Doamna contesa de Lorsange era una din acele preotese ale lui Venus a caror avere este fructul unei figuri incantatoare, al unei comportari indoielnice si al sireteniei, ale caror titluri de noblete, oricat ar fi de pompoase, nu se afla decat in arhivele din Cytera, alcatuite de impertinenta ce pune mana pe ele si sprijinite de naivitatea prosteasca ce le daruieste. Era bruneta, vioaie, cu o silueta frumoasa, cu o minune de ochi negri, si, mai ales, infidela in pas cu moda lucru care, dand si mai mult gust pasiunilor, o face indeosebi mai cautata pe femeia la care se intrevede. Cu toate acestea, ea primise cea mai stralucita educatie: fiica a unui mare negustor din strada Saint-Honoré, fusese crescuta, impreuna cu sora ei mai mica cu trei ani, intr-un pension dintre cele mai bune din Paris, unde nu-i lipsise, pana la varsta de 15 ani, nici un sfat, nici un profesor, nici o carte folositoare, nici un fel de cultivare a talentului. La acea varsta, fatala pentru virtutea oricarei fete tinere, ea pierdu totul intr-o singura zi. Un cumplit faliment ii arunca tatal intr-o situatie atat de grea, incat tot ce a mai putut face spre a scapa de sumbrul deznodamant a fost sa fuga de indata in Anglia, lasandu-si fetele in grija sotiei, care, la opt zile dupa plecarea sa, muri de suparare. Prea putinele rude ramase, chibzuira asupra viitorului fetelor si, cum partea fiecareia se ridica de abia la vreo suta de scuzi, se hotarara sa le lase balta, dandu-le ceea ce li se cuvenea si facandu-le stapane pe soarta lor.

Doamna de Lorsange, care atunci se numea Juliette, si care avea si caracterul si mintea aproape tot atat de coapte ca la varsta de 30 de ani, cat are pe vremea intamplarii ce povestim, nu se arata miscata decat de placerea libertatii, neintarziind nici macar o clipa la cruda rasturnare care-i dezlega lanturile. Cat despre Justine, sora ei, care tocmai implinise 12 ani, o fire profunda si melancolica, daruita cu deosebita duiosie si simtire, neavand, in locul rafinamentului si sireteniei surorii sale, decat nevinovatia, puritatea, buna credinta ce aveau sa o azvarle intr-o multime de capcane, aceasta isi dadu seama intru totul de groaznica sa situatie.

Tanara avea o infatisare cu totul deosebita de cea a Juliettei pe cata falsitate, prefacatorie, cochetarie se vedea pe figura uneia, tot pe atat de rusinoasa, de delicata si timida se oglindea cealalta in ochii oamenilor. O infatisare feciorelnica, ochi mari, albastri si plini de curiozitate, o piele stralucitoare, o talie subtire si vioaie, un glas placut, o dantura ca de fildes si un minunat par blond, iata portretul incantatoarei mezine ale carei farmece nevinovate si trasaturi adorabile sunt mult prea fine si delicate chiar si pentru penelul ce ar vrea sa le zugraveasca. Si una si cealalta avura la dispozitie doar 24 de ore pentru a parasi pensionul, purtandu-si singure de grija si rostuindu-se unde vor crede de cuviinta, cu cei 100 de scuzi. Juliette, incantata de a se vedea stapana pe propria situatie, incerca pentru o clipa sa-i potoleasca plansul Justinei cand vazu insa ca nu izbuteste, incepu s-o certe in loc s-o mangaie, ii spuse ca era o proasta si ca nu s-a mai vazut ca niste fete cu varsta si infatisarea lor sa moara de foame. Ii dadu de exemplu pe fiica unei vecine care, fugind de la parinti, era acum tinuta pe picior mare de un perceptor si ducea, la Paris, un trai imbelsugat. Justinei i s-a facut sila de un asemenea exemplu, spunand ca mai bine moare decat sa-l urmeze si, de indata ce-si vazu sora pornita spre felul de viata respingator pe care il lauda, nu mai consimti cu nici un pret a locui cu ea.

Cele doua surori s-au despartit asadar, fara a-si fagadui sa se revada, de bine ce aveau planuri atat de diferite. Cum sa-si fi ingaduit Juliette, care, dupa spusele ei, avea sa ajunga o doamna de vaza, sa se intalneasca cu o fetisoara ale carei porniri virtuoase si de neam prost ar fi ofensat-o? Si, la randul ei, Justine ar fi vrut oare sa-si primejduiasca felul de a fi in preajma unei creaturi perverse ce avea sa cada prada destrabalarii si decaderii publice? Fiecare din ele isi stranse asadar bruma de avutie si parasira pensionul chiar a doua zi, cum li se hotarase.

Justine, rasfatata in copilarie de croitoreasa mamei sale, se duse la ea; inchipuindu-si ca femeia se va induiosa de soarta ei, ii povesti starea-i nenorocita, ceru de lucru, insa fu respinsa cu rautate. O, cerule! isi spuse biata fata, de ce primul pas pe care-l face in lume trebuie sa ma si indrepte catre necazuri? Femeia asta care ma iubea alta data, de ce oare azi ma alunga? Dar vai, sunt orfana si saraca. Nu mai am avere si in lume oamenii nu sunt acoperiti de onoruri decat pe baza sprijinului sau al distractiilor pe care ceilalti nadajduiesc sa le capete de la ei. Vazand aceasta, Justine merse la preotul din parohia ei si-i ceru sfatul. Cucernica fata bisericeasca insa ii spuse pe ocolite ca parohia este cu totul coplesita, ca este cu neputinta sa i se dea si ei din pomeni si ca, totusi, daca ar consimti sa-l slujeasca, bucuros ar gazdui-o la el. Insa, pe cand ii povestea toate astea, cuviosul ii prinsese barbia in palma, sarutand-o intr-un fel prea lumesc pentru un slujitor al bisericii Justine, care intelesese prea bine se dadu repede inapoi, spunand: „Domnule, nu v-am cerut nici pomana, nici un loc de sluga, a trecut prea putin de cand am pierdut o situatie deasupra celei ce m-ar putea impinge sa implor aceste doua favoruri, ca sa fiu de pe acum obligata la asa ceva v-am cerut sfaturile de care au nevoie tineretea si nenorocul meu si voiti a ma face sa le cumpar printr-o crima.” Infuriat de aceasta vorba, preotul deschide usa, o zvarle afara, iar Justine, jignita a doua oara incadin prima zi a oropsitei sale singuratati, intra intr-o cladire pe fatada careia se vedea o firma, inchirie o camaruta mobilata platind-o de inainte si dadu cel putin frau liber amaraciunii de pe urma situatiei ei si a cruzimii celor cativa oameni cu care o stea nefericita o obligase sa aiba de a face.

Cititorul ne va ingadui sa o parasim pentru catva timp in acest cotlon intunecos, pentru a ne intoarce la Juliette si a-i povesti cat mai pe scurt cum s-a facut ca, din saracia de la care am vazut-o plecand, a ajuns in 15 ani o femeie cu un nume nobil, stapana pe o renta de peste 30.000 de livre, bijuterii splendide, doua trei case, si la tara, si la Paris, si, in clipa de fata, si pe inima, bogatia si increderea domnului de Corville, consilier de stat, om cu mare trecere si urmand a fi chemat la Ministerul. Fara indoiala ca drumul a fost spinos acest fel de domnisoare isi deschid calea plecand de la ucenicia cea mai rusinoasa si grea, iar aceea care azi este in patul unui print, mai pastreaza poate urmele injositoare ale cruzimii libertinilor depravati in mainile carora au aruncat-o tineretea si lipsa de experienta a inceputului. Parasind pensionul, Juliette se duse drept la femeia de care stia de la prietena ei din vecini, aceea care o luase pe calea pierzaniei, si careia nu-i uitase adresa. Indrazneata, se infatisa la ea cu bocceluta sub brat, cu rochita stramba, cu cel mai dragut chip din lume si destul de stangace inca. Ii spune femeii povestea ei si se ruga de ea s-o indrume, dupa cum facuse, cu cativa ani in urma, cu fosta ei prietena.

— Cati ani ai, copila? o intreaba doamna Du Buisson.

— Cincisprezece ani peste cateva zile, Doamna.

— Si nimeni, niciodata.

— Ah, nu, Doamna, jur.

— Mda, dar vezi ca uneori, la pension, vreun profesor, vreo calugarita, vreo prietena. Mie imi trebuie dovezi sigure.

— La voia dumneavoastra sa le capatati, Doamna.

Si cumatra De Buisson, dupa ce a cercetat ea insasi, impopotonata cu o pereche de ochelari, cum stau lucrurile, ii spuse Juliettei:

— Ei bine, copila mea, n-ai decat sa ramai la mine. Cu multa supusenie la sfaturile pe care ti le dau, cu multa bunavointa fata de obiceiurile mele, curatenie, chiverniseala, cinste fata de mine, buna purtare fata de celelalte fete si siretenie fata de barbati, te-as putea lasa, peste cativa ani, sa te retragi intr-o camera separata, cu comoda, oglinda, servitoare si apoi, meseria deprinsa la mine iti va ingadui sa capeti restul.

Cumatra Du Buisson ii inhata Juliettei bocceluta, o intreba daca are vreun ban si, cum ea ii marturisise cam prea cinstit ca are vreo suta de scuzi, scumpa matusica pune mana pe ei, promitandu-i tinerei eleve ca avea sa depuna acest mic capital in folosul ei, intrucat o fata tanara nu trebuie sa aiba bani, care sunt o cale spre pacat si intr-un veac atat de corupt. O fata cuminte si de familie buna va avea grija sa ocoleasca tot ce o poate face sa cada in vreo ispita. Dupa ce o asa predica lua sfarsit, noua venita fu prezentata tovaraselor sale, i se facu loc in casa, si, chiar de a doua zi, i se scoase fecioria la vanzare. Timp de patru luni, aceeasi marfa a fost vanduta, pe rand, la 80 de amatori, care au platit-o de noua fiecare si doar la capatul acestui aspru noviciat, Juliette se vazu recunoscuta ca sora intru ascultare. De acum inainte a fost privita cu adevarat ca o fata de-a casei si a avut partea ei din libidinoasele istoveli. Alt noviciat; daca, insa, in primul, Juliette slujise natura, fie si cu ceva rataciri, in cel de al doilea i-a uitat cu totul legile: rafinamente criminale, placeri rusinoase, desfranari tainuite si josnice, gusturi jignitoare si ciudate, fantezii umilitoare, toate acestea venind din dorinta de a ajunge la placere fara a-si primejdui sanatatea, cat si dintr-o daunatoare satietate care, vestejind inchipuirea, n-o mai lasa sa infloreasca decat prin exagerari si nici sa se potoleasca decat prin decadere.

Juliette isi perverti cu totul moravurile la aceasta a doua scoala, caci, vazand cum triumfa viciul, isi strica si sufletul si-a dat seama ca, atata vreme cat fusese destinata raului, cel putin sa-l faca pe picior mare si sa nu mai mucezeasca in starea aceea josnica care nu-i aducea un profit pe masura pacatelor la care o silea, ba o mai si umilea. Fiind pe placul unui batran senior foarte destrabalat, care, la inceput, n-o chema decat pentru o aventura de un sfert de ceas, se pricepu sa-l faca s-o intretina in lux. Isi facu in fine aparitia la spectacole si plimbari alaturi de celebritatile ordinului Cyterei, fu vazuta, pomenita, invidiata si hotomanca se descurca atat de bine, incat in patru ani duse la ruina trei barbati, dintre care cel mai sarac avea o renta de 100.000 de scuzi. Asta ii fu de ajuns pentru a-si asigura reputatia orbirea barbatilor din veacul nostru este asa de mare, incat, de indata ce o asemenea nenorocita si-a dovedit necinstea, ei poftesc tot mai mult sa-i fie trecuti pe lista, marea josnicie si coruptie parand a hotari puterea sentimentelor pe care indraznesc sa i le arate.

Juliette implinise tocmai 20 de ani cand un anume conte Lorsange, gentilom din Anjou, de vreo 40 de ani, se indragosti atat de tare de ea, incat hotari sa-i dea numele, nefiind destul de bogat pentru a o intretine. Trecu pe numele ei o renta de 12.000 de livre, ii dadu o polita pentru restul averii, polita care-si ridica valoarea de 8 ori daca s-ar fi intamplat sa moara inaintea ei, ii dadu o casa, servitori, un lacheu in livrea si, desigur, trecerea in ochii lumii cu care izbuti, in cativa ani, sa-si faca uitat trecutul. Dupa asta, pacatoasa de Juliette, aruncand la gunoi sentimentele cinstite ale familiei sale si educatia aleasa, pervertita fiind de carti si sfaturi rele, grabita sa profite de una singura, sa aiba un nume, dar nici un fel de obligatii, avu indrazneala vinovata sa se gandeasca a-i scurta zilele sotului ei. Gand pe care, din nefericire, l-a urzit si infaptuit in destula taina pentru a scapa de urmarire si pentru a inmormanta, odata cu sotul ce-i statea in cale, orice urma a dezgustatoarei sale crime.

Redevenind libera si contesa, Doamna De Lorsange si-a luat de la capat vechile obiceiuri, dar, crezand despre sine ca acum este cineva in lume, a facut-o cu mai multa masura. Nu mai era o femeie intretinuta, ci o vaduva bogata, dand mese placute, la care erau incantati sa fie poftiti si targovetii si nobilii si care, totusi, se vindea pe 200 de ludovici si se daruia pentru 500 pe luna. Pana la 26de ani mai facu inca vestite cuceriri, duse la ruinatrei ambasadori, patru perceptori, doi episcopi si trei cavaleri din garda regelui. Cum nu se prea intampla ca cineva sa se opreasca dupa prima crima, mai ales ca totul s-a terminat cu bine, Juliette, nenorocita si pacatoasa de Juliette, s-a mai incarcat cu alte doua crime asemanatoare, una pentru jefuirea unui amant, de la care capatase o mare suma de bani fara stiinta cuiva din familia lui, cealalta, pentru a pune mana mai iute pe o mostenire de 100.000 de franci trecuta in testamentul unuia dintre admiratori pe numele altcuiva, ce urma sa i-o dea contra unei mici recompense. La aceste fapte cumplite, Doamna de Lorsange mai adauga si doua-trei infanticide, frica sa nu-si strice silueta, dorinta de a ascunde o intriga, totul o hotarase sa avorteze de mai multe ori si noile crime nedescoperite, ca si celelalte, nu o impiedecasera pe aceasta fiinta abila si ambitioasa sa gaseasca zi dupa zi noi victime si sa-si, sporeasca cu fiecare clipa averea, inmultindu-si pacatele. Din nefericire, e prea de tot adevarat ca propasirea insoteste viciul si ca in inima hotiilor si coruptiei celei mai diabolice, tot ceea ce oamenii numesc fericire le poate auri firul vietii, dar acest crud adevar de neinlaturat nu trebuie sa ne sperie si nici cel pe care-l vom da spre pilda de indata, anume al nenorocirii care, din contra, urmareste peste tot virtutea, nu trebuie sa tortureze sufletul oamenilor cinstiti. Aceasta propasire a crimei nu este decat parelnica in afara de providenta care pedepseste necrutator asemenea reusite, cel vinovat hraneste la san un vierme ce-l roade fara incetare, impiedecandu-l sa se bucure de inselatoarea fericire din jur si nelasandu-i in locul ei decat amintirea sfasietoare a pacatelor cu care si-a cumparat-o. Cat despre nefericirea care chinuie virtutea, ghinionistul oropsit de soarta isi afla mangaierea in sinea lui si tainicele bucurii pe care i le aduce cinstea il despagubesc pe data de nedreptatea oamenilor.

Cam asa se prezentau afacerile Doamnei de Lorsange pe cand Domnul de Corville, in varsta de 50 de ani si bucurandu-se de onorurile pe care le-am aratat mai sus, hotari sa se daruiasca cu totul acestei femei si sa o lege de el pentru totdeauna. Fie prin grija si priceperea lui, fie prin intelepciunea Doamnei de Lorsange, planul iiizbutise si se implineau de acum patru ani de cand traia cu ea ca si cu o sotie legitima. Tot atunci, o mosie superba pe care i-o daruise de curand pe langa Montargis le oferi prilejul amandorura sa-si petreaca acolo cateva luni de vara. Intr-o seara de iunie, ispititi de timpul frumos sa faca o plimbare la oras si simtindu-se prea obositi pentru a se intoarce pe jos, intrasera in hanul la care trage diligenta de Lyon, cu gand sa trimita un om calare sa le aduca trasura de la castel. Se odihneau asadar intr-o incapere joasa si racoroasa, ale carei geamuri dadeau in curte, pe cand diligenta de care am pomenit isi facu aparitia. A privi la calatori este o distractie fireasca si nu se afla nimeni sa nu-si fi umplut o clipa de odihna in acest fel daca s-a ivit ocazia. Doamna de Lorsange se ridica, urmata de amantul sau si vazura amandoi intrand in han o intreaga adunatura de calatori parea ca nu mai ramasese nimeni inauntru, dar, pana la urma, un gardian cobori din partea zabrelita si prinse in brate, de la unul din tovarasii sai ingramadit in acelasi loc, o tanara de vreo 26-27 de ani, purtand o mantila veche din indian si legata ca o criminala de rand. La strigatul de spaima si surpriza ce-i scapa Doamnei de Lorsange, tanara se intoarse si dezvalui niste trasaturi atat de blande si delicate, o talie atat de subtire si svelta, incat Domnul de Corville si amanta sa se interesara de indata de soarta acestei nefericite. Domnul de Corville se apropie si il intreba pe unul din gardieni ce facuse amarata aceea.

— Pe cinstea mea, Domnule, raspunse gardianul, este invinuita de trei-patru crime grave, anume de furt, ucidere si incendiu, dar va marturisesc ca nici mie, nici tovarasului meu nu ne-a fost vreodata mai greu sa insotim un criminal; este fiinta cea mai blanda si care pare cea mai cinstita.

— Ah, ah, spuse Domnul de Corville, s-ar putea sa fie vreuna din greselile obisnuite ale tribunalelor de provincie! Si unde anume s-a faptuit crima?

— Intr-un han, la trei leghe de Lyon cei de la Lyon au judecat-o, acum merge la Paris pentru intarirea sentintei, iar pentru executie, se va intoarce tot la Lyon.

Doamna de Lorsange, care se apropiase si asculta povestirea, ii sopti Domnului de Corville ca ar dori sa afle din gura acestei fete povestea nefericirilor sale, Domnul de Corville, care avea si el acelasi gand, il impartasi, dupa ce le spuse cine este, paznicilor fetei. Cum ei nu se impotrivira, luara hotararea sa petreaca noaptea la Montargis. Inchiriara un apartament luxos si, langa el, unul pentru gardieni; Domnul de Corville isi lua raspunderea prizonierei o dezlegara, o trecura in apartamentul Domnului de Corville si al Doamnei de Lorsange, iar gardienii luara cina si se culcara repede. Indata dupa ce-i dadusera sa manance acelei nefericite, Doamna de Lorsange ne mai gasindu-si linistea din cauza ei, si spunandu-si de buna seama:

— Aceasta fiinta nenorocita, nevinovata poate, este privita ca o criminala, in timp ce in jurul meu, care sunt fara indoiala mai criminala ca ea, totul propaseste.

Doamna de Lorsange, spuneam, vazand-o pe tanara ceva mai refacuta si mai mangaiata de mila ce-i aratau si de grija ce pareau sa i-o duca, o puse sa le povesteasca prin ce intamplare se afla intr-o asemenea grea cumpana, in ciuda infatisarii sale atat de cinstite si cuminti.

— Povestea vietii mele, Doamna, spuse aceasta frumoasa nefericita adresandu-se contesei, ofera pilda cea mai graitoare despre nenorocirile virtutii. Ar insemna, insa, sa acuz providenta; sa ma plang de ea, ar fi un fel de crima si n-as indrazni-o.

Lacrimi nenumarate cursera atunci din ochii bietei fete si dupa ce le lasa o clipa sa se ostoiasca, isi incepu istorisirea in felul urmator:

— Imi veti ingadui, Doamna, sa-mi ascund numele si originea; nu sunt dintr-un neam mare, dar ai mei au fost oameni cinstiti si eu nu fusesem sortita umilintelor din care au izvorat cea mai mare parte a necazurilor mele. Mi-am pierdut parintii inca de tanara am crezut, cu mica avere pe care mi-o lasasera, ca pot nadajdui la un locsor cinstit, dar, respingand mereu ocupatiile necinstite, am risipit fara sa-mi dau seama putinul ce-mi revenise. Cu cat saraceam mai mult, cu atat eram mai batjocorita cu cat aveam mai multa nevoie de ajutor, cu atat mai putin nadajduiam sa-l capat sau cu atat mai mult mi se propunea ceva nedemn si de ocara. Din toate patimirile prin care am trecut in aceasta jalnica situatie, din toate vorbele urate ce mi s-au spus, n-am sa va povestesc decat ce mi s-a intamplat la Domnul Dubourg, unul din cei mai bogati oameni de finante din capitala. Fusesem indreptata spre el ca la un om al carui renume si bogatie puteau cu siguranta sa-mi indulceasca viata, dar cei care-mi dadusera acest sfat, fie voiau sa ma pacaleasca, fie nu-i cunosteau sufletul aprig si moravurile depravate. Dupa ce am asteptat doua ore in antecamera, am fost, in fine, primita. Domnul Dubourg, in varsta de vreo 45 de ani, tocmai se ridicase din pat, purtand un halat desfacut, care cu greu il acoperea; se pregatea sa-si aranjeze parul, dar isi indeparta valetul si ma intreba ce doresc.

— Oh, Domnule, ii spusei, sunt o biata orfana care n-a ajuns inca la 14 ani si care stie de pe acum toate fetele nenorocirii. Ii povestii pe indelete ghinioanele mele, cat de greu imi era sa-mi aflu un adapost si necazul de a-mi fi pierdut putina avere tot cautandu-l, refuzurile intampinate, chiar si silinta pe care trebuia sa mi-o dau pentru a-mi gasi de lucru, fie la pravalie, fie acasa, cu speranta ca imi voi usura traiul. Dupa ce m-a ascultat destul de atent, Domnul Dubourg m-a intrebat daca ramasesem cinstita. „Domnule, ii spusei, n-as fi nici asa saraca, nici asa stramtorata daca as fi vrut sa nu mai fiu.

— Copila mea, imi raspunse el, si pe ce baza pretinzi ca acei bogati sa te ajute, cand nu le esti de nici un folos?

— Sa fiu de folos, Domnule, nici nu cer altceva.

— Folosul de la o copila ca tine nu este mare lucru intr-o casa, nu la asta m-am gandit, nu ai nici varsta, nici puterea sa fii angajata cum ceri, dar ai putea, cu mai putina indaratnicie caraghioasa, sa nadajduiesti la o soarta buna la oricare din acesti libertini. Asta este singurul lucru spre care trebuie sa te indrepti aceasta virtute cu care te tot lauzi nu-ti serveste la nimic pe lume te vei fali degeaba cu ea, nu-ti va aduce nici un pahar cu apa. Oamenii ca noi, daca tot dau de pomana, adica unul din lucrurile de care sa ne ocupam cel mai putin, si care ne displac cel mai mult, vor sa fie rasplatiti pentru banii pe care-i scot din buzunar. Si ce altceva poate da o fetita ca tine pentru a-si plati sprijinul, daca nu supunerea cea mai intreaga la tot ce vrei sa-i ceri?

— Oh, Domnule, nu mai exista deci binefacere, nici ganduri cinstite in inima oamenilor?

— Prea putin, copilo, prea putin, ne-a trecut aceasta manie de a-i indatora pe altii pe gratis; orgoliul poateca era magulit o clipa, dar, cum nu se afla nimic mai inchipuit si mai lesne risipit ca bucuriile lui, am dorit altele, mai adevarate, si am simtit ca, de-o pilda, cu o fetita ca tine este mult mai bine sa obtii ca plata pentru arvuna data toate placerile libertinajului decat sa te impaunezi ca i-ai dat de pomana. Renumele de om liberal, credincios, generos, nu face pentru mine nici cat cea mai neinsemnata dintre placerile pe care mi le poti darui si fiind, asupra acestui fapt, in buna intelegere cu aproape toti cei de varsta mea si cu aceleasi porniri, vei pricepe ca nu pot sa te ajut decat in schimbul supunerii la tot ce-mi va place sa-ti cer.

— Ce cruzime, Domnule, ce cruzime! Nu credeti ca cerul va va pedepsi?

— Afla, prostuto, ca cerul este lucrul care ne priveste cel mai putin pe lume; daca ii place sau nu ceea ce facem pe pamant, asta nu ne sperie catusi de putin. Prea lamuriti despre asa ceva, dar care nu este, in fapte, decat lantul oamenilor, ii dam zi de zi peste nas fara sa ne infioram, iar patimile noastre nu au farmec deplin decat daca ii batjocoresc planurile sau cel putin ceea ce predica prostii despre asa ceva, dar care nu este, in fapte, decat lantul inchipuit cu care ipocritii au vrut sa-i pacaleasca pe cei puternici.

— Vai, Domnule, dupa asemenea precepte, nefericitii trebuie sa piara.

— Ce conteaza? Franta are mai multe slugi decat ii trebuie; guvernul, care judeca lucrurile in mare, se preocupa prea putin de fiecare in parte, atata timp cat masinaria lucreaza.

— Dar credeti ca niste copii si-ar putea respecta tatal daca acesta ii chinuie?

— Intrucat il priveste pe un tata care are copii prea multi dragostea celor ce nu-i sunt de folos?

— Poate ca ar fi fost asadar mai bine sa fim sugrumati la nastere?

— Oarecum, dar sa lasam de-o parte acest fel de politica din care cred ca tu nu intelegi prea mare lucru. De ce sa te plangi de o soarta pe care tu singura o poti pune in frau?

— Cu ce pret, cerule sfant!

— Cu cel al unei inchipuiri, al unui lucru pe care doar trufia ta pune pret. Dar hai sa parasim si ideea asta si sa nu ne oprim decat la ceea ce ne priveste pe noi. Tu, nu-i asa, faci un caz grozav de aceasta inchipuire, in timp ce eu nu, si, de aceea, a ta sa fie indatoririle pe care ti le voi orandui si pentru care vei primi o plata cinstita, darnu prea mare, vor fi de cu totul alt fel. Vei sta pe langa menajera mea, o vei sluji si, in fiecare dimineata, in fata mea, cand ea, cand valetul, te vor supune la.

— Oh, Doamna, cum as putea sa repet acea propunere dezgustatoare? Prea injosita de a fi auzit pe cineva ca mi-o face, ametind, ca sa spun asa, chiar in clipa cand aceste cuvinte erau rostite, prea rusinata ca sa le repet, bunatatea voastra le va inlocui ea singura. Tiranul imi hotarase hahamii si eu trebuie sa fiu victima.

— Asta-i tot ce pot face pentru tine, copila mea, urma acest om de nimic, ridicandu-se cu nerusinare si, chiar asa, nu-ti promit pentru aceasta ceremonie foarte lunga si dificila decat doi ani de intretinere. Ai acum 14 ani la 16, vei fi libera sa-ti incerci norocul in alta parte. Si pana atunci, vei primi imbracaminte, hrana si un ludovic pe luna. Este destul de cinstit, cea careia ii vei lua locul nu primea atat drept este ca nu avea chiar neatinsa, asa ca tine, aceasta virtute de care faci atata caz si pe care ti-o pretuiesc, dupa cum vezi, cu aproape cincizeci de scuzi pe an. Gandeste-te bine, cugeta mai ales la halul de mizerie in care te culeg, da-ti seama ca, in tara nenorocita in care te afli, cei saraci trebuie sa patimeasca pentru a avea ce manca. Vei patimi la fel, recunosc, dar vei castiga mai mult decat cea mai mare parte dintre ei. Propunerile josnice ii aprinsesera acestui monstru patimile, ma apuca cu forta de gulerul rochiei, spunand ca, de prima data, avea sa-mi arate chiar el despre ce este vorba, dar nenorocirea imi dadu si curaj si putere, reusii sa scap si, fugind catre usa, ii spusei, pe cand ieseam: „Om ingrozitor, fie ca cerul pe care-l pangaresti cu atata cruzime sa te pedepseasca intr-o zi asa cum meriti pentru salbaticia ta cumplita! Nu esti vrednic nici de bogatia pe care o folosesti atat de josnic, si nici macar de aerul pe care il respiri intr-o lume pe care o intinzi cu pornirile tale animalice.

Pe cand ma intorceam amarata acasa, cufundata in acele ganduri triste si intunecate pe care cruzimea si coruptia oamenilor le starnesc intotdeauna, o raza de izbavire paru sa-mi straluceasca o clipa in fata ochilor. Femeia la care locuiam si care-mi stia amaraciunea, imi spuse ca mi-a gasit in sfarsit o casa in care as fi bucurosprimita numai sa ma port cum trebuie.

— Oh, cerule, Doamna, spusei strangand-o in brate de bucurie, iata conditia pe care as pune-o si eu, vezi dara ca o primesc din tot sufletul.

Omul pe care trebuia sa-l slujesc era un camatar batran, despre care lumea spunea ca s-a imbogatit nu doar prin amanet, ci si furand fara rusine ori de cate ori i s-a parut ca o poate face in liniste. Locuia pe strada Quincampois, la primul cat, impreuna cu o amanta batrana, pe care o numea sotia lui si care era, pe putin, la fel de rea ca el.

— Sophie imi spuse avarul ah, Sophie era numele pe care il luasem ca sa-l ascund pe cel adevarat. Prima insusire pe care trebuie s-o ai in casa mea este cinstea. Daca vreodata dosesti macar a zecea parte dintr-un dinar, te spanzur, insa, asculta bine Sophie, te spanzur pana mori. Daca sotia mea si cu mine ne bucuram de oarecari inlesniri la batranete, ele sunt rodul muncii noastre grele si al marii noastre modestii. Mananci mult, copila mea?

— Cateva uncii de paine pe zi, domnule, ii spusei, apa si putina supa daca sunt destul de norocoasa s-o am.

— Supa, vai de mine, supa. Asculta, scumpo, facu zgarcitul batran catre nevasta-sa, infioara-te de raspandirea luxului! Isi cauta un rost de un an de zile, moare de foame de un an de zile si vrea sa manance supa! De abia reusim noi sa facem asa ceva, duminica, noi, care de 40 de ani muncim ca niste ocnasi! Vei capata trei uncii de paine pe zi, fato, o jumatate de sticla de apa de rau, o rochie veche de a sotiei mele, odata la 18 luni, ca sa-ti faci din ea fuste si trei scuzi ca plata la sfarsitul fiecarui an daca suntem multumiti de serviciile tale, daca esti la fel de econoama ca si noi si daca izbutesti sa infrumusetezi cumva casa prin ordine si buna randuiala. Treaba nu ai prea multa, esti singura, trebuie doar sa treci si sa cureti de trei ori pe saptamana acest apartament de sase camere, sa faci patul pentru sotia mea si pentru mine, sa raspunzi la usa, sa-mi pudrezi peruca, sa-i aranjezi parul sotiei mele, sa ai grija de caine, de pisica si de papagal, sa pazesti la bucatarie, sa lustruiesti vasele, fie ca au fost folosite fie ca nu, sa o ajuti pe sotia mea la gatit si restul zilei sa repari lenjeria, ciorapii, bonetele si alte lucrusoare din casa. Vezi bine, Sophie, ca asta-i aproape nimic. Iti va ramane o multime de timp pentru tine, vei putea sa-l folosesti dupa voia ta si, de asemenea, sa-ti cosi lenjeria si hainele de care vei avea nevoie. E usor de inchipuit, Doamna, ca trebuia sa fie cineva in halul de mizerie in care eram eu pentru a primi asa o slujba; nu numai ca era mult mai mult de munca decat ingaduiau varsta si puterile mele, dar cum as fi putut trai cu ceea ce mi se dadea? Ma abtinui, cu toate acestea, de a face mofturi si iata-ma instalata chiar in aceeasi seara.

Daca situatia nemiloasa in care ma aflu ne-ar ingadui, Doamna, sa-mi treaca prin cap sa va fac sa radeti, pe cata vreme eu trebuie sa va inmoi sufletul fata de mine, indraznesc sa cred ca v-as inveseli istorisindu-va toate fatetele zgarceniei pe care am vazut-o cu ochii mei in acea casa un necaz atat de cumplit avea insa sa ma ajunga chiar din al doilea an, incat, daca ma gandesc bine, imi vine greu sa va ofer amanunte hazoase inainte de a va dezvalui cealalta fata a lor. Aflati totusi, Doamna, ca in casa aceea nu se aprindea niciodata lumina; apartamentul stapanului si al stapanei avand din intamplare ferestrele in dreptul felinarului din strada, ii scutea de alta cheltuiala si nicicand n-au folosit alta lumina pentru a se aseza in pat. Cat despre lenjerie, nici nu foloseau asa ceva la manecile vestei domnului, ca si la cele de la rochia doamnei, cususera direct pe stofa o pereche de mansete vechi, pe care le spalam in fiecare sambata seara, ca sa poata fi folosite duminica; nu puneau cearsafuri sau servete, ca sa economiseasca spalatoreasa, lucru foarte costisitor intr-o casa, din cate pretindea domnul Du Harpin, onorabilul meu stapan. Vin nu s-a baut niciodata, apa de izvor fiind, dupa cum spunea doamna Du Harpin, bautura naturala de care s-au slujit cei dintai oameni si singura pe care ne-o recomanda natura; de fiecare data cand se taia painea, se punea dedesubt un cosulet pentru a se aduna tot ce cadea, se adaugau fara gres toate firimiturile care se intamplau de la masa si, duminica, acest amestec prajit in putin unt ranced era mancarea de sarbatoare pentru ziua de odihna. Hainele sau mobilele nu trebuiau nicicum sa fie batute, ca sa nu se strice, ci sterse usor, cu un pamatuf din pene; pantofii domnului si ai doamnei aveau blacheuri, iar amandoi sotii pastrau inca cu sfintenie incaltarile din ziua nuntii; odata pe saptamana trebuia sa fac, neabatut, ceva inca si mai ciudat. In apartament era o camaruta destul de mare, ai carei pereti nu erau tapetati; eu trebuia sa razui cu un cutit o cantitate de var de pe pereti, sa o trec apoi printr-o sita fina, iar ceea ce obtineam din aceasta indeletnicire devenea pudra cu care in fiecare dimineata dichiseam peruca domnului si cocul doamnei. Macar de s-ar fi indurat dumnezeu ca aceste mizerii sa fi fost singurele de care se tineau; nimic mai firesc decat sa vrei sa-ti pastrezi bunurile, nefireasca este insa pornirea de a le inmulti cu cele ale altora, ori eu imi dadui de indata seama ca domnul Du Harpin se imbogatea numai in felul acesta. Deasupra noastra locuia un om instarit, care avea niste bijuterii frumoase, bine stiute de stapanul meu, fie doar ca vecin, fie poate pentru ca-i trecusera prin mana. Il auzeam adesea tanjind, impreuna cu nevasta-sa, dupa o anumita caseta de aur, de treizeci-patruzeci de ludovici, care negresit i-ar fi ramas lui daca misitul ar fi fost ceva mai destept; in fine, drept mangaiere de a fi inapoiat cutia, prea cinstitul domn Du Harpin puse la cale sa o fure si eu am fost insarcinata cu aceasta afacere.

Dupa ce imi tinu o lunga cuvantare despre prea putina insemnatate a furtului, ba chiar despre folosul pe care el il aduce societatii, reasezand cumva balanta descumpanita de inegalitatea averilor, domnul Du Harpin imi puse in mana o cheie falsa, incredintandu-ma ca se potriveste la apartamentul vecinului, ca voi gasi cutia intr-un anume scrin neincuiat, ca o voi aduce fara nici o primejdie si, ca pentru o asemenea treaba voi primi timp de doi ani inca un scud la leafa.

— Vai, Domnule, ma minunai eu, se poate oare ca un stapan sa cuteze a-si corupe sluga in felul asta? Ce m-ar impiedica sa intorc impotriva Dumneavoastra armele pe care mi le puneti in mana si, daca ma gandesc bine, ce-ati avea sa-mi imputati cand v-as fura dupa propriile voastre reguli?

Domnul Du Harpin, uluit de raspunsul meu, neindraznind sa mai staruie, dar pastrandu-mi ranchiuna, spuse ca a facut asta numai ca sa ma incerce, bravo mie ca ma impotrivisem ispitirii cu talc, caci daca as fi consimtit, as fi fost spanzurata. Ma multumii cu acest raspuns, insa chiar de atunci imi dadui seama ce nenorociri ma pasteau dupa o asemenea propunere si de gresala ce-o facusem raspunzand asa de clar. Totusi, nu avusesem o a treia cale, trebuia fie sa indeplinesc pacatul de care mi se vorbise, fie sa resping cu hotarare propunerea daca as fi avut ceva mai multa minte, as fi parasit imediat acea casa, dar asa imi fusese sortit, ca fiecare fapta cinstita la care ma impingea firea mea, sa fie platita cu o nenorocire, trebuia asadar sa-mi port ursita fara putinta de scapare.

Domnul Du Harpin lasa sa treaca aproape o luna, cam pana cand se implineau doi ani de cand stateam la el fara sa spuna o vorba, fara sa-mi arate nici cea mai mica suparare pentru ca nu-l ascultasem. Cand, intr-o seara, dupa ce-mi terminasem treaba si ma retrasesem tocmai in camera mea, sa prind cateva ceasuri de somn, auzii deodata usa izbindu-se de perete si-l vazui cu groaza pe Domnul Du Harpin, care conducea pe un comisar si patru soldati din garda catre patul meu.

— Fa-ti datoria, Domnule, spuse el catre omul legii, nenorocita asta mi-a furat un diamant de o mie de scuzi; il vei gasi fie in camera, fie asupra ei, nu incape nici o indoiala.

— Eu, sa fur, Domnule, ii spusei, sarind inspaimantata din pat, eu, Domnule, care stiu mai bine ca Dumneavoastra cat ma dezgusta o asemenea fapta si ca este cu neputinta sa o fi facut?!

Domnul Du Harpin, insa, facand multa galagie, ca sa-mi acopere vorbele, continua sa comande perchezitia si nenorocitul de inel imi fu gasit intr-o saltea cu asemenea dovezi nu mai ramanea nimic de vorbit, fui luata pe loc, legata si condusa cu ocara in inchisoarea tribunalului fara sa fiu lasata sa spun macar un cuvant pentru a ma dezvinovati.

Procesul unei amarate fara bani sau protectie merge repede in Franta. Lumea crede ca virtutea nu suporta saracia, care devine in tribunalele noastre o proba grea contra acuzatului. O prejudecata nedreapta vrea ca o crima sa fie comisa numai de cel ce ar fi putut s-o faca; parerile se schimba dupa starea in care te afli si, de indata ce nu poti dovedi prin titluri sau avere ca esti cinstit, s-a si demonstrat vinovatia.

In zadar ma aparai, in zadar ii dadui cele mai bune dovezi avocatului din oficiu pe care il avui pentru untimp; stapanul ma acuza, diamantul mi se gasise in camera, era limpede ca il furasem. Cand voii sa vorbesc despre caracterul oribil al domnului Du Harpin, sa dovedesc ca nenorocirea intamplata era doar urmarea razbunarii sale si a dorintei de a se debarasa de cineva care, stiindu-i secretul, devenea stapan pe reputatia sa, aceste plangeri fura considerate insulte, mi se spuse ca domnul Du Harpin era cunoscut de 40 de ani ca un om integru si incapabil de o asemenea fapta urata. Ajunsei la clipa in care aveam sa platesc cu viata impotrivirea de a lua parte la o crima, pe cand o intamplare neasteptata, cu toate ca ma elibera, ma duse catre alte necazuri ce ma pandeau inca pe lume.

O femeie de 40 de ani, matusa Dubois pe numele ei, bine cunoscuta pentru tot felul de porcarii, isi astepta si ea pedeapsa cu moartea, macar mai meritata decat mine, de bine ce crimele ei erau dovedite, in timp ce mie nu mi se putuse pune in carca niciuna. Reusisem sa trezesc cumva mila acestei femei si intr-o seara, cu cateva zile inainte de clipa in care si eu si ea trebuia sa ne sfarsim viata, imi spuse sa nu ma culc, ci, fara sa ma arat tulburata, sa raman cu ea cat mai aproape de poarta inchisorii. „Intre miezul noptii si ora unu, urma aceasta norocoasa raufacatoare, va lua foc cladirea, asta e planul meu, chiar daca va arde cineva, n-are importanta, sigur este insa ca noi vom fugi. Trei barbati, prietenii si asociatii mei vor veni dupa noi si iti garantez ca vei fi libera, Mana cerului care abia pedepsise prin mine nevinovatia, s-a pus in slujba crimei prin protectoarea mea: focul s-a intins, parjolul a fost ingrozitor, zece oameni au ars, iar noi am evadat. Am ajuns chiar in aceeasi zi la cocioaba unui braconier din padurea Bondy, si el un fel de hot, foarte bun prieten, dupa cum parea, cu cei din banda noastra.

„Iata-te libera, Sophie draga, facu matusa Dubois, acum poti sa-ti alegi ce fel de viata iti place, dar ti-as da un sfat, renunta la obiceiurile virtuoase, care, asa cum vezi, nu ti-au ajutat niciodata. Daca pe tine o finete nepotrivita te-a adus la esafod, o crima groaznica m-a scos pe mine de acolo. Uita-te si tu la ce ajuta binele si daca face sa te sacrifici pentru asta; esti tanara si draguta, daca vrei, ma ingrijesc eu de soarta ta la Bruxelles; chiar acolo ma duc, in regiunea mea. In doi ani te fac sa ajungi cineva dar, baga de seama, nu te voi calauzi spre avere pe cararile inguste ale virtutii; la varsta ta, daca vrei sa-ti croiesti repede drumul, trebuie sa te ocupi de multe si sa te bagi in tot felul de intrigi. Intelegi. Sophie intelegi tu. Hotaraste-te repede caci trebuie s-o stergem, aici nu suntem in siguranta decat pentru cateva ore.

— Vai, Doamna, facui eu catre binefacatoarea mea, va sunt prea indatorata de a-mi fi salvat viata, insa si disperata ca datorez acest lucru unei crime; puteti fi sigura ca daca eu ar fi trebuit sa iau parte, as fi ales moartea decat sa fac asa ceva. Stiu prea bine ce primejdii ma pasc pentru ca am ales sentimentele cinstite care ne incoltesc intotdeauna in inima dar, oricati spini ar avea virtutea, imi vor fi mai placuti decat luciul calp al belsugului, periculoasa ispita care insoreste pentru o clipa crima. Eu am ganduri pioase care, har Domnului, nu ma vor parasi nicicand si daca providenta imi ingreuneaza drumul, voi fi cu atat mai despagubita pe lumea cealalta; aceasta speranta ma mangaie, imi indulceste chinurile, imi potoleste plansul, ma intareste in fata greutatilor si ma face sa trec prin toate relele pe care va dori sa mi le puna dinainte. Aceasta bucurie mi s-ar stinge in inima de indata ce as intina-o prin crime, iar de frica unor suferinte si mai mari pe lumea asta, mi-as face o idee cumplita despre pedepsele pe care justitia divina le harazeste dincolo celor care o nesocotesc.

„Asta este o gandire fara noima, care te va duce in curand la ospiciu, fetito, zise matusa Dubois incruntandu-se, ai incredere in mine si lasa balta justitia ta divina, pedepsele sau recompensele ce vor veni, astea sunt bune doar ca sa le uiti cand termini cu scoala, sau ca sa mori de foame daca esti prost si le crezi si dupa aceea. Rautatea celor bogati indrituieste siretenia celor saraci, copila. Daca si-ar deschide punga in fata nevoilor noastre si omenia le-ar stapani inima, virtutile si-ar putea afla locul si intr-a noastra, dar atata timp cat nenorocul, rabdarea de a-l suporta, buna credinta si supusenia noastra nu vorsluji decat sa ne ingreuneze lanturile, crimele noastre vor fi puse in seama lor si am fi chiar prosti sa nu le facem, pentru a mai usura jugul cu care ei ne impovareaza. Natura, Sophie, ne-a facut sa ne nastem cu totii la fel, daca sortii ii place sa strice cea dintai alcatuire a legilor lumii, noi n-avem decat sa-i indreptam toanele si, prin priceperea noastra, sa dejucam uneltirile celor mai tari. Chiar imi place sa-i aud si sa-i vad pe toti acesti bogatani, judecatori, magistrati cum ne mai predica virtutea; e si greu sa te abtii de la hotie cand ai intreit decat iti trebuie ca sa traiesti sau sa nu te gandesti niciodata la crima cand nu esti inconjurat decat de maguliri si de slugi plecate; de fapt, este nespus de greu sa ramai modest si simplu cand te imbata voluptatea si esti inconjurat de mancarurile cele mai gustoase, le este si mai greu sa fie cinstiti de bine ce n-au nici un interes sa minta. Dar noi, Sophie, noi, pe care aceasta providenta barbara din care ai nebunia sa-ti faci un idol, ne-a blestemat sa ne taram pe pamant ca sarpele in iarba, noi care suntem priviti doar cu dispret pentru ca suntem saraci, care suntem umiliti pentru ca suntem slabi, noi care, la urma urmelor, nu aflam pe fata pamantului decat fiere si spini, vrei sa fugim de crima cand doar mana ei ne deschide usile vietii, ne asaza si ne pastreaza in ea sau macar ne ajuta sa n-o pierdem vrei ca, supusi si umiliti pe vecie, pe cata vreme aceasta clasa care ne stapaneste isi pastreaza toate darurile sortii, sa nu avem, ca bun al nostru decat amarul, suferinta si durerea, decat nevoile si lacrimile, decat ofilirea si streangul! A, nu Sophie, nu, sau aceasta providenta careia i te inchini nu este facuta decat pentru batjocura noastra, sau altele ii sunt planurile. Invata s-o cunosti mai bine, Sophie, cunoaste-o mai bine si baga-ti in cap ca, de bine ce ne pune intr-o stare in care raul ne este trebuincios si ne lasa totodata drum deschis sa-l facem, inseamna ca acest rau ii slujeste legile ca si binele si ca ea castiga la fel si de la unul si de la celalalt. Daca starea in care ne aduce pe lume este una pentru toti, cel care o strica nu este mai vinovat decat cel ce cauta sa o dreaga, amandoi lucreaza dupa niste porunci primite de sus, amandoi trebuie sa le urmeze, sa se lege la ochi si sa profite.

Ei bine, marturisesc ca, daca am fost vreodata zguduita, atunci a fost, prin ispitirea acestei femei destepte, dar o voce mai puternica decat ea farama in inima mea asemenea cugetari; o ascultai si ii spusei pentru ultima oara ca eram hotarata sa nu ma las niciodata ispitita. „Ei bine, zise matusa Dubois, fa ce vrei, te las in voia soartei tale nenorocite, dar daca vreodata ajungi la spanzuratoare, ceea ce nu se poate inlatura datorita soartei care distruge fara preget virtutea si salveaza viciul, aminteste-ti cel putin sa nu pomenesti de noi.

In timp ce ne sfatuiam astfel, cei trei tovarasi ai cumetrei Dubois stateau la baut cu braconierul, si, intrucat vinul are de obicei darul sa-l faca pe raufacator sa-si uite pacatele si sa-l indemne cel mai adesea sa o ia de la capat, chiar pe marginea gropii din care s-a inaltat, nenorocitilor le veni in cap, de cum ma vazura hotarata sa ies din mainile lor, sa se distreze pe seama mea. Si obiceiurile si purtarea lor, si locul intunecos in care ne aflam, ca si figuranta in care se stiau, betia, varsta, nevinovatia si silueta mea, toate acestea le dadura curaj. Se ridicara de la masa, se sfatuira cu cumatra Dubois, pregatiri a caror taina ma facea sa tremur de groaza, si in fine, rezultatul fu ca trebuia sa ma hotarasc ca, inainte de plecare, sa trec prin mainile celor patru, fie de bunavoie, fie cu sila; daca o faceam de bunavoie, aveau sa-mi dea fiecare cate un scud ca sa ma duc unde oi vrea, de bine ce nu voiam sa merg cu ei; daca trebuiau sa-si foloseasca puterea pentru a ma supune, lucrul avea sa se intample oricum, numai ca, pentru a pastra secretul, ultimul din cei patru care avea sa-si bata joc de mine urma sa-mi implante un cutit in piept, ca sa fiu apoi ingropata la radacina unui copac. Va inchipuiti, doamna, cum mi-a aparut aceasta propunere dezgustatoare; cazui la picioarele cumetrei Dubois, o conjurai sa ma scape inca odata, dar stricata nu facu altceva decat sa rada de un lucru care pentru mine era inspaimantator, iar ei nu-i parea decat o nimica toata.

„Ei, fir-ar sa fie, facu ea, iata-te si nenorocita, acum ca trebuie sa slujesti patru vlajgani asa bine facuti! Fetito, sunt zece mii de femei la Paris care ar da bani buni sa fie in locul tau. Asculta, adauga ea totusi dupa oclipa de gandire, am destula trecere la indivizii astia pentru a-ti obtine iertarea daca vei fi demna de ea.

— Vai doamna, ce am de facut? zise-i eu cu lacrimi in ochi, sunt gata, porunciti-mi!

— Sa ne urmezi, sa te infratesti cu noi si sa faci aceleasi fapte fara cea mai mica sila; cu pretul asta, raspund eu de ce urmeaza.

Nu-mi luai ingaduinta sa mai cumpanesc; primind, ma pandeau noi primejdii, stiu, dar ele erau mai departate, puteam sa le ocolesc, in timp ce nimic nu ma putea scapa de cei care se repezeau la mine.

— Voi merge oriunde doamna, ii spusei cumetrei Dubois, voi merge oriunde, va jur, salvati-ma de furia oamenilor astia si nu va voi parasi niciodata.

— Copii, facu cumatra Dubois catre cei patru banditi, fata asta face parte din banda, o primesc eu si tot eu am grija de ea. Va opresc sa va legati de ea, sa n-o scarbim de meserie chiar din prima zi; vedeti ce folositoare ne poate fi cu varsta si infatisarea ei, sa ne slujim de ea pentru scopurile noastre, nu s-o distrugem pentru o placere.

Dar patimile au asa o putere asupra barbatilor, ca nici un glas nu-i putea stapani. Cei cu care trebuia sa am de-a face nu erau in stare sa auda nimic; protapiti toti patru in fata mea, in starea cea mai putin potrivita pentru ca sa ma pot mandri cu farmecul meu, ii raspunsera intr-un glas matusii Dubois ca si de i-ar fi pandit esafodul, tot trebuia sa le cad prada.

— A mea intai, zise unul, apucandu-ma de mijloc.

— Si pe ce baza trebuie sa incepi tocmai tu? spuse al doilea, impingandu-si tovarasul si smulgandu-ma din mainile lui.

— Nu se va intampla decat dupa mine, fir-ar sa fie, facu al treilea.

Cearta infierbantandu-se, cei patru care se infruntau se apucara de cap, se rostogolira la pamant, se palmuira, se incaierara, iar eu, prea fericita sa-i vad intr-o stare care imi dadea timp sa fug, in vreme ce cumatra Dubois incerca sa-i desparta, o luai la goana, ajunsei in padure si intr-o clipa pierdui casa din ochi.

— Fiinta atotputernica, spusei cazand in genunchi, de indata ce ma crezui in siguranta, fiinta suprema, adevaratul meu ocrotitor si calauzitor, milostiveste-te de nenorocirea mea; imi vezi slabiciunea si nevinovatia, vezi cu ce incredere iti inchin intreaga mea nadejde. Indura-te si scapa-ma de primejdiile ce ma pasc sau, cel putin,cheama-ma de indata la tine printr-o moarte mai putin injositoare decat cea de care am fugit.

Rugaciunea e cea mai blanda consolare a celui nenorocit; atunci cand se roaga, devine mai puternic. Ma ridicai mai intarita, si, cum incepea sa se intunece, ma ascunsei intr-un luminis pentru a-mi petrece noaptea cu mai putine primejdii; siguranta in care ma credeam, halul de suparare in care eram, putina inseninare de care avusesem parte, totul facu sa trec noaptea cu bine si soarele era de acum sus pe cer, cand lumina ma facu sa deschid ochii. Pentru nefericiti, clipa trezirii e cea mai grea; odihna simturilor, linistirea gandurilor, uitarea de o clipa a necazurilor, totul ii intoarce cu si mai multa putere ladurere, totul ii face sa le suporte si mai greu. Ei bine, imi apusei, este adevarat deci ca exista fiinte umane pe care natura le harazeste sa urmeze acelasi drum ca fiarele salbatice! Ascunsa in barlog, fugind de oameni ca si ele, cu ce s-ar mai deosebi acum de mine? Merita oare sa te nasti pentru asa o soarta amarata? Lacrimile imi curgeau din plin pe cand nutream asa ganduri triste. De-abia terminasem cu ele, cand auzii zgomot in jurul meu; crezui o clipa ca era vreun animal, dar treptat deslusii vocile a doi barbati.

— Vino, prietene, vino, spuse unul din ei, aici ne vom simti de minune. Cel putin, cruda si nesuferita prezenta a maica-mii nu ma va impiedica sa gust o clipa, langa tine, din placerile la care tin atat de mult. Se apropiara si se asezara chiar langa mine, incat nici un cuvant. nici un gest nu putu sa-mi scape si vazui. Cerule sfant! Doamna, spuse Sophie oprindu-si povestirea, cum a putut soarta sa ma puna doar in imprejurari atat de incurcate incat rusinii ii este tot atat de greu si sa le asculte si sa le infatiseze? Acea crima oribila care pangareste deopotriva si natura si legile, acest pacat inspaimantator asupra caruia mana Domnului s-a abatut de atatea ori, intr-un cuvant, aceasta ocara atat de necunoscuta mie incat abia mi-o inchipuiam, o vazui implinita sub ochii mei, cu toate fineturile ei murdare, cu toate clipele groaznice pe care poate sa i le adauge depravarea cea mai desavarsita. Unul din cei doi barbati, cel care statea deasupra celuilalt, era in varsta de 24 de ani, purta o pelerina verde si arata destul debine imbracat pentru a lasa sa se vada ca este de neam bun; celalalt parea un tanar servitor din casa, de 17-18 ani, cu infatisare foarte placuta. Lucrul acesta fu pe cat de lung, pe atat de suparator, iar timpul imi paru inca mai nesuferit fiindca nu indrazneam sa ma misc de frica sa nu fiu zarita.

In fine, criminalii actori, indestulati fara indoiala, se ridicara, pentru a o apuca pe drumul ce avea sa-i duca acasa, dar stapanul se apropie de tufisul in care ma ascundeam pentru a-si linisti o nevoie. Boneta mea inalta ma trada caci, zarind-o, striga inspre tanarul sau Adonis:

— Iasmin, suntem descoperiti, scumpule. o fata, o profana, ne-a vazut taina. Vino incoace, sa scoatem nerusinata de aici si sa aflam ce cauta.

Nu-i mai silii sa ma ajute sa ies din ascunzis il parasii de indata si le cazu la picioare:

— Oh domnilor, ii implorai intinzand bratele spre ei, indurati-va de o nefericita a carei soarta este mult mai de plans decat credeti! Putine necazuri s-ar putea asemui cu ale mele, starea in care m-ati gasit sa nu va faca sa ma banuiti intr-un fel; este mai curand urmarea mizeriei decat a vinovatiei mele; mai bine decat sa sporiti numarul relelor care ma coplesesc, binevoiti din contra a-l imputina, ajutandu-ma sa scap de necazul ce ma urmareste!

Domnul de Bressac, acesta era numele tanarului in mainile caruia cazusem, avand sufletul plin de stricaciune, nu mai putea sa aiba si o inima prea miloasa. Din nefericire se vede prea adesea cum dezmatul simturilor stinge cu totul mila din om, de unde decurge, de obicei ca el se inraieste. Fie ca cea mai mare parte a simturilor sale are nevoie de o amortire a sufletului, fie ca zguduirea puternica pe care o suporta toti nervii scade puterea de actiune, oricum, un destrabalat inrait este arareori un om milos. Dar, la aceasta cruzime fireasca la felul de oameni al caror caracter il descriu acum, domnul de Bressac mai adauga si un dispret atat de vadit pentru sexul nostru, o ura asa de inradacinata fata de tot ce-i numai al nostru, incat era foarte greu sa reusesc a-i strecura in suflet sentimentele cu care nadajduiam sa-l induiosez.

„Ce faci aici, turturica salbatica, spuse cu asprime omul a carui inima voiam sa o inmoi. spune drept nu-i asa ca ai vazut tot ce s-a intamplat intre mine si acest tanar?

— Eu nu domnule, tagaduii eu atunci, crezand ca nu fac nici un rau daca ascund acest lucru, fiti sigur ca n-am vazut decat ceva foarte simplu; v-am vazut, pe domnul si pe dumneavoastra asezati pe iarba, poate ca mi-am dat seama ca ati stat putin de vorba, fiti siguri ca asta-i tot.

— As vrea s-o cred, raspunse domnul de Bressac, si asta pentru linistea ta, caci, daca mi-as inchipui ca ai fi putut vedea altceva, n-ai mai iesi intreaga din tufisul asta. Vino, Jasmin, e inca devreme, avem timp sa ascultam aventurile acestei tarfulite; mai intai sa ni le spuna si apoi o s-o legam de stejarul asta gros si o sa ne incercam pe ea cutitele de vanatoare. Tinerii se asezara, imi poruncira sa ma asez si eu langa ei si astfel le povestii fara ascunzisuri tot ce mi se intamplase de cand eram pe lume. Ei, Jasmin, dragul meu, spuse domnul de Bressac ridicandu-se indata ce terminai, odata in viata sa fim si noi drepti: inteleapta Thetis a osandit-o pe aceasta nerusinata, nu putem rabda ca planurile zeitei sa fie atat de crunt calcate; sa-i aplicam criminalei pedeapsa la care a fost osandita! Nu vom face un pacat, prietene, ba, din contra, o fapta virtuoasa, indreptare in ordinea morala a lucrurilor si, precum avem nefericirea de a o strica uneori, sa o reparam cu curaj macar atunci cand ni se iveste prilejul. Dupa ce ma ridicasera de pe locul meu, mizerabilii ma si taraiau catre copacul aratat fara sa se lase induiosati nici de gemetele nici de lacrimile mele. S-o legam asa, facu Bressac catre valet, lipindu-ma cu pantecele de copac. Jartierele, batistele, totul a fost folosit si, intr-o clipa, am fost atat de strans legata de jur imprejur, incat imi era imposibil sa-mi folosesc mainile sau picioarele. Dupa asta, nelegiuitii au tras fustele de pe mine, mi-au ridicat camasa pana la umeri si, luandu-si cutitul de vanatoare in mana, ma facura sa cred ca aveau sa-mi spintece toate partile pe care furia lor mi le dezgolise.

— Ajunge, spuse Bressac, inainte sa fi primit vreo lovitura, este de-ajuns pentru ca sa ne cunoasca, sa vada ce i-am putea face si s-o tinem in frau. Sophie, urma el desfacandu-mi funiile, imbraca-te, tine-ti gura si ia-te dupa noi; daca te aciuiezi pe langa mine, n-o sa-ti para rau, copilo, maica-mii tot ii trebuie o adoua camerista, te voi duce la ea. Pe baza spuselor tale, ii voi garanta pentru purtarea ta, dar daca profiti de bunatatea mea sau imi inseli increderea, uita-te bine la copacul asta ce avea sa-ti fie patul mortii, tine minte ca nu se afla decat la o leghe de castelul la care te duc si ca la cea mai mica greseala, tot aici vei fi de indata adusa.

Gata imbracata, imi gasii cu greu cuvintele de multumire pentru binefacatorul meu, ma aruncai la picioarele sale, ii imbratisai genunchii, ii facui toate juramintele cu putinta pentru o buna purtare, dar la fel de nesimtitor la bucuria ca si la durerea mea, domnul de Bressac spuse:

— Sa mergem, singura purtarea ta a vorbit pentru tine si singura ea iti va hotari soarta. O porniram la drum Jasmin si stapanul sau vorbeau intre ei, iar eu ii urmam rusinata, fara sa scot un cuvant; numai dupa o ora ajunseram la castelul doamnei contese de Bressac si minunatia locului ma facu sa-mi spun ca orice as avea de facut in aceasta casa va fi mai cu folos pentru mine decat ceea ce faceam ca menajera a domnului si doamnei Du Harpin. Fui lasata sa astept intr-o bucatarie in care Jasmin imi dadu sa mananc pe saturate in timpul asta, domnul de Bressac urca la maica-sa, o anunta si dupa o jumatate de ora ma duse chiar el sa ma prezinte.

Doamna de Bressac era o femeie de 45 de ani, inca foarte frumoasa si care imi paru foarte cinstita si mai ales omenoasa, desi un pic cam apriga in vorbe si in felul de a fi. Vaduva de doi ani dupa un barbat de familie foarte buna si care o luase de sotie fara a-i oferi nimic altceva in afara numelui nobil, toata averea la care putea nadajdui tanarul marchiz de Bressac depindea de aceasta mama, dat fiind ca ceea ce ii ramasese de la taica-sau de abia ii ajungea sa traiasca. Doamna de Bressac ii asigura un venit considerabil, dar care nu putea cu nici un chip acoperi cheltuielile mari si neasteptate ale fiului in aceasta casa intrau cel putin 60.000 de livre renta, iar domnul de Bressac nu avea frati sau surori, nimeni nu-l putuse hotari sa-si gaseasca o ocupatie, tot ce il departa de distractiile sale favorite ii era atat de insuportabil, incat nu puteai sa-l faci sa accepte nici cea mai mica constrangere. Doamna contesa si fiul ei isi petreceau3 luni pe an la aceasta proprietate, iar restul timpului la Paris, si chiar aceste 3 luni pe care ii cerea fiului sa le petreaca cu ea erau un mare chin pentru cineva care ajungea la disperare ori de cate ori isi parasea cuibul de placeri.

Marchizul de Bressac imi porunci sa-i povestesc maica-si aceleasi lucruri ca si lui, iar doamna de Bressac imi spuse, de indata ce sfarsii povestirea:

— Curatenia si nevinovatia ta nu ma lasa sa-ti pun cinstea la indoiala. Nu voi cerceta nimic altceva decat doar daca esti cu adevarat, asa cum spui, fiica omului pe care l-ai numit. Daca asa este, atunci ti-am cunoscut tatal si asta va fi un motiv sa ma ocup si mai mult de tine. Cat despre incurcatura de la Du Harpin, iau asupra mea s-o aranjez, doar dupa doua vizite la cancelar, prietenul meu din totdeauna este omul cel mai cinstit din Franta. Trebuie doar sa-i arat nevinovatia ta pentru ca sa stearga tot ce s-a facut spre raul tau si sa te poti arata fara frica la Paris dar, sa cugeti bine, Sophie, ca tot ce-ti promit acum cere din partea ta o purtare fara gres vezi asadar ca indatoririle pe care ti le impun se vor intoarce tot spre binele tau.

Ma aruncai la picioarele doamnei de Bressac, o incredintai ca va fi mereu multumita de mine si chiar atunci am fost primita la ea in chip de a doua camerista. Dupa 3 zile, raspunsul la cercetarile facute de doamna de Bressac la Paris, sosi chiar asa cum mi-l puteam dori si toate gandurile nefericite imi disparura in fine din cap, fiind inlocuite doar de nadejdea blandelor consolari la care imi puteam ingadui sa ma astept. Nu era insa scris in cartea cerului ca biata Sophie ar putea fi vreodata fericita si, daca o clipa de liniste se ivea din intamplare, asta era numai spre a i le amari mai tare pe cele inspaimantatoare, urmand sa-i ia neaparat locul. De-abia ne intorsesem la Paris ca doamna de Bressac si incepu sa se ocupe de mine. Presedintele tribunalului ma chema la el, imi asculta cu rabdare nenorocirile, hotia lui Du Harpin fu dovedita dupa o noua cercetare. Isi dadura seama ca desi ma folosisem de focul de la inchisoarea tribunalului, cel putin nu fusesem cu nimic amestecata si ma incredintara ca orice urmarire a fost opritafara ca magistratii sa gaseasca cu cale a cere alte formalitati.

E lesne de inteles cat de mult ma legau de doamna de Bressac asemenea fapte cum as fi putut sa nu ma inchin pentru totdeauna unei binefacatoare atat de pretioase, dupa astfel de inlesniri, fara a mai socoti si toate celelalte rasfaturi cu care ma inconjura!

Numai ca planul tanarului marchiz de Bressac nu era nici pe de parte sa ma vada atat de apropiata de maica-sa nu-mi trebui prea mult timp ca sa-mi dau seama ca odata cu dezmatul infricosator de felul celui pe care vi l-am zugravit si in care, la Paris, acest tanar se arunca si mai orbeste decat la tara, el era intrutotul cuprins de ura fata de contesa. E drept ca si ea facea tot ce putea, fie pentru a-i opri desfranarile, fie pentru a i le zadarnici; fiind poate mult prea aspre, marchizul, intaratat de oprelisti, se inflacara din ce in ce mai mult pentru aceste indeletniciri, iar biata contesa nu culegea din toate persecutiile decat ura cea mai deplina.

— Sa nu-ti inchipui, imi spunea adesea marchizul, ca maica-mea intervine de bunavoie in necazurile tale. Crede-ma, Sophie, ca daca nu m-as tine tot timpul de ea, nici nu si-ar aminti de sprijinul pe care ti l-a promis. Te pune sa-i admiri cea mai mica miscare, pe cata vreme totul s-a facut datorita mie indraznesc sa spun asadar ca mie si numai mie imi datorezi intrucatva recunostinta, iar cea pe care ti-o cer trebuie sa-ti apara cu atat mai dezinteresata cu cat stii destule si poti fi sigura ca oricat ai fi de draguta nu voi avea vreo pretentie la tine. Nu, Sophie, nu, rasplata pe care o vreau de la tine este cu totul alta si cand te vei fi lamurit deplin de tot ce am facut pentru tine, nadajduiesc ca voi afla in sufletul tau tocmai ceea ce sunt indreptatit sa astept. Aceste vorbe mi se pareau cu totul de nepatruns, asa ca nu stiam cum sa le intampin raspundeam cam la intamplare si poate cu prea multa usurinta.

A venit in fine clipa sa va marturisesc, doamna, singura vina adevarata de care m-am cait in viata mea si ce-i spun eu vina,e o ratacire cum n-a mai fost alta nicicand dar, cel putin, n-a fost o crima, ci o simpla greseala care nu s-a intors decat asupra mea si cred cajudecata dreapta a cerului n-ar fi trebuit sa se slujeasca de asta pentru a ma duce spre prapastia deschisa pe nesimtite sub picioarele mele. Imi era cu neputinta sa-l zaresc pe marchizul de Bressac fara sa ma simt atrasa spre el de o induiosare pe care nimic nu mi-o putea invinge. Oricat m-as fi gandit la raceala lui fata de femei, la gusturile-i depravate, la deosebirile morale care ne indepartau, nimic, dar nimic pe lume nu putea opri acest inceput de iubire si daca marchizul mi-ar fi cerut viata, i-as fi daruit-o de o mie de ori si tot as fi crezut ca n-am facut nimic pentru el. La randul lui, nu banuia nici pe departe sentimentele pe care mi le ferecasem in inima cu atata grija. Nerecunoscator, nu deslusea nimic din motivul lacrimilor pe care le varsa zi de zi nefericita Sophie, peste desfraul rusinos care il ducea la pierzanie. Chiar daca era cu neputinta sa nu banuiasca dorinta pe care o simteam de a-i veni in intamplare cu tot ce ar fi putut sa-i faca placere, era cu neputinta sa nu-mi intrezareasca ofrandele. Mult prea orbita, fara indoiala, ajungeam chiar sa-l slujesc in rataciri, cel putin atat cat imi ingaduia bunul simt si sa i le tainuiesc mereu in fata mamei sale. Acest fel de comportare imi adusese intrucatva incredere lui, iar tot ceea ce imi venea de la el era atat de pretios, eram atat de orbita de putinul pe care mi-l daruia inima lui, incat, uneori, avui indrazneala sa cred ca nu-i eram indiferenta, dar, pe data, prea marele sau desfrau ma dezgusta cu totul!

Era atat de nesatios, incat isi umpluse casa de slujitori, ca sa folosesc un cuvant ce-mi este mai la indemana, ba mai si platea, in afara, o adunatura de stricati la care se ducea zi de zi sau ii chema pe ei in casa si, precum asemenea gust, pe cat ar fi de respingator, nu este din cele mai ieftine, marchizul cheltuia fara nici o masura. Cand ingaduiam uneori sa-i amintesc neplacutele urmari ale purtarii sale, ma asculta fara sa se manie, apoi incheia spunand ca la viciul care-l stapanea nu se afla nici un leac, ascuns sub o mie de infatisari, isi intinde ramurile peste oameni de toate varstele si, reinnoindu-se din zece in zece ani, ii ingenunchiaza pana la mormant pe cei care au avut nefericirea de a-l sluji. Cand incercam insa a-i vorbi de maica-sa si de grijile pe care i le facea, nu mai vedeam decat manie, suparare, enervare si nerabdare de a suporta atata timp in asemenea maini, o avere care de pe acum ar fi trebuit sa fie a sa dusmania cea mai inversunata il stapanea impotriva acestei mame respectabile, ca si revolta cea mai fatisa impotriva sentimentelor firesti. Ar putea fi deci adevarat ca, daca ai izbutit sa batjocoresti fara intoarcere legile acestui madular binecuvantat, urmarea acestui dintai pacat este negresit usurinta inspaimantatoare cu care le batjocoresti pe toate celelalte fara nici o rusine?

Alteori ma slujeam de mijloacele religiei; cum fusesem aproape tot timpul mangaiata de ea, incercam, sa-i strecor blandetea in sufletul acestui pervers, fiind incredintata ca-l voi atrage prin asemenea mijloace, daca izbuteam sa-l fac sa se impartaseasca din farmecele lor. Dar marchizul nu-mi ingadui prea mult timp sa folosesc astfel de cai dusman nezdruncinat al sfintelor noastre dogme, batjocorindu-le cu incapatanare puritatea, potrivnic inversunat al existentei unei fiinte supreme, domnul de Bressac in loc sa se lase convertit de mine, cauta mai curand sa ma corupa.

— Toate religiile pleaca de la un principiu fals, Sophie, imi spunea el, toate proclama fara preget cultul uner fiinte ziditoare. Ori, daca aceasta lume eterna, ca si toate celelalte printre care pluteste in campiile nesfarsite ale spatiului, n-a avut nicicand inceput si nu trebuie sa aiba nici sfarsit, daca toate faptele naturii decurg din legile care o conduc chiar si pe ea, daca actiunea si reactiunea permanenta presupune o miscare esentiala, ce rost are motorul pe care i-l adaugi pe degeaba? Accepta, Sophie, ca acest Dumnezeu pe care il marturisesti nu este decat rodul nestiintei si al tiraniei, cand cel puternic a vrut sa-l oropseasca in lanturi pe cel slab, l-a convins ca lanturile pe care i le punea sunt sfintite de un zeu, iar acesta, prostit de mizerie, a crezut tot ce voia cel dintai. Toate religiile, urmari de neinlaturat ale acestei dintai povesti trebuie dispretuite ca povestea insasi; nu se afla nici macar una care sa nu fie pecetluita de fals si prostie; in toate dogmele care inspaimanta gandirea, eu nu vad decat ocari fata de natura si obiceiuri grotesti demne de luat in ras. De cum am deschis ochii, aceste orori m-au scarbit, Sophie, si m-am simtit datorsa le calc in picioare, am jurat sa nu ma intorc niciodata la ele fa ca mine daca ai cap.

— Vai, domnule, ii spusei marchizului, ati putea vaduvi o nenorocita de cea mai dulce speranta, luandu-i aceasta religie care o mangaie strans legata de ceea ce a invatat, incredintata ca toate loviturile care i-au fost date nu sunt decat urmarea coruptiei si a patimilor, cum as putea sa daruiesc gandul cel mai bland al vietii mele unor erezii care ma infioara? Adaugai la asta o mie de alte motive scoase din gandirea mea, izbucnite din inima, dar marchizul le batjocorea numai; principiile sale, servite de o elocventa barbateasca, inselatoare, sprijinite de lecturi pe care din fericire nu le facusem niciodata, imi spulberau fara gres gandurile. Doamna de Bressac, plina de virtute si mila crestineasca, ia ca fiul ei isi sprijina ratacirile pe toate paradoxurile lipsei de credinta; mi se plangea adesea si, cum in bunatatea ei ma gasea cu mai mult bun simt decat pe celelalte femei din jur, obisnuia sa-mi incredinteze necazurile.

Analiza: Motiv literar - o componenta structurala a textului oricarei opere literare Proiect: Badaranii-piesa de la Cassandra

In acest rastimp, fiul isi inmulti persecutiile fata de ea; ajunsese sa nu se mai ascunda, nu numai ca adunase chiar in preajma maica-si toata aceasta liota de pramatii periculoase care-i slujeau placerile, dar avusese si nerusinarea de a-i declara in fata mea ca, daca mai incerca sa se impotriveasca gusturilor sale, avea el sa o convinga de farmecul lor, incercandu-le chiar sub ochii ei.

Purtarea si cuvintele lui ma infiorau de spaima si ma straduiam sa inabus pasiunea nenorocita ce-mi sfasia sufletul dar este oare dragostea o boala de care te poti lecui? Tot ceea ce incercam in contra ei, o aprindea si mai mult, iar perfidul Bressac nu-mi aparea mai atragator decat atunci cand imi puneam in fata tot ceea ce trebuia sa ma faca sa-l urasc.

Se implineau 4 ani de cand eram in acea casa, innegurata de aceleasi necazuri, mangaiata de aceeasi blandete, cand mi s-a dezvaluit, in fine, in toata josnicia lui, temeiul farmecului marchizului. Eram atunci la tara si stateam singura cu contesa; prima menajera ceruse sa ramana la Paris din cauza unei incurcaturi a barbatului ei. Intr-o seara, la putin timp dupa ce plecasem de langa stapana si pe cand luam aer in balconul camerei mele,neputand a ma hotari sa ma bag in pat din cauza caldurii innabusitoare, marchizul imi batu pe neasteptate la usa, cerandu-mi sa stam de vorba o bucata de noapte. Oh, fiecare clipa pe care mi-o daruia acest crud faptuitor al chinurilor mele mi se parea prea pretioasa ca sa-andraznesc a i-o refuza. Intra, inchise usa cu grija si spuse oarecum incurcat, cufundandu-se intr-un fotoliu langa mine:

— Asculta, Sophie, iti voi impartasi lucruri foarte insemnate, jura-mi mai intai ca nu vei scapa nimic din ce-ti voi spune.

— Vai, domnule, ma credeti in stare sa va insel bunatatea?

— Nu-ti dai seama ce te poate paste daca am dovada ca m-am inselat cand am avut incredere in tine. Cea mai mare durere ar fi sa v-o pierd, nu e nevoie de alte amenintari.

— Ei bine, Sophie, am uneltit impotriva vietii mamei mele si am ales mana ta ca sa-mi ajuti scopul. Eu domnule, strigai dandu-ma inapoi de spaima, vai, cerule, cum au putut sa va treaca prin minte asemenea planuri? Luati-mi zilele, domnule, sunt ale dumneavoastra, faceti ce vreti cu ele, vi le datorez, dar sa nu va inchipuiti ca ati putea sa ma hotarati vreodata sa ma cobor la o crima la care inima mea nu suporta nici sa se gandeasca.

— Uite, Sophie, imi spuse domnul de Bressac atragandu-ma linistit catre el, ti-am banuit scrupulele dar, cum esti inteligenta, imi place sa cred ca ti le voi invinge, aratandu-ti ca aceasta crima pe care tu o gasesti asa.cumplita nu este, la urma urmelor, decat un lucru foarte simplu. Doua. crime grave se prezinta in fata gandurilor tale prea putin exersate: distrugerea unui semen si pacatul care i se adauga atunci cand acest semen ne este mama. In ceea ce priveste distrugerea semenului, fii sigura, Sophie, ca este doar o inchipuire puterea de a distruge nu-i este data omului, el poate doar sa aleaga caile, nicicum sa le inchida ori, cum toate caile sunt la fel de bune pentru natura, nimic nu se pierde in creuzetul imens in care au loc schimbarile, toate bucatile de materie care sunt aruncate acolo sunt neincetat reinnoite sub alte chipuri si orice le-am face noi, nu le putem lovi direct, nu le putem injosi, stricaciunile noastre le improspateaza puterile, le intretin energia, fara a o micsora cu nimic. Si atunci, ce conteaza pentru natura mereu nascatoare daca aceasta bucata de carne care inchipuie azi o femeie, o sa apara maine sub forma a mii de insecte deosebite? indraznesti sa crezi ca alcatuirea unui individ ca noi o costa pe natura mai mult decat aceea a unui viermusor si ca trebuie, prin urmare, sa-i poarte mai mult de grija? De bine ce masura interesului sau, mai curand, a lipsei de interes este totuna, ce mai conteaza ca un om este prefacut in musca sau laptuci de catre altul, prin ceea ce se numeste crima? Cand cineva imi va dovedi splendoarea speciei noastre, imi va arata ca ea este atat de importanta pentru natura incat legile acesteia sunt perturbate printr-o asemenea distrugere, atunci doar voi putea crede ca asta este o crima. Cata vreme insa studiul atent al naturii dovedeste ca tot ce fiinteaza pe acest pamant are aceeasi valoare in ochii ei, nu voi crede ca schimbarea uneia din aceste fiinte in altele o mie poate vreodata sa-i calce legile. Imi voi spune in sinea mea ca orice om, planta, animal care creste, vietuieste si dispare pe aceleasi cai, nesuportand niciodata o moarte adevarata, ci doar o simpla schimbare in ceea ce le deosebeste, luptandu-se, distrugandu-se, inmultindu-se fara deosebire, aparand sub o infatisare acum si sub alta la o clipa dupa asta, pot cu totii, spun eu, sa fie schimbati de mii de ori pe zi dupa placul fiintei care vrea si poate sa-i prefaca, fara ca macar o singura lege a naturii sa fie calcata in vreun fel. Dar aceasta fiinta pe care o lovesc este maica-mea, cea care m-a purtat in pantec. Ei si, cum sa ma las oprit de un asemenea gand van si cu ce temei sa o fac? Oare aceasta mama, la mine se gandea cand josnica-i pofta o facea sa plamadeasca oul din care am aparut? Ce recunostinta as putea sa-i datorez pentru ca s-a ingrijit de placerea ei? Lin afara de asta, nu sangele mamei da nastere copilului, ci singur cel al tatalui, pantecul mamei rodeste, pastreaza, formeaza, dar nu aduce nimic, si de aceea, nici nu m-as fi atins vreodata de viata tatalui meu, in schimb, mi se pare ceva e nimic sa-i tai firul celei a maica-mi. Daca este cu putinta ca inima unui copil sa fie inmuiata pe buna dreptate de anumite sentimente de recunostinta fata de o mama, asta nu se intampla decat in urma purtarii ei fata de noi de indata ce putem sa ne dam seama de ea. Daca a fost buna, putem s-o iubim si poate chiartrebuie; daca a fost numai si numai rea, nu doar ca nu-i datoram nimic, ba chiar, nefiind supusi niciunei legi a naturii, totul ne comanda sa ne debarasam de ea, datorita acelei forte atotputernice a egoismului care il face pe om, firesc si fara intoarcere, sa se desprinda de tot ceea ce ii dauneaza. Vai, domnule, ii spusei ingrozita marchizului, aceasta nepasare pe care o puneti pe seama naturii nu este decat urmarea patimilor noastre. Indurati-va o clipa sa va ascultati inima, in loc de a le asculta pe ele si veti vedea in ce fel va infiera aceste ganduri nesabuite ale stricaciunii. Aceasta inima, la judecata careia va trimit, nu este oare templul unde natura pe care o batjocoriti cere sa fie ascultata si respectata? Si daca ea va hotari, in acest templu, cea mai cumplita pedeapsa pentru crima pe care o puneti la cale, ma veti crede ca este o fapta condamnabila? Chiar daca veti spune ca flacara patimii distruge intr-o clipa asemenea pedeapsa, de indata ce va veti crede multumit, ea va renaste si se va face auzita prin glasul puternic al remuscarilor. Cu cat simturile va vor fi mai ascutite, cu atat veti fi mai sfasiat de stapanirea lor. Zi de zi, clipa de clipa, veti vedea in fata ochilor aceasta blanda mama pe care mana voastra necrutatoare a aruncat-o in mormant, ii veti auzi glasul inlacrimat rostind cuvantul dulce care va va incanta copilaria vi se va arata cand veti fi treaz, va va chinui in vis, isi va deschide cu maini insangerate ranile cu care ati ucis-o. Nu veti mai avea parte de nici o clipa de fericire pe pamant, orice placere va va fi otravita, orice gand va va fi tulburat, o mana cereasca a carei putere n-o cunoasteti va razbuna zilele pe care le-ati distrus, otravindu-le pe ale voastre si in loc sa va puteti bucura de pacate, veti pieri cu remuscarea sfasietoare de a fi indraznit a le faptui.

Plangand cu hohote pe cand rosteam aceste din urma cuvinte, cazui la picioarele marchizului, il conjurai pe tot ce putea avea mai sfant sa uite nelegiuita ratacire. Se vede insa ca nu cunosteam inima pe care incercam sa o inmoi. Oricata virtute ar mai fi avut in ea, pacatul ii zdrobise elanul, iar patimile dezlantuite i-o lasasera in deplina stapanire. Marchizul se ridica si spuse impietrit:

— Vad bine ca m-am inselat, Sophie, sunt poate tot atatde mahnit pentru tine, ca si pentru mine. Nu face nimic, voi gasi alte cai, iar tu vei fi pierdut mult in fata mea, in timp ce stapana nu va avea nimic de castigat.

Aceasta ocara imi schimba cu totul gandurile daca nu imbratisam crima la care eram chemata, primejdia era mare pentru mine, iar stapana ar fi pierit fara indoiala acceptand cardasia, ma puneam la adapost de mania tanarului stapan si ii puteam salva mama. Acest gand, care m-a fulgerat intr-o clipa, m-a facut sa-mi schimb pe loc purtarea cata vreme o intoarcere brusca ar fi putut trezi banuieli, imi pregatii incet acordul, il facui pe marchiz sa-si repete de mai multe ori ereziile, lasai cate putin sa se vada ca nu stiu ce sa raspund. Marchizul ma crezu convinsa, iar eu gasii pricina slabiciunii mele in puterea sa de ispitire. In fine, ma prefacui ca accept orice, iar marchizul ma lua in brate. Cat as fi fost de fericita daca planurile lui salbatice n-ar fi zdrobit toate sentimentele pe care biata mea inima indrazni sa le nutreasca pentru el daca l-as fi putut inca iubi. „Esti prima femeie pe care o imbratisez, imi spuse marchizul, si o fac cu adevarat din tot sufletul. Esti incantatoare, copila o scanteie de filosofie a patruns asadar in mintea ta. Se putea oare ca acest cap frumos sa ramana atata vreme in intunecime? Hotararam tot atunci ceea ce era de facui. Pentru ca sa-l pacalesc mai bine pe marchiz, ma mai intorceam din cand in cand la atitudinea dezgustata cand isi desfasura mai bine planul sau imi explica mijloacele si aceasta prefacatorie pe care mi-o ingaduia situatia mea mizerabila reusi sa-l insele mai bine ca orice. Hotararam ca in 2-3 zile, dupa cum voi putea, sa strecor un pachetel de otrava, dat de marchiz, in ceasca de ciocolata pe care contesa obisnuia sa o bea in fiecare dimineata. Marchizul ma linisti asupra urmarilor si imi fagadui o renta de 2 000 de scuzi pe care sa o pot cheltui fie pe langa el, fie in locul pe care il voi alege spre a-mi petrece viata imi fagadui fara a mai pomeni de ce aveam de facut pentru a pune mana pe acest dar si ne despartiram. In timpul asta, se ivi ceva mult prea neobisnuit, potrivit sa va faca sa intelegeti caracterul groaznic al omului cu care aveam de-a face, casa nu ma opresc din povestirea sfarsitului, pe care o asteptati fara indoiala, acestei sangeroase intamplari.

La doua zile dupa intrevederea noastra, marchizul primi vestea ca un unchi, pe mostenirea caruia nu conta deloc ii lasase, inainte de a muri, o renta de 80 000 de livre. Oh, cerule! imi spusei, afland de acest lucru, asa pedepseste dar justitia cereasca uneltirea crimelor? Eu era sa-mi pierd viata pentru a fi refuzat ceva mult mai neinsemnat si iata-l bogat pe omul care a ticluit una infioratoare!

Dar, caindu-ma de indata de acest pacat fata de providenta, ingenunchiai, cerand iertare Domnului si ma bucurai ca cel putin aceasta mostenire nesperata avea sa-l faca pe marchiz sa-si schimbe planurile. Ce greseala faceam, Doamne!

— Ei, scumpa Sophie, imi spuse domnul de Bressac, grabindu-se chiar in aceeasi seara sa-mi intre in camera, ce mai belsug ploua pe capul meu! Nu-ti spuneam intr-una, nimic mai bun decat sa ticluiesti o crima, pentru a chema fericirea se pare ca numai in fata raufacatorilor ea isi deschide caile 80 + 60, iata o renta de 140 000 care va sluji placerilor mele.

— Dar bine, domnule, facui eu cu o surprindere ascunsa de imprejurarea in care ma aflam, averea asta nesperata nu va face sa asteptati cu rabdare moartea pe care vreti sa o grabiti?

— Sa astept, nici 2 minute n-as mai astepta, copila! Nu te gandesti ca am 28 de ani si ca e foarte greu sa astept la varsta mea? Sa nu schimbam intru nimic planurile, rogu-te, si sa avem multumirea de-a fi ispravit cu toate inainte de vremea intoarcere la Paris. Incearca maine, poimaine cel mai tarziu, ma grabesc de pe acum sa-ti numar un sfert din plata ca sa-ti dau apoi restul. Facui tot ce puteam spre a-mi ascunde spaima pe care mi-o trezea aceasta inversunare in pacat, imi regasii infatisarea dinainte, dar toate bunele sentimente se stinsera cu totul, intelesei ca nu-i mai datorez decat ura unui stricat atat de inrait. Situatia mea era cum nu se poate mai grea; daca nu ma executam, marchizul isi dadea seama ca il pacaleam; daca o preveneam pe doamna de Bressac, orice hotarare ar fi luat ea dupa aceasta dezvaluire, tanarul tot inselat era si ar fi ales poate cai mai sigure sa-si duca mama la pieire, iar eu cadeam prada razbunarii sale. Imi mai ramanea o cale a dreptatii dar pentru nimic in lume nu mi-as fi ingaduit s-o urmez ma hotarai asadar, ca, orice s-ar intampla, sa o instiintez pe contesa dintre toate iesirile posibile asta mi s-a parut cea mai buna si pe asta am ales-o.

Doamna, ii spusei a doua zi dupa intalnirea cu marchizul, am ceva de cea mai mare importanta sa va dezvalui, dar, oricat v-ar interesa, sunt hotarata sa fac daca nu-mi dati dinainte cuvantul de onoare ca nu va veti dezvalui in nici un fel fiului dumneavoastra in legatura cu ceea ce el are indrazneala sa puna la cale. Doamna, veti face ce veti crede, veti hotari ce cale veti alege, dar nu-i veti spune un cuvant, binevoiti a-mi fagadui asta sau nu mai spun nimic. Doamna de Bressac, care-si inchipui ca e vorba doar de vreo aventura obisnuita a fiului ei, jura asa cum ii cerusem si atunci ii dezvalui totul. Nefericita mama izbucni in plans afland aceasta nelegiuire. „Nelegiuitul! striga ea, i-am facut vreodata altceva decat bine? Si, daca am vrut sa-i impiedic sau sa-i. corectez viciul, ce alte motive decat linistea si fericirea lui puteau sa ma oblige la asa ceva? Cui, daca nu grijii mele, datoreaza mostenirea ce i-a revenit? Numai din delicatete nu i-am dezvaluit cauza. Vai, monstrul! Sophie, dovedeste-mi infernul' uneltirii lui, pune-ma in situatia sa nu mai am indoieli, am nevoie de tot ce-mi poate innabusi in inima sentimentele firesti. Ii aratai atunci contesei pachetul de otrava ce-mi fusese dat; ii daduram putin sa inghita unui caine caremuri dupa 2 ore in chinuri groaznice. Contesa nemaiputand sa se indoiasca, hotari pe loc calea ce o avea de urmat: imi jorunci sa-i dau restul de otrava si trimise imediat printr-un curier o scrisoare rudei sale, ducele de Sonzeval, pentru ca acesta sa se duca in secret la ministru, sa-i dezvaluie uneltirea marsava careia fusese gata sa-i cada prada, sa obtina mandat de arestare pentru fiul ei si sa, vina in goana la mosie cu mandatul pentru a o scapa cat mai repede de monstrul care uneltise impotriva vietii ei. Fusese insa scris ca aceasta crima cumplita avea sa fie infaptuita si ca virtutea batjocorita avea sa fie invinsa prin staruinta nelegiuirii.

Bietul caine pe care facusem proba ii dezvalui totul marchizului. Il auzi urland si, stiind ca mama il iubea, se interesa cu mare graba unde era dinele si ce i se intamplase. Cei pe care i-a intrebat nu stiau nimic si asadar nu au avut ce sa-i raspunda; fara indoiala insa ca din clipa aceea incepu sa aiba banuieli. N-a spus nimic, dar l-am vazut nelinistit, agitat si banuitor toata ziua. Ii spusei asta contesei, dar nu mai putea alege, tot ce putea face era sa grabeasca plecarea scrisorii si sa tainuiasca continutul ei. Ii spuse fiului sau ca trimitea raspuns grabnic la Paris pentru a-l ruga pe ducele de Sonzeval sa se ocupe de mostenirea primita de la unchiul sau caci, fara ca nimeni sa vada de asta, se puteau lesne isca procese. Mai spuse ca-l ruga pe duce sa vina cu raspunsul pentru ca, la o adica, sa poata merge ea insasi cu fiul sau la Paris. Marchizul, pricepandu-se prea bine la figurile oamenilor, observa incurcatura de pe fata mamei sale si zapaceala mea, isi rase de toate si fu mult mai atent. Motivand o plimbare cu protejatii sai, se indeparta de castel, astepta trimisul in locul pe unde avea neaparat sa treaca, iar acesta, mai supus lui decat maica-si, ii dadu fara mofturi scrisorile. Lamurit de ceea ce, fara indoiala, numea el tradarea mea, ii dadu 100 de ludovici si ii porunci omului sa nu se mai intoarca niciodata. Cand se intoarse furios, stapanindu-se cu toate acestea foarte bine, ma intalni si ma mangaie dupa obiceiul sau, intrebandu-ma daca ma hotarasem pentru a doua zi si repetandu-mi ca fapta trebuia neaparat sa se intample inainte de sosirea ducelui se culca apoi linistit, fara sa mai adauge nimic. Daca aceasta nenorocita crima s-a faptuit, asa cum aveam sa aflu curand de la marchiz, lucrurile nu s-au putut intampla decat dupa cum urmeaza. A doua zi, doamna si-a luat ciocolata ca de obicei si cum i-o pregatisem cu mana mea sunt sigura ca era fara nici un adaus. Catre ora 10 dimineata, marchizul se duse insa in bucatarie, pe cand nu se afla acolo decat bucatarul, si-i porunci sa culeaga niste piersici din gradina acesta se impotrivi, neavand voie sa lase oalele pe foc. Marchizul facu mare caz de pofta de piersici si-i spuse ca va pazi el cuptorul bucatarul pleca iar marchizul se uita la toate mancarurile, punand, pe cat se pare, in napii preferati ai doamnei, otrava nenorocita ce avea sa-i curme zilele. S-a servit masa, contesa s-a atins desigur de acea mancare blestemata si crima s-a implinit. Tot ce va spun acum sunt doar banuieli; domnul de Bressac, dupa tragicul sfarsit al acestei intamplari, nu mi-a spus decat ca si-a dus gandul la bun sfarsit, iar, dupa capul meu, singurul mijloc prin care putea izbuti era acesta. Sa lasam insa aceste cumplite imprejurari si sa ne intoarcem la cruzimea cu care am fost pedepsita de a nu fi luat parte la crima si de a fi dezvaluit. De indata ce ne-am ridicat de la masa, marchizul se apropie de mine si-mi spuse prefacandu-se linistit:

— Asculta, Sophie, am gasit o cale mai sigura de a-mi infaptui planul, dar e nevoie de un mic amanunt. Nu indraznesc sa vin atat de des la tine in camera, ma tem de toata lumea. La ora 5 fix sa fii la marginea parcului, eu vin sa te iau si mergem sa facem o plimbare ca sa-ti explic tot ce trebuie.

Pot sa jur ca, fie din voia sortii, fie din prea multa prostie oarba, nimic nu m-a lasat sa banuiesc nefericirea care ma astepta. Credeam atat de tare in planul tainuit al contesei, incat nu mi-as fi inchipuit niciodata ca marchizul l-a descoperit. Putin incurcata insa, tot eram: „Sperjurul e o virtute cand crima-i planuita a spus unul din tragedienii nostri, numai ca sperjurul dezgusta intotdeauna sufletul cinstit si simtitor care este obligat sa se foloseasca de el. Rolul meu ma incurca, dar n-a tinut mult. Faptele respingatoare ale marchizului indureran-du-ma si altcumva, ma facura sa le las deoparte pe cele dintai. Veni spre mine cu cea mai vesela si deschisa infatisare din lume si ne afundaram in padure razand si glumind dupa obicei. Cum voiam sa indrept discutia catre motivul pentru care imi ceruse sa ne intalnim, imi spunea sa am rabdare, ca se teme sa nu fim vazuti si ca nu eram inca in siguranta. Ajunseram, pe nesimtite, la luminisul cu stejarul langa care ne intalnisem prima data; fara sa vreau am tresarit revazand acest loc. Imprudenta mea si grozavia soartei mi-au aparut atunci pe deplin si va inchipuiti care mi-a fost spaima cand i-am zarit, la piciorul funestului stejar langa care mai scapasem de o primejdie, pe doi dintre tinerii protejati ai marchizului care treceau drept preferatii sai. Se ridicara la apropierea noastra si-si aruncau in iarba sforile, vinele de bou si celelalte instrumente care-mi dadura fiori. Atunci marchizul nu mai folosi fata de mine decat epitetele cele mai grosolane si fara rusine.

— Bruta, imi zise inainte ca tinerii sa-l poata auzi, recunosti tufisul din care te-am scos ca pe o fiara pentru a te reda vietii pe care ai fi meritat sa o pierzi? Recunosti copacul unde ti-am promis ca te aduc daca-mi dai motive sa ma caiesc de bunatatea mea?

Pentru ce ai consimtit la serviciile pe care ti le-am cerut impotriva mamei mele, daca aveai de gand sa ma tradezi si cum ti-ai inchipuit ca vei sluji virtutea punand in pericol libertatea celui fata de care. erai datoare cu viata? Obligata sa alegi intre doua crime, de ce ai ales-o pe cea mai dezgustatoare? Nu aveai decat sa nu-mi acorzi ceea ce-ti cerusem, dar nu sa consimti pentru a ma trada! Atunci, marchizul imi. povesti tot ce facuse pentru a pune mana pe scrisorile de la curier si cum ajunsese sa aiba banuieli. Ce ai realizat prin inselaciunea ta, creatura nedemna? continua el, ti-ai pus zilele in primejdie fara a o salva pe maiea-mea. Lovitura s-a dat si nadajduiesc ca la intoarcere sa-mi vad incununarea succesului. Dar pe tine trebuie sa te pedepsesc, sa te fac sa inveti ca nu poteca virtutii este intotdeauna cea mai buna si ca sunt imprejurari in viata cand cardasia la o crima este mai buna decat dezvaluirea ei. Cunoscandu-ma asa cum trebuie sa ma cunosti, cum ai indraznit sa te masori cu mine? Ti-ai inchipuit ca mila pe care inima mea n-a incercat-o niciodata decat in interesul placerilor mele sau credintele religioase de care mi-am batut joc intotdeauna, ar fi in stare sa ma opreasca? Sau poate te-ai increzut in farmecele tale? adauga el cu glasul celei mai amare batjocuri ei bine, iti voi dovedi ca aceste farmece, oricat ar fi de dezgolite, nu vor folosi decat sa-mi intarite razbunarea.

Si, fara a-mi da timp sa-i raspund, fara a arata nici cea mai mica emotie pentru suvoiul de lacrimi in care ma vedea scaldata, ma stranse puternic de brat, ma tari catre ajutoarele sale si le spuse:

— Iat-o pe cea care a vrut sa-mi otraveasca mama si care poate a si implinit aceasta fapta criminala, oricat m-am straduit s-o impiedic. As fi facut poate mai bine sa o dau pe mana legii, dar si-ar fi pierdut viata, pe cand eu vreau sa i-o las ca sapoata suferi indelung. Despuiati-o imediat si legati-i mijlocul de copacul asta, s-o pot pedepsi cum merita. Porunca fu indeplinita pe data, mi se baga o batista in gura, imi petrecura bratele strans in jurul copacului si imi legara umerii si picioare-le, lasand restul corpului dezlegat pentru a nu fi nicicum aparata de loviturile ce aveam sa le primesc. Marchizul, neobisnuit de agitat, puse mana pe o vana de bou; inainte de a lovi, necrutatorul dori sa-si dea seama cat puteam indura; s-ar fi spus ca-si hranea ochii cu lacrimile mele si cu semnele durerii si spaimei care mi se sapau pe fata apoi se dadu vreo trei pasi in spate si in aceeasi clipa ma simtii lovita din toate puterile pe care le avea, de la mijlocul spatelui pana la pulpele picioarelor. Calaul se opri o clipa si isi trecu fara mila mainile peste toate locurile pe care le invinetise si ii spuse nu stiu ce unuia dintre ajutoare si de indata mise trase o basma peste ochi, incat nu mai puteam sa vad nimic din ceea ce faceau. S-au invartit totusi destul de mult in spatele meu inainte de a se apuca din nou de scenele sangeroase la care mai eram osandita da, asa, este, spuse marchizul inainte de a lovi din nou si deabia rosti acest cuvant din care nu intelegeam nimic, ca loviturile incepura si mai puternice se mai facu o pauza, mainile se miscara din nou pe partile zdrelite, iarasi isi vorbira incet unul din tineri spuse tare:

— Nu stau mai bine asa? la care marchizul nu raspunse decat „mai aproape, mai aproape, fura urmate de un al treilea atac si mai puternic decat celelalte, in timpul caruia Bressac rosti de doua sau trei ori la rand aceste cuvinte, presarate cu groaznice injuraturi:

— Hai, hai, amandoi, nu vedeti ca vreau s-o omor cu mana mea chiar acum? Acestea, spuse pe un ton mereu mai ridicat, pusera capat josnicei macelariri, isi mai vorbira incet cateva clipe, auzii din nou zgomote si simtii cum imi desfaceau legaturile. Atunci imi dadui seama, dupa sangele care acoperea iarba, de starea in care trebuie ca ma aflam marchizul era singur, ajutoarele disparusera.

— Ei bine, curvistino, imi spuse, uitandu-se la mine cu acel dezgust care ramane dupa delirul patimilor, nu gasesti ca te costa scump virtutea si ca cei 2 000 de scuzi erau mai buni decat cele100 de lovituri cu vana de bou? Cazui la piciorul copacului, eram gata sa-mi pierd cunostinta nelegiuitul, inca nepotolit de salbataciile la care se dedase, ma tintui cu picioarele la pamant si ma apasa sa ma inabuse.

— Sunt prea bun ca-ti las viata, repeta el de cateva ori, fii atenta cel putin la felul in care vei raspunde la noua mea milostivire. Imi porunci atunci sa ma ridic si sa-mi strang lucrurile, iar cum sangele imi curgea de peste tot, adunai niste iarba sa ma sterg pentru a nu-mi pata singurele haine ce-mi ramasesera! In timpul asta, el se plimba de sus in jos si ma lasa sa ma chinui, mai atent la gandurile lui decat la mine. Umflaturile, sangele care tot mai curgea, durerile cumplite pe care le induram ma faceau aproape neputincioasa sa ma imbrac si nici o clipa barbatul de langa mine, monstrul crud care ma adusese in starea aceea, el, pentru care mi-as fi dat viata cu cateva zile in urma, n-a simtit nici cea mai slaba mila care sa-l faca sa ma ajute. Cum ma vazu gata, se apropie spunandu-mi:

— Du-te unde vrei, cred ca ti-au ramas ceva bani in buzunar, n-am sa ti-i iau, dar fereste-te din calea mea, si la tara si la Paris. Te previn ca vei trece in ochii lumii drept ucigasa mamei mele; daca inca mai sufla, am s-o trimit in mormant cu gandul asta, toata casa va sti acelasi lucru, te voi da in urmarire. La Paris iti va fi cu atat mai greu sa locuiesti cu cat, te instiintez, primul proces pe care-l credeai inchis n-a fost decat inabusit. Ti s-a spus ca nu mai exista pedeapsa, dar ai fost mintita decretul nu este definitiv; ai fost lasata in pace pentru a se vedea cum te porti. Acum ai doua procese in loc de unul singur, iar in locul unui camatar josnic, ai ca adversar un om bogat si puternic, hotarat sa te urmareasca pana in iad daca profiti prea mult de viata pe care binevoiesc sa ti-o las si incepi cu plangeri mincinoase.

— Oh,.domnule, raspunsei, oricat de aspru ati fost cu mine, nu va temeti ca voi face ceva! A trebuit sa va fiu potrivnica cata vreme era vorba de viata mamei dumneavoastre, dar nu voi face nimic daca e vorba doar de nenorocita de Sophie. Adio, domnule, fie sa aveti parte de tot atatea bucurii de pe urma crimelor, pe cate necazuri am eu din cauza cruzimii voastre si orice va rezerva cerul, cat timp va binevoi sa ma tina cu zilele, le voi folosi ca sa ma rog pentru dumneavoastra.

Marchizul ridica capul, auzind aceste cuvinte, nu putu sa nu se uite la mine si, cum ma vazu plangand in hohote, deabia tinandu-ma pe picioare, se temu cu siguranta sa nu se induioseze, se indeparta si nu-si mai arunca ochii spre locul unde ma aflam. De indata ce disparu, ma lasai sa cad la pamant, in voia durerii si facui sa rasune vazduhul de gemete, udand iarba de lacrimi: „Oh, Doamne, plangeam, tu ai vrut-o, voia ta a fost ca cel nevinovat sa cada iar prada celui pacatos! Fa, Doamne, ce vrei cu mine, sunt inca departe de chinurile pe care le-ai indurat pentru noi! Fie ca cele pe care le indur din adoratie pentru. Tine sa ma invredniceasca de rasplata promisa celui slab care nu te uita niciodata in incercarile sale si te preamareste in suferinte! Se apropia noaptea, nu puteam nicicum sa merg mai departe, deabia ma puteam tine. pe picioare. Imi adusei aminte de tufisul in care dormisem cu 4 ani in urma intr-o stare mult mai putin trista, desigur, ma tarai cu greu pana acolo si, asezata in acelasi loc, chinuita de ranile ce sangereau inca, stapanita de tortura mintii si durerea inimii, petrecui cea mai cruda noapte cu putinta. Puterea varstei si a firii mele imi redara cat de cat fortele pana in zori, cand, infricosata de vecinatatea cumplitului castel, ma indepartai de indata, parasii padurea si, hotarata sa intru la intamplare in prima casa ce-mi va iesi in cale, patrunsei in targul Claye, la aproape 6 leghe departare, de Paris. Intrebai de casa doctorului, cineva mi-o arata si ma rugai de el sa ma panseze, spunandu-i ca fugisem din Paris, de la casa parinteasca, din dragoste, avand nenorocul sa nimeresc in padurea de la Bondy, unde nelegiuitii imi facusera ceea ce se, vedea. Ma ingriji cu conditia sa fac o marturisire la grefierul din sat, iar eu m-am, supus. Se pare ca s-au facut cercetari de care nu s-a mai auzit nimic, iar doctorul, care ma primise sa stau la el pana la vindecare, ma ingriji atat de bine, ca intr-o luna eram intrutotul refacuta.

De indata ce starea mea imi permise sa ies la aer, prima grija mi-a fost sa caut in sat vreo tanara destul de isteata si priceputa ca s-o trimit la castelul de Bressac,sa afle ce se mai intamplase dupa plecarea mea. Motivul pentru care o faceam nu era doar curiozitatea ea mi-ar fi putut dauna si cu siguranta era nepotrivita, putinii bani insa, pe care-i castigasem la contesa, imi ramasesera in camera. Asupra mea aveam abia vreo 6 ludovici, in timp ce la castel mai erau aproape 30. Nu-mi inchipuiam ca marchizul va fi atat de crud incat sa nu-mi dea dreptul, ba eram incredintata ca dupa prima furie, nu-mi va face o a doua nedreptate. Ii scrisei cat mai bine putui vai mie! scrisoarea era mult prea frumoasa, orice as fi facut, trista mea inima inca il apara pe acel perfid. Am avut grija sa-i ascund locul in care, ma aflam, implorandu-l sa-mi trimita lucrurile si putinii bani din camera mea. O taranca de 20-25 de ani, vioaie si desteapta, imi fagadui sa-mi duca scrisoarea si sa iscodeasca despre diferitele lucruri asupra carora aveam s-o intreb. O sfatuii mai cu seama sa nu spuna de unde venea, sa nu pomeneasca nimic de mine, sa spuna doar ca avea scrisoarea de la un om ce i-o adusese de la mai bine de 15 leghe. Jeanette, asa o chema pe mesagera mea, o porni la drum si dupa 24 de ore fu inapoi eu raspunsul.

Se cade, doamna, sa va povestesc ce se intamplase la marchizul de Bressae, inainte de-a va arata biletul, pe care l-am primit de la el.

Contesa de Bressae cazuse la pat in ziua plecarii mele de la castel si murise subit chiar in noaptea aceea. De la Paris nu venise nimeni la castel, iar marchizul, prada celei mai mari disperari, prefacutul, pretindea ca maica-sa a fost otravita de o camerista care fugise in aceeasi zi, numita Sophie. Aceasta camerista era data in urmarire cu gandul de-a fi dusa la esafod, cand va fi gasita. In afara de asta, marchizul devenise, mostenind-o, mai bogat decat crezuse caci casele de bani si bijuteriile doamnei de Bressae, despre care nu prea se stiuse, puneau la dispozitia sa, pe langa alte venituri, peste 600 000 franci, in obiecte sau bani pesin. Se spunea ca se straduise sa-si ascunda bucuria sub masca durerii, iar rudele chemate pentru autopsia ceruta, tot de el, il lasasera in posesia deplina si nesmintita a rodului nelegiuirii sale, dupa ce plansesera soarta nefericitei contese si jurara sa o razbune daca cea care comisese crima avea sa le cada in maini. Domnul de Bressae vorbise chiar el cu Jeanette, ii pusese diferite intrebari la care tanara raspunsese asa de sigur si de deschis, incat se hotarase sa-i dea un raspuns fara s-o mai stranga cu usa.

— Iata, Doamna, aceasta ucigatoare scrisoare, spuse Sophie, scotand-o din buzunar, iat-o! Cateodata inima mea are nevoie de ea si o voi pastra pana la ultima suflare cititi-o, daca puteti face asta fara sa va infiorati.

Doamna de Lorsange primi biletul de la frumoasa uneltitoare si citi urmatoarele: „O nelegiuita care a fost in stare sa-mi otraveasca mama este nesabuita daca indrazneste sa-mi scrie dupa aceasta crima. Cel mai bun lucru pe care-l face este ca-si ascunde barlogul poate fi incredintata ca va avea de suferit daca il voi descoperi. Cum indrazneste sa ceara cum de vorbeste de bani si de lucruri? ceea ce ar fi putut lasa ne-ar putea oare despagubi de furturile comise in timpul sederii in casa sau prin infaptuirea crimei din urma? Sa se fereasca de a mai trimite pe cineva in acest fel, caci o asigur ca-l voi inchide pe mesager pana cand locul in care se ascunde vinovata va fi cunoscut de tribunal.

Urmeaza, copila draga, spuse doamna de Lorsange, iata ce fapte ingrozitoare. Sa te scalzi in aur si sa-i refuzi unei nenorocite care n-a vrut sa ia parte la o crima ceea ce a castigat cinstit, este o infamie fara seaman.

Vai mie, doamna, continua Sophie, reluand povestea, doua zile am plans deasupra acestei scrisori nefericite, sufeream mai mult din cauza caracterului urat pe care-l infatisa, decat a refuzului pe care-l continea. Iata-ma asadar vinovata, ma plangeam, iata-ma data a doua oara pe mana legii pentru ca i-am ascultat prea mult oranduielile. Fie si asa, nu ma caiesc de asta orice mi s-a intampla, nu voi cunoaste nici durerea morala, nici remuscarile, atata timp cat sufletul imi va fi curat si nu voi avea alta vina decat de a-mi fi ascultat simtul de dreptate si virtutea care nu ma vor parasi niciodata.

Nu puteam crede, cu toate astea, ca cercetarile de care vorbea marchizul erau adevarate nu meritau luate in seama, pentru el era atat de periculos sa ma duca la lege, incat ma gandii ca trebuia sa fie, in sinea sa, mult mai speriat de prezenta mea, daca m-ar fi gasit vreodata, decat aveam eu a ma teme de amenintarile sale. Cu aceste ganduri, m-am hotarat sa raman unde ma aflam si sa ma rostuiesc pe cat oi putea, pana cand un capital ceva mai mare mi-ar fi ingaduit sa merg mai departe.

Domnul Rodin, asa se numea medicul la care stateam, se oferi de la sine sa-mi dea de lucru. Era un om de 35 de ani, cu o fire aspra, impulsiva, brutala, dar care, in afara de asta, se bucura in tot tinutul de o reputatie excelenta. Daruit cu totul meseriei, netinand nici o femeie pe langa el, era foarte multumit, cand venea acasa, sa aiba pe cineva care sa ingrijeasca de gospodarie si de el avea sa-mi plateasca 200 de franci pe an si ceva pe deasupra din consultatii, iar eu consimtii pe data.

Domnul Rodin isi daduse seama ca nu cunoscusem niciodata un barbat, stia, de asemenea, cat de mult doream sa ma pastrez cinstita si-mi promisese sa nu ma sacaie cu acest lucru. Prin urmare, intelegerea fu curand incheiata doar ca nu ma spovedii prea mult noului stapan, nu stia cine sunt.

Ma aflam in acea casa de doi ani si chiar daca marea mea suparare nu-mi trecuse, linistea sufleteasca de care ma bucuram imi mai stersese din necazuri, pe cand cerul care nu-i ingaduia inimii mele nici un elan fara sa ma loveasca de indata cu un necaz, imi rapi biata multumire de o clipa, pentru a ma zvarli in alte dureri.

Pe cand eram intr-o zi singura acasa, umbland prin diferitele locuri unde aveam treburi de facut, mi se paru ca aud gemete care veneau dintr-o pivnita. Ma apropii, deslusesc mai bine, aud strigatele unei fetite pe care o usa bine incuiata o despartea de mine; imi era peste putinta sa-i deschid ascunzatoarea. O mie de ganduri imi venira in minte ce putea ea cauta acolo? Domnul Rodin nu avea copii, nu-i cunosteam nici surori, nici nepoate de care s-ar fi putut ocupa cinstea in care il vazusem ca traia nu-mi ingaduia sa cred ca aceasta fetita era destinata unor destrabalari. Asadar, de ce o inchisese? Foarte curioasa sa dezleg acest mister, indraznii sa intreb pe copila ce face acolo si cine este.

— Vai, domnisoara, imi raspunde plangand nefericita, sunt fiica unui taietor de lemne din padure si n-am decat 12 ani domnul care locuieste aici, impreuna cu unul din prietenii sai, m-a rapit ieri, pe cand tatal meu se indepartase. Amandoi m-au legat, m-au aruncat intr-un sac de tarate, din fundul caruia nu puteam striga, m-au pus pe seaua unui cal si ieri noapte m-au bagat in casa asta unde, de indata, m-au si dus in pivnita. Nu stiu ce vor sa-mi faca, cand am ajuns m-au dezbracat, m-au cercetat, m-au intrebat cati ani am si, in fine, cel care pare stapanul casei i-a spus celuilalt ca operatia trebuie amanata pana poimaine seara din cauza ca sunt prea speriata, iar experienta va fi mai buna daca ma voi linisti in afara de asta, indeplinesc toate conditiile cerute subiectului.

Fetita tacu dupa aceste cuvinte si isi relua plansul cu si mai mult necaz o rugai sa se linisteasca, fagaduindu-i sa am grija de ea. Imi era destul de greu sa inteleg ce doreau sa faca cu nefericita asta, domnul Rodin si prietenul sau, tot doctor; totusi, cuvantul subiectpe care ii iiuzeam adesea pomenindu-l in alte imprejurari, ma facu pe data sa banuiesc ca puteau» prea bine sa puna la cale vreo cumplita disectie anatomica pe nenorocita copila; inainte de a incepe sa banuiesc acest lucru infricosator, incercai sa ma dumiresc mai bine. Rodin a venit acasa cu prietenul sau, au luat masa impreuna si au cautat sa scape de mine. Prefacandu-ma a le da ascultare, m-am ascuns si discutia lor m-a lamurit mai mult decat trebuia asupra planului ingrozitor ce se punea la cale.

Niciodata, a spus unul din ei, aceasta parte anatomica nu va fi cunoscuta perfect daca nu va fi examinata cu, atentie pe un subiect de 12-13 ani deschis in momentul contactului nervilor cu durerea este ingrozitor cate motive neinsemnate opresc progresul artelor ei bine, va fi sacrificat un subiect pentru a salva alte milioane cu acest pret, mai trebuie sa ne invoim? Uciderea facuta de lege este oare alta decat cea care se va infaptui in operatia noastra, sau cumva scopul acestor legi atat.de intelepte este oare altul decat sacrificarea unui individ pentru a salva pe altii o mie? Asadar nimic nu ne opreste ah, cat despre mine, m-am hotarat, raspunse celalalt si as fi facut-o demult daca as fi indraznit sa lucrez singur. Nu va mai povestesc restul discutiei cum ea privea doar treburile meseriei, am retinut prea putin si din clipa aceea m-am gandit doar s-o scop cu orice pret pe nefericita victima a unei indeletniciri, fara indoiala prei tioasa in toate privintele, dar ale carei progrese mi se|, pareau prea scump platite prin sacrificarea unei fiinte nevinovate. Cei doi prieteni se despartira si Rodin se culca fara sa-mi spuna nimic. A doua zi, ziua harazita crudei macelariri, pleca ca de obicei, spunandu-mi ca se va intoarce doar pentru a lua masa de seara cu prietenul sa iu ea si in ajun. De abia iesise cand si trecui la implinirea faptei ce planuisem. Cerul m-a slujit, dar n-as indrazni sa spun daca a ajutat inocenta sacrificata sau fapta miloasa a nefericitei Sophie pe care avea de gand s-o pedepseasca? Va voi spune faptele si veti hotari, doamna cat despre mine, sunt atat de puternic stapanita de mana acestei inexplicabile providente, incat imi este cu neputinta sa-i dezleg planurile am incercat sa aflu si am fost aspru pedepsita, iata tot ce pot sa spun.

Cobor in pivnita, o intreb din nou pe fetita iarasi aceleasi vorbe, aceleasi spaime o intreb daca stie unde este pusa cheia cand este scoasa din usa. Nu stiu, imi raspunde, dai cred o iau cu ei. Ma uit la intamplare, simt ceva sub picioare, in nisip, ma aplec, iata cheia, deschid usa. Micuta nefericita imi cade in genunchi, imi uda mainile cu lacrimile recunostintei, si, fara sa ma gandesc la primejdie, fara sa ma intreb la ce soarta trebuie sa ma astept, ma ocup doar de evadarea copilului. O scot din fericire din sat fara sa ma intalnesc cu nimeni, ii arat drumul spre padure, o sarut, bucurandu-ma ca si ea de fericirea ei si a celei pe care i-o va face tatalui cand i se va arata din nou in fata ochilor si ma intorc repede acasa.

La ceasul hotarat, cei doi doctori se intorc plini de speranta sa-si puna in aplicare infioratoarele planuri iau masa pe cat de veseli, pe atat de grabiti si de indata coboara in pivnita. Tot ce prevazusem pentru a-mi ascunde fapta fusese sa sparg broasca si sa pun cheia unde o gasi, sem ca sa-i fac sa creada ca fetita fugise singura numai ca cei pe care voiam sa-i pacalesc nu erau oameni sa se lase orbiti cu una cu doua. Rodin se intoarce furios, se repede cu pumnii la mine intreband ce facusem cu copila pt care o inchisese. La inceput tagaduii dar sinceritatea mea nefericita ma facu sa marturisesc. Nimic nu putea fi pe masura cuvintelor tari si furioase de care s-au folosit nelegiuitii unul a avut ideea sa iau locul copilei pe care o salvasem, celalalt se gandi, la chinuri si mai infricosatoare, iar planurile si scornelile erau impletite cu lovituri care, tot trimitandu-ma, de la unul la altul, ma ametira, incat cazui jos fara cunostinta. Furia li se mai potolise, Rodin ma trezi si de cum imi revenii imi poruncira sa ma dezbrac. Le-am dat ascultare, tremurand toata de indata ce fusei asa cum au dorit ei, unul ma tinu, celalalt opera imi taie cate un deget de la fiecare picior, ma pun sa stau jos si fiecare imi scoate cate un dinte din fundul gurii. Inca nu-i gata, spune Rodin incingand un fier in foc, am primit-o biciuita, vreau s-o trimit insemnata si, spunand asta, infamul, in vreme ce prietenul sau ma tine locului, ma arde cu fierul inrosit in dosul umarului, asa cum sunt insemnati hotii sa indrazneasca sa se arate acum, curvistina, sa indrazneasca, face Rodin, furios, si daca arat acest inscris acuzator, imi vor fi destule motivele care m-au facut s-o dau afara repeae si pe ascuns. Astea fiind spuse, cei doi prieteni pun mana pe mine; era noapte, m-au dus la marginea padurii si m-au lasat fara mila acolo, dupa ce mi-au mai aratat odata primejdia unei reclamatii impotriva lor, daca cumva m-as gandi s-o fac in halul de injosire in care eram.

Oricarei alta putin i-ar fi pasat de aceasta amenintare de bine ce se putea dovedi ca tratamentul pe care-l suportasem nu venea de la vreun tribunal, de ce m-as fi temut?

Dar slabiciunea, curatenia mea sufleteasca, spaima de nenorocirile de la Paris si de la castelul lui Bressac ma zapacira, ma inspaimantara si nu ma mai gandii decat sa fug din acel loc blestemat indata dupa ce mi se vor mai potoli putin durerile. Cum ranile pe care mi le facusera le pansasera cu grija, chiar a doua zi dimineata ele aratau destul de bine. Si dupa ce petrecui sub un copac una din cele mai infricosatoare nopti din viata mea, o pornii la drum de cum se crapa de ziua. Ranile de la picioare nu ma lasau sa merg repede dar, grabita sa ma indepartez de o padure atat de potrivnica mie, facui totusi 4 leghe in prima zi, tot atata a doua si a treia neputand insa sa-ma descurc prea bine, neintreband nimic pe nimeni, nu reusii decat sa ma invart in jurul Parisului, iar in seara celei de a patra zile de mers nu ma gaseam decat la Lieu-Saint. Stiind ca drumul ma putea scoate spre provinciile din sudul Frantei, am hotarat s-o apuc pe el, sa ajung cum voi putea in acele tinuturi departate, crezand ca pacea si odihna de care nu avusesem parte in locul natal ma vor astepta poate la capatul pamantului.

Mare greseala! si cate amaruri mai aveam inca de tras? Venitul meu, mult mai mic la Rodin decat la marchizul de Bressac, nu-mi ingaduise sa fac economii totul era din fericire la mine, adica vreo cativa ludovici, la cat se urca si ceea ce putusem lua de la Bressac si ceea ce castigasem la doctor. In marea mea nefericire, ma socoteam inca multumita ca nu mi se furasera si astia si ma consolam ca-mi vor ajunge macar pana voi putea sa-mi gasesc un rost. Imi inchipuiam ca voi putea ascunde chinurile la care am fost supusa, caci ele nu se vedeau cand eram imbracata si ca vanataile nu ma vor impiedica sa-mi castig painea! Aveam 22 de ani, o sanatate robusta, cu toate ca eram inaltuta si subtire, o infatisare care, spre ghinionul meu, imi aducea chiar prea multe elogii, calitati ce, desi mi-au produs intotdeauna necazuri, imi linisteau sufletul si ma faceau sa sper ca, in fine, providenta fie ca le va rasplati, fie ca macar va mai imputina suferintele pe care mi le adusese. Pana la Sens, imi continuai drumul cu speranta si curaj, acolo, picioarele care nu se vindecasera inca, ma dureau ingrozitor, asa ca luai hota-rarea sa ma odihnesc cateva zile, dar, neindraznind sa ma marturisesc nimanui si amintindu-mi leacurile pa care vazusem ca le folosea Rodin la astfel de rani, mi le cumparai si ma doftoricii singura. O saptamana de repaus ma refacu pe de-a intregul. Poate ca mi-as fi gasit vreun rost la Sens, dar, prea lamurita ca trebuie sa.ma indepartez cat mai mult, nici nu am cautat macar vreunul, am mers tot inainte cu scopul sa-mi incerc norocul in Dauphine. In copilarie auzisem vorbind de acest tinut si acolo imi inchipuiam fericirea veti vedea si ce bine am izbutit.

In nici un moment din viata, credinta nu m-a parasit; fara sa iau in seama ereziile celor puternici, parandu-mi-se, toate mai curand rezultatul gandurilor lor usuratice decat ale unei intemeieri, am pus in locul lor constiinta si inima mea, in amandoua am gasit tot ce-mi trebuia ca sa le tin piept. Daca uneori necazurile m-au impiedicat sa-mi vad de cele sfinte, de indata ce am putut, mi-am reparat greselile. Deabia plecasem din Auxerre, pe 7 iunie, n-am sa uit niciodata ziua asta, facusem vreo 2 leghe si, cum incepea sa ma toropeasca caldura, ma hotarai sa urc pe o colina acoperita cu unpalc de arbori, putin afara drumului spre stanga, sa ma racoresc si sa dorm vreo doua ceasuri, fara cheltuiala dintr-un han si fara pericolele drumului mare.

Urc pana acolo si ma asez sub un stejar unde, dupa o masa frugala cu paine si apa, ma las bland in voia somnului de care am parte vreo doua ore in deplina liniste. Cand m-am desteptat, am inceput sa admir peisajul ce mi se arata la stanga drumului in mijlocul unei paduri care se intindea cat vedeai cu ochii, mi se paru ca zaresc, la vreo trei leghe, o mica clopotnita inaltandu-se sfioasa in vazduh. Blanda singuratate, imi spusei, ce dor mi-e de tine! Acolo trebuie sa fie adapostul vreunor calugarite sau sfinti singuratici, ingrijind doar de indatoririle lor, devotati religiei, departe de lumea stricata in care crima lupta fara incetare cu nevinovatia si iese mereu triumfatoare. Cu siguranta ca acolo si-au gasit locul toate virtutile! Ma cufundasem in aceste ganduri, cand o tanara cam de o seama cu mine care pastea oile mi se infatisa. O intrebai despre acea asezare si-mi spuse ca ceea ce vedeam era o manastire reformata, locuita de 4 singuratici a caror credinta, abstinenta, si sobrietate erau fara seaman.

Lumea merge acolo imi spuse fata, o data pe an, in pelerinaj pentru o fecioara care face minuni si de la care dreptcredinciosii capata tot ce cer. Cuprinsa de dorinta de a merge pe loc sa implor ajutor la picioarele sfintei mame a Domnului, o intrebai pe fata daca vrea sa vina cu mine imi spuse ca-i era cu neputinta, caci maica-sa o astepta acasa devreme, dar ca drumul era usor, mi-l arata si-mi spuse ca staretul, omul cel mai respectabil si cel mai sfant, nu numai ca ma va primi minunat, ba chiar, daca voi avea nevoie, ma va ajuta. I se spune sfintia sa Raphael, continua fata, este italian, dar si-a petrecut viata in Vranta, ii place singuratatea si a refuzat tot felul de. servicii din partea Papei cu care este ruda. Este un omde neam mare, bland,.serviabil, plin de zel si credinta, in varsta de vreo 50 de ani si pe care toata lumea din tinut il considera sfant. Povestea ciobanitei m-a incurajat si mai mult, incat mi-a fost cu neputinta sa rezist dorintei de-a merge in pelerinaj la manastire pentru a repara, prin dovezile cuvioase de care voi fi in stare, toate micile pacate de care ma facusem vinovata. Ii dadui ceva de pomana fetei, cu toate ca eu insami aveam destule nevoi si iata-ma la drum catre Sainte Marie de Bois cum se numea manastirea la care mergeam. Cand ajunsei pe loc drept, nu mai vazui clopotnita si nu mai putui sa ma conduc decat dupa copaci cum nu intrebasem pe fata cate leghe erau de la locul unde o injtalnisem pana la manastire, imi dadui seama ca distanta era alta decat socotisem eu. Dar lucrul asta nu m-a descurajat, am ajuns la marginea padurii si vazand ca mai este inca lumina, m-am hotarat sa patrund inauntru, aproape sigura ca voi ajunge la manastire inainte de caderea noptii. In tot timpul asta nu am zarit nici urma de om, nici o casa iar singurul drum era o carare neumblata pe care mergeam la intamplare. Facusem pe putin 5 leghe de la colina de pe care mi se paruse ca cel mult trei aveau sa ma duca la destinatie si inca nu vazusem nimic ivindu-se, cand, la apusul soarelui, auzii in fine un sunet de clopot la mai putin de o leghe. O iau dupa sunet, ma grabesc, cararea se mai largeste si dupa o ora de cand auzisem clopotul, zaresc in fine niste garduri si, imediat dupa ele, manastirea. Nimic mai frumos decat acest loc singuratec, nici o locuinta prin preajma, cea mai apropiata fiind la mai mult de 6 leghe, si, in toate partile, pe putin 3 leghe, de paduri. Manastirea era intr-o vale, a trebuit sa cobor destul pana sa ajung si de asta pierdusem si clopotnita din ochi de cum ajunsesem pe loc drept. Baraca unui calugar gradinar era lipita de zidul cladirii si pe acolo trebuia sa treci inainte de a intra. Il intrebai pe sihastru daca pot sa vorbesc cu calugarul econom. ma intreba ce vreau de la el. Ii dadui de inteles ca e o treaba bisericeasca ca un juramant ma aduce in acest lacas sfant si ca voi fi deplin rasplatita de toate cele indurate pentru a ajunge aici daca voi putea cadea o clipa la picioarele fecioarei si a preacuviosului slujitor sub acoperisul caruia este adapostita aceasta minunata icoana. Calugarul, dupa ce ma pofti sa ma odihnesc, merse de graba in manastire si cum era intuneric acum iar calugarii erau la masa, intarzie destul sa se intoarca. Reveni intr-un tarziu cu un alt calugar:

— Iata-l pe cuviosul Clement, domnisoara, este economul asezamantului, a venit sa vada daca face sa-l tulbure pe staret pentru ceea ce doresti. Cuviosul Clement era un om de vreo 45 de ani, foarte gras, de o inaltime uriasa, cu privire rea si intunecata, cu glasul aspru si ragusit, a carui prezenta mai mult ma infiora decat ma linisti.

Incepui sa tremur fara voia mea si fara sa ma pot opri, amintirea tuturor suferintelor din trecut mi se destepta in minte.

— Ce vrei, imi spuse calugarul cu destula» asprime, asta-i ora la care se vine la biserica? Pari a fi o hoinara fara capatai.

— Cuvioase, ii spusei ingenunchind, stiam ca se poate veni la orice ora in casa Domnului am venit aici de foarte departe, plina de elan si credinta, va rog, daca se poate, sa ma spovediti si cand imi veti cunoaste constiinta, veti vedea daca sunt sau nu vrednica sa cad la picioarele icoanei facatoare de minuni pe care o pastrati in sfantul vostru lacas.

— Dar nu prea este ora spovedaniei, spuse calugarul imblanzindu-se unde-ti vei petrece noaptea? Nu avem loc, mai bine sa vii dimineata. Ii povestii toate motivele care ma impiedicasera sa fac acest lucru, iar el, fara sa mar adauge nimic, merse sa-i vorbeasca staretului. La cateva minute dupa aceea, auzii cum se deschide biserica si calugarul econom, venind el insusi la baraca gradinarului, ma pofti sa intru in templu. Cuviosul Clement era un om de vreo 45 de ani, foarte idee chiar acum, era un barbat de varsta care mi se spusese, dar caruia nu i-ai fi dat 40 de ani era slab, destul de inalt, cu o infatisare spirituala si blanda, vorbind foarte bine frantuzeste, chiar daca cu o usoara pronuntie italieneasca, manierat si curtenitor pe dinafara, pe cat era de intunecat si salbatec in suflet, asa cum prea bine va voi putea lamuri de indata.

— Copilo, zise cu blandete calugarul, cu toate ca ora este intru totul nepotrivita si nu avem obiceiul sa primim asa de tarziu, iti voi asculta spovedania si ne vom gandi dupa aceea la mijloacele de a-ti petrece cuviincios noaptea pana la ora cand, maine, vei putea sa te inchini la sfanta icoana pe care o avem. Spunand toate astea, calugarul puse sa se aprinda cateva lumini in jurul confesionalului, imi spuse sa ma asez acolo si, dandu-i voie celuilalt calugar sa se retraga, ii porunci sa inchida toate usile si ma indemna sa ma spovedesc cu toata increderea. Intrutotul linistita in fata unui om ce parea atat de bland, dupa spaimele trase de la cuviosul Clement, ma inclinai la picioarele confesorului, ii dezvaluii toata viata mea si, cu cinstea si increderea mea obisnuita, nu-i ascunsei nimic din ceea ce ma privea. Ii marturisii toate greselile, ma spovedii de toate nefericirile, nimic nu fu lasat deoparte, nici macar rusinosul semn pe care mi-l facuse Rodin.

Calugarul Raphael ma asculta cu cea mai mare atentie, ma puse chiar sa repet mai multe amanunte, luand o infatisare miloasa si curioasa iar intrebarile sale de capatai se legara, de mai multe ori la rand, de lucrurile urmatoare:

1. Daca era adevarat ca eram orfana si de la Paris.

2. Daca era sigur ca nu mai aveam nici rude, nici prieteni, nici protectori si nici pe nimeni altcineva caruia sa-i scriu.

3 Daca nu-i impatasisem decat ciobanitei dorinta de a merge la manastire si daca nu-i dadusem de stirela intoarcere.

4. Daca tot mai eram fecioara si daca aveam numai 22 de ani.

5. Daca eram sigura ca nu m-a urmarit nimeni si nu m-a vazut intrand la manastire.

Dupa ce l-am lamurit cu aceste intrebari si i-am raspuns cu cea mai mare naivitate, el imi spuse, ridicandu-se si luandu-ma de mana:

— Ei bine, vino, copilo, e prea tarziu sa te inchini in seara asta in fata fecioarei, maine am sa-ti daruiesc sfanta bucurie de a te impartasi la picioarele icoanei sale, iar in seara asta sa ne gandim sa mananci si sa dormi. Spunand asta, ma conduse la sacristie.

— Dar, parinte, facui eu atunci cu o anumita ingrijorare pe care nu mi-o puteam stapani, cum, parinte, in casa voastra?

— Dar unde oare, incantatoare pelerina, raspunse calugarul, deschizand una din usile culoarului din jurul sacristiei care conducea drept spre locuinta. cum, te temi sa petreci noaptea cu 4 calugari? Vei vedea, ingeras, ca nu suntem atat de salbatici pe cat parem si stim cum sa distram o fata draguta. La aceste cuvinte, tresarii: Oh, cerule, spusei in sinea mea, nu cumva voi cadea iar prada bunelor mele sentimente si dorintei pe care am avut-o de a ma apropia de tot ce are religia mai respectabil, fi va oare aceasta dorinta pedepsita ca o crima? in timpul asta, mergeam pe intuneric; la un capat al culoarului, aparu in sfarsit o scara, calugarul ma lasa sa o iau inainte si, de cum observa o oarecare retinere, spuse furios schimbandu-si dulceata din glas cu tonul cel mai obraznic:

— Stricata nenorocita, iti inchipui ca mai poti da inapoi? Ehehei, ai sa vezi indata ca era mai bine pentru tine sa fi nimerit intr-o ascunzatoare de hoti decat la 4 calugari reformati.

Toate motivele de groaza sporira atat de repede in ochii mei, incat nu mai avui timp sa ma sperii de aceste cuvinte; de abia le auzisem, cand alte semne de alarma ma luara cu asalt. Usa se deschide si vad in jurul unei mese 3 calugari si 3 tinere, toti 6 in cea mai nerusinata stare doua dintre fete erau dezbracate de tot, se indeletniceau cu despuierea celei de-a treia si calugarii erau cam in aceeasi situatie.

— Prieteni, facu Raphael de cum intra, ne mai lipsea una, iat-o. Dati-mi voie sa va prezint un adevarat fenomen! Iata o Lucretie care poarta pe umar semnul fetelor de moravuri usoare iar aici, continua el facand un gest pe cat de semnificativ, pe atat de nerusinat aici, prieteni, dovada sigura a unei feciorii marturisite. Hohote de ras izbucnira din toate colturile salii la aceasta neobisnuita introducere, iar Clement, cel pe care-l vazusem mai intai, striga, pe jumatate beat, ca lucrul asta trebuia verificat pe loc. Obligatia de a va infatisa pe cei cu care ma gaseam acolo, ma face sa ma intrerup, lasandu-va sa asteptati cat mai putin urmarea.

Ii cunoasteti destul pe Raphael si pe Clement ca sa pot trece la urmatorii doi. Antonin, al treilea calugar din manastire, era un omulet de vreo 40 de ani, uscat, slab, cocos, cu o infatisare de satir, paros ca un urs, de o desfranare nepotolita, batjocoritor si rau fara pereche. Cuviosul Jerome, cel mai varstnic de acel lacas era un des-franat batran de 60 de ani, la fel de aspru si brutal ca si Clement, mai betiv decat el, care, plictisit de placerile obisnuite, era obligat, pentru a-si scormoni o lucire de voluptate, sa se serveasca de cai pe cat de depravate, pe atat de dezgustatoare.

Florette era cea mai tanara dintre femei, de loc din Dijon, in varsta de vreo 14 ani, fiica unui burghez de vaza din acest oras, rapita de ajutoarele lui Raphael care, bogat si bine vazut de fratii intru credinta, nu lasa deoparte nimic din ce putea sa-i slujeasca patimile. Era bruneta, cu ochi foarte draguti si cu mult farmec in trasaturi. Cornelie avea cam 16 ani, era blonda, foarte interesanta, cu par frumos, o piele stralucitoare si cea mai frumoasa silueta cu putinta; era din Auxerre, fiica unui negustor de vinuri si fusese sedusa chiar de Raphael care o atrasese cu incetul in capcana. Omphale era o femeie de 30 de ani, corpolenta, cu chipul bland si foarte placut, cu formele bine conturate, par superb, cu pieptul deosebit de frumos si cu cei mai blanzi ochi care se putea vedea. Era fiica unui podgorean instarit din Joigny, fusese cat pe ce sa se casatoreasca cu un barbat care avea sa o faca fericita, cand la varsta de 16 ani, Jerome o rapi de acasa prin cele mai neauzite ispitiri. Asta era societatea in care urma sa traiesc, asta este cloaca de pacat si murdarie in care nadajduisem sa gasesc virtutea, asa cum s-ar fi cuvenit in acel preacinstit adapost.

De indata ce ajunsei in mijlocul infricosatoarei adunari, mi se spuse ca tot ce aveam mai bun de facut era sa ma calauzesc dupa purtarile supuse ale tovaraselor mele.

— Iti inchipui si singura, imi spuse Raphael, ca nu-ti foloseste la nimic sa incerci o impotrivire in vizuina de negasit in care te-a adus steaua ta cea rea. Spui ca ai trecut prin destule nenorociri, insa vezi bine ca cea mai mare din toate pentru o fata cinstita, iti lipseste inca de pe lista ghinioanelor. Este oare normal sa fii fecioara la varsta ta si nu este asta o minune care nu mai poate dura? Iata-ti tovarasele care s-au strambat ca si tine cand s-au vazut obligate sa ne slujeasca si care, asa cum vei face si tu, au sfarsit prin a se supune cand au vazut ca impotrivirea nu putea sa le aduca decat necazuri. In imprejurarea de fata, Sophie, cum te-ai mai putea apara? Gandeste-te ce parasita esti pe lume dupa cum singura ai marturisit, nu mai ai nici rude, nici prieteni; te afli intr-un pustiu, departe de orice ajutor, necunoscuta de nimeni, la bunul plac a patru desfranati care n-au nici un chef sa te crute. La cine sa te rogi, poate la acest Dumnezeu pe care venisei sa-l implori cu atata silinta si care foloseste acest elan ca sa te arunce si mai sigur in capcana? Vezi bine ca nu se afla nici o putere, nici omeneasca, nici divina, care sa te poata scoate din mainile noastre, ca nici printre lucrurile ce stau in puterea oamenilor, nici printre minuni, nu se afla vreun mijloc cu care sa izbutesti a mai pastra aceasta virtute de care faci atata caz, care sa te poata opri de-a ajunge, in toate intelesurile si modurile ce pot fi scornite, prada la care toti patru o sa ne repezim cu ajutorul tau. Dezbraca-te, asadar, Sophie, si fie ca supusenia cea mai deplina sa-ti aduca mila noastra, care va fi inlocuita de cele mai aspre ocari si pedepse daca nu ne dar ascultare, pedepse care ne vor infuria si mai mult, fara sa te puna la adapost de nesatul si salbaticia noastra.

Imi dadeam prea bine seama ca aceasta fioroasa cu-vantare nu-mi lasa nici o scapare, dar n-as fi fost oare vinovata daca n-as fi incercat-o pe cea pe care mi-o soptea inima si mi-o lasase inca natura? Cazui in genunchi in fata lui Raphael si-mi folosi toata, puterea sufleteasca rugandu-l sa nu-si bata joc de situatia mea, cele mai amare lacrimi ii udara genunchii si tot ce-mi insufla mai rascolitor inima, am cutezat a-i spune plangand. Nu aflasem insa ca lacrimile sunt si mai ispititoare pentru crima si destrabalare, nu stiam ca tot ceea ce faceam pentru a inmuia aceste fiare nu izbutea decat sa le aprinda poftele. Raphael se ridica infuriat si spuse incruntan-du-se. Puneti mana pe stricata asta, dezbracati-o imediat in fata noastra si aratati-i ca nu la oameni ca noi si-a gasit randuiala mila. Antonin ma inhata cu o mana aspra si nervoasa, impletindu-si vorbele si faptele cu injuraturi cumplite, imi smulge hainele in doua minute, lasandu-ma goala in fata acelei adunari.

— Iata o creatura frumoasa, facu Jerome, sa cada manastirea pe mine daca de 30 de ani am mai vazut asa ceva.

— O clipa, zise staretul, sa facem putina ordine. Cunoasteti, prieteni, tipicurile noastre de primire sa fie supusa la toate fara sa ne scape niciunul, iar in timpul asta, celelalte trei femei sa stea pe langa noi pentru a ne ajuta la nevoie sau a ne intarita. De indata se forma un cerc, ma asezara in mijloc, si acolo, mai mult de 2 ore, am fost cercetata, pretuita, pipaita de cei patru stricati, primind pe rand de la fiecare laude sau insulte.

Imi veti ingadui, doamna, spuse frumoasa prizoniera inrosindu-se din plin, sa va ascund o parte din amanuntele nerusinate care s-au petrecut in timpul acestei prime ceremonii. Inchipuiti-va tot ce poate desfraul sa-i insufle in asemenea situatie unor stricati, ii veti vedea trecand rand pe rand de la tovarasele mele la mine, comparand, apreciind, confruntand, comentand si veti avea numai o slaba idee de tot ce s-a petrecut in aceste dintai orgii, destul de usoare totusi fata de celelalte lucruri groaznice pe care aveam sa le indur.

— Haideti, spuse Raphael, care parea ca nu-si mai poate tine in frau dorintele mult prea starnite, e timpul sa sacrificam victima. Sa ne pregatim fiecare s-o supunem placerilor favorite. Si pacatosul, asezandu-ma pe o canapea intr-o pozitie prielnica scarboaselor sale placeri, punandu-i pe Antonin si pe Clement sa ma tina.

Raphael, italian, calugar si depravat, se satura cu nerusinare fara ca asta sa-mi ia fecioria. Oh, culmea ratacirii! Ai fi crezut ca fiecare din acesti barbati ordinari se mandreste ca a uitat de tot natura in alegerea josnicelor placeri! Clement inainteaza, starnit de vederea nerusinarilor mai marelui sau si de tot ce facuse in vreme ce-l privea. Ma anunta ca ni se va purta cu mine mai rau decat staretul si ca locul in care isi va depune ofranda nu-mi va pune virtutea in pericol. Ma pune sa ma asez in genunchi si, lipindu-se de mine, isi implineste perfidele patimi intr-un loc care nu-mi da voie, in timpul oficierii, sa ma plang de proasta sa purtare. Urmeaza Jerome, templul sau fiind cel al lui Raphael, dar fara putinta de a ajunge la sanctuar resemnat sa ramana dinaintea intrarii, sfarsit de emotia unor intamplari a caror nerusinare nu se poate infatisa, nu-si putu apoi implini dorintele decat prin caile barbare a caror victima v-am spus ca era sa ajung la Dubourg si chiar am fost in mainile lui De Bressac. Iata ce pregatire buna, spuse Antonin, punand mana pe mine, vino puicuta, vino sa te razbun de necuviinta confratilor mei si sa culeg, in sfarsit, mandrele ofrande pe care nerabdarea lor mi le-a lasat in grija dar ce amanunt Dumnezeule mare. Imi este cu neputinta sa vi le descriu. Ai fi spus ca nelegiuitul, cel mai stricat dintre toti patru, desi aparea ca cel mai putin departat de cerintele naturii, nu consimtea sa se apropie de ea, sa fie ceva mai putin neobisnuit in felul de a o slavi decat despagubindu-se de aceasta masca a unei mai mici depravari prin tot ce ma putea jigni mai mult. Vai, cand uneori vedeam in inchipuire aceste placeri, le credeam caste ca Dumnezeul care le insufla, toate de natura pentru a sluji la mangaierea oamenilor, nascute din dragoste si delicatete. Departe de mine gandul ca barbatul, la fel ca fiarele salbatice, nu poate sa ajunga la placere decat inspaimantandu-si tovarasele. Incercai lucrul asta intr-un asemenea hal de violenta, incat durerile sfasierii firesti ale virginitatii mele fura cele mai mici pe care le-am avut de indurat in aceasta tortura, iar in momentul crizei pe care Antonin o termina prin strigate furioase, framantari dureroase ale tuturor partilor trupului meu, muscaturi, in fine, asemanatoare cu mangaierile sangeroase ale tigrilor m-am crezut o clipa prada unui animal salbatic care nu se va linisti decat devorandu-ma.

Cand se terminara aceste lucruri groaznice, am cazut, nemiscata si aproape inconstienta, pe altarul pe care fusesem sacrificata.

Raphael le porunci femeilor sa ma ingrijeasca si sa-mi dea de mancare, dar o mare tristete si disperare imi luara cu asalt sufletul in acea clipa cruda. Nu mai putui rezista la gandul infiorator ca pana la urma pierdusem aceasta comoara a virginitatii, pentru care mi-as fi dat viata de o suta de ori, ca am fost vesteiita de acei de la care trebuia sa astept dimpotriva cel mai mare ajutor si man-gaiere morala. Varsai suvoaie de lacrimi, tipetele imi rasunau in toata sala, ma rostogoleam pe pamant, imi smulgeam parul, cerandu-le calailor mei sa ma ucida si chiar daca acesti denaturati prea nesimtitori la asemenea scene aveau grija mai curand sa-si savureze noi placeri cu tovarasele mele decat sa-mi mangaie durerea, fura totusi plictisiti de strigatele mele si se hotarara sa ma trimita la odihna intr-un loc de unde sa nu ma mai poata auzi. Omphale era gata sa ma conduca, pe cand perfidul Raphael ma privi din nou cu o pofta josnica, cu toata starea de plans in care eram si spuse ca nu voia sa fiu scoasa afara fara sa ma mai batjocoreasca o data. De abia-i venise asa ceva in cap, ca si incepu sa infaptuiasca dar dorintele sale aveau nevoie sa mai fie inca starnite, si doar dupa ce se folosi de crudele mijloace ale lui Jerome reusi sa gaseasca puterea ce-i lipsea pentru a-si implini noul pacat.

Ce neingradire a dezmatului, Dumnezeule mare! Era cu putinta ca acesti destrabalati sa fie atat de nemilosi ca sa aleaga momentul unei suferinte morale atat de puternice precum a mea, pentru a ma face sa suport o suferinta fizica atat de salbatica? Oh, la dracu, facu Antonin, supunandu-ma de asemenea, nimic mai bun de urmat decat exemplul unui superior si nimic mai cu gust decat repetitia. Se spune ca durerea te duce la placere, sunt incredintat ca aceasta copila frumoasa ma va face cel mai fericit dintre barbati. Si cu toata sila, plansetele si rugamintile, ajunsei, pentru a doua oara, un biet plastron pentru nerusinatele placeri ale acestui mizerabil. In sfarsit, fui lasata sa plec. Daca nu mi-as fi luat ceva aperitive pana cand a sosit aceasta frumoasa printesa, spuse Clement, la dracu daca ar fi iesit fara sa-mi slujeasca si mie patimile a doua oara, dar nu pierde nimic daca mai asteapta.

— Ii promit si eu acelasi lucru, spuse Jerome, facandu-ma sa-i simt puterea bratului in clipa cand treceam pe langa el, dar pentru seara asta sa mergem cu totii la culcare. Raphael avu aceeasi parere si orgia se opri. O opri la el pe Florette, care statu desigur toata noaptea si se imprastiara cu totii. Eram data in indrumare Omphalei aceasta sultana mai in varsta decat toate celelalte imi paru a fi insarcinata sa poarte de grija surorilor. Ma duse in apartamentul comun, un fel de turn patrat, in colturile caruia se afla un pat pentru fiecare din noi patru. Unul din calugari le urma de obicei pe fete cand se retrageau si incuia usa cu cateva lacate; treaba asta ii reveni lui Clement. Intrate inauntru, era imposibil sa mai iesim, neexistand alta usa din aceasta camera decat spre o camaruta de toaleta alaturi, a carei fereastra era la fel de zabrelita ca si a locului de dormit. In afara de asta, nici un fel de mobila, un scaun si o masa aproape de patul inconjurat cu o perdea proasta de indian, cateva lazi de lemn in camaruta, scaune sparte, bideuri si o masa de toaleta comuna. Toate astea le-am observat abia a doua zi; prea istovita ca sa vad ceva in primul moment, nu avui grija deeat de durerea mea. Oh, cerule drept, imi spusei, este oare scris ca nici o fapta buna sa nu-mi izvorasca din inima fara sa fie de indata urmata de o suferinta! Si ce rau faceam, Dumnezeule mare, dorind sa implinesc in acest lacas o datorie de credinta, am suparat cerul voind sa ma ocup de asta, asta era pretul la care trebuia sa ma astept? Oh, hotarari neintelese ale providentei, indurati-va o clipa sa va aratati ochilor mei, daca nu vreti sa ma ridic impotriva legilor voastre!

Lacrimi amare ma inundara de pe urma acestor ganduri si inca mai imi curgeau cand, spre ziua, Omphale se apropie de patul meu.

— Scumpa tovarasa, imi spuse, vreau sa te indemn la curaj; am plans ca si tine in primele zile, iar acum m-am obisnuit, te vei obisnui si tu ca si mine. Primele momente sunt groaznice, caci nu doar obligatia de a potoli fara incetare dorintele dezlantuite ale acestor dezmatati este cea care ne pune viata in primejdie, ci pierderea libertatii, felul in care suntem tratate in aceasta casa a rusinii. Nenorocitii se simt mangaiati cand ii vad pe altii suferind in jurul lor oricat de arzatoare erau durerile, mi le inabusii o clipa, pentru a o ruga pe tovarasa mea sa ma puna la curent cu suferintele ce ma asteptau.

Asculta, spuse Omphale, asezandu-se langa patul meu, iti voi vorbi cu toata increderea, dar aminteste-ti sa nu te folosesti niciodata fara masura de spusele mele! Cea mai cruda suferinta, scumpa prietena, este nesiguranta soartei noastre nu se poate spune ce se alege de noi cand parasim acest loc. Am avut toate dovezile pe care singuratatea ne permite sa le capatam ca fetele reformate de calugar nu mai apar niciodata in lume. Chiar ei anunta acest lucru, nu ni se ascunde ca aceasta vizuina este mormantul nostru; totusi nu este an in care sa nu plece doua sau trei. Ce se alege de ele? Sunt oare omorate? Uneori ni se spune da, alteori cu siguranta nu, dar niciuna din cele care au plecat, oricat de mult ne-ar fi promis de-a inainta plangeri impotriva acestei manastiri si de a se ingriji de eliberarea noastra, niciuna, iti spun, nu s-a tinut de cuvant. Au facut pierdute plangerile, sau fetele sunt impiedicate sa le scrie? Cand cerem de la cele care sosesc vesti despre cele vechi, nimeni nu stie nimic. Ce se intampla asadar cu aceste nenorocite? Iata ce ne chinuie, Sophie, iata cumplita nedumerire care ne tortureaza cu adevarat zilele nefericite! De 14 ani sunt in locul asta si am vazut plecand mai mult de 50 de fete unde sunt? De ce, dupa ce toate au jurat sa ne ajute, niciuna din ele nu s-a tinut de cuvant? Numarul nostru este stabilit la patru cel putin, in camera asta, caci suntem mai mult decat sigure ca mai exista un turn corespunzator cu acesta, in care este tinut acelasi numar de fete. Multe semne din purtarea lor, multe din cuvintele lor ne-au incredintat despre asta, dar daca aceste tovarase exista, noi nu le-am vazut niciodata. Una din cele mai bune dovezi despre acest lucru este ca nu suntem folosite niciodata doua zile la rand daca am fost folosite ieri, astazi ne odihnim. Ori, cu siguranta ca destrabalatii astia nu se abtin o zi intreaga. In afara de asta, nimic nu conteaza in reformarea noastra, varsta, schimbarea trasaturilor, plictiseala, dezgustul, nimic altceva decat propriile lor toane nu-i hotaraste sa ne dea drumul la odihna de care nu putem sti cum ne vom folosi. Am vazut aici pe una de 70 de ani; n-a plecat decat vara trecuta. De 60 de ani era aici si, pe cand ea era pastrata, am vazut reformate mai mult de 12 care nu implinisera 16 ani. Am vazut pe unele plecand la 3 zile dupa sosire, altele dupa o luna, altele dupa mai multi ani. Nu se afla alta regula decat vointa sau, mai curand toana lor. Comportarea nu are nici ea nici o valoare am vazut pe unele care ieseau in intampinarea dorintelor lor si care plecau dupa 6 saptamani, in timp ce altele, posace si capricioase, erau pastrate un numar indelungat de ani. N-are nici un rost sa-i prezici uneia care abia a sosit vreun fel de comportare anume. Inchipuirea lor zdrobeste toate legile, nimic nu este sigur. Cat despre cautari, se deosebesc prea putin intre ei. Raphael este aici de 15 ani, Clement are 16, Jerome 30, Antonin 10 de cand se afla aici asta din urma este singurul pe care l-am vazut sosind, a inlocuit un calugar de 60 de ani care a murit de prea multa destrabalare acest Raphael, de neam florentin, este ruda apropiata cu Papa si se intelege foarte bine cu el numai de la venirea lui, fecioara binefacatoare de minuni asigura renumele manastirii si ii opreste pe barfitori sa vada indeaproape ce se petrece aici, insa asezamantul era asa cum il vezi cand a sosit. Se spune ca sunt aproape 80 de ani de cand lucrurile se petrec astfel si toti staretii care au venit au pastrat oranduiala atat de folositoare pentru placerile lor. Raphael, unul din calugarii cei mai desfranati ai veacului, a cerut sa fie numit aici pentru ca stia randuiala si si-a pus in gand sa pastreze cat se poate privilegiile ascunse. Noi apartinem diocezei de Auxerre dar, fie ca abatele este la curent, fie ca nu, nu-l vedem niciodata prin locurile astea in general nu sunt prea umblate, in afara sarbatoririi care cade la sfarsitul lui august; in timpul anului, nu ajung aici nici 10 persoane. De cate ori insa apare vreun strain, staretul are grija sa-l primeasca cum trebuie si sa-l uimeasca prin nenumaratele dovezi de austeritate si credinta. Ei pleaca multumiti, lauda asezamantul si astfel buna credinta a poporului si naivitatea credinciosilor ii lasa nestingheriti pe acesti oameni fara de lege. De altfel, nimic mai aspru decat regulamentul asupra purtarii noastre si nimic mai periculos decat cea i mai mica incalcare a lui. In legatura cu aceasta trebuiesa-ti dau cateva amanunte de capatai, continua instructoarea mea, caci aici nu este o scuza sa spui „nu ma pedepsiti de incalcarea acestei legi, n-o cunosteam; trebuie sa afli de la tovarasele tale sau sa ghicesti singura. Nu esti prevenita de nimic, dar esti pedepsita pentru orice. Singura indreptare adusa este biciul; este destul de simplu ca un anume moment din placerile acestor nelegiuiti sa se transforme in pedeapsa favorita. Ai patit-o fara sa gresesti ieri, o vei pati curand pentru ca vei gresi toti patru sunt mari amatori de acest obicei barbar si toti isi incearca pe rand talentul de executor. In fiecare zi il numesc pe cate unul regentul de serviciu si el primeste raportul de la decana camerei. El raspunde de ordinea interioara a seraiului, de tot ce se intampla la mesele la care suntem primite, taxeaza greselile si le pedepseste cu mana lui. Sa luam pe rand fiecare punct. Suntem obligate sa fim treze si imbracate la ora 9 dimineata; la 10 ni se aduce micul dejun, paine si apa la ora 2, se serveste pranzul format dintr-o ciorba destul de buna, o bucata de rasol, o mancare de legume, uneori o fructa si o sticla de vin pentru toate patru. In fiecare zi, vara sau iarna, la ora 5 seara nesmintit, regentul vine in vizita. Atunci aduna parile decanei si nemultumirile ei pot sa fie legate de comportarea fetelor din camera, de vreun cuvant de enervare sau de revolta ce s-a rostit, de trezirea la ora prescrisa, de respectarea ingrijirii parului si a curateniei, daca s-a mancat cum trebuie si daca nu s-a pus la cale vreo evadare. Trebuie facut un raport exact despre toate aceste lucruri si putem fi chiar pedepsite daca nu-l facem. De aici, regentul de serviciu trece in cabinetul de toaleta si inspecteaza diferite lucruri; dupa ce si-a facut treaba, rar se intampla sa plece fara sa se distreze cu una din noi si adesea chiar cu toate patru. De indata ce a plecat, daca nu este ziua noastra de supeu, suntem libere sa citim, sa stam de vorba, sa ne veselim intre noi si sa ne culcam cand vrem; daca seara trebuie sa supam cu calugarii, suna un clopot si ne anunta sa ne pregatim. Regentul de serviciu vine el insusi sa ne ia, coboram in sala unde ne-ai vazut si primul lucru care se face acolo este sa se citeasca caietul de greseli, incepand cu ultima data cand am fost invitate, mai intai greselile comise la acel supeu, constand din neglijente, raceala fata de calugar in momentele in care se servesc de noi, lipsa de prevenire, de supunere sau de curatenie. La asta se adauga lista greselilor facute in camera timp de 2 zile, dupa raportul decanei. Vinovatele se aseaza rand pe rand in mijlocul salii, regentul de serviciu le spune greseala si taxa apoi sunt dezbracate de decana, sau subdecana, daca prima a gresit, si regentul le aplica pedeapsa prescrisa intr-un mod atat de energic, ca le-ar fi greu sa nu si-o aminteasca.

Ori, nelegiuitii au o asemenea pricepere incat este aproape cu neputinta sa fie macar o zi in care sa nu ne dea cateva pedepse. Odata implinita aceasta treaba, orgiile incep, ar fi cu neputinta sa-ti dau amanunte pot oare sa fie istorisite asemenea toane ciudate? Lucrul de capatai este sa nu refuzi nimic niciodata sa fi prevenitoare in toate cele si, oricat de bun ar fi acest mijloc, uneori tot nu esti in prea mare siguranta. La jumatatea orgiilor se ia masa suntem si noi primite la aceasta masa, intotdeauna mult mai fina si mai luxoasa decat ale noastre. Bacanalele sunt luate de la capat cand calugarii sunt pe jumatate beti. La miezul noptii se despart si atunci fiecare poate sa o pastreze pe una din noi peste noapte, favorita mergand sa doarma in chilia celui care a ales-o si revenind la noi a doua zi celelalte se intorc si isi gasesc camera curatata, paturile si dulapurile in ordine. Se intampla uneori ca dimineata, de cum ne-am sculat inaintea micului dejun, un calugar sa o cheme pe vreuna din noi in chilie. Fratele care are grija de noi vine sa ne cheme si ne conduce la calugarul care ne-a dorit, acesta la randul lui aducandu-ne inapoi sau trimitandu-ne prin acelasi frate, de indata ce nu-i mai facem trebuinta.

Acest cerber care ne curata camerele si care ne conduce uneori, este un frate batran pe care-l vei vedea curand, de 70 de ani, chior, schiop si mut; este ajutat in intregul (serviciu de casa de alti trei, unul care pregateste mancarea, altul care curata chiliile calugarilor, matura peste tot si mai ajuta la bucatarie, si portarul pe care l-ai vazut la intrare.

Dintre acesti frati, noi nu-l vedem decat pe cel care ne serveste si cea mai neinsemnata vorba schimbata cu el ar,fi una dintre cele mai grave crime. Staretul vine sa ne viziteze din cand in cand si atunci au loc cateva ceremonii bine oranduite, pe care le vei deprinde cu timpul si a caror neascultare devine crima, caci dorinta lor de-a gasi crime pentru a avea bucuria sa le pedepseasca ii face sa le sporeasca numarul in fiecare zi. Prea rar se intampla ca Raphael sa vina sa ne vada fara vreun scop anume si aceste scopuri sunt fie crude, fie necinstite asa cum te-ai putut convinge. In afara de asta, stam tot timpul inchise, nu exista nici un prilej, un an intreg, cu care sa putem lua o gura de aer, desi au aici o gradina destul de mare, dar care nu are zabrele si se tem de vreo evadare, cu atat mai periculoasa cu cit daca justitia lumeasca sau bisericeasca ar afla de toate crimele care se petrec aici, de mult ar fi facut ordine. Niciodata nu indeplinim vreun serviciu religios; nici nu este ingaduit sa ne gandim sau sa vorbim despre asa ceva, asemenea vorbe sunt unul din pacatele care atrag cel mai sigur pedeapsa. Asta-i tot ce-ti pot spune, draga tovarasa, mai adauga decana, experienta te va invata restul. Incurajeaza-te daca poti, dar ia-ti adio pentru totdeauna de la lume, nu s-a pomenit ca vreo fata scapata din casa asta s-o mai fi putut vedea.

Aceasta treaba din urma ma nelinisti cumplit, si o intrebai pe Omphale ce credea ea cu adevarat despre soarta fetelor reformate.

— Ce vrei sa-ti raspund la asta, spuse ea, in fiecare clipa speranta imi sterge aceasta mizerabila parere totul dovedeste ca retragerea lor se face intr-un mormant, si, cu toate astea, o mie de ganduri care nu sunt decat copiii sperantei vin tot timpul sa-mi distruga aceasta convingere de neinlaturat. Nu suntem prevenite decat in aceeasi dimineata, urma Omphale, de retragerea care ni s-a planuit; regentul din ziua aceea vine inainte de micul dejun si spune, banuiesc: „Omphale, fa-ti bagajul, manastirea te reformeaza, vin sa te iau la caderea noptii, apoi iese. Cea pensionata isi imbratiseaza colegele, le promite de mii de ori sa le ajute, sa reclame, sa raspandeasca zvonul despre ceea ce se intampla aici soseste momentul, calugarul vine, fata pleaca si nu se mai aude niciodata vorbindu-se de ea.

„Scumpa prietena, spusei decanei multumindu-i pentru lamuriri, poate ca n-ai avut de-a face decat cu copile care n-au destula minte pentru a se tine de cuvant. Vrei sa faci cu mine acest legamant? Daca jur eu prima pe tot ce am mai scump pe lume ca, fie mor, fie distrug aceste josnicii, imi promiti si tu acelasi lucru?

— Bineanteles, spuse Omphale, dar poti fi sigura de lipsa de folos a acestor promisiuni fete mai varstnice ca tine, poate chiar mai pornite, daca asa ceva este cu putinta, din cele mai cumsecade familii din regiune si avand, asadar, si mai multe mijloace decat tine, fete care si-ar fi dat viata pentru mine, nu s-au tinut de juramant; da-mi voie asadar, din cate stiu, sa nu pun pret pe acesta care tot in van s-a facut. Mai sporovairam apoi despre caracterul calugarilor si al tovaraselor noastre. Nu se afla nimeni in Europa, spuse Omphale, mai periculos decat Raphael si decat Antonin falsi, cu inima neagra, batjocoritori, cruzi, necredinciosi, astea sunt darurile lor naturale si nu este mai mare bucurie in ochii lor decat daca s-au dedat din plin la aceste vicii. Clement, care pare cel mai aspru, este totusi cel mai bun nu ai a te teme de el decat daca este beat trebuie sa ai grija sa-i lipsesti din ochi in acea clipa, caci altfel te pandesc primejdiile cu el. Cat despre Jerome, are o fire salbatica, palmele, picioarele si pumnii sunt castiguri sigure cu el, dar cand si-a linistit patimile, se nu si le starnesc decat prin stricaciuni si rautati. Cat pri-face bland ca un miel, spre deosebire de primii doi, care veste fetele, nu este prea mult de spus. Florette este o copila nu prea desteapta si din care faci ce vrei Cornelie are un suflet bun si sensibil, nimic n-o poate consola de soarta ei. Dupa toate aceste sfaturi, o intrebai pe tovarasa mea daca era cu totul cu neputinta sa aflam despre un alt turn in care sa fie si alte nenorocite ca noi. „ Daca mai este, cum sunt aproape sigura, spuse Omphale, nu se poate afla decat prin vreo scapare a calugarilor sau a fratelui mut care ne slujeste si pe noi si pe ele fara indoiala. Numai ca asemenea lamuriri sunt foarte periculoase. La ce ne-ar folosi, de altfel, sa stim daca suntem sau nu singure, de bine ce nu putem primi ajutor? si daca ma intreb ce dovada am despre faptul asta, pot sa-ti spun ca unele vorbe ale lor scapate din neatentie, sunt mai mult decat trebuie pentru a ne convinge. Ca, de altfel, odata, iesind dimineata din chilia lui Raphael pe cand ii treceam pragul usii si avea de gand sa ma urmeze ca sa ma conduca chiar el inapoi, il zarii pe furis pe fratele mut care intra la Antonin cu o tanara frumoasa de 17-18 ani si care cu siguranta nu era din camera noastra. Fratele, simtindu-se privit, o baga repede in chilia lui Antonin dar eu am zarit-o; nu s-a intamplat nimic, totul a ramas la fel si poate ca as fi patit-o daca s-ar fi stiut. Este deci sigur ca mai sunt si alte femei decat noi si ca, de bine ce noi luam masa cu calugarii doar odata la doua zile, in ziua cealalta fac ele lucrul asta, in numar, pe cat se pare egal cu al nostru.

De abia terminase Omphale de vorbit, pe cand Florette se intoarse de la Raphael, unde-si petrecuse noaptea si, cum le era cu totul interzis fetelor sa-si povesteasca una alteia ce pateau, ne saluta doar pentru ca ne vazu treze, si se arunca epuizata pe pat unde ramase pana la ora 9, la trezirea tuturor. Blinda Cornelie se apropie de mine, lacrima cand ma privi si spuse:

— Oh, domnisoara draga, ce fiinte nenorocite suntem!

Se aduse masa, tovarasele ma obligara sa mananc ceva si le dadui ascultare pentru a le face placere ziua trecu destul de linistit. La ora 5, cum spusese Omphale, regentul de serviciu aparu era Antonin, care ma intreba razand cum ma simt dupa asa o aventura si, cum doar ochii mei plecati plini de lacrimi ii dadeau raspuns, el zise, razand cu inteles:

— Se va obisnui, se va obisnui, nu exista loc in Franta unde sa se formeze fetele mai bine ca aici, isi facu vizita, lua lista greselilor din mainile decanei, fata prea buna ca sa o incarce, adesea spunea ca nu are nici un repros, si, inainte de a pleca, Antonin se apropie de mine. Incepui sa tremur, crezand ca voi fi inca odata victima acestui monstru, iar cum asta putea fi oricand, ce mai conta ca se intampla atunci sau a doua zi? Totusi scapai cu cateva mangaieri brutale iar el se arunca asupra Corneliei, poruncindu-ne la toate cate eram acolo sa-i slujim patimile in timp ce el oficia. Nelegiuitul, satul pana in gat de voluptati, nerefuzandu-si niciuna, isi termina operatia cu aceasta nefericita asa cum facuse cu mine in ajun, adica cu momentele cele mai rafinate de depravare si brutalitate. Asemenea grupuri se formau destul de des; aproape intotdeauna cand un calugar se servea de una din surori, se obisnuia ca celelalte trei sa stea prin prejur pentru a-i aprinde simturile si voluptatea sa poata ajunge la el prin toate organele. Toate aceste murdare amanunte le dau de pe acum pentru a nu le mai pomeni apoi, ne-avand nicicum de gand sa mai insist asupra nerusinarii acestor scene. Daca vorbesc despre una singura este ca si cum as fi vorbit despre toate, si am de gand sa pomenesc numai de intamplarile de seama, fara sa va mai infricosez cu amanunte din lunga mea sedere in aceasta casa. Cum nu era in ziua cand luam masa, furam lasate destul de linistite, tovarasele mele ma mangaiara cum putura, insa necazuri ca ale mele nu puteau fi nicicum mangaiate degeaba s-au chinuit, cu cat imi vorbeau, cu atat ele ma ardeau mai tare.

A doua zi, desi nu era de serviciu, staretul veni sa ma vada la 9 dimineata, o intreba pe Omphale daca incepeam sa ma obisnuiesc si, fara sa asculte raspunsul, deschise unul din cuferele din cabinet, de unde scoase mai multe vesminte femeiesti:

— Cum n-ai nimic pe tine, trebuie sa ne silim spuse, a te imbraca, poate ca mai mult pentru noi decat pentru tine macar n-ai de ce sa ne fii recunoscatoare eu nu vad rostul acestor haine de prisos si daca le-am lasat pe fetele care ne slujesc sa umble goale ca fiarele, mi se pare ca n-ar fi mare lucru; calugarii nostri insa sunt oameni de lume, care vor lux si ornamente, trebuie dar sa-i multumim. Spunand asta, zvarli pe pat mai multe capoate usoare si o jumatate de duzina de camasi, cateva bonete, ciorapi, pantofi, pe care imi spuse sa-i incerc. Statu acolo cat imi facui toaleta si nu pierdu niciuna din atingerile nerusinate pe care i le permitea situatia. Gasii trei capoate de tafta si unul de panza de India care mi se potriveau imi dadu voie sa le pastrez si sa-mi completez restul, amintindu-mi ca totul apartinea aseza-mantului si ca trebuie sa le restitui daca plec inainte de a le fi uzat. Aceste amanunte ii dadusera diferite ocazii sa se inflacareze si imi porunci sa ma asez singura in pozitia care stiam ca-i convine am vrut sa cer crutare dar vazandu-i privirea deja manioasa, cel mai simplu mi se paru sa ascult, ma asezai nerusinatul, inconjurat de celelalte trei fete, se potoli, dupa obiceiul sau, pe cheltuiala moravurilor, a religiei si a naturii. Il inflacarasem de tot, ma lauda la supeu si fui aleasa sa-mi petrec noaptea cu el tovarasele se retrasera si eu ma dusei in apartamentul sau. Nu va pomenesc nici de sila, nici de dureri, doamna, va inchipuiti cat de puternice erau amandoua, si monotonia lor ne-ar strica poate si povestirile ce-mi raman de spus. Raphael avea o chilie fermecatoare, mobilata cu gust si voluptate; nu lipsea nimic din ceea ce putea face singuratatea placuta si potrivita pentru placeri. De indata ce se incuie usa, Raphael se dezbraca si poruncindu-mi sa fac la fel, ma puse sa-i starnesc indelung patimile in timp ce el, la randul lui, se aprindea cu aceleasi mijloace. Pot sa spun ca am facut in seara aceea un curs de libertinaj la fel de complet ca si prostituata cea mai rafinata de pe lume. Dupa ce fusesem stapana, ajunsei eleva dar el se purta cu mine in asa fel incat, desi mie nu-mi ceruse mila, cand veni randui meu, o cerui plangand; el isi batu joc de rugamintile mele, ma impiedica cu brutalitate sa ma misc si cand se vazu stapan pe mine, ma chinui nemilos doua ore pline. Nu se oprea doar la partile destinate acestei folosiri, totul era parcurs fara osebire, locurile cele mai opuse, globurile cele mai delicate, nimic nu scapa furiei calaului ale carui cautari voluptoase se conduceau dupa semnele de durere pe care le culegea privindu-ma.

— Hai sa ne culcam, imi spuse la sfarsit, poate ca este prea mult pentru tine si cu siguranta nu destul pentru mine; nu ma satur niciodata de lucrul asta care nu-i decat umbra a ceea ce as vrea sa fac intr-adevar. Ne asezaram in pat Raphael, dupa ce fusese dezmatat, devenise acum la fel de depravat si toata noaptea am fost sclava placerilor lui criminale. Ma folosii de o clipa de liniste printre atatea dezmaturi pentru a-l ruga sa-mi spuna daca mai puteam spera sa ies vreodata din acest asezamant.

— Desigur, raspunse Raphael, doar pentru asta ai intrat. Cand toti patru vom hotari sa te pensionam, fara indoiala ca vei putea.

— Dar, facui eu cu gand sa-l trag de limba, nu va temeti ca fete mai tinere si mai putin discrete decat jur eu sa fiu toata viata, ar putea sa dezvaluie ce se intampla aici?

— Cu neputinta, spuse staretul.

— Cu neputinta?

— Oho, foarte sigur.

— Ati putea sa-mi explicati.

— Nu, asta este secretul nostru, tot ce pot spune este ca, discreta sau nu, iti va fi imposibil sa dezvalui ceva cand vei fi in afara despre ceea ce sa intampla inauntru. Cu asta, imi porunci deodata sa schimb vorba si nu mai cutezai sa spun nimic. La ora 7 dimineata, ma trimise inapoi cu fratele si, pu-nand impreuna ceea ce-mi spusese el cu ceea ce scosesem de la Omphale, ma lamurii, fara indoiala, cu mare.durere, ca cele mai aspre masuri erau luate impotriva fetelor care paraseau asezamantul si, de bine ce nu vorbeau niciodata, inseamna ca li se taiau toate caile, fiind bagate in sicriu.

Gandul asta groaznic ma facu sa tremur multa vreme, dar cum reusii sa-l alung datorita sperantei, ma lasai prinsa de altele, ca si tovarasele mele. Intr-o saptamana, facui turul chiliilor si putui sa ma lamuresc cu groaza in timpul asta de feluritele infamii, la care se dedau pe rand calugarii, insa la toti, precum la Raphael, flacara dezmatului nu se aprindea decat prin salturi de salbaticie si, cum trebuie ca la ei pacatul sufletului ratacit era pe deasupra celorlalte, doar folosindu-se de el reuseau sa se incoroneze cu placeri.

Cel mai mult de suferit am avut din partea lui Antonin. Nu se poate inchipui pana unde ajungea cruzimea acestui nelegiuit in ratacirile sale aiurite. Condus numai de ele, le cauta pentru a ajunge la placere, ele il sustineau cand o savura si tot ele o perfectionau in ultima faza. Mirandu-ma insa ca mijloacele de care se folosea nu ajungeau sa lege rod pe vreuna din victime, o intrebai pe decana in ce fel izbutea sa se pazeasca; distrugand.el insusi, imediat, zise Omphale, fructul elanului. De indata ce vede vreun semn, ne da sa inghitim 3 zile la rand 6 pahare mari dintr-un anume ceai care in a patra zi nu mai lasa nici o urma a nesatului. Tocmai i s-a intamplat Corneliei; mie mi s-a intamplat de 3 ori. Nu-mi apare nici un neajuns pentru sanatate, ba dimpotriva, s-ar zice ca te simti mult mai bine dupa aceea. In afara de asta, este singurul, dupa cum vezi, continua tovarasa mea, de la care te paste asa o primejdie; nefirescul dorintelor celorlalti nu ne da nici un motiv de teama. Apoi Omphale ma intreba daca, din toti, Clement nu era cel de la care aveam cel mai putin a ma plange.

— Vai mie, spusei, dintr-o multime de necuratenii si orori care cand te dezgusta, cand te revolta, mi-e foarte greu sa spun care ma istoveste mai putin. Sunt satula pana peste cap de toate si as vrea sa ma vad afara, orice soarta m-ar mai astepta.

— S-ar putea sa fii ascultata in curand, continua Omphale, ai ajuns aici doar din intamplare, nu se conta pe tine cu 8 zile inainte sa apari, tocmai se facuse o reforma iar treaba asta nu se face decat daca ei sunt siguri de inlocuitoare. Recrutarea n-o fac intotdeauna singuri au slugi bine platite si care-i servesc cu credinta. Sunt aproape sigura ca din clipa in clipa va sosi cineva si, astfel, dorintele ti se vor implini. De altminteri, suntem in ajunul sarbatorii rar se intampla ca zilele astea sa nu le aduca ceva, fie ca ispitesc fetele la spovedanie, fie inchid pe cate una; cu aceasta ocazie, nu prea s-a intamplat sa nu fi jumulit vreo puiculita. Sosi in fine si vestita sarbatoare, v-ati fi inchipuit, doamna, la ce pacat monstruos s-au coborat calugarii cu acest prilej? S-au gandit ca o minune vizibila ar mari stralucirea faimei lor si, drept urmare, au imbracat-o pe Florette, cea mai micuta si mai tanara dintre noi, cu toata ornamentatia fecioarei, au legat-o de mijloc cu un cordon ce nu putea fi vazut si i-au poruncit sa-si ridice cu durere mainile spre cer cand se va da impartasania. Cum biata micuta fusese speriata cu cele mai crude pedepse daca spunea un cuvant sau nu-si juca bine rolul, se descurca pe cat putu si hotia avu reusita asteptata oamenii crezura in minune, lasara ofrande bogate fecioarei, si plecara inapoi mai incredintati ca niciodata de puterea harului Maicii ceresti.

Pentru as desavarsi blestematia, stricatii poruncira ca Florette sa apara la supeu in aceleasi haine care ii adusesera triumful si fiecare din ei isi aprinse dorintele supunandu-o in starea aceea necuviincioaselor apucaturi. Starniti de primul pacat, monstrii nu se oprira aici o pusera sa stea in pielea goala intinsa pe o masa, aprinsera lumanari, ii pusera la cap icoana mantuitorului si indraznira sa infaptuiasca pe seama nenorocitei cea mai inspai-tnantatoare ceremonie. Mi-a fost cu neputinta sa vad asa ceva si am lesinat. Raphael spuse ca trebuia, cu toate astea, sa slujesc la rand.ul meu de altar pentru a ma dresa. M-au luat, m-au pus in acelasi loc ca pe Florette si nerusinatul italian, de data asta cu fapte mai crude si cu alte blestematii, a infaptuit si cu mine acelasi lucru de spaima care i s-a intamplat tovarasei mele. M-au scos de acolo fara simtire si a trebuit sa fiu dusa in camera, unde am plans trei zile la rand cu lacrimi amare, pacatul groaznic la care slujisem fara voia mea gandul asta imi sfasie inca inima, doamna, nu pot sa mi-l amintesc fara sa plang credinta este la mine rezultatul unui sentiment, tot ceea ce o jigneste imi insangereaza inima.

In timpul asta, n-am bagat de. seama ca noua venita pe care o asteptam sa fie vreuna dintre cei adusi acolo de sarbatoare poate ca recrutarea s-a petrecut in celalalt serai, dar la noi nu s-a intamplat nimic. Lucrurile au urmat astfel cateva saptamani se implinisera deja 6 de eand eram in temutul lacas, pe eand intr-o dimineata, la ora 9, Raphael intra la noi in turn. Parea infierbantat, un fel de ratacire i se vedea in priviri s-a uitat la toate, ne-a asezat pe rand in pozitia preferata si s-a oprit indeosebi la Omphale. Mai multe minute in sir a studiat-o asa cum statea, s-a agitat surd, s-a apucat de una din fantasmele lui dar n-a faptuit nimic apoi i-a spus sa se ridice, a tintuit-o cu o privire aspra si cu cruzimea zugravita pe chip apoi, in fine, i-a spus: „Ai slujit destul, societatea te reformeaza, esti libera; pregateste-te, vin sa te iau chiar eu la caderea noptii. Dupa ce zise asta, o mai examina odata cu aceeasi infatisare si parasi brusc camera.

Cum iesi el, Omphale mi se zvarli in brate:

— Ah, spuse ea plangand, iata clipa temuta si atat de dorita ce voi face, doamne? O linistii dupa priceperea mea dar nu izbutii nicicum; facu juramant din tot sufletul sa se foloseasca de orice mijloc pentru a ne elibera si a-i da pe mana legii pe acesti tradatori daca va fi in stare s-o faca, iar felul in care imi promise nu ma lasa sa ma indoiesc nici o clipa ca acest lucru, fie se va face, fie nu era de faptuit. Ziua se scurse ca de obicei, iar spre ora 6, Raphael urca din nou.

— Hai, facu deodata catre Omphale, esti gata?

— Da, parinte.

— Sa mergem, sa mergem repede.

— Ingaduiti-mi sa-mi iau ramas bun de la tovarasele mele.

— Lasa, n-are rost, esti asteptata, urmeaza-ma! Ea intreba apoi daca trebuia sa-si ia bietele haine. „Nimic, spuse Raphael, nu este totul al asezamantului? Nu mai ai nevoie de astea. Apoi, dandu-si seama, ca si cum ar fi spus prea mult: „Poate boarfele astea nu-ti sunt de folos, ai sa-ti faci altele, pe masura si cu care iti va sta mai bine. Il intrebai pe calugar daca aveam voie sa o insotesc pe Omphale macar pana la usa asezamantului, dar el imi intoarse o privire atat de aspra si salbatica, incat ma dadui inapoi de frica fara sa mai cer nimic. Nefericita noastra tovarasa iesi, intorcandu-si spre mine ochii plini de lacrimi si de neliniste indata ce ea pleca, ne lasaram toate trei cuprinse de suferinta acestei despartiri. Dupa o jumatate de ora, Antonin veni sa ne ia la masa Raphael aparu aproape dupa o ora de cand coborasem, parea nelinistit, vorbea adesea in soapta cu ceilalti, dar cu toate acestea, totul se petrecu ca de obicei. Observai insa, asa cum spusese si Omphale, ca ne-au trimis mult mai devreme in camera, iar ei au baut mai mult decat obisnuiau; s-au multumit doar sa-si starneasca dorintele, fara a le infaptui. Ce inteles puteam sa dau acestor amanunte pe care le retinusem fara sa vreau, intrucat in asemenea situatii bagi seama la toate? Cat despre invataminte, n-am fost destul de desteapta sa le trag, si poate nici nu v-as fi spus aceste amanunte daca nu m-ar fi uimit din cale afara.

Patru zile am tot asteptat vesti de la Omphale, acum incredintata ca nu se va abate de la juramantul facut, acum infricosate ca, prin mijloace crude, i s-a luat orice cale de-a ne fi de folos ne pierdusem orice speranta si spaima ne fu si mai mare. La a patra zi dupa plecarea Omphalei, am fost duse la supeu, dupa cum ne venise randul mare ne fu surpriza cand vazuram o tovarasa noua intrand pe usa dinafara in clipa cand noi ne faceam aparitia pe cea obisnuita.

— Iata, domnisoarelor, pe cea pe care societatea a ales-o intru inlocuirea ultimei plecate, ne spuse Raphael fiti bune sa va purtati cu ea ca si cu o sora, sa-i imblanziti soarta cu tot ce va va fi in putere. Sophie, imi spuse staretul, esti cea mai varstnica din grup, te ridic la rangul de decana, iti cunosti indatoririle, ai grija sa le indeplinesti nesmintit. As fi vrut sa-l resping, dar neputand s-o fac, mereu obligata sa-mi sacrific dorintele si vointa in fata acestor oameni josnici, ma inclinai si fagaduii totul spre a-l vedea multumit.

Noii noastre tovarase i se desfacura mantila si voalul care-i acopereau bustul si fata si vazuram o fata de 15 ani cu infatisarea cea mai interesanta si delicata; ochii, desi plini de lacrimi, mi se parura superbi. Ea se uita cu gratie catre fiecare din noi si pot spune ca in viata mea n-am vazut privire mai miscatoare; pletele, de un blond cenusiu, ii fluturau pe umeri in bucle naturale, avea o gura proaspata si stralucitoare, un port nobil al capului si ceva atat de seducator in ansamblu, ca era cu neputinta sa o vezi fara sa te simti atras de ea. Aflaram indata chiar de la ea si o spun aici pentru a nu ma imprastia ca se numea Octavie, ca era fiica unui mare negustor din Lyon, ca fusese educata la Paris si ca se intorcea cu guvernanta acasa, cand au fost atacate intr-o noapte, intre Auxerre si Vermenton, fusese rapita si adusa aici, fara sa mai stie nimic despre trasura cu care mergea sau despre femeia care o insotea. Timp de o ora fusese inchisa singura intr-o camera joasa si era napadita de disperare, cand o luasera si o condusesera la noi fara ca vreun calugar sa-i spuna macar o vorba.

Cei patru dezmatati, uluiti o clipa de atata farmec, nu fura in stare decat sa o admire; puterea frumusetii obliga la respect, cel mai corupt nelegiuit ii aduce in felul lui un omagiu pe care nu si-l inabusa chiar fara remuscari. Dar monstri cu care aveam de-a face nu s-au oprit prea mult la asemenea indoieli.

— Hai, domnisoara, spune staretul, arata-ne, te rog, daca restul farmecelor ti se potriveste cu cele pe care natura ti le-a risipit cu atata darnicie pe fata. Si cum frumoasa fata se turburase si se inrosise fara sa inteleaga ce i se cerea, salbaticul Antonin o inhata de o mana si-i spuse, printre injuraturi si insulte prea nerusinate pentru a le putea repeta:

— Nu pricepi, mironosito, ca ti se spune sa te dezbraci de indata din nou plansete, din nou proteste, dar Clement o ia in primire si face sa dispara intr-o clipa tot ce ascunde pudoarea acestei fiinte interesante. Farmecele pe care bunacuviinta le ascundea la Octavie nici n-ar fi putut raspunde mai bine celor pe care obiceiurile ii ingaduiau sa le arate. Nicicand nu s-a vazut o piele mai alba, forme mai minunate si totusi, atata fragezime, nevinovatie si gingasie avea sa cada prada acestor barbari! S-ar fi zis ca natura ii daruise atatea farmece doar pentru ca ei sa le poata ofili; facura un cerc si, asa cum patisem si eu, il parcursera in toate felurile. Focosul Antonin nu are puterea de a rezista, ataca cu cruzime aceste farmece abia inmugurite si tamaia fumega la picioarele zeului. Raphael isi da seama ca este momentul sa se gandeasca la lucruri mai serioase; cum nu mai poate nici el astepta, insfaca victima, asezand-o dupa dorintele sale; neavand incredere in ea, il roaga pe Clement s-o tina. Octavie plange, ei nici n-o aud dezgustatorul italian scoate flacari din priviri, stapan pe locul ce-l va asalta, s-ar zice canu studiaza drumurile care duc la el decat pentru a infrange mai bine orice piedica nici un artificiu, nici o pregatire. Cu toata diferenta enorma intre asediator si rebela, cel dintai trece la atac un strigat infiorator al victimei ne anunta infrangerea. Nimic insa nu-l opreste pe invingator cu cat ea ii implora mila, cu atat el o zdrobeste cu mai multa salbatacie si, ca si mine, nefericita este injosita, ramanand totusi fecioara. Nicicand nu mi-am cules mai greu laurii, face Raphael asezandu-si hainele, m-am temut ca pentru prima data in viata, sa nu ratez.

— O iau eu in primire, spuse Antonin, fara s-o lase sa se ridice, mai sunt brese in zid si nu te-ai ocupat decat de una din ele”. Spunand asta, porni mandru la lupta si intr-o clipa, fu stapanul locului noi gemete se fac auzite. „Domnul fie laudat, spune oribilul monstru, m-as fi indoit de victorie daca nu auzeam plansul victimei, triumful n-are pret decat insotit de lacrimi.”

— De fapt, spune Jerome, inaintand cu o nuia in mana, n-as mai misca-o din aceasta placuta pozitie, imi usureaza planurile. Se uita, atinge, palpeaza si aerul rasuna deodata la un suierat infricosator. Aceasta splendida carnatie isi schimba culoarea, tonuri de cel mai viu incarnat se amesteca cu albul stralucit de crin, dar ceea ce poate ar inviora o clipa dragostea daca aceste apucaturi ar fi folosite cu moderatie, devine acum o crima impotriva legilor ei. Nimic nu-l opreste pe necredinciosul calugar, cu cat copila plange mai tare, cu atat izbucneste mai aprig rautatea regentului. Totul este tratat in acelasi fel, nimic nu-i vrednic de iertare in ochii lui; in curand nu mai ramane nici-o particica din acest trup superb care sa nu poarte urmele salbaticiei lui si, in fine, pe aceste resturi insangerate, respingatoarele sale placeri isi afla linistea.

— Voi fi cel mai bland dintre toti, spune Clement, luand-o in brate si sarutandu-i cu nerusinare gura de coral iata templul in care imi voi oficia sacrificiul. Noi sarutari pe aceasta superba gura, opera a lui Venus insasi, il aprind si mai tare. O sileste pe nenorocita la josniciile care il incanta pe el si fericitul loc al placerilor, cel mai bland adapost al dragostei, este manjit de orori.

Restul serii este asemanator cu ceea ce stiti, doar ca frumusetea, varsta induiosatoare a acestei tinere inca-i rascoleste pe nelegiuiti, toate cruzimile sunt luate de la capat si abia satietatea, mai curand decat mila, trimitand-o pe nenorocita in camera, ii lasa in fine cateva ore din linistea de care avea nevoie. As fi vrut s-o pot mangaia macar in aceasta prima noapte, dar fiind obligata sa mi-o petrec cu Antonin, eu insami as fi avut nevoie de ajutor in starea in care m-am aflat. Avusesem nenorocul, nu sa-i plac, cuvantul n-ar fi potrivit, ci sa-i aprind acestui destrabalat mai mult ca oricare alta infamele dorinti si, de multa vreme, nu prea era saptamana in eare sa nu petrec 4-5 nopti la el in chilie. A doua zi dimineata, cand ma intorsei, o gasii pe noua tovarasa plangand, ii spusei tot ce mi se spusese si mie pentru a o linisti, fara a izbuti mai mult decat se izbutise cu mine. Nu este usor sa te impaci cu o schimbare atat de brusca a sortii tanara avea, dealtfel, un suflet plin de credinta, virtute, onoare si simtire, iar starea ei ii aparu, din toate aceste cauze, si mai cruda. Raphael, caruia ii placuse foarte mult, petrecu mai multe nopti la rand cu ea si, incetul cu incetul, facu si ea ca altele, se impaca cu necazurile, la gandul ca le va vedea intr-o zi sfarsite. Omphale avusese dreptate sa spuna ca vechimea nu avea nimic de-a face cu pensionarea, ca asta o puteai capata, doar dupa toanele calugarilor sau daca apareau ceva cercetari, dupa 8 zile, la fel de bine ca si dupa 20 de ani. Nu se implinisera 6 saptamani de cand Octavie era cu noi, ca Raphael si veni sa-i anunte plecarea. Ne facu aceleasi promisiuni ca si Omphale ca si ea insa, disparu fara sa stim vreodata ce i se mai intamplase. Aproape oluna nu a sosit nimeni in loc. In vremea asta, am avut, ca si Omphale, ocazia sa ma conving ca nu eram singurele fete care locuiau in acest asezamant si ca fara indoiala in alta cladire se afla un numar egal. Omphale nu putuse decat sa banuiasca, in timp ce o intamplare mult mai convingatoare veni sa ma intareasca in aceste banuieli. Iata cum s-a intamplat: imi petrecusem noaptea cu Raphael si ieseam de la el, dupa obicei, catre ora 7 dimineata, pe cand un frate, la fel de batran si de dezgustator ca si cel de la noi si pe care nu-l mai vazusem, aparu deodata pe coridor cu o fata inalta, de 18-20 ani, care mi se paru atat de frumoasa, ca ar fi meritat pictata.

Raphael, care trebuia sa ma conduca, se lasa asteptat; sosi tocmai cand eram in dreptul fetei pe care fratele nu stia unde s-o ascunda spre a o feri de privirile mele.

— Unde duci fiinta asta, spuse staretul furios.

— La dumneavoastra, prea sfinte, facu dezgustatorul curier, inaltimea voastra a uitat ce mi-a poruncit ieri seara?

— Ti-am spus la ora 9.

— La 7, monseniore, mi-ati spus ca o vreti inainte de slujba.

In tot timpul asta, eu ma uitam la aceasta tovarasa care ma privea si ea cu aceeasi uimire.

— Ei bine, nu conteaza, hotari Raphael, luandu-ma inapoi in camera si chemand-o si pe iata. Fii atenta, Sophie, spuse, dupa ce inchise usa si il lasa pe frate sa astepte, fata asta ocupa, in alt turn, acelasi post ca si tine este decana; nu este nici rau ca cele doua decane sa faca cunostinta si pentru ca aceasta sa fie mai deplina, vreau s-o vezi pe Mariane in pielea goala. Aceasta Mariane, fara nici o rusine dupa parerea mea, se dezbraca imediat iar Raphael, poruncindu-mi sa-i atat dorintele, o supuse sub ochii mei placerilor sale preferate.

— Iata ce voiam cu ea, spuse infamul de cum se potoli, este destul sa petrec noaptea cu o fata, pentru ca dimineata sa am nevoie de alta, nimic nu este mai fara sfarsit decat dorintele noastre, tot mai mult le este sacrificat si inca mai mult te infierbanta. Chiar daca mereu e cam acelasi lucru, neincetat banuiesti ispite noi si, in clipa in care satietatea iti stinge dorinta fata de una, tot atunci desfraul ti-o aprinde pentru alta. Sunteti amandoua fete de incredere, asa ca tineti-va gura du-te, Sophie, fratele te va insoti, caci eu mai am o taina de infaptuit cu tovarasa ta. Fagaduii sa pastrez secretul asa cum mi se ceruse, si plecai, asigurata de-acum ca nu eram singurele care slujeam placerile monstruoase ale acestor dezmatati fara rusine.

In timpul asta fu inlocuita si Octavie: o tarancuta de vreo 12 ani, proaspata si draguta dar care nu ajungea la valoarea ei, ii fu pusa in loc; inainte sa se implineasca doi ani, ajunsese cea mai batrana. Florette si Cornelie plecara si ele, jurand, ca si Omphale, sa-mi dea vesti si, nereusind mai mult ca nefericita de ea. Si una si cealalta fusesera inlocuite, Florette, de o fata din Dijon, de 15 ani, o bucalata care avea doar varsta si prospetimea drept calitati, Cornelie, de catre o alta din Autun, de familie foarte buna si de o frumusete deosebita. Aceasta din urma, in varsta de 16 ani, imi rapise din fericire inima lui Antonin, cand bagai de seama ca eram gata, odata stinsa pofta acestui desantat, sa-mi pierd si trecerea pe langa ceilalti. Neglijata de acesti nenorociti, am inceput sa tremur pentru soarta mea; vedeam bine cum mi se anunta retragerea despre care nu ma indoiam ca era o condamnare la moarte si nelinistea ma cuprinse pentru o clipa! Spun o clipa! asa nenorocita cum eram, puteam inca sa tin la viata, si oare' cea mai mare fericire care imi putea veni nu era sa o parasesc? Ganduri ca acestea ma linistira si ma facura sa-mi astept soarta cu atata resemnare incat nu mai facui nimic spre a-mi recastiga pozitia. Suferintele ma strigau si nu era o clipa in care sa nu mi se reproseze ceva, nu era o zi fara pedepse; ma rugai cerului si incepui sa-mi astept sentinta. Eram poate chiar gata sa o primesc, cand mana providentei, plictisita sa ma mai chinuie tot in felul asta, ma smulse din aceasta prapastie pentru a ma arunca de indata in alta. Dar sa nu incurc ordinea intamplarilor si sa va povestesc mai intai pe aceea care m-a eliberat, in fine, pe toate din mainile josnicilor destrabalati.

Trebuia ca infricosatoarele pilde ale rasplatirii viciului sa fie sprijinite si in aceasta imprejurare, asa cum va zisem mereu, la orice schimbare din viata. Fusese sortit ca cei care ma chinuisera, umilisera, tinusera in lanturi sa fie rasplatiti, chiar sub ochii mei, ca si cum providenta si-ar fi pus in gand sa-mi dovedeasca inutilitatea virtutii lectie funesta dar care nu m-a indreptat si care, chiar de-ar fi sa mai scap de sabia ce-mi sta deasupra capului, tot nu m-ar opri sa fiu pentru totdeauna sclava divinitatii din inima mea.

Pe neasteptate, intr-o dimineata, Antonin intra in camera noastra si ne anunta ca preasfintia sa Raphael, ruda si protejat al Sfantului parinte, tocmai fusese numit general al ordinului Sfantul Francisc. Iar eu, copii, ne spuse, trec la staretia de la Lyon doi calugari noi vor veni de indata sa ne inlocuiasca in acest locas, se poate sa soseasca chiar astazi. Nu-i cunoastem, tot atat de bine se poate sa va dea drumul sau sa va pastreze, dar, oricare va fi soarta, va sfatuiesc, pentru binele vostru si pentru onoarea celor doi confrati pe care-i lasam aici, sa ascundeti amanuntele purtarii noastre si sa nu marturisiti decat ceea ce nu se poate ascunde. O stire atat de mangaietoare pentru noi nu ne permitea sa-i refuzam acestui calugar ceea ce parea ca-si doreste i-am promis totul, iar nelegiuitul mai dori sa-si ia odata ramas bun de la toate patru, intrezarirea unui sfarsit al suferintelor te face sa suporti ultimele chinuri fara a te mai plang; nu-i refuzaram asadar nimic si el pleca, despartindu-ne astfel pentru totdeauna. Ni se aduse masa ca de obicei cam dupa 2 ore, parintele Clement intra in camera cu doi venerabili calugari, si ca varsta, si ca figura.

— Recunoasteti, parinte, spuse unul din ei lui Clement, recunoasteti ca acest dezmat este cumplit si ca este de mirare ca cerul l-a suportat atata vreme. Clement recunoscu totul, umilindu-se, ceru iertare, dat fiind ca nici el, nici complicii lui, n-au inventat nimic si ca, si unii si altii gasisera totul in starea in care se si dadea in primire ca persoanele se schimbau, dar pana si schimbarea o gasisera oranduita in felul asta, asa ca nu facusera decat sa pastreze obiceiurile inaintasilor.

— Fie, spuse calugarul ce parea a fi noul staret si care si era intr-adevar, dar sa desfiintam repede aceasta destrabalare, parinte, revoltatoare si pentru mireni va inchipuiti ce inseamna ea pentru clerici. Apoi calugarul ne intreba ce voiam sa facem. Fiecare raspunse ca, ar dori sa se intoarca, fie in tinutul, fie in familia sa.

— Asa va fi, copilele mele, spuse el si chiar va voi da fiecareia suma necesara pentru a ajunge acolo, dar va fi nevoie sa plecati la doua zile una dupa cealalta, singure, pe jos si sa nu dezvaluiti niciodata ce s-a petrecut in acest lacas. Am jurat ca vom face asa dar calugarul nu s-a multumit cu juramintele, ne-a cerut sa mergem in sacristie nimeni nu s-a impotrivit si, acolo, ne-a pus sa juram in fata altarului ca vom ascunde pentru totdeauna ce s-a petrecut in manastire. Am facut si eu acelasi lucru, iar, daca azi imi calc juramantul in fata dumneavoastra, este pentru ca tin seama mai curand de spiritul, decat de litera juramantului cerut de acest bun parinte. Scopul sau era sa nu se faca nicicand vreo plangere si sunt sigura, cand va povestesc aceste intamplari, ca nu va aparea din asta nimic suparator pentru ordinul acestor calugari. Tovarasele mele plecara primele si cum nu ne era ingaduit sa ne dam vreo intalnire si fuseseram despartite odata cu sosirea noului staret, nu ne-am mai intalnit. Cerand sa merg la Grenoble, mi se dadura doi ludovici; imi luai n-apoi hainele pe care le aveam la sosire, regasii cei 8ludovici care imi ramasesera si, multumita ca scap pentru totdeauna de acest cumplit templu al biciului, ca plec intr-un fel asa bland si neasteptat, ma infundai in padure si ajunsei pe drumul spre Auxerre, chiar in locul unda cotisem pentru a ma arunca singura in fantana, la exact trei ani dupa aceasta prostie, adica la varsta de 25 de ani fara cateva saptamani. Prima mea grija a fost sa cad in genunchi si sa-i cer din nou iertare lui Dumnezeu pentru greselile fara stiinta pe care le facusem. Ma rugai cu mult mai multa durere decat in fata altarelor manjite ale infamei case pe care o abandonasem cu atata bucurie. Vai, lacrimi de jale imi cursera din ochi. Vai, cand am parasit odinioara drumul acesta eram pura, condusa de o credinta, inselata de moarte si in ce stare ma vad acum! Potolindu-mi cumva aceste ganduri negre cu bucuria de-a ma vedea libera, imi urmai drumul. Ca sa nu va mai plictisesc, doamna, cu amanunte care ma tem sa nu va oboseasca rabdarea, ma voi opri daca-mi dati voie, numai la intamplarile din care am invatat lucruri insemnate sau care inca mi-au mai schimbat cursul vietii. Dupa ce m-am odihnit cateva zile la Lyon, mi-am aruncat ochii pe un ziar din strainatate al femeii la care locuiam si mare imi fu surpriza sa mai vad odata crima incoronata, sa-l vad om de vaza pe unul din vinovatii autori ai durerilor mele. Rodin, infamul care ma pedepsise atat de aspru de a-l fi impiedicat sa faca o crima, obligat sa paraseasca Franta, facand altele desigur, tocmai fusese numit, spunea foaia de stiri, primul medic al regelui Suediei, cu o leafa insemnata. „Sa fie bogat, denaturatul, imi spusei, sa fie, daca asa vrea providenta si tu, fiinta nenorocita, sa suferi de una singura, sa suferi fara sa te plangi, de bine ce iti este scris ca necazurile si peregrinarile sa fie cumplita rasplata a virtutii mele!

Plecai din Lyon dupa trei zile si o luai pe drumul spre Tauphine, plina de speranta nebuna ca in aceasta provincie m-ar astepta un pic de noroc. Deabia ajunsei la 2 leghe de Lyon, calatorind pe jos, dupa obiceiul meu, cu o pereche de camasi si doua batiste in buzunar, cand ma intalnii cu o batrana care ma ruga, plina de jale, sa-i dau ceva de pomana. Miloasa din fire, nestiind bucurie mai mare pe lume ca cea de a darui, mi-am scos imediat punga cu gandul sa caut ceva maruntis de dat acestei femei. Josnica creatura insa, mult mai rapida ca mine, cu toate ca mi se paruse la inceput batrana si fara puteri, insfaca punga, ma tranti pe spate cu un pumn zdravan in stomac si, de indata ce ma ridicai, o vazui tocmai la o suta de pasi departare, inconjurata de 4 derbedei care ma amenintau sa nu indraznesc sa ma apropii. „Oh, cerule! strigai cu durere, nu este oare cu putinta sa se nasca in sufletul meu, un elan de bunatate, fara ca el sa fie de indata pedepsit prin suferintele cele mai crude de care am a ma teme pe lume!

In clipa asta infioratoare, curajul era gata sa ma paraseasca de tot. Doua cai groaznice mi se deschisera in fata; am vrut, fie sa ma alatur hotilor care ma jignisera atat de crud, fie sa ma intorc la Lyon si sa cad in desfrau. Dumnezeu se indura sa nu ma lase sa cad, chiar daca speranta pe care mi-o aprinse din nou in suflet nu fu. decat inceputul unor necazuri si mai mari, lui multumesc de a ma fi sustinut. Lantul nenorocirilor care ma indreapta astazi catre esafod, desi sunt nevinovata, nu mi-aduce decat moartea; alte cai mi-ar fi adus rusinea, remuscarile, infamia iar pentru mine prima este mult mai putin cruda decat restul.

Imi continuai drumul, hotarata ca la Vienne sa vand putinele lucruri pe care le aveam si sa ajung la Grenoble. Mergeam abatuta pe cand, la un sfert de leghe de acel orasel, am zarit pe camp in dreapta drumului, cum doi barbati calare zdrobeau intre copitele cailor, pe un al treilea si, dupa ce l-a lasat ca si mort, au fugit mancand pamantul. Vederea acestui lucru m-a tulburat pana la lacrimi. Vai, imi spusei, iata un nefericit inca mai de plans decat mine; eu mai am macar sanatate si putere, imi pot castiga painea, in timp ce el, daca nu-i bogat ci in aceeasi stare ca mine, iata-l si ramas schilod pe tot restul vietii si ce o sa se aleaga de el! Oricat de mult ar fi trebuit sa ma apar de aceste sentimente de compasiune, oricat de crud fusesem pedepsita din cauza lor, nu putui abtine de a ma lasa cuprinsa de ele. Ma apropiai de muribund, si, avand un pic alcool tare la mine, ii dadui sa miroase. De cum a deschis ochii catre lumina, primele gesturi au fost de recunostinta si asta m-a facut sa continui ingrijirile: mi-am sfasiat o camasa pentru a-l pansa, unul din ultimele lucruri pe care le mai aveam la viata mea l-am facut bucati pentru omul asta, i-am oprit san-gele care curgea din cateva rani, i-am dat sa bea din mica rezerva de vin pe care o aveam intr-o sticla ca sa ma incurajez la mers in clipele de oboseala, restul l-am folosit ca sa-i tamponez vanataile. In fine, nenorocitul si-a regasit puterea si curajul desi calatorind pe jos si intr-o tinuta usoara, nu parea prea sarac, avea cateva lucruri de pret, inele, un ceas si alte bijuterii, stricate insa de pe urma intamplarii.

De indata ce a putut vorbi, m-a intrebat cine este ingerul binefacator care l-a ajutat si ce poate face pentru as arata recunostinta. Fiind inca destul de prostuta pentru a crede ca un suflet obligat de recunostinta trebuia sa-mi fie atasat pentru totdeauna, mi se paru ca ma puteam bucura in liniste de blinda placere de a-mi impartasi suferintele celui pe care l-am usurat de ale sale si i-am povestit toate peripetiile. Le-a ascultatcurios si, de indata ce am terminat cu ultima nenorocire din care isi putu da seama de neagra mizerie in care ma aflam, rosti:

— Ce fericit sunt ca pot macar sa te rasplatesc pentru ceea ce ai facut pentru mine! Ma numesc Dalville, urma acest aventurier, si am un castel frumos in munti, la 15 leghe de aici iti ofer un adapost daca vrei sa ma urmezi si pentru ca asta sa nu te jigneasca, iti explic imediat la ce ma poti ajuta.

Sunt insurat, sotia mea are trebuinta pe langa ea de o femeie de incredere tocmai am dat pe una afara si ii poti lua locul. Multumii cu smerenie protectorului meu si il intrebai prin ce intamplare un om asa cum arata el se incumetase sa calatoreasca fara servitor si sa se expuna, asa cum se si intamplase, atacurilor de drumul mare. Fiind putin cam plin, dar tanar si viguros, de multa vreme am obiceiul, spuse Dalville sa merg in felul asta pana la Vienne si punga si sanatatea au de castigat. Asta nu inseamna Insa ca as fi in situatia sa-mi reduc cheltuielile caci, multumesc lui Dumnezeu, sunt bogat si vei avea de indata dovada, daca ai bunavointa sa vii la mine. Cei doi cu care ai vazut ca am avut de-a face sunt doi nobili scapatati din cantonul meu, care n-au alta avere decat numele, unul este in garda regelui, celalalt jandarm, adica doi escroci am castigat de la ei o suta de ludovici saptamana trecuta, intr-un cazinou din Vienne. Neavand asupra lor, la un loc, decat abia a 30-a parte, m-am multumit cu cuvantul de onoare azi i-am intalnit, le-am cerut ce-mi datorau si ai vazut cum mi-au platit. Il compatimii pe cinstitul gentilom de indoitul ghinion caruia ii cazuse prada si in timpul asta ma indemna sa pornim la drum:

— Ma simt ceva mai bine datorita ingrijirilor tale, spuse Dalville, vine noaptea, hai sa ajungem macar pana la un han la vreo 2 leghe de aici, de unde, cu caii pe care-i vom lua xnaine dimineata, banuiesc ca vom putea ajunge la mine pana in seara. Intru totul hotarata sa ma folosesc de ajutorul pe care cerul parea ca mi l-a trimis, il ajutai pe Dalville sa-si reia drumul, il sprijinii la mers si, parasind cu desavarsire orice drum cunoscut, inaintaram pe niste cararui, drept catre Alpi. La aproape 2 leghe, am gasit intr-adevar hanul de care pomenise si am luat masa impreuna, vorbind vesel si sincer. Dupa masa, m-a dat in grija stapanei hanului, care m-a primit in camera ei, iar a doua zi, calare pe doua magarite de inchiriat pe care le urma la pas o sluga de la han, am ajuns la marginea provinciei Dauphine, indreptandu-ne intruna spre munte. Dalville, simtindu-se slabit, nu putu face drumul pana la capat si asta nu m-a suparat nici pe mine, care, neobisnuita sa merg pe asemenea carari, sufeream destul de mult. Ne-am oprit la Virieu, unde am fost tratata cu aceeasi grija si atentie de catre calauza mea si a doua zi continuaram drumul. Catre ora 4 dupa amiaza, am ajuns la poalele muntilor acolo drumul era prea pieptis si Dalville i-a poruncit insotitorului sa nu ma lase singura, ternandu-se de vreun accident pe cand ne insiruiseram in defileu. Vreo 4 leghe ne-am tot invartit si am urcat intr-una eram atat de departe de orice drum sau adapost omenesc, incat as fi spus ca ma aflu la capatul lumii. Ma cuprinsese, fara sa vreau, o usoara neliniste. Ratacind printre stanci de neatins, mi-am adus aminte de ascunzisurile padurii care inconjura manastirea Sainte Marie des Bois si teama, repulsia pe care o capatasem pentru locurile singuratice ma facu sa tremur si aici. Zariram intr-un tarziu un castel agatat la marginea unei prapastii infricosatoare si care, parand suspendat de varful unei stanci abrupte, te facea sa te gandesti mai curand la locuinta unor strigoi decat la aceea a unor oameni de lume. Puteam zari castelul, insa nici un drum nu parea sa duca la el cel pe care il urmam, folosit doar de caprei plin de pietre peste tot, mergea totusi acolo dar dupa ocoluri nesfarsite.

— Asta este casa mea, spuse Dalville, de indata ce isi dadu seama ca vazusem castelul, iar cand ii impartasii uimirea ca locuieste intr-o asemenea singuratate, imi raspunse destul de repezit, ca fiecare locuieste unde poate. Tonul ma uimi si ma inspaimanta; cand esti nenorocit nu-ti scapa nimic, o inflexiune mai mult sau mai putin accentuata a celor de care depinzi iti inabusa sau iti reda speranta totusi, cum nu mai puteam da inapoi, ma prefacui ca nu observ.

Intr-un sfarsit, tot invartindu-ne ne aparu dintr-o data in fata Dalville, dandu-se jos de pe magarita si spunandu-mi sa fac si eu la fel, le-a dat inapoi valetului, i-a platit si i-a poruncit sa se intoarca – alta ceremonie care mi-a cazut foarte prost. Dalville mi-a observat tulburarea si mi-a spus, pe cand mergeam pe jos spre locuinta:

— Ce ai, Sophie, nu ai parasit Franta, castelul este la frontiera provinciei Dauphine dar tot de ea tine.

— O fi, domnule, i-am raspuns, dar cum a putut sa va vina in minte sa va asezati intr-o asemenea vizuina?

— Oh, vizuina nu, spuse Dalville privindu-ma piezis pe masura ce inaintam. Nu este chiar o vizuina, copilo, dar nici locuinta unor oameni cu totul cinstiti.

— Ah, domnule, spusei, ma faceti sa tremur, unde ma duceti dara?

— Te duc sa slujesti la niste falsificatori de bani, curvistino. Imi spuse Dalville, apucandu-ma de brat si obligandu-ma sa trec peste o punte mobila care a fost coborata la venirea noastra si ridicata imediat dupa aceea. Iata-te, adauga el decum intraram in curte vezi putul asta? continua, aratandu-mi o cisterna mare si adanca, langa poarta, a carei roata cu care se varsa apa intr-un rezervor, era miscata de doua femei goale in lanturi. Iata-ti tovarasele si iata ce munca ai de facut; dupa ce muncesti 12 ore pe zi la invartitul rotii, vei fi, ca si ele, batuta bine, ca la carte, de cate ori te vei lasa pe tanjala, ti se vor da 6 uncii de paine neagra si o mancare de fasole pe zi. Cat despre libertate, ia-ti gandul, nu vei mai vedea cerul; de indata ce vei muri, vei fi aruncata in gaura asta pe care o vezi langa put, pe deasupra altor 30-40 care se afla inauntru.

— Cerule drept, domrftole, ma minunai aruncandu-ma la picioarele lui Dalville, indurati-va sa va amintiti ca v-am salvat viata, ca, miscat o clipa de recunostinta, se parea ca-mi oferiti fericirea si ca nu trebuia sa ma astept la asa ceva.

— Si ce nu intelegi, rogu-ma, prin acest sentiment de recunostinta pe care iti imaginez ca ma tii legat, spuse Dalville, cugeta mai bine, plapanda creatura, ce ai facut cand mi-ai sarit in ajutor? Avand de ales intre a-ti urma drumul si a veni la mine, tu ai ales ultima cale, asa cum te indemna inima ta. te dedai asadar la o desfatare? de unde dracu pretinzi ca sunt obligat sa te despagubesc pentru placerile pe care singura ti le-ai daruit si cum de ti-a venit in cap ca un om ca mine, care se scalda in bani si in belsug, un om care, avand un venit de mai mult de 1 milion, este gata sa se mute la Venetia ca sa se bucure in voie de el, s-ar cobori sa-i fie indatorat cu ceva unei nenorocite ca tine? Si daca mi-ai redat viata, tot nu-ti datorez nimic, de bine ce nu te-ai ingrijit decat de tine. La munca, sluga, la munca! invata ca civilizatia, tulburand legile naturii, nu i-a luat acesteia si drepturile ea a creat de la inceput fiinte tari si fiinte slabe, cu gandul ca cele din urma sa fie intotdeauna in slujba celor dintai, asa precum este mielul fata de leu, insecta fata de elefant; indemanarea si inteligenta omului au schimbat locul indivizilor; rangul n-a mai fost hotarat prin forta fizica, ci prin acea pe care omul a dobandit-o prin bogatie. Cel mai bogat ajunge cel mai puternic, cel mai sarac devine cel mai slab, dar in afara motivelor pe care se bazeaza puterea, intaietatea celui puternic fata de cel slab a fost mereu in legile naturii, careia ii este totuna daca lantul cu care este legat cel slab este tinut de cel bogat sau de cel tare si daca acest lant il zdrobeste pe cel slab, sau pe cel sarac. Iar aceste sentimente de recunostinta pe care le cer, Sophie, natura nu le cunoaste, in legile ei n-a fost scris niciodata ca placerea pecare si-o procura cineva cand da un ajutor devine un motiv pentru cel care a primit ajutorul sa se lepede de drepturile sale asupra celui dintai. Vezi cumva la animalele care ne servesc de exemplu, aceste sentimente de care te agati? Daca eu te supun prin bogatie si prin forta este firesc sa ma lepad de aceste drepturi, fie pentru ca te-ai slujit pe tine, fie pentru ca interesul tau ti-a poruncit sa te rascumperi ajutandu-ma? Chiar daca ajutorul ar fi dat de la egal la egal, niciodata orgoliul unui suflet ales nu se va lasa jignit de recunostinta. Cel care primeste de la altul nu este oare totdeauna umilit si aceasta umilinta pe.care o incearca nu-l rasplateste destul pe celalalt de ajutorul pe care l-a dat? Nu este o placere pentru orgoliu ca se ridica deasupra semenului sau, mai ai nevoie si de o alta, iar daca ajutorul care umileste orgoliul celui care-l primeste devine pentru acesta o povara, cu ce drept sa-l silesti sa o poarte? De ce trebuie sa consimt sa ma las umilit de fiecare data cand intalnesc privirile celui care ma ajuta?

Ingratitudinea, in loc de a fi un viciu, este deci virtutea sufletelor mandre, tot asa cum binefacerea este cu siguranta cea a sufletelor slabe; sluga i-o predica stapa-nului pentru ca are nevoie de ea, dar acesta, calauzit de pasiunile sale si de natura, nu trebuie sa se indrepte decat spre ceea ce ii este folositor sau il linguseste. Sa ajuti cat vrei, daca gasesti in asta o bucurie, dar sa nu ceri nimic daca te-ai bucurat. La aceste cuvinte, la care Dalville nu mi-a lasat timp sa raspund, doi valeti m-au inhatat la ordinul lui, m-au despuiat si m-au inlantuit langa cele doua tovarase pe care am fost obligata sa le ajut chiar din prima seara, fara macar sa ma pot odihni dupa oboseala drumului. Nu trecuse nici un sfert de ora de cand ma chinuiam la ingrozitoarea roata, cand toata banda de falsificatori, care isi incheiase ziua de lucru, veni in jurul meu pentru a ma privi, cu seful in frunte. Imi aruncara cu totii insulte si ocari despre semnul umilitor pe care-l purtam fara vina pe bietul meu corp venira aproape si ma pipaira cu rautate peste tot, facand un fel de examen a tot ceea ce le aratam fara voia mea, presarat cu glume muscatoare. Dupa intamplarea asta dureroasa se dadura putin inapoi, iar Dalville, apucand un bici lung, agatat in apropiere, imi plesni 5 sau 6 lovituri cand cu o mana, cand cu alta, peste tot corpul.

— Iata cum vei fi tratata, imputito, spuse pe cand ma lovea, de data asta nu ti-am facut-o pentru ca ai gresit cu ceva, ci numai ca sa-ti arat ce patesc cele care cad in greseala. Fiecare lovitura imi smulgea pielea si niciodata nu simtisem dureri atat de mari, nici din mainile lui de Bressac, nici din cele ale salbaticilor calugari, asa ca incepui sa tip cat ma tinea gura, zbatandu-ma in lanturi. Framantarile si urletele ii faceau sa rada batjocoritor pe monstrii care ma priveau si am avut trista ocazie sa aflu ca, daca se afla barbati pe care razbunarea sau placerile josnice ii pot conduce sa se bucure de durerea altora, se mai afla si fiinte croite destul de salbatic pentru a gusta aceleasi farmece fara alt motiv decat placerea orgoliului sau curiozitatea cea mai bolnava. Inseamna ca omul este rau de la natura, tot la fel in delirul patimilor ca si atunci cand ele sunt amortite si, in toate imprejurarile, durerile semenului pot sa-l conduca la cele mai scarboase placeri.

Trei vizuini intunecoase, despartite intre ele si inchise ca niste custi, erau sapate in jurul putului; unul dintre argatii care ma legasera mi-o arata pe a mea si ma bagai acolo dupa ce primisem de la el portia de apa, de fasole si de paine care mi se cuvenea. In sfarsit, acolo am putut sa ma gandesc in liniste la groaznica mea situatie. Se poate oare sa se afle oameni atat de salbatici incat sa inabuse in ei simtul recunostintei, aceasta virtute in care eu m-as afunda cu atata bucurie daca vreodata un suflet cinstit m-ar face s-o incerc? Cum se poate ca oamenii sa n-o simta,deloc, iar cel care o inabusa cu atata cainosenie poate fi altceva decat un monstru? Asemenea ganduri ma chinuiau, tesute cu lacrimi, cand deodata usa bordeiului se deschise; era Dalville. Fara sa vorbeasca, fara o vorba macar, aseza pe pamant luminarea cu care-si deschisese drumul si se arunca asupra mea ca o fiara salbatica, ma supuse poftelor sale, raspunzand cu lovituri la impotrivirile pe care le incercam, neluand in seama vorbele pe care voiam sa le spun isi afla repede multumirea si, luandu-si luminarea, iesi incuind usa. Ei bine, se poate duce umilirea mai departe decat atat si care ar putea fi deosebirea intre un asemenea om si cel mai salbatic animal din padure? In timpul asta se ridica si soarele, fara ca eu sa fi gustat macar o clipa de odihna, vizuinile sunt descuiate iarasi, mi se pun lanturile si o luam de la capat cu trista pedeapsa. Tovarasele mele sunt doua fete de 25-30 de ani, care, desi injosite de mizerie si strambate de prea multa munca, mai lasa sa se vada cate o urma de frumusete; au corpuri frumoase si bine facute iar una mai are inca un par superb. Dintr-o discutie inlacrimata am aflat ca si una si alta au fost, la timpul lor, amantele lui Dalville, una la Lyon, alta la Grenoble; pe amandoua le-a adus in acest ascunzis cumplit unde, cativa ani le mai tinuse pe langa el, iar apoi, ca rasplata pentru placerile daruite, le-a condamnat la aceasta munca umilitoare. Tot de la ele am aflat ca si acum mai are o amanta foarte frumoasa dar care, mai norocoasa decat ele, il va insotit fara indoiala la Venetia, unde se pregateste sa plece, daca si sumele importante strecurate ultima data in Spania ii vor aduce scrisorile de schimb pentru Italia. Niciodata nu-si purta banii cu el si nici pe acestia nu se apucase sa-i trimita la Venetia ci, ca intotdeauna, strecurase, prin complici, monezile false in alta tara decat cea in care se indise sa locuiasca, iar in felul asta, avea sa poarte asupra lui, acolo unde va sta numai bancnote din acea tara masinatia neputand fi descoperita si averea fiindu-i in afara de orice indoiala. Numai ca, intr-o clipa, toate astea puteau fi date pe fata, iar retragerea pe care o planuia tinea intrutotul de cel din urma siretlic in care isi bagase cea mai mare parte a averii daca piastri si ludovicii falsi aveau sa-i fie primiti la Cadix si de acolo avea sa obtina in schimb bancnote pentru Venetia, isi lua de o grija pentru tot restul zilelor; daca falsul era dat pe fata, putea fi denuntat si spanzurat asa cum merita. Vai de mine, imi spusei in sinea mea, cand aflai aceste amanunte, providenta va fi dreapta macar odata, nu va ingadui ca un asemenea monstru sa izbuteasca si toate trei vom fi razbunate. Catre pranz, ni se lasau doua ore de odihna pe care le foloseam ca sa mancam si sa ne tragem putin sufletul in camerele noastre. La ora doua, eram din nou inlantuite si puse la impins roata pana noaptea tarziu, fara sa fim lasate vreodata in castel. Motivul pentru care eram tinute in pielea goala 5 luni pe an erau caldurile de neindurat in timpul muncii istovitoare si, pe langa asta, asa cum ma incredintara tovarasele mele, voia sa fim mai la indemana loviturilor pe care salbaticul stapan ni le dadea din cand in cand. In timpul iernii, primeam un pantalon si o jiletca stransa pe corp, imbracaminte care fiind mulata in intregime,- ne lasa fara nici o greutate nenorocitele trupuri prada loviturilor calaului. Dalville nu mai aparu in prima zi, dar spre miezul noptii facu acelasi lucru ca si in ajun. Incercai sa folosesc momentul pentru a-l implora sa-mi imblanzeasca soarta. Si pe ce baza? zise salbaticul, nu cumva pentru ca am chef sa-mi fac o toana cu tine? Ti-am cazut eu in genunchi ca sa-mi acorzi vreo favoare si sa-ti dau in schimb vreo despagubire? Nu-ti cer nimic pun mana si iau si nu inteleg de ce, din folosirea unui drept pe care-l am asupra ta, ar decurge ca trebuie sa ma abtin de a mai profita si de altul. In ceea ce fac eu nu se afla dragoste, inima mea n-a cunoscut nicicand acest sentiment. Eu ma folosesc de femeie de nevoie, asa cum ma folosesc de un anume pas pentru alt scop, fara sa-i darui vreodata acestei fiinte, supusa mie prin bani sau forta, nici cinstire, nici iubire. N-am indatoriri decat fata de mine pentru ceea ce iau, iar de la ea neasteptand decat supunere, nu vad cu ce as fi obligat dupa asta sa-i darui vreun semn de multumire. Asta ar fi precum un hot care smulge punga unuia in padure fiindca e mai tare ca el si dupa aceea ii este dator cu ceva in schimbul raului pe care i l-a facut. Asa este si cu injosirea unei femei, pot sa ai motiv s-o mai injosesti odata, nicicum s-o despagubesti pentru ceea ce i-ai facut. Spunand acestea, Dalviile, care isi linistise intre timp poftele, pleca in graba, lasandu-ma prada noilor ganduri, despre care va inchipuiti ca nu-i erau deloc prielnice. Pe seara, veni sa ne vada la munca si, parandu-i-se ca in ziua aceea nu scosesem apa cat de obicei, puse mana pe biciul sfichiuitor si ne insangera pe toate trei deopotriva; cu toate astea, nu se sfii noaptea sa se poarte cu mine cum facuse mai nainte. Ii aratai lui Dalville ranile cu care ma acoperise, indraznind sa-i mai amintesc de vremea cand imi sfasiasem camasa pentru a i le pansa pe ale lui si, cu toate acestea, isi afla placerea fara sa-mi raspunda decat cu o multime de palme, amestecate cu diferite injuraturi si ma parasi ca de obicei, indata ce-si terminase treaba. Povestea asta tinu aproape o luna, dupa care calaul ma cruta cel putin de jignirea cumplita de a-l lasa sa puna stapanire pe ceea ce merita atat de putin. In afara de asta, viata mea ramasese aceeasi, nu aveam parte nici de mai multa blandete nici de mai putine torturi!

Trecuse un an intreg in starea asta lipsita de orice mila cand, in sfarsit, se raspandi printre cei ai casei zvonul precum ca situatia lui Dalville era salvata, ca primise cantitatea imensa de hartii la care nadajduise pentru Venetia, ba chiar, pe deasupra i se mai cereau cateva milioane de bani falsi pentru care avea sa i se transfere valoarea in hartii tot acolo, dupa voia sa. Nelegiuitul nici n-ar fi putut da o lovitura mai stralucita si mai neasteptata avea sa plece cu un venit de mai mult de un milion, fara sa mai socotim pe cel la care tragea nadejde. Asta era noua pilda pe care mi-o pregatise providenta, asta era felul in care voia sa ma mai incredinteze odata ca prosperitatea era facuta pentru crima si ghinionul pentru virtute.

Dalville se pregati de plecare si, in ajun, veni la mine, pe la miezul noptii, asa cum nu i se mai intamplase de multa vreme; imi spuse cu gura lui despre avere si despre plecare. Ma aruncai la picioarele sale si-l conjurai cu cele mai vii rugaminti sa-mi redea libertatea si cati bani va crede el ca sa ajung la Grenoble.

— La Grenoble ai sa ma denunti.

— Ei bine, domnule, ii spusei, udandu-i genunchii cu lacrimi, va jur sa nici nu pun piciorul acolo ba, mai mult, pentru a fi sigur, indurati-va sa ma duceti pana la Venetia poate ca acolo nu voi intalni inimi asa de impietrite ca in tara mea si odata ajunsa acolo, va jur pe tot ce am mai sfant sa nu va mai tulbur niciodata.

— N-am de gand sa dau nici un ajutor si nici un ban, raspunse cu asprime acest ticalos nemaiantalnit, itot ce se numeste pomana sau mila este un lucru atat de dezgustator pentru firea mea, incat, de as fi de trei ori mai plin de bani decat sunt, si tot n-as consimti sa dau o jumatate de dinar unui nenorocit; principiile mele despre asta sunt facute odata pentru totdeauna si nu ma voi departa de ele. Cel sarac este trecut in regulile firii facand ca oamenii sa nu aiba cu totii aceleasi puteri, ea si-a aratat dorinta ca aceasta deosebire sa fie pastrata cu toate schimbarile pe care civilizatia le-ar putea aduce. Cel sarac il inlocuieste pe cel slab, ti-am mai spus-o, sa-l ajuti inseamna sa incalci ordinea stabilita, sa te opui naturii, sa rastorni balanta pe care se sprijina cele mai sublime constructii ale ei. Inseamna sa participi la o egalitate periculoasa pentru societate, sa incurajezi nepasarea si trandavia, sa-l inveti pe sarantoc sa fure de la cel bogat, daca cumva acesta va refuza vreodata sa-i dea de pomana si asta din cauza ca sarantocul va fi luat obiceiul sa capete ajutor fara sa munceasca.

— Oh, domnule, ce principii aspre! Ati vorbi la fel daca n-ati fi fost dintotdeauna bogat?

— Nici n-am fost dintotdeauna bogat dar am stiut sa-mi conduc soarta, am stiut sa calc in picioare aceasta fantoma a virtutii care nu duce decat la streang sau la spital, am stiut sa vad la timp ca religia, binefacerea si omenia, ajung sa fie cele mai sigure piedici in calea spre avere si mi-am cladit-o pe a mea pe ruinele prejudecatilor oamenilor. Batandu-mi joc de legile sfinte si de cele omenesti, sacrificandu-l totdeauna pe cel slab cand mi-a stat in cale, inseland buna credinta si increderea celorlalti, ruinandu-l pe cel sarac si furand de la cel bogat, am izbutit sa ajung in templul greu de atins al divinitatii la care ma inchinam. De ce nu ai facut ca mine? Ai avut averea in mana ta, oare himera virtutii pe care ai ales-o te-a rasplatit pentru tot ce i-ai sacrificat? Nu mai ai timp nenorocito, nu mai ai timp plange-ti greselile, sufera si incearca sa afli, daca poti, in mijlocul fantomelor la care te inchini, ceea ce ai pierdut din cauza naivitatii tale prostesti. Spunand aceste vorbe nemiloase, Dalville se arunca asupra mea numai ca imi facea asa o sila, cugetarile sale infioratoare imi insuflau atata ura, incat il respinsei cu asprime a vrut sa foloseasca forta, n-a izbutit, s-a rascumparat prin cruzimi, m-a zdrobit cu pumni insa n-a triumfat; focul i s-a stins fara izbanda si lacrimile risipite ale nerusinatului m-au razbunat in fine de jigniri.

A doua zi, inainte de a pleca, nenorocitul ne mai infatisa inca odata cruzimea si, salbaticia care nu-si afla asemanarea nici in analele unora ca Andronicus, Nero, Venceslas sau Tiberiu. Toata lumea stia ca amanta va pleca cu el, ii si comandase gatelile potrivite dar, in clipa cand sa se urce pe cal, o conduce spre noi:

— Iata-ti locul, creatura josnica, ii spuse, poruncindu-i sa se dezbrace, tin ca prietenii sa-si aminteasca de mine si le las drept garantie femeia de care ma cred ei indragostit. Dar cum aici nu-i nevoie decat de trei si cum plec la un drum periculos la care armele imi sunt de trebuinta, am sa-mi incerc pistoalele pe una din voi. Spunand asta, trage piedica la un pistol, il indreapta pe rand catre fiecare din cele trei care trageam la roata si spune, in sfarsit, catre una din fostele amante, zburandu-i creierii:

— Du-te sa duci vesti de la mine pe lumea cealalta, du-te sa-i spui lui dracu ca Dalville, cel mai bogat dintre nelegiuitii de pe pamant, este cel care-si bate joc cu cea mai mare nerusinare si de mana cerului si de a sa. Nefericita, care nu muri imediat, se mai zbatu multa vreme in lanturi, spectacol infricosator, pe care nerusinatul il admira cu incantare. Puse sa fie scoasa de acolo, pentru a fi inlocuita cu amanta sa, pofti s-o vada pe aceasta tragand la roata de trei-patru ori, ii dadu cu mana lui o duzina de bice si, abia dupa ce termina aceste cruzimi, respingatorul om urca pe cal, insotit de doi valeti si disparu pentru totdeauna din ochji nostri.

Chiar a doua zi dupa plecarea lui Dalville se schimba totul cel care-i luase locul, un om bland si intelept, ne elibera pe loc.

— Asta nu feste o munca pentru sexul slab si plapand, ne spuse cu bunatate, aceasta masinarie trebuie invartita de animale. Meseria noastra este destul de vinovata ca sa nu mai jignim fiinta suprema prin cruzimi gratuite. Ne randui in castel, o repuse fara nici un fel de plata pe amanta lui Dalville in toate drepturile pe care le avea in casa, iar tovarasei mele si mie ne dadu de lucru in atelier, la decuparea monezilor, munca mult mai putin obositoare, fara indoiala, si de care am fost cel putin rasplatite prin camere bune si o hrana minunata dupa doua saptamani, urmasul lui Dalville, Roland pe numele sau, ne aduse vestea sosirii cu bine la Venetia a confratelui sau; se instalase acolo, ajunsese bogat si se bucura de cea mai mare prosperitate la care ar fi putut nadajdui.

Nici pe departe insa, soarta urmasului sau n-a fost asemanatoare nefericitul Roland era cinstit si asta este mai mult decat se cere pentru a fi pe data zdrobit. Intr-o zi, pe cand la castel totul era linistit, pe cand sub porunca acestui stapan bun munca, desi pacatoasa, se facea usor si cu placere, zidurile fura incercuite si, cum podetul nu era lasat, santurile fura luate cu asalt iar casa, invadata de mai mult de 100 de gardieni inainte ca oamenii nostri sa aiba timp sa-si pregateasca apararea. A trebuit sa ne predam, am fost cu totii inlantuiti ca niste animale, legati de cai si minati la Grenoble. Oh, cerule, imi spusei, ajungand acolo, iata asadar orasul in care avusesem nebunii sa cred ca avea sa se nasca pentru mine fericirea! Procesul falsificatorilor de bani fu judecat de indata si toti am fost condamnati la spanzuratoare. Cand au mai vazut si semnul pe care-l purtam, aproape nu si-au mai dat silinta sa ma judece si aveam sa fiu condamnata ca si ceilalti. Am incercat, totusi, sa castig mila unui binecunoscut magistrat, fala tribunalului, judecator integru, cetatean stimat, ganditor luminat, caruia binefacerile si omenia ii vor daltui numele cunoscut si demn de respect in templul Memoriei. Ma asculta ba chiar mai mult, incredintat de cinstea mea si de adevarul asupra nenorocirilor mele, avu bunatatea sa lacrimeze pe cand ma mangaia. Oh, suflet mare, iti datorez omagiul meu, ingaduie inimii mele sa ti-l aduca, recunostinta din partea unei nefericite nu va fi pentru tine o plata, iar tributul pe care ti-l daruieste, laudandu-ti inima buna, va ramane vesnic pentru ea cea mai dulce bucurie. Domnul S deveni el insusi avocatul meu, plangerile imi fura ascultate, gemetele mele ajunsera pana la suflete, lacrimile imi cursera asupra unor inimi care nu se aratara de bronz si pe care generozitatea sa le deschise inspre mine. Depozitiile generale ale criminalilor ce aveau sa fie executati fura de folos zelului celui care acceptase sa se ingrijeasca de mine. Am fost declarata sedusa si nevinovata, iertata si descarcata intrutotul de invinovatire, dandu-mi-se libertatea sa fac ce voi dori.

Protectorul meu adauga la aceste ajutoare pe cel de a organiza o subscriptie ce imi aduse aproape de 100 de pistoli in fine, intrezaream fericirea, presentimentele pareau sa se infaptuiasca si ma credeam la capatul suferintelor, cand, providenta hotari sa-mi dovedeasca ce mult mai era pana acolo.

La iesirea din inchisoare, imi alesesem adapost intr-un han in fata podului peste Isere, unde fusesem incredintata ca sunt conditii bune aveam de gand, dupa sfatul domnului S, sa raman acolo catva timp si sa-mi caut o slujba in oras sau, daca nu izbuteam, sa ma intorc la Lyon cu scrisorile de recomandare pe care avea bunavointa sa mi le dea. Luam masa la acest han, ceea ce se numeste meniufix, pe cand observai, a doua zi, ca eram cercetata cu grija de o femeie voinica si foarte bine imbracata, care se dadea drept baroana. Tot privind-o la randu meu, mi se paru ca o recunosc, merseram una in intampinarea celeilalte, ne imbratisaram ca doua bune cunostinte, fara sa ne putem aminti de unde. In fine, voinica baroana imi spuse, luandu-ma de o parte:

— Sophie, daca nu ma insel, nu esti tu cea pe care am scapat-o din inchisoare acum 10 ani, nu ti-aduci aminte de cumatra Dubois? Prea putin incantata de aceasta descoperire, raspunsei totusi cuviincios. Numai ca aveam de-a face cu femeia cea mai prefacuta si sireata ce a trait vreodata in Franta si nu mai putui sa scap de ea. Cumatra Dubois ma potopi cu delicateturi, imi spuse ca urmarise pataniile mele, stiute de toata lumea din oras doar, ca nu cunostea despre cine era vorba. Slaba ca de obicei, ma lasai dusa in camera acestei femei si insirai necazurile.

— Prietena draga, spuse ea imbratisandu-ma din nou, am vrut sa-ti vorbesc in liniste, tocmai ca sa-ti spun ca am reusit in viata si ca toata averea mea iti sta la picioare. Priveste, spuse ea deschizand niste casete pline cu aur si diamante, iata rodul muncii mele daca as fi preamarit virtutea, ca tine, as fi azi spanzurata sau inchisa.

— Oh, doamna, ii spusei, daca astea toate le datorati doar unor crime, providenta care este intotdeauna dreapta pana la urma, nu va va lasa sa va bucurati mult timp de ele!

— Te inseli, facu cumatra Dubois, sa nu-ti inchipui ca providenta ajuta intotdeauna pe cei virtuosi; nu cumva o biata clipa de prosperitate sa te duca la asemenea greseli! Nu conteaza, pentru pastrarea legilor providentei, daca unul este virtuos, pe cand altul se daruieste pacatului; ea are nevoie de o suma egala de vicii si virtuti, iar individul care face unul sau altul din aceste doua lucruri, este ceea ce o intereseaza cel mai putin pe lume. Asculta-ma cu atentie, Sophie, esti desteapta si as vrea in fine sa te lamuresc. Draga mea, nu viciul sau virtutea pe care le alege omul il fac sa gaseasca fericirea, caci virtutea sau viciul nu sunt decat un fel de a purta pe lume; nu conteaza asadar sa o iei pe un anume drum mai curand decat pe celalalt! Conteaza doar sa urmezi drumul comun, iar cine se abate de la el, greseste. Daca lumea ar fi in intregime virtuoasa, te-as indruma catre virtute, caci rasplata venind de la ea, fericirea va fi negresit tot acolo intr-o lume cu totul corupta, nu te voi indruma decat inspre viciu. Cel care n-o ia pe drumul celalalt nu poate decat sa piara, caci tot ce-i iese in cale il loveste si precum el este cel mai slab, va trebui sa fie neaparat zdrobit. Zadarnic vor legile sa aseze la loc ordinea si sa-i duca pe oameni spre virtute; prea stricata pentru a se incumeta la asa ceva si prea slabe pentru a reusi, ele il vor indeparta o clipa de la drumul cunoscut fara sa-l faca vreodata sa-l paraseasca. Daca interesul comun al oamenilor il va duce catre coruptie, cel care nu va dori sa se lase corupt odata cu ei va lupta impotriva acestui interes; pm! la ce rasplata poate sa se astepte acela care este tot timpul impotriva interesului celorlalti? si, daca vei spune ca viciul este singurul care se impotriveste binelui oamenilor, as putea sa-ti dau dreptate numai intr-o lume alcatuita deopotriva din viciosi si virtuosi, pentru ca atunci interesul unora s-ar lovi fara tagada de interesul celorlalti, dar lucrurile nu pot fi socotite la fel intr-o societate in intregime corupta. Viciile mele nesuparandu-l atunci decat pe cel vicios, vor destepta intransul alte vicii cu care se va rascumpara si amandoi vom fi multumiti. Unda ajunge peste tot, formata dintr-o multime de lovituri si rani intre unii si altii, in care fiecare recastiga de indata ceea ce a pierdut si cu asta se pastreaza fara incetare intr-o situatie fericita. Viciul nu este periculos decat pentru virtute caci ea, slaba si timida, nu indrazneste nimic niciodata, dar daca ar fi stearsa de pe fata pamantului, viciul nemai-lovind decat tot in vicii, n-ar mai tulbura nimic si ar face doar sa infloreasca alte pacate fara a mai strica virtutea. Mi se vor pune impotriva bunele urmari ale virtutii? Alta inselaciune, ele nu-i ajuta decat celui slab, si nu-i sunt de nici un folos celui care se descurca prin puterea sa si caruia indemanarea nu-i ajunge pentru a drege toanele sortii. Cum, fata draga, sa nu fi dat tu gres toata viata, cand ai luat in raspar drumul pe care merge toata lumea? Daca te lasai in voia curentului, ajungeai, ca si mine, la l. Cel care vrea sa-l urce prin albia unui rau va ajunge jare la fel de repede la tinta ca cel care o coboara? Unul vrea sa invinga natura, celalalt i se supune. Imi tot vorbesti de providenta, dar cine-ti dovedeste ca ei ii place ordinea, prin urmare, virtutea? Nu ne da ea fara incetare pilde de nedreptati si nereguli? Oare pentru ca le trimite oamenilor razboiul, ciuma si foametea, pentru ca a facut o lume vicioasa dintr-un colt in celalalt, pentru asta isi arata ea in ochii tai dragostea netarmurita pentru virtute? Si cum vrei tu sa nu-i ajute pe viciosi cata vreme ea insasi nu lucreaza decat prin vicii, totul este viciu si coruptie, crima si dezordine in vointa si faptele sale? Si de la cine avem, la urma urmelor, aceste porniri care ne duc la rau? Nu mana ei este cea care ni le-a dat, se afla macar vreuna din dorintele sau simtirile noastre care sa nu ne vina de la ea? Este oare intelept a spune ca ea ne-ar lasa sau ne-ar da inclinatii pentru un lucru care nu i-ar face trebuinta? Daca, asadar, viciile ii sunt de folos, de ce sa voim noi sa ne impodobim, cu ce drept sa ne silim a le distruge si cum i-a trecut prin cap sa nu le asculte glasul? Ceva mai multa filosofie pe lume ar reaseza totul la locul sau si le-ar arata legiuitorilor si magistratilor ca acele vicii pe care le infiereaza si le pedepsesc cu atata hotarare sunt uneori mult mai bine da folos decat virtutile pe care le tot predica fara sa le rasplateasca niciodata.

— Dar daca as fi atat de slaba, doamna, raspunsei acestei rau propovaduitoare, pentru a va urma cugetarile infioratoare, cum ati putea izbuti sa inabusiti remuscarile pe care ele le-ar trezi in fiecare clipa in inima mea?

— Remuscarea este o himera, Sophie, relua cumatra Dubois, ea nu este decat murmurul prostesc al sufletului prea slab care nu indrazneste sa o inabuse.

— Poate fi ea oare inabusita?

— Nimic mai usor, nu te caiesti decat de ceea ce nu esti obisnuit sa faci.

— Ia adesea de la capat ceea ce iti da remuscari si vei reusi sa le stergi pune-le impotriva forta patimilor, legile puternice ale castigului si le vei risipi de indata. Remuscarea nu este dovada crimei, este doar semnul unui suflet ce poate fi subjugat cu usurinta. Daca se da un ordin absurd, care sa te impiedice in clipa asta sa iesi din aceasta camera, atunci nu o vei parasi fara remuscari, oricat de sigura ar fi ca nu faci nici un rau parasind-o. Asa ca, nu este adevarat ca numai crima poate sa dea remuscari atunci cand te convingi de inexistenta crimelor sau de necesitatei lor in fata planului general al naturii, esti capabil sa invingi remuscarea de a le comite, cu aceeasi usurinta cu care ai inabusi-o pe aceea ivita din plecarea ta din camera peste porunca ilegala pe care ai primit-o de a ramane aici. Trebuie sa incepi printr-o analiza exacta a tot ceea ce oamenii numesc crima, sa te incredintezi ca este numele pe care ei il dau numai incalcarii legilor si moravurilor lor nationale, ca ceea ce in Franta se numeste crima, inceteaza de-a mai fi asa ceva la 100 de leghe de aici, ca nu exista nici o actiune care sa fie intr-adevar privita drept crima pe tot pamantul, si ca, prin urmare, nimic nu merita pe buna dreptate numele de crima, totul este o chestiune de opinie si de geografie. Daca stii asta, este absurd sa vrei sa te supui unor practici virtuoase care in alta parte nu sunt decat vicii si sa fugi de crime care intr-o alta tara sunt fapte bune. Si te intreb acum daca aceasta cugetare inteleapta poate sa lase vreo remuscare celui care, din placere sau nevoie, a comis in Franta o virtute din China sau Japonia si care totusi il va acoperi de rusine in tara sa. Se va impiedica el in aceasta mizera distinctie, iar daca are putina intelepciune si spirit, va fi aceasta in stare sa-i aduca remuscari? Ori, daca remuscarea nu este decat un mijloc de aparare, nascut numai din ruperea franelor si nicidecum din cauza actului in sine, este oare o hotarare inteleapta s-o lasi sa intarzie in tine, nu este absurd sa nu o inabusi pe loc? Sa ne obisnuim a privi ca lipsita de importanta actiunea care duce la remuscari, sa o consideram astfel prin studierea inteleapta a moravurilor si a obiceiurilor tuturor neamurilor de pe pamant ca urmare a acestui fel de a gandi, sa reinnoim aceasta actiune, oricare ar fi ea, oricat de des vom putea, si flacara ratiunii noastre va distruge in curand remuscarea, va inabusi acest elan intunecos, fruct doar al nestiintei, al fricii si al educatiei. Sunt de acum 30 de ani, Sophie, de cand o inlantuire fara gres de vicii si crime m-a condus pas cu pas catre avere si sunt gata sa o obtin; inca doua-trei lovituri reusite si schimb starea de mizerie si cersetorie in care m-am nascut pe o renta de mai mult de 50 000 de livre. Ti-ar putea trece prin minte ca, in aceasta cariera urmata cu stralucire, remuscarea si-a facut macar o clipa simtiti spinii? Nu cred, n-am cunoscut-o niciodata. Chiar daca o rasturnare cumplita m-ar arunca pe loc din varf in prapastie, tot nu as crede in asa ceva m-as plange de oameni sau de nepriceperea mea, dar as fi mereu impacata cu propria-mi constiinta.

— Fie, dar sa judecam o clipa dupa aceleasi cai ale intelepciunii ca si dumneata. Pe ce baza se poate pretinde de la constiinta mea, sa fie la fel de hotarata ca a dumitale, de bine ce nu a fost obisnuita din copilarie sa in-ijvinga aceleasi prejudecati? Cu ce drept ceri ca mintea jjmea, care nu este construita ca a dumitale, sa poata imbratisa aceeasi gandire? Dumneata admiti ca exita o suma de rele si de bune in natura si ca trebuie, prin urmare, sa se afle un anume numar de fiinte care fac binele si o alta clasa care se indreapta catre rau. Calea pe care o aleg eu chiar dupa regulile dumitale se afla deci in natura; nu-mi cere sa ma indepartez de regulile pe care ea mi le impune caci, asa cum dumneata spui ca ti-ai aflat fericirea pe drumul urmat, tot asa mi-ar fi mie cu neputinta sa o intalnesc in afara celui pe care merg. Sa nu-ti inchipui, dealtfel, ca ochiul mereu treaz al legilor il lasa multa vreme linistit pe cel care le incalca; n-ai avut o pilda chiar in fata ochilor? din 15 nelegiuiti printre care am avut nefericirea sa locuiesc, unul fuge, 14 pier acoperiti de rusine.

— Si asta numesti tu nenorocire? in primul rand, ce importanta mai are aceasta rusine pentru cel lipsit de principii? Cand ai calcat, totul in picioare si onoarea nu mai este decat o prejudecata, reputatia, o himera, viitorul, o iluzie, nu-ti este oare, totuna, daca pieri astfel sau in patul tau? Sunt pe lumea asta doua feluri de nelegiuiti, cel pe care o avere importanta si un renume de vaza il pun la adapost de un asemenea sfarsit tragic si cel care nu-l va putea ocoli daca este prins. Acesta din urma, nascut fara avere, nu trebuie sa urmareasca, daca este destept, decat doua lucruri: averea sau roata.

Daca reuseste in primul, are ce si-a dorit daca nu-l obtine decat pe al doilea, ce ar putea regreta de bine ce n-are nimic de pierdut? Legile sunt asadar lipsite de orice importanta pentru cei nelegiuiti, caci ele nu-l ating pe cel care este puternic, cel norocos scapa de ele, iar nefericitul caruia nu-i ramane decat sabia lor, nu se mai poate inspaimanta de atata lucru.

— Cum, nu crezi ca justitia divina il asteapta, intr-o lume mai buna, pe cel care nu s-a inspaimantat de crima pe pamant?

— Cred ca daca ar exista un Dumnezeu, ar fi mai putin rau pe pamant; cred ca, atata timp cat aici exista raul, fie ca aceste nereguli sunt impuse de acest Dumnezeu, fie ca el nu-l poate impiedica ori, eu nu ma tem de un Dumnezeu care nu este decat slab sau rau, il infrunt fara frica si-mi bat joc de trasnetul lui.

— Doamna, ma faci sa tremur, spusei ridicandu-ma, iarta-ma, dar nu-ti mai pot asculta respingatoarele cugetari si cumplitele blasfemii.

— Stai, Sophie, daca nu-ti pot schimba gandirea, sa-ti cuceresc macar inima. Am nevoie de tine, nu-mi refuza ajutorul. Tine 100 de ludovici, ti-i pun deoparte in fata ta, ai tai vor fi de indata ce ne va izbuti lovitura.

Nedand atunci ascultare decat inclinatiei mele firesti de-a face un bine, o intrebai imediat pe cumatra Dubois despre ce este vorba, cu gandul sa impiedic, cum voi putea mai bine, crima pe care se pregatea s-o comita.

— Iata, imi spuse, l-ai observat pe tanarul negustor de la Lyon care de 3 zile ia masa cu noi?

— Cine, Dubreuil?

— Intocmai.

— Ei si?

— S-a indragostit de tine, asa mi-a spus el. Are 600 de mii de franci, in aur si in hartii, intr-o caseta micuta langa pat. Da-mi voie sa-l fac sa creada ca doresti sa-i dai ascultare; daca este asa sau nu, ce conteaza? ii voi indemna sa te invite la o plimbare in afara orasului, incredintandu-l ca, in timpul ei, se va putea intelege cu tine. Ai grija sa-l distrezi, tine-l departe cat mai mult timp iar eu, in timpul asta, il voi jefui fara sa dispar de aici; voi fi inca la Grenoble cand bagajele sale vor fi la Torino. Vom folosi toate mijloacele posibile ca sa nu-l duca gandul la noi, ne vom preface ca-l ajutam in cercetari in timpul asta, imi voi anunta plecarea, nimeni nu se va mira, tu vei veni dupa mine si cei 100 de ludovici iti vor fi numarati cand vom sosi amandoua in Piemont.

— Bine, doamna, facui catre cumatra Dubois, hotarata sa-l anunt pe bietul Dubreuil de pacaleala nerusinata ce se punea la cale, ba chiar si adaugai in gandul meu, pentru a o pacali mai bine pe nelegiuita.

— Gandeste-te insa, doamna, ca daca Dubreuil este indragostit de mine, n-as putea avea mai mult de castigat fata de putinul pe care mi-l promiti pentru tradare, fie spunandu-i, fie daioiindu-ma lui?

— E drept, facu cumatra Dubois, de fapt incep sa cred ca cerul te-a inzestrat pentru crima mai bine decat pe mine. Ei bine, continua ea scriind, iata un inscris pentru o mie de ludovici, sa vad daca mai refuzi.

— N-am s-o fac, doamna, spusei luand hartia, dar cel putin, sa pui doar pe seama nefericitei mele situatii si a slabiciunii greseala pe care o fac fiindu-ti de folos.

— Voiam sa-ti fac din asta un merit, spuse cumatra Dubois, dar daca preferi sa-i gasesc pricina nenorocirii tale, fie cum vrei, slujeste-ma si vei fi multumita.

Totul fu pus la cale chiar in aceeasi seara am inceput sa-i dau atentie lui Dubreuil si am bagat de seama ca intr-adevar aveam succes la el.

Nimic mai incurcat decat situatia mea nici gand n-aveam, desigur, sa ma cobor la crima planuita, chiar de as fi avut de trei ori pe atatia bani de castigat, insa ma dezgusta si gandul de-a o trimite la spanzuratoare pe femeia careia cu 10 ani in urma, ii fusesem datoare cu libertatea voiam sa impiedic crima fara sa o denunt si, cu oricare alta decat cu o nelegiuita asemeni cumetrei Dubois, as fi izbutit fara indoiala. Iata asadar la ce ma notarii, fara sa stiu ca tertipurile acestei dezgustatoare creaturi nu numai ca vor darama cinstitele mele planuri, ci ma vor si pedepsi de-a le fi pus la cale.

In ziua hotarata pentru plimbare, cumatra Dubois ne-a poftit pe amandoi sa, luam masa la ea in camera; am primit si, cand s-a sfarsit pranzul, Dubreuil si cu mine am coborat pentru a vedea de trasura comandata. Cumatra Dubois nu ne-a insotit, am putut sa raman o clipa singura cu Dubreuil inainte de a ma urca in trasura.

— Domnule, facui, in mare graba, asculta-ma cu atentie, nu te da de gol si mai ales, indeplineste intocmai ce-ti voi spune. Ai vreun prieten de nadejde la han?

— Da, am un asociat tanar pe care pot sa pun baza ca si pe mine insumi.

— Ei bine, domnule, imediat porunceste-i sa nu iasa nici o clipa din camera dumitale, eate vreme vom fi la plimbare.

— Dar cheia camerei o am in buzunar, ce inseamna acest plus de prevedere?

— Este mai bine venit decat crezi, domnule, foloseste-l te rog sau nu mai merg cu dumneata. Femeia de la care iesim este o nelegiuita, n-a pus la cale aceasta plimbare decat ca sa te prade in liniste in timpul ei. Grabeste-te, domnule, ne pandeste si este foarte periculoasa; sa nu i se para ca ti-am spus ceva; da de graba cheia prietenului, sa mearga acolo cu alti cativa daca poate si sa nu se miste pana cand nu ne intoarcem. Restul ti-l povestesc in trasura. Dubreuil intelege, imi strange mana pentru a-mi multumi si pleaca in graba sa dea poruncile cerute de sfatul meu. Se intoarce, plecam, iar pe drum ii povestesc toata intamplarea. Tanarul imi dadu asigurarea celei mai mari recunostinte posibile pentru ajutorul dat si dupa ce ma conjura sa-i spun adevarul despre situatia mea, marturisii ca nimic din pataniile povestite nu-l dezgusta si nu-l oprea sa-mi daruiasca mana si averea sa. Starea sociala ne este asemanatoare, si eu sunt fiu de negustor ca si tine; afacerile mele au mers bine, ale tale au fost proaste. Sunt prea fericit sa pot repara nedreptatile pe care ti le-a facut soarta! Gandeste-te, Sophie, imi sunt singur stapan, nu depind de nimeni acum merg la Geneva pentru a depune sumele considerabile pe care le-am putut salva datorita sfatului tau bun; vino cu mine, cand ajungem te iau de sotie si nu te intorci la, Lyon decat cu acest nume. O asemenea ocazie ma ispitea prea mult pentru a indrazni s-o refuz, dar nici nu se cuvenea sa primesc fara a-i arata lui Dubreuil motivele pentru care s-ar fi putut cai. Imi multumi pentru grija, dar asta il facu sa staruie si mai mult. Nenorocita de mine, trebuia oare ca fericirea sa mi se arate doar pentru ca sa simt si mai rau jalea de-a nu putea nicicand s-o capat? Fusese oare hotarat odata pentru totdeauna in legile providentei ca nici o virtute nu avea sa-mi infloreasca in inima fara sa fie aruncata in nenorocire? Tot vorbind, ajunsesem la 2 leghe de oras si aveam de gand sa coboram ca sa ne bucuram de racoarea aleilor de pe malul Iserului, pe unde ne planuisem plimbarea, cand, deodata, Dubreuil imi spune ca se simte ingrozitor de rau se da jos, este cuprins de o voma infioratoare, pun repede sa-l urce la loc in trasura si zburam inapoi spre Grenoble. Dubreuil se simte atat de rau incat trebuie dus in dormitorul lui, iar starea sa ii ia pe nepregatite pe cei care, asa cum poruncise, nu parasisera apartamentul. Raman langa el. In fine, apare un medic dar, cerule! sentinta nefericitului tanar este data, a fost otravit. Cum aflu vestea cumplita, o iau la fuga inspre apartamentul cumatrei Dubois nelegiuita fugis intru la mine, dulapul spart, putinii bani si zdrentele mele au disparut, iar cumatra, dupa cum spun oamenii, a sters-o, de-acum trei ore, la Torino. Nu ramane indoiala ca a facut cu mana ei toate nelegiuirile astea a intrat la Dubreuil, s-a infuriat vazand pe cei de acolo si s-a razbunat pe mine. Pe Dubreuil il otravise inca din timpul mesei, cu gandul ca, la intoarcere, dupa ce ar fi izbutit sa-l jefuiasca, bietul tanar, innebunit pentru soarta lui si nu de urmarirea ei, s-o lase sa fuga. Cata vreme moartea l-ar fi gasit, ca sa spunem asa, in bratele mele, aveam toate motivele sa fiu banuita in locul ei. Ma intorc in goana la Dubreuil, nu sunt insa lasata sa ma apropii, caci tocmai isi da sufletul sub ochii prietenilor, dezvinovatindu-ma, incredintandu-i ca n-am nici un amestec si lasand cu limba de moarte sa nu fiu data pe mana legii.

De-abia inchisese ochii, ca asociatul sau si alerga sa-mi dea aceste vesti, incredintandu-ma ca pot sta linistita. Dar vai, cum as fi putut, cum sa nu plang amar pierderea singurului om care se gandise cu atata marinimie sa ma smulga din nefericirea de care de atata vreme nu mai fusesem parasita. si as fi putut eu oare sa nu sufar pentru un jaf in urma caruia cadeam din nou in prapastia saraciei de care nu izbuteam sa scap in nici un chip? Ma plansei de toate acestea asociatului lui Dubreuil, ii povestii ce se pusese la cale si ce patisem la randul meu. I se facu mila de mine, deplanse amar moartea asociatului sau, insa ma dojeni de prea marea rusinare ce ma oprise sa fac plangere indata dupa ce flasem planurile cumatrei Dubois. Ne-am facut socoteala ca ingrozitoarea creatura, neavand nevoie decat de 4 ore pentru a se pune la adapost, va ajunge inainte ca noi s-o fi dat in urmarire apoi, toata treaba ne-ar fi costat o multime de bani iar hangiul, compromis de plangerile ce le puteam face si aparandu-se pe sine, m-ar fi scos pana la urma vinovata, de bine ce fusesem amestecata intr-un proces greu la Grenoble si ma intretineam din mila publica. Aceste socoteli ma lamurira indestul, ba chiar ma speriara, asa ca ma ho-tarai sa plec fara sa-mi iau ramas bun de la domnul S., protectorul meu. Prietenul lui Dubreuil a fost de aceeasi parere si nu mi-a ascuns ca, daca toata intamplarea se dadea pe fata, marturiile pe care era obligat sa le faca m-ar fi infundat, cu toata bagarea lui de seama, data fiind prietenia mea cu cumatra Dubois si plimbarea din urma cu prietenul sau. Imi reinnoii, de aceea, din toata inima, sfatul de a pleca imediat din Grenoble fara sa ma mai intalnesc cu nimeni, fiind sigura ca, in ceea ce-l privea pe el, nu va face nimic impotriva mea.

Gandindu-ma si de una singura la intamplarea asta, intelesei ca sfatul tanarului se dovedea bun, intrucat era tot atat de neindoielnic ca voi trece drept vinovata, pe cat stiam de bine ca nu era asa. Singurul lucru pe care m-as fi putut sprijini sfatul pe care-l dadusem lui Dubreuil, poate nu destul de urmat de catre el in ultima clipa a vietii nu avea cum sa fie o dovada asa de hota-ratoare cum mi se parea mie, drept care m-am hotarat sa-i impartasesc pe loc toate acestea asociatului.

Si eu as fi vrut, spuse el, ca prietenul meu sa-mi fi lasat vreo imputernicire cu care sa-ti pot fi de folos, as duce-o la indeplinire cu cea mai mare placere; as fi vrut macar sa-mi spuna ca-ti datoreaza sfatul de a-si lasa camera sub paza in timp ce erati plecati numai ca n-a facut nimic din toate astea, ne-a spus doar de mai multe ori ca nu ai nici o vina si sa nu te urmarim in nici un fel. Iata-ma asadar obligat sa ma opresc la implinirea poruncilor sale. Durerea pe care-mi spui ca o simti pentru el m-ar obliga, domnisoara, sa adaug si dupa puterile mele, vreun ajutor, insa de-abia intru in negot, sunt tanar si fara avere. Nu-mi apartine nici o centima din cea a lui Dubreuil, sunt obligat sa inapoiez totul pe loc familiei sale. Ingaduie-mi, asadar, Sophie, sa ma multumesc a-ti face doar un mic serviciu tine 5 ludovici si apoi, spuse el, pe cand ne indreptam spre camera sa:

— Iata o femeie pe care am intalnit-o in fuga la han. Este o negutatoare cinstita din Chalon, tinutul meu, in 24 de ore, isi va aranja o afacere la Lyon, se va intoarce acasa. Doamna Bertrand, zise tanarul, prezentandu-ma acestei femei, iata o tanara pe care v-o recomand ar fi foarte multumita sa-si faca un rost la noi in tinut. V-o dau in grija sa faceti tot ce se poate, de dragul meu, sa-si afle in targul nostru un loc potrivit cu originea si educatia sa. Sa nu cheltuiasca nimic pana acolo, facem noi socoteala la prima intalnire. Adio, Sophie. Doamna Bertrand pleaca chiar in noaptea asta, du-te cu ea si fie ca ceva mai multa bucurie sa te insoteasca in orasul in care voi avea poate curand placerea sa te intalnesc si sa-ti marturisesc tot restul vietii recunostinta, pentru grija ce i-ai purtat lui Dubreuil. Bunatatea acestui tanar care, de fapt, nu-mi era cu nimic dator, ma facu sa lacrimez fara sa vreau ii primi darurile, jurandu-ma ca aveam sa ma straduiesc sa i le pot da inapoi intr-o buna zi. Vai mie, ma gandai eu pe cand ma retrageam, daca din nou o fapta buna ma arunca in nenorocire, cel putin, pentru prima data in viata mea o urma de mangaiere mi se arata in aceasta prapastie de pacate infricosatoare. Am plecat fara sa-l mai revad pe tanarul meu binefacator, asa cum hotarasem cu doamna Bertrand, in poaptea care urma mortii lui Dubreuile. Doamna Bertrand avea o trasurica acoperita cu coviltir, trasa de un cal pe care-l manam pe rand; in trasurica isi adapostea lucrurile, o anumita suma de bani pesini, precum si pe micuta ei, de 18 luni, pe care inca o mai alapta si care, spre nefericirea mea, imi cazu in curand la fel de draga pe cat putea sa-i fie si celei care-i daduse viata. Doamna Bertrand era un fel de mahalagioaica fara educatie si fara minte, banuitoare, flecara, barfitoare, plicticoasa si limitata ca aproape toate femeile din popor. Caram in fiecare seara, neabatut, toate lucrurile din trasurica in han si dormeam in aceeasi camera. Am ajuns la Lyon fara sa ni se intample nimic deosebit, numai ca in timpul celor doua zile cat a avut treaba, am avut o intalnire destul de ciudata. Pe cand ma plimbam pe malul Ronului cu una din fetele de la han, il zarii pe neasteptate pe parintele Antonin, ajuns staretul Augustinilor din oras, calaul virginitatii mele si pe care-l cunoscusem, cum va amintiti, doamna, la mica manastire Sainte Marie des Bois, unde ma dusese destinul. Antonin se agata cu obraznicie de mine si ma intreba, chiar de fata cu servitoarea, daca nu voiam sa-l vizitez la noua locuinta, pentru a lua de la capat cu vechile placeri. Iar draguta grasuna, facu el catre insotitoarea mea, va fi si ea bine primita, sunt in lacasul nostru destui petrecareti gata sa tina piept la doua fete dragute. Ma inrosii pana in varful pasului la asemenea vorbe, o clipa incercai chiar sa-l fac sa creada ca se insala. Curi n-am izbutit, i-am facut semn sa se abtina macar fn fata fetei, dar nerusinatul nu se potolea nicicum, ba isi indesi, dimpotriva, invitatiile. In fine, dupa pe l-am refuzat de mai multe ori, s-a multumit sa ne ceara neaparat adresa. Ca sa ma scap de el, mi-a venit, pe moment, ideea sa-i dau una falsa, pe care si-a notat-o, a pus-o in portofel si ne-a parasit cu promisiunea ca ne va revedea curand. Ne-am intors spre casa si, pe drum, i-am povestit, atat cat am putut, servitoarei care era cu mine, despre aceasta cunostinta. (Fie ca ceea ce i-am spus n-a multumit-o, fie dintr-o flecareala normala a unor asemenea fete, mi-am dat seama, dupa cuvintele doamnei Bertrand la cearta pe care am avut-o cu ea ca i se spusese de cunostinta mea cu acest calugar josnic el insa n-a mai aparut, iar noi am plecat. Parasind tarziu Lyonul, n-am ajuns in prima zi decat pana la Villefranth si acolo, doamna, mi s-a intam-plat catastrofa in urma careia trec astazi, in ochii dumneavoastra, drept o criminala. Nici in aceasta imprejurare funesta din viata mea, precum in niciuna din cele in care m-ati vazut atat de jiedrept lovita de soarta, n-am fost totusi o criminala si doar dorinta de binefacere pe care mi-a fost imposibil sa mi-o sting din inima m-a condus in prapastia nefericirii.

Sosind, in luna februarie, pe la ora 6 seara, la Villefranthe, tovarasa mea si cu mine ne-am grabit sa luam cina si sa, ne culcam mai devreme, ca sa putem merge mai mult a doua zi. Nici nu trecusera 2 ore de cand ne odihneam, cand un fum ingrozitor care ne invada camera ne-a facut pe amandoua sa ne trezim, cuprinse de spaima. Ne-am dat seama ca in jur ardea. Cerule, intinderea incendiului era deja cumplita, am deschis usa pe jumatate dezbracate si am auzit in jur paraiala peretilor care se prabuseau, zgomotul infiorator al lemnariei care se rupea si urletele inspaimantate ale nenorocitilor care cadeau in mijlocul flacarilor. Un nor de flacari devastatoare se repezi spre noi; cu greu izbutim sa o zbughim afara; ne aruncam cu toate acestea, si nimerim in multimea de nenorociti care, dezbracati ca si noi, unii pe jumatate arsi, incercau sa scape cu fuga. In clipa aceea mi-am amintit ca matusa Bertrand, mai speriata pentru ea decat pentru fetita, nu s-a gandit s-o scape de la moarte. Fara s-o mai anunt, ma reped in camera noastra, printre flacarile care ma orbesc si jma ard mai peste tot, o prind pe micuta in brate si imi iau avant pentru a i-o duce maica-si. Calcand pe o barna pe jumatate arsa, ma impiedic si prima miscare este sa ma proptesc in mana acest impuls firesc ma face sa scap pretioasa povara pe care o duceam si nenorocita micuta cade in flacari in fata ochilor maica-si. Groaznica femeie, nemaicugetand nici la telul faptei pe care am facut-o ca sa scap copilul, nici la starea in care eram dupa ce cazusem sub ochii ei, dusa de ratacirea durerii, ma acuza de moartea fetitei, se repede la mine si ma loveste fara mila. In timpul asta, focul se opreste, ajutoarele reusesc sa mai salveze aproape o jumatate de han. Prima grija a doamnei Bertrand este sa se reintoarca in camera, care scapase printre cele mai putin vatamate. O ia de la capat cu urletele, spunand ms trebuia sa-i las fata.acolo, unde n-ar fi patit nimic. Ce nenorocire insa, cand, cautandu-si lucrurile descopera caa fost jefuita! Ne mai ascultandu-si decat disperarea si furia, ma invinovateste sus si tare ca am provocat focul si anume pentru a o jefui in liniste spune ca ma va dara pe mana legii si, trecand pe data de la vorba la fapta, cere sa fie ascultata de judecatorul din tinut. Degeaba ii explic ca sunt nevinovata, nici nu ma aude magistratul dupa care trimisese nu era departe, chiar el condusese ajutoarele si apare la chemarea rautacioasei femei. Ea ii si inainteaza plangerea, o intareste prin tot ce-i vine in cap pentru a-i da putere in fata legii, ma infatiseaza ca pe o fata de moravuri usoare, scapata de la spanzuratoare la Grenoble, ca pe o prefacuta cu care un tanar, amantul ei fara indoiala, a silit-o sa se incurce in pofida vointei ei, pomeneste de Augustinul din Lyon, intr-un cuvant, nu uita nimic din ceea ce calomnia inveninata dedisperare si razbunare poate sa-i insufle mai puternic. Judecatorul ii primeste reclamatia, se cerceteaza fapta si se descopera ca focul a izbucnit dintr-un pod plin cu fan in care mai multe persoane marturisesc ca m-au vazut intrand seara, ceea ce era adevarat. Cautand un anume loc, aratat gresit de catre servitoarele pe care le intrebasem, intrasem in pod si ramasesem acolo destul de mult pentru a putea fi banuita. Procedura incepe asadar si se urmeaza in toata regula, martorii se potrivesc intre ei, nimic din ce pot aduce in apararea mea nu este macar ascultat, se dovedeste ca eu am pus focul, ca am complici care au furat intr-un loc pe cand eu am actionat in altul si, fara alte lamuriri, a doua zi in zori sunt dusa in inchisoarea din Lyon si retinuta ca incendiatoare, ucigasa de copii si hoata.

Obisnuita de atata vreme cu calomnia, nedreptatea si nenorocirea, deprinsa din copilarie sa nu ma apuc de vreo fapta virtuoasa fara sa fiu sigura ca voi avea de suferit, durerea mi-a fost mai mult o impietrire decat o sfasiere si nici nu am plans, nici nu m-am plans. Cu toate acestea, este in firea oricarei creaturi in suferinta sa incerce toate mijloacele posibile pentru a iesi din prapastia in care a aruncat-o ghinionul; mi-a venit in minte parintele Antonin. Oricat de putin ajutor as fi sperat, nu am rezistat idorintei de a-l vedea si l-am chemat. Cum nu stia cine il poate chema, a venit, insa s-a prefacut ca nu ma cunoaste spusei atunci paznicului ca era cu putinta sa nu-si aminteasca de mine, nefiind confesorul meu decat atunci cand eram mica dar, ca, pentru asta, ceream o discutie intre patru ochi cu el; s-a dat consimtamantul si de o parte, si de alta. Decum ramasei singura cu calugarul, ma aruncai la picioarele sale si il conjurai sa ma salveze din situatia grea in care ma aflam; imi sustinui nevinovatia, fara sa-i ascund ca vorbele urate pe care mi le spusese cu doua zile inainte, nu-i placusera persoanei careia ii fusese recomandata si care acum era adversara mea. Calugarul ma asculta cu multa atentie si spuse, pe cand tocmai sfarseam:

— Asculta, Sophie, si nu te infuria dupa obiceiul tau, de indata ce se trece peste blestematele tale de prejudecati. Vezi bine unde te-au condus principiile, poti sa te convingi acum cu usurinta ca nu ti-au ajutat decat sa cazi din lac in put, inceteaza asadar sa le mai urmezi, macar odata in viata daca vrei sa-ti scapi zilele. Nu vad decat un mijloc pentru a izbuti; unul din preotii nostri de aici este ruda apropiata cu guvernatorul si cu intendentul, iar eu am sa le garantez pentru tine. Spune aici ca esti nepoata lui, el te va scoate in aceasta calitate si cu conditia sa ramai pentru totdeauna in manastire. Sunt convins ca va impiedica procedura sa-si urmeze cursul, in realitate, vei fi facuta scapata, vei intra pe mana mea si ma voi ingriji sa te ascund pana cand imprejurari mai favorabile imi vor permite sa-ti redau libertatea, insa in timpul acestei detentii vei fi la dispozitia mea. Nu-ti ascund ca, sclava supusa a capriciilor mele, le vei indeplini pe toate fara sa cartesti, ma intelegi, Sophie, ma cunosti, ai de ales asadar intre aceasta situatie sau esafodul, si nu ma lasa sa-ti astept raspunsul.

— Du-te, parinte, du-te, raspunsei cu groaza, esti un monstru ca indraznesti sa abuzezi cu atata cruzime de situatia mea si ma pui sa aleg intre moarte si infamie. Iesi, voi fi in stare sa mor nevinovata si macar voi muri fara remuscari. Refuzul meu il starni pe acest nelegiuit, care indrazni sa-mi arate cat de mult i se aprinsesera patimile. Nerusinatul indrazneste sa incerce mangaierile dragostei, cu toata spaima si in mijlocul lanturilor, chiar sub sabi care sta sa cada asupra capului meu. Dau sa fug, maurmareste, ma rastoarna pe bietele paie care imi tin loc de pat si chiar daca nu-si consuma in intregime fapta, imi lasa macar urme atat de scarboase ca nu ma pot indoi de scopurile sale josnice.

— Asculta, spune el, asezandu-si hainele, tu nu vrei sa-ti fiu de folos; n-ai decat, te las in voia soartei, nici nu-ti voi ajuta, nici nu-ti voi face rau, dar daca-ti vine in cap sa spui un singur cuvant impotriva mea, te pot lipsi pe loc de orice mijloc de aparare, punandu-ti in carca cele mai mari crime. Gandeste-te bine inainte de a vorbi si fi atenta la ce-i voi spune temniceru lui, sau te fac praf tot in clipa asta. Bate in usa, paznicul intra si nelegiu itul ii spune: Domnule, fata asta se insala, a vrut sa vorbeasca de un preot Antonin care este la Bordeaux, eu n-o cunosc si nici n-am cunoscut-o vreodata, m-a rugat sa-i ascult spovedania, asta am facut, stiti bine legile noastre, asadar n-am nimic a spune va salut si pe unul si pe altul si sunt gata sa vin din nou cand va fi nevoie de harul meu. Spunand toate astea, Antonin pleaca, lasandu-ma uluita de atata inselaciune si zapacita de atata impertinenta si stricaciune din partea lui.

Cele mai rapide proceduri se intalnesc la tribunalele de provincie; alcatuite aproape intotdeauna din niste prosti, rigizi si imbecili, sau din brute, canalii, impacati cu gandul ca niste capete mai luminate le vor drege prostiile, nimic nu-i opreste cand e rost sa faca vreo cateva. Am fost condamnata la moarte intr-un glas, de vreo 8 sau 10 negustori, membri ai respectabilului tribunal din acest oras si trimisa pe loc la Paris pentru confirmarea sentintei. Ganduri din cele mai amare si mai dureroase imi sfasiau atunci inima:

— Sub ce stea fatala trebuie sa ma fi nascut, imi spusei, de mi-a fost cu neputinta sa nutresc macar un singur sentiment virtuos dupa care sa nu fi urmat de indata un potop de rele si cum se face ca aceasta providenta inteleapta, careia sunt atat de multumita sa-i venerez dreptatea, m-a pedepsit pentru virtute si i-a ridicat tot atunci pe acei care ma zdrobeau prin vicii? Un camatar ma pune, in copilarie, sa fur, il refuz, el se imbogateste iar eu sunt cat pe ce sa ajung la spanzuratoare.

Niste banditi vor sa ma violeze intr-o padure pentru ca refuz sa-i urmez, ei prospera si eu cad in mainile unui marchiz destrabalat care ma biciuieste de o suta de ori cu o vana de bou pentru ca n-am vrut sa o otravesc pe maica-sa. Ajung dupa asta la un doctor pe care il impiedic sa comita o crima dezgustatoare, calaul ma mutileaza, drept recompensa, ma arde cu fierul rosu si ma da afara; fara indoiala ca alte crime sunt comise, el face averie, iar eu sunt obligata sa-mi cersesc bucata de paine. Vreau din tot sufletul sa ma apropii de cele sfinte, sa ma rog la fiinta suprema de la care imi vin atatea nenorociri, tribunalul suprem in fata caruia sper sa ma purific printr-unul din cele mai sfinte mistere devine teatrul inspaimantator al dezonoarei si rusinii mele. Monstrul care ma batjocoreste si ma umileste este imediat ridicat la cele mai inalte onoruri, in timp ce eu ajung din nou in prapastia infioratoare a mizeriei. Vreau s-o ajut pe o nefericita, ea ma fura ingrijesc un om lesinat, nelegiuitul ma pune sa invart la o roata ca un animal de povara, ma zdrobeste sub lovituri cand nu mai am putere, toate favorurile soartei se ingramadesc pe capul lui, iar eu sunt cat pe ce sa-mi pierd viata pentru ca am fost fortata sa lucrez la el. O femeie fara frica de Dumnezeu vrea sa ma bage intr-un alt pacat, imi pierd din nou mica avere (pentru a i-o salva pe cea a victimei sale si pentru a-l feri de o nenorocire nenorocitul vrea sa ma rasplateasca luandu-ma de sotie, isi da sufletul in bratele mele inainte de a o putea face. Ma arunc in flacari ca sa salvez copilul altcuiva, iata-ma pentru a treia oara sub spada lui Themis. Cer ajutor nemernicului care m-a batjocorit, indraznesc sa sper ca se va induiosa de necazurile piele si barbarul imi promite ajutorul contra unei noi injosiri. Oh, providenta, imi este oare iertat sa ma indoiesc de dreptatea ta si ce torturi mai mari m-ar fi coplesit daca, luandu-ma dupa calaii mei. as fi preamarit intotdeauna viciul? Astea erau, doamna, hulirile pe care mi le-am permis, fara sa vreau, si care erau smulse de grozavia soartei mele, cand ati binevoit a cobori asupra mea o privire plina de mila si intelegere iertati-ma, doamna, de a va fi pus la asa grea incercare rabdarea, mi-am redeschis ranile, v-am tulburat linistea si cam cu atat ne vom alege, si una si cealalta din insirarea acestor cumplite intamplari sare soarele, gardienii ma vor lua in curand, lasati-m sa alerg inspre moarte; nu ma mai tem de ea, imi scurta sirul chinurilor, punandu-le capat. Doar cel norocos se teme de ea, cel ale carui zile sunt curate si senine in timp ce nefericita fiinta care n-a inghitit decat afronturi, ale carei picioare insangerate n-au calcat decat spini, care n-a cunoscut barbatii decat pentru a-i uri, n-g vazut lumina zilei decat pentru a o detesta, cea careia un-i cumplit nenoroc i-a luat parintii, averea, sprijinul, protectia, prietenii, cea care nu mai are pe lume decat lacrimile pentru a-si potoli setea si suferintele pentru a sea hrani aceea, spun, vede moartea venind fara sa tremure, o doreste ca pe un port sigur, in care linistea carei naste pentru ea la pieptul unui zeu prea drept pentru a permite ca nevinovatia injosita si persecutata pe pamants sa nu-si gaseasca intr-o buna zi, in cer, rasplata lacrimilor.

Auzind aceasta povestire, cinstitul domn Corville fusese profund miscat; cat despre doamna de Lorsange, in care (asa cum am mai spus) infioratoarele greseli ale tineretii nu inabusisera sensibilitatea, ea era gata sa lesine. Domnisoara, spuse ea catre Sophie, e greu sa te auda cineva fara sa fie cuprins de cel mai viu interes insa, trebuie sa-ti marturisesc, un sentiment inexplicabil, mai puternic decat cel pe care ti l-am infatisat, ma atrage irezistibil catre tine si face ca suferintele tale sa fie si ale mele. Mi-ai ascuns numele adevarat, Sophie, ti-ai ascuns originea, te conjur sa-mi marturisesti acest secret. Sa nu-ti inchipui ca o curiozitate fara rost ma face sa-ti vorbesc astfel; daca ceea ce banuiesc ar fi adevarat oh, Justine, daca ai fi sora mea!

— Justine doamna, ce nume!

— Ar fi acum de varsta ta

— Oh, Juliette, tu esti, spune nefericita prizoniera, aruncandu-se in bratele doamnei de Lorsange oh, sora mea. Dumnezeule mare ce pacat am facut, m-am indoit de providenta, ah voi muri fericita, am putut sa te mai strang odata in brate! Si cele doua surori, strangandu-se cu putere in brate, isi vorbeau mai mult prin suspine, se intelegeau mai mult prin lacrimi.

Domnul de Corville de abia isi stapanea plansul si vazand ca trebuia sa se ocupe cu mare grija de aceasta afacere, iesi indata, trecu intr-un cabinet alaturat si facu o scrisoare catre ministrul de justitie, li infatiseaza in juvinte sfasietoare cumplita soarta a nefericitei Justine, se pune garant pentru nevinovatia ei, cere ca pana la lamurirea procesului, pretinsa vinovata sa fie lasata in castelul sau si se leaga sa o aduca la cel dintai ordin al sefului justitiei. Dupa ce termina scrisoarea, o dadu celor doi cavaleri, spunandu-le cine este, le porunci sa o duca imediat si sa vina la el dupa prizoniera daca seful magistratului va da un asemenea ordin. Cei doi, dandu-si seama cu cine au de-a face, nu se ingrijoreaza ca s-ar putea compromite dandu-i ascultare. In timpul asta trasura trage ia scara.

— Vino, frumoasa nefericita, ii spune domnul de Corville Justinei, pe care o vede tot in bratele surorii sale, vino, totul s-a schimbat intr-un sfert de ora. Nu se poate spune ca virtutile tale nu-si vor afla nici o rasplata pe pamant si ca n-ai intalnit decat suflete impietrite urmeaza-ma, esti prizoniera mea, eu singur raspund de tine.

Si domnul de Corville le povesteste atunci, pe scurt, tot ce a intreprins

— Om respectabil, pe cat de iubit, spune doamna de Lorsange, aruncandu-se la picioarele amantului ei este cel mai frumos gest pe care l-ai facut vreodata. Cel care cunoaste cu adevarat inima omului si spiritul legilor este singurul in drept sa razbune nevinovatia oprimata, sa vina in ajutorul nefericitei coplesite de soarta. da, iat-o, iata-ti prizoniera. Mergi, Justine,. mergi. alearga sa saruti pe data picioarele acestui protector drept, care nu te va parasi ca si ceilalti. Oh, domnule, daca dragostea noastra imi era scumpa, cu cat mai mult o voi pretui, infrumusetata prin trasaturile de caracter, intarita cu cea mai duioasa stima!

Si cele doua femei imbratisau la nesfarsit genunchii generosului lor prieten, scaldandu-i in lacrimi. Pornira la drum. Domnului de Corville si doamnei de Lorsange le facea mare placere s-o ajute pe Justine sa treaca de la nenorocirea cea mai crunta la culmea confortului si a prosperitatii; o rasfatau cu mancarurile cele mai savuroase, o puneau sa doarma in cele mai bune paturi, o indemnau sa le conduca casa, in fine puneau in toate astea intreaga delicatete la care ne putem astepta de la doua suflete sensibile.

Cateva zile in sir i se dadura tot felul de ingrijiri, fu imbaiata, gatita, imfrumusetata; devenise idolul celor doi amanti, care se luau la intrecere s-o ajute sa-si uite mai repede nenorocirile. Un excelent artist se angaja sa-i stearga, dupa un lung tratament, urma rusinoasa, opera a nelegiuirii lui Rodin. Totul era prielnic dorintelor doamnei de Lorsange si a bunului ei amant; urmele nefericii incepusera sa se stearga de pe frumoasa frunte a dragalasei Justine. farmecul incepea sa le ia locul; culorile palide din obrajii de alabastru erau urmate de trandafiriu! primaverii; rasul, disparut de atata vreme de pe buzele ei, reveni, in fine, purtat pe aripile bucuriilor. Vestile cele mai incurajatoare soseau de la Paris; domnul de Corville pusese in miscare toata Franta, prezise interesul domnului S., care i se alaturase pentru a dezvalui nenorocirile Justinei si a-i reda acesteia linistea binemeritata.

Sosira, in fine, scrisorile prin care regele, stingand toate procesele care-i fusesera pe nedrept intentate Justinei de Lorsange si a bunului ei amant; urmele nefericirii cinstit, reducea la tacere pentru totdeauna tribunalele din regat care uneltisera impotriva acestei nenorocite, si ii acorda 1 200 de livre din banii sechestrati in atelierul falsificatorilor din Dauphine. Justine a fost cat pe ce sa moara de bucurie afland asemenea stiri mangaietoare; mai multe zile la rand a plans lacrimi blande la pieptul protectorilor ei insa, dintr-o data, veselia i s-a sters fara ca cineva sa poata ghici din ce cauza. Era trista, nelinistita, visatoare, uneori plangea in fata prietenilor ei fara sa-si poata lamuri nici ea singura motivul lacrimilor. „N-am fost destinata unei asemenea fericiri, ii spunea uneori doamnei de Lorsange. Oh, scumpa sora, nu e cu putinta sa dureze. Degeaba ii tot spuneau ca grijile luasera sfarsit, ca nu mai avea de ce sa se teama putea fi inca mai linistita din cauza ca bagasera de seama sa nu vorbeasca, in toate memoriile pe care le facusera pentru ea, de nici-una din persoanele cu care avusese de-a face si de a caror influenta ar fi avut a se teme. Cu toate acestea, nimic nu izbutea, s-ar fi spus ca aceasta biata fata sortita doar nenorocirii si simtind mereu mana nenorocului deasupra capului sau ar fi presimtit ultima lovitura care avea s-o zdrobeasca.

Doamna de Lorsange mai locuia inca la tara; vara era pe sfarsite, tocmai aveau de gand sa faca o plimbare pe care furtuna groaznica care se anunta parea ca o va zadarnici; caldura inabusitoare ii obligase sa deschida toate usile din salon. Fulgerele se intretaie, ploua cu piatra, vantul sufla in rafale, se aud tunete groaznice. Doamna de Lorsange este foarte speriata. se teme de tunet, isi roaga sora sa inchida usile cat poate de repede. In clipa aceea, tocmai intra domnul de Corville iar Justine grabindu-se sa-si linisteasca sora, se repede la o fereastra, incearca sa lupte o clipa cu vantul care o da inapoi, fulgerator un trasnet o izbeste in mijlocul salonului si o lasa fara viata pe dusumea.

Doamna de Lorsange scoate un strigat sfasietor. lesina; Domnul de Corville alearga dupa ajutor, grijile se impart, doamna de Lorsange este readusa in simtiri, insa nenorocita Justine fusese lovita atat de tare incat orice speranta era pierduta. Trasnetul ii intrase prin sanul drept, ii arsese pieptul, si iesise prin gura, desfigurandu-i fata, incat nu putea fi privita fara spaima. Domnul de Corville spuse sa fie luata pe data de acolo. Doamna de Lorsange, ridicandu-se cu o infatisare nemaivazut de linistita se impotriveste:

— Nu, spune ea catre amantul sau, nu, lasati-o sub ochii mei o clipa, am nevoie sa o contemplu pentru a ma intari in hotararea pe care am luat-o; asculta-ma domnule, si nu te impotrivi pentru nimic in lume drumului pe care o voi apuca si de la care nimeni nu ma va putea abate.

Nemaiauzitele nenorociri pe care le-a indurat aceasta nefericita, desi dintotdeauna a respectat virtutea, au ceva, domnule, mult prea deosebit pentru ca sa nu-mi arunc privirile asupra mea. Nu cumva sa te gandesti ca sunt orbita de falsele sclipiri ale fericirii de care i-am vazut bucurandu-se pe nelegiuitii care au chinuit-o de-a lungul peregrinarilor sale. Aceste capricii ale soartei sunt mistere ale providentei pe care noua nu ne este ingaduit sa le dezvaluim, dar de care nu trebuie sa ne lasam ademeniti. Propasirea celui rau nu este decat o incercare la care ne pune providenta, ea este asemeni trasnetului ale carui luciri inselatoare infrumuseteaza o clipa aerul numai si numai ca sa-l arunce in haurile mortii pe nenorocitul pe care l-a orbit.

Avem pilda sub ochii nostri chinurile nesfarsite, nefericirile inspaimantatoare ale acestei fete fara noroc sunt un semn pe care cel vesnic mi-l face pentru a ma cai de pacatele mele, pentru a asculta vocea remuscariior si pentru a apuca in fine pe caile lui. De frica caror pedepse ale sale trebuie sa ma inspaimant, eu. ale carei crime daca le-ai cunoaste, te-ar face sa te infiori. eu, careia desfranare, necredinta. batjocura fata de orice principiu, mi-au insemnat fiecare clipa din viata. La ce ma pot astepta de bine ce aceea care n-a avut pe constiinta nici macar o singura gresala cu voie, toata viata ei, este astfel rasplatita. Sa ne despartim, domnule, a venit clipa. nu suntem legati prin nici un fel de lant, uita-ma si ingaduie ca printr-o eterna remuscare sa abjur la picioarele fiintei supreme nelegiuirile de care m-am lasat intinata. Aceasta lovitura cumplita pentru mine a fost totusi de folos pocaintei inaceasta viata si fericirii la care indraznesc sa nadajduiesc in cealalta. Adio, domnule, niciodata nu ma vei mai vedea. Ultimul semn pe care il cer prietenei tale este sa nu faci niciodata nici un fel de cercetari pentru a afla ce s-a intamplat cu mine; te astept intr-o lume mai buna, virtutile tale te vor conduce neindoielnic acolo, fie ca ispasirile in care, intru iertarea pacatelor mele, imi voi petrece anii nefericiti care imi raman, sa-mi ingaduie intr-o zi sa te revad acolo.

De indata, doamna de Lorsange paraseste casa, pune sa pregateasca o trasura, isi ia ceva bani, lasand tot ce are domnului de Corville cu rugamintea unor donatii pioase si se grabeste la Paris, unde intra in randul carmelitelor. Dupa foarte putini ani, ea ajunge model si exemplu pentru acestea prin marea-i pietate, ca si prin intelepciunea gandirii siausteritatea conduitei.

Domnul de Corville, demn de cele dintai mariri in patria sa, nu le accepta decat pentru a le darui fericirii oamenilor de rand, gloriei suveranului si belsugului prietenilor.

Oh, voi care veti citi aceasta povestire, fie sa aveti din ea acelasi castig ca aceasta femeie usurateca, dar pocaita, fie sa va incredintati deodata cu ea ca adevarata fericire nu se afla decat in virtute si ca, daca Dumnezeu ingaduie ca ea sa fie persecutata pe pamant, este doar pentru a-i pregati o rasplata mai minunata in cer.

Terminat dupa 15 zile, 8 iulie 1787

SFARSIT