Literatura
Caracterizarea lui Ilie Moromete - plan detaliatCaracterizarea lui Ilie Moromete - Plan detaliat Moto : " Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creație preexistenta, care mi-a fermecat nu numai copilaria, ci și maturitatea : eroul preferat, Moromete care a existat in realitate, a fost tatal meu."(Marin Preda, Imposibila intoarcere) 1. Introducere : - incadrarea romanului intr-o anumita perioada din evoluția prozei romanești; - tema romanului; - originalitatea personajului principal (construit dupa modelul real al tatalui autorului, Tudor Calarașu, Ilie Moromete reprezinta in literatura noastra tipul de țaran-filozof, contemplativ, capabil sa se gandeasca și la altceva decat la grija zilei de maine); - caracterul exponențial al personajului ("cel din urma țaran" - N. Manolescu; destinul lui Ilie Moromete exprima in plan simbolic criza satului arhaic, confruntat tragic cu legile implacabile ale istoriei, cu timpul nerabdator). 2. Cuprins : Ilie Moromete este un țaran reflexiv, contemplativ, dar și cu placerea vorbei și a ironiei : "Moromete avea uneori obiceiul - semn de batranețe sau poate nevoia de a se convinge ca și cele mai intortocheate ganduri pot capata glas - de a se retrage pe undeva prin gradina sau prin spatele casei și de a vorbi singur." Relația lui Moromete cu pamantul și cu forța banului : "Una din iluziile acestui erou este ca lumea ar putea trai fara bani, iar poziția asta e a țaranului patriarhal."(N. Manolescu, Arca lui Noe) - Relația lui Moromete cu familia : Spiritul autoritar (Moromete iși crește copiii dupa un tipar tradițional, ințelege organizarea familiei in sens conservator, tatal deține rolul de autoritate suprema in familie, temut și ascultat de toți ceilalți, deciziile lui nu trebuie justificate in fața celorlalți; de aici, fenomenul de instrainare, observabil in relațiile lui Moromete cu cei 6 copii); Scene definitorii : cina, taierea salcamului, serbarea școlara; Criticul Ov. S. Crohmalniceanu considera ca celor din jur Moromete "le apare ca un om sucit, cu toane, imprevizibil, inchis intr-o meditație a sa obscura și impenetrabila" Conflictul cu fiii mai mari (spre deosebire de aceștia, Moromete are convingerea ca modul tradițional de existența al țaranimii este cel mai bun cu putința și acționeaza in spiritul acestei credințe, dar intr-o evidenta contradicție cu spiritul epocii, simbolizat de fiii cei mari, care-l va invinge) - scena in care Moromete ii bate cu parul pe Paraschiv și pe Nila este de un mare dramatism, exprima disperarea tatalui de a nu-și fi putut convinge fiii sa ramana ceea ce ar trebui ei sa fie, adica țarani adevarați; Conflictul cu soția, Catrina Moromete;
Conflictul cu Niculaie, fiul mai mic. - Relația lui Moromete cu satenii : scena care-l definește profund, deoarece sintetizeaza epic poziția lui Moromete in relație cu o colectivitate umana reprezentativa pentru modul sau de viața, se petrece in poiana fierariei lui Iocan, unde țaranii, gatiți ca de sarbatoare, se aduna sa discute, cu un inimitabil umor, politica;
- Relația lui Moromete cu autoritațile satului, cu agentul fiscal vadește o alta trasatura a personajului, in acord cu trasaturile lui fundamentale : Moromete este un disimulat, stapanește arta de a-și desincroniza in mod voit gandurile și vorbele, de a mima gesturi și opinii false pentru a sonda partenerul de discuție și a se distra pe seama prostiei, a ingamfarii și a limbajului acestuia sau pur și simplu pentru a se ascunde pe sine - scena cu Jupuitu Imaginea lui Moromete la finalul primului volum : nu mai este cel de la inceput, nu mai are puterea de a se bucura de spectacolul lumii, parand a fi infrant și umilit("Ințelegea ca se uneltise impotriva lui și el nu știuse - timpul pe care il crezuse rabdator și lumea, pe care o crezuse prietena și plina de daruri, ascunsesera de fapt o capcana( . ) iar lumea ii salbaticise copiii și ii asmuțise impotriva lui".) ; "Dar cu toata aparenta sa nepasare, Moromete nu mai fu vazut stand ceasuri intregi pe prispa sau la drum pe stanoaga. Nici nu mai fu auzit raspunzand cu multe cuvinte la salut. Nu mai fu auzit povestind. Din Moromete cunoscut de ceilalți ramase doar capul lui de huma arsa, facut odata de Din Vasilescu și care acum privea insingurat de pe polița fierariei lui Iocan la adunarile care inca mai aveau loc in poiana." Modalitați de caracterizare : eroul e portretizat in mișcare și se configureaza in final prin suma detaliilor acumulate pe parcurs; obiectivitatea observației (prezentarea comportamentului, vorbirea, gestica și mimica) este dublata de finețea analizei interioare, de prezentarea jocului gandurilor lui Moromete, ceea ce l-a determinat pe criticul Eugen Simion sa distinga un ,,realism psihologic" vizavi de romanul lui Preda; - caracterizare directa : "Era cu zece ani mai mare decat Catrina (contingent '911, facuse razboiul) și acum avea acea varsta intre tinerețe și batranețe cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva." - autocaracterizarea : realizata la finalul volumului al doilea scoate in evidența libertatea individului in ciuda constrangerilor istoriei : " Domnule . eu totdeauna am dus o viața independenta." - caracterizarea indirecta : se desprinde din gesturile, faptele, vorbele, gandurile personajului, acțiunile la care participa, dar și din relațiile cu alte personaje 3. Incheiere : Ilie Moromete este un personaj dramatic care in ciuda simplitații condiției sale de țaran, are o viziune despre lume și o putere de interiorizare și reflecție care ii confera adancime psihologica, fiind un țaran atipic, și tocmai de aceea capabil sa traiasca in conștiința drama proprie, a familii și a colectivitații.
|