat.

– Nu e vorba de nici un noroc, replica Jake, stapanindu-și un zambet ironic. Deși, daca voi veți noroc, s-ar putea sa va invitam la nunta.

Tanya il privi cu aceeași uimire.

– Nunta?

Jake ii zambi, intrebandu-se totuși daca nu intrecuse masura.

– Ma gandisem sa facem o recemonie restransa spuse el.

– Așa?

Tanya nu parea deloc mulțumita.

– Sau, ma rog, nici prea restrasa, se avanta Jake inainte. Ar putea  fi medie.

Tanya nu raspundea. Deodata, Jake se simți prost, la fel ca in ziua procesului cu WordGo. Ar fi trebuit sa se gandeasca mai bine.

– In regula, spuse el, dorindu-și enorm sa iasa mai repede de-acolo ca sa-i poata explica totul Tanyei. Poate fi mare. Imensa. Cum vrei tu.

O lua de braț, adresandu-le celorlalți un zambet de scuza.

– E puțin cam obosita

– N-am nici o problema! aproape ca striga Tanya.

Privi in jur, la cercul ospeților care se uitau la ei, surprinși. Apoi se intoarse spre el, intrebandu-l mai incet:

– Ce spuneai, Jake?

– Spuneam lucrul pe care ți l-am spus de nenumarate ori. Ți-l și dovedesc, daca trebuie.

– N-am vrut sa renunți la ceea ce doreai, numai pentru mine! insista ea.

– Iar eu vreau sa ințelegi ca nu e vorba de asta. Fiindca pe tine te doresc.

Ochii Tanyei se umplura de lacrimi. Cobori privirea, parca incercand sa se stapaneasca, iar cand ridica iar capul, in ochi ii stralucea o lumina diferita.

– O, Jake!

El o cuprinse cu brațul.

– Mergem?

Observa expresia dezorientata a lui Carolyn Ingram. Ferocea Vanessa Peltz parea amuzta de deruta prietenei sle.

Se parea ca și Tanya descifrase similar sitruția.

– Da, hai s-o-ntindem, spuse ea, imitand savuros intonați mieroasa a lui Carolyn Ingram.

Ii arunca lui Jake o privire in care se recunoștea tot stilul ei rebel.

– Carolyn, Vanessa, a fost o seara incantatoare. Nu-mi amintesc cand m-am mai distrat atat de interesant. Ați fost atat de draguțe ca m-ați invitat aici, dar cred ca aș prefera sa vad țarancile facand carnați, decat sa mai petrec o seara in compania voastra. Noapte buna.

Carolyn Ingram dobandi o nuanța de roșu foarte dezavantajosa. Soțul ei se intoarse dintr-o data intr-o parte, exminand peretele, ca și cum acolo s-ar fi aflat ceva amuzant. Pana și calma și stapanita Vanessa Peltz parea buimacita, de parca ar fi fost prea aproape de o bomba in momentul exploziei. Jake se bucura ca femeile simțisera macar puțin din gustul adevaratei Tanya Preston. Cea pe care o iubea atat de mult. Il strabatu un val de mandrie.

Tanya ridica privirea spre el, cu o expresie absolut serioasa, dar colțul gurii i se arcui in sus. Jake avu inspirația s-o scoata repede din camera. Abia dupa ce navalira afara pe ușa din fața, izbucnira amandoi intr-un ras cu hohote.

Holly și Doug, pe care-i depașisera, ieșira in urma lor. Holly chicotea, privind-o pe Tanya cu admirație. Doug parea surprins, dar nu nefericit.

– Bine le-a mai zis-o, Doug! comenta Jake, dupa ce-și trase respirația.

Partenerul lui dadu din cap.

– Holly mi-a spus unele dintre lucrurile care s-au spus despre ea și Tanya.

Ii arunca Tanyei o privire de respect cam morocanos.

– Iți mulțumesc c-ai ajutat-o, Tanya. Și-ți mulțumesc pentru tot. Dar

Facu o strambatura comica.

– 'Țaranci care fac carnați'? De unde-ți vin in minte imaginile astea?

Tanya și Jake izbucnira iar in ras.

– Cred ca se impune o sticla de șampanie! declara Jake pe neașteptate.

– Mulțumesc, raspunse Doug, dar eu prefer s-o duc pe Holly acasa.

– Bine. Ne vedem maine? mai intreba Jake.

Doug zambi.

– In același loc, la aceeași ora.

– Am sa te sun.

Holly se mai intoarse o data spre Tanya și Jake, in timpce Doug o conduce spre mașina:

– A, și felicitari!

– Hai sa mergem, murmura Jake.

Pornira amandoi pe alee, spre strada. Nici unul nu spuse o vorba, pana ajunsera la mașina. Jake descuie portiera, dar Tanya nu intra.

– Ei ai de gand sa-mi spui și mie ce s-a intamplat acolo? Vreau sa zic, am prins esențialul, dar ai putea sa ma pui la curent cu detaliile.

– Doug și cu mine am contramandat fuziunea.

– De ce?

Jake iși indesa mainile in buzunre.

– Era clar ca treaba nu mergea bine. Doug și cu mine eram tratați in stilul 'n-ajunge sa fiți recunoscatori ca intrați in firma asta, ar trebui sa va tarați in genunchi și sa nemulțumiți ca v-am dat o șansa'.

– Dar Ken a spus ca incercasera sa va convinga pe amandoi sa fuzionați.

Jake zambi rautacios.

– A, voiau sa puna mana pe Carlisle și Brubeck, nici vorba. Cu cat iau mai mulți oameni sub aripa lor, cu atat urca mai sus in ierarhie.

Tanya se incrunta.

– Dar, Jake, tu și Doug trebuie sa fi cunoscut situația inca dinainte.

– Sigur, dar pana in seara asta nu ne-am dat seama atat de precis ce-ar fi insemnat fuziunea. Și habar n-aveam cum ar fi fost pentru tine și Holly. Nu-s orb, și nici Doug nu se – deși s-ar putea sa purtam ochelari de cal uneori. Am vazut clar cum incercau sa va umileasca.

Incet, clatina din cap.

– Nu meritas. Niciodata n-ar fi meritat. Trebuie sa știi asta.

Tanya cobori privirea, lovind cu varful pantofului intr-un cauciuc.

– Vrei sa spui ca ați refuzat fuziunea din cauza mea și a lui Holly?

– Parțial. Sau, in primul rand, daca stau sa ma gandesc. Ma credeai in stare sa-ți fac una ca asta, Tanya? Ma simțeam destul de prost pentru ca te tarasem pana aici, dar cand a fost clar ce se intampl

Tanya il privi pieziș.

– Nici n-ai crede ce-au spus, cand au inceput sa ne barfeasca.

Dintr-o data, falcile lui Jake se stransera.

– Probabil e mai bine ca nu știu.

Intinse mainile spre ea, cuprinzand-o cu brațele.

– Dumnezeule, Tanya, știu mai bine decat oricine prin ce-ai trecut.

Era o senzație minunata, s-o aiba din nou in brațele lui.

Tanya se retrse puțin, jucandu-se cu nodul cravatei lui.

– Asta i-ai spus lui Ken Ingram? Ca nu puteai veni in firma lui din cauza mea?

– Nu tocmai. Dar știa ca și el era unul dintre motive. A ințeles, intr-o oarecare masura.

Se intreba ce anume continua s-o deranjeze.

– Cred ca era chiar puțin indivios – ca eu am o asemenea femeie minunata și calda, pentru care consider ca merita sa lupt, iar el o are pe Carolyn.

– Nimeni nu l-a obligatsa se insoare cu ea și cu banii ei, replica Tanya.

Ii puse o mana pe piept, fara sa-i priveasca.

– Trebuie sa-ți spun ceva, Jake. Cand ai spus ca totul era in neregula, am crezut, doar pentru cateva minute, ca te refereai la noi doi.

– Niciodata! declara el cu emfaza. Și ce te-a facut sa afli adevarul?

Tanya iși inclina capul intr-o parte, continuand sa-i evite ochii.

– Faptul ca te cunosc. Mi-am amintit ca niciodata nu mi-ai intors spatele, nici chiar cand eram in dispozițiile cele mai bizare. Nici chiar cand am incercat sa te resping.

Incepu sa-i frece materialul reverului cu degetul mare.

– Ma agațam de convingerea ca nu aveam nici o șansa de a ne traia viața impreuna.

– Ei bine, acum știi ca a fost o convingere greșita, nu? o consola el, bucuros ca-i putea oferi aceasta asigurare.

– M-hmm

In sfarșit, Tanya ridica privirea spre el.

– Chiar iți datorez ceva, pentru felul minunat cum m-ai cerut in casatorie.

Jake ii zambi alene.

– Sunt gata cand ești și tu.

Tanya se retrase puțin, iși indoi brațul și-i dadu un pumn ușor in piept.

– Poftim. Cu asta, cred ca am rezolvat-o.

– Au!

Iși freca locul lovit.

– Pentru ce ai facut-o?

Incruntata, Tanya raspunse:

– Pentru ca m-ai cerut de soției in fața nesuferiților alora, Jake Carlisle. Ce Dumnezeu ți-a venit, s-o faci tocmai atunci? Și tocmai acolo?

– Nu știu!

Nedumerit, Jake privi in jur, apoi se uita din nou la ea. Ridica din umeri, neajutorat.

– Cred ca pentru ca stateai acolo și pareai sa ai nevoie de o incurajare, dupa ce-o infruntaseși pe Carolyn Ingram toata seara. Pur și simplu mi s-a parut cel mai potrivit lucru pe care l-aș fi putut spune.

– Incurajare! repeta ea, nevenindu-i sa creada. Scuza-ma, dar nu ma impresioneaza!

– A fost singura idee care mi-a venit, in caz de urgența! striga Jake, conștient ca el și iubita lui tocmai se luau la cearta pe o strada rezidențiala somnoroasa. Inca o data, se simțea incredibil de ridicol.

Dar in nici un caz, in nici un caz banal.

– Ei bine, striga și Tanya, acum nu mai e caz de urgența! Acum a sosit momentul sa te gandești la ce-i spus și sa te hotaraști daca ai vorbit serios sau nu!

Statea in fața lui, cu picioarele departate și brațele rigide, pe langa trup. In minte, Jake ii revazu parul blond albicios și fața de zeița, picioarele superbe și planurile de viitor niciodata plicticoase.

Expresia i se imblanzi.

– Crezi ca nu m-am gandit?

Ii lua fața intre maini.

– Lasa, nu conteaza. Hai s-o facem așa cum se cuvine. Tanya Preston, vrei sa fii soți me?

– Daca-i inviți pe Ken și Carolyn Ingram la nunta, niciodata n-ai sa-ți vezi primul nascut, il preveni ea.

– Raspunde-mi, Tanya.

Degetele ei ii cuprinsera mainile, intr-o stransoare disperata.

– Vreau sa ma marit cu tine, Jake.

O saruta profund, simțind nevoia de ea in toate celulele trupului. Iar Tanya ii raspunse in cel mod propriu ei, unic – din toata inima și din tot sufletul. Un suflet pogorat la el din cer, ca un inger – deși Jake se indoia ca ingerii obișnuiți veneau cu aureole de par luminiscent și haine excentrice. Deși, iși dadu el seama, nu vazuse niciodata un inger. Poate ca poate ca ingerii adevarați purtau pntofi roșii, chiloți de boxer largi și camași de bowling, și aveau parul de culoarea luminii. Poate ca și ingerii, la fel ca oamenii, puteau avea toate formele, marimile și culorile.

Și poate ca, așa cum ii spusese lui Ken Ingram, norocul nu avea nici o legatura cu faptul ca Tanya il iubea. Singura explicație er aceea ca cineva, acolo sus, il iubea.

– Te iubesc, Tanya, ii spuse, cu buzele lipite de ale ei.

– Și eu te iubesc, Jake, raspunse Tanya, cuprinzandu-i gatul cu brațele și inchizand ochii.

Dintr-o data, Jake iși dadu seama unde se aflau și incotro duceau imbrațișarile lor.

– Ei, am facut-o pe-un birou, intr-un fotoliu crezi ca pe bancheta din spate a mașinii e prea banal?

Tanya se mișca in brațele lui, frecandu-și posteriorul de portiera B.M.W.-ului.

– Jake, tu nu ai o mașina, ai un simbol al unui stil de viața. Cred ca instrucțiunile de folosire interzic strict intrebuințarea acestui vehicul pentru manifestarile de afecțiune fizica.

Jake rase, strangand-o la piept pentru a o saruta din nou. Aveau in fața o viața intreaga pentru așa ceva.

– Și ce-au sa faca daca ne prind, ma vor da in judecata?

– S-ar putea.

Rasfirandu-i parul cu degetele, Tanya zambi.

– Știu un avocat bun care-ar putea sa te apere.

– Și eu cunosc un avocat bun pe care sa ți-l recomand ție.

O stranse la piept.

– Il poți avea chiar acum, daca vrei.

– O, domnule avocat, murmura Tanya. Atunci, am un caz pentru dumneata.

– Sfarșit –