Vitoria lipan caracterizare - baltagul de mihail sadoveanu

VITORIA LIPAN  CARACTERIZARE - Baltagul de Mihail Sadoveanu

Roman traditional, ,,Baltagul", ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc, sufletul taranului moldovean ca pastrator al traditiilor si specificului national, cu un mod propriu de a gandi, a simti si a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii.

Vitoria Lipan - personaj principal si ,,rotund,, , eroina de factura mititica - este o figura reprezentativa de erou popular, intrunind calitatile fundamentale ale omului simplu de la tara, in care se inscriu cultul pentru adevar si dreptate, respectarea legilor si a datinilor stramosesti.

Figura Vitoriei este la inceput lipsita de dinamism, naratorul accentueaza direct si indirect trasaturile, pornind din exterior spre interior, cele fizice sugerand profunde trairi si simtaminte ale eroinei.

Portretul moral reiese mai ales din faptele si gandurile eroinei, prin caracterizare indirecta. Trasatura dominanta a Vitoriei Lipan este respectarea traditiilor stramosesti, a legilor nescrise, mostenite de ea din vremuri imemoriale, care o defineste ca personaj traditional

Naratorul omniscient dezvaluie, indirect, starile si trairile interioare ale eroinei, reiesite din faptele si atitudinile ei. Ingrijorarea si nelinistea Vitoriei  sunt cauzate de intarzierea lui Nechifor Lipan, care a plecat la Dorna sa cumpere oi. Dragostea puternica pentru Nechifor o determina sa se duca sa se duca si la ghicitoarea satului, baba Maranda, dar nu are incredere in prezicerile acesteia, ca sotul ei ar fi parasit-o pentru alta femeie , asa ca devine tot mai sigura ca s-a intamplat o nenorocire.

Vitoria respecta riguros datinile stramosesti, presimtirile ei vin din semne ale credintei strabune si din experienta sa morala, intuitiva, de aceea femeia actioneaza in functie de aceste traditii romanesti ancestrale. Modalitatile de caracterizare indirecta sunt variate si cu totul aparte. Primele semne rau-prevestitoare sunt visele.

In spirit traditionalist, Vitoria se ghideaza dupa semnele naturii si inteleg mesajele transmise prin manifestarile acesteia. Venirea iernii sugereaza asadar, drama femeii. Alte samne calauzitoare vin din superstitii mitice.

Naratorul dezvaluie, indirect, framantarile eroinei, care constituie un adevarat labirint interior, de la neliniste la banuiala, apoi la certitudinea ca ceva rau s-a intamplat cu barbatul ei. Inteligenta, darza si cu o vointa puternica, Vitoria se hotaraste sa afle adevarul si sa porneasca in cautarea lui Nechifor, pe acelasi drum anevoios pe care il parcursese si el, traseu intortocheat si greu de strabatut, aidoma unui labirint exterior.

Din momentul in care se decide sa plece in cautarea lui Nechifor, portretul eroinei devine dinamic, construit indirect, prin acumulare de fapte narate. Cand banuiala devine certitudine, Vitoria este hotarata sa-si gaseasca sotul. Zbuciumul si cautarile launtrice ale Vitoriei Lipan constituie un labirint interior ca procedeu artistic de caracterizare indirecta, un traseu psihologic parcurs din intunericul nestiintei la lumina certitudinii, de la ingrijorarea incerta la convingerea ca ceva rau s-a intamplat cu Nechifor si ca urmare, scopul sau neclintit este acela de afla adevarul.

Faptele si atitudinile eroinei evidentiaza indirect particularitatile caracteriale. Cu o luciditate impresionanta si un spirit organizatoric iesit din comun, Vitoria isi oranduieste treburile gospodaresti, vinde agoniseala sa aiba bani pentru drum, daruieste manastirii Bistrita o icoana.

Drumul sinuos, pe cararile intortocheate ale muntilor constituie un labirint exterior care evientiaza, indirect, tenacitatea, setea de adevar si dreptate ale Vitoriei. In popasuri munteanca respecta si onoreaza ceremoniile la care asista, o ,,cumatrie,, si o nunta, ceea ce constituie alt semn rau-prevestitor, pentru ca ,,s-ar fi cuvenit sa vad mai intai nunta si apoi botezul,,.

Sfintii Parinti privesc omul, ca fiind suflare din suflarea lui Dumnezeu, destinul sau fiind acela de a deveni un Dumnezeu dupa har. In om fiind sadit dorul dupa paradisul pierdut, omul nu se poate prin urmare implini decat prin constientizarea faptului ca aceasta atractie spre implinire e de fapt dorirea divinitatii, pentru ca dupa aceasta constientizare sa urce treptele urcusului inspre Dumnezeu in pocainta, iubire, credinta si faptuirea voii divine.

Pentru a ilustra si mai adanc conceptia crestina despre fericire il voi cita pe Augustin care afirma:,, Or in toate aceste lucruri pe care spiritual meu le parcurge contemplandu-te pe tine, nu gasesc nici un loc sigur pentru sufletul meu decat in tine, care singur poti strange la un loc cele risipite ale mele si sa faci ca nimic sa nu se mai departeze de tine"^[1]

In Confesiuni, dupa ce peregrinase prin tinuturile erorilor Augustin exclama:,, Cat de tarziu am inceput a te iubi frumusete veche si atat de noua! Cat de tarziu am inceput a te iubi! Tu erai inauntru meu, dar vai, eu insumi eram in afara mea. Te cautam afara. Alergam cu foc dupa acele frumuseti trecatoare, lucruri si umbre ale frumusetii tale in vreme ce toata frumusetea sufletului meu pierea prin neoranduielile mele.

Rationala, Vitoria reconstituie drumul facut de barbatul ei, la Dorna afla ca barbatul ei cumparase 300 de oi si, intreband cu discretie si inteligenta din loc in loc, din han in han, tenace si darza, cu o logica impecabila pune cap la cap cele auzite, luand astfel urma oilor si a ciobanilor. Semnele vremii ii confirma certitudinile, vantul nu mai batea, indiciu ca Vitoria va afla taina adevarului. Gasirea cainelui Lupu in curtea unui gospodar din Sabasa ii sadeste femeii convingerea ca barbatul se afla in fundul rapei.

In viziunea traditionalista, dupa ce ii face lui Nechifor toate ritualurile ce tin de datinile ancestrale ala credintei crestine, Vitoria se concentreaza asupra demascarii vinovatilor si, cu o deductie uimitoare de detectiv, povesteste detaliat infaptuirea crimei, spiritul ei justitiar facand posibila denuntarea acestora. Datina inmormantarii si pedepsirea ucigasilor confirma inca o data credinta profunda si straveche a taranului roman. Eroina isi asuma cu fermitate noile responsabilitati reiesite din statutul de vaduva, fiind rationala si constienta ca viata trebuie sa-si urmeze cursul.

Portretul moral este puternic conturat, Vitoria fiind inzestrata cu spirit justitiar, inteligenta, stapanire de sine, devotament si neclintire in implinirea traditiilor si datinilor stravechi, trasaturi care reies mai ales din faptele, vorbele si gandurile femeii, prin caracterizare indirecta. Toate aceste insusiri o definesc, fara dubiu, ca persanaj reprezentativ pentru traditionalismul literar, Vitoria fiind taranca apriga, hotarata si credincioasai. Dialogul si relatiile cu celelalte personaje ale romanului evidentiaza, de asemenea, stapanirea de sine, inteligenta iesita din comun si logica perfecta ca trasaturi specifice.

In concluzie, modalitatile de caracterizare sunt cu totul aparte, deoarece Sadoveanu foloseste, in afara de caracterizarea directa si indirecta, procedeele artistice ale introspectiei psihologice care determina comportamentul exterior al eroinei. Acumularea de fapte, vorbe si atitudini sunt alte mijloace artistice care contureaza un caracter complex prin profunzimea trairilor, a gandurilor si sentimentelor.