Badaranii-piesa de la Cassandra

Badaranii-piesa de la Cassandra

Dupa cum multa lume spune piesa "Badaranii" este o piesa plina de energie,are un umor fin si face parte din categoria de piese moderne,din acesta cauza imi doresc sa vorbesc un pic despre piesa realizata de noi,studentii anului patru cls.prof.doct.Adrian Pintea.

Intr-adevar piesa este rezolvata intr-o cheie moderna si pentru simplu fapt ca textul mi se pare destul de actual.

Decorul si costumele sunt de epoca,pentru a pastra totusi o cheie

Boema pe care textul si epoca lui goldoni o detin.

Muzica din aceasta piesa este diversa.De la "Nunta lui Figaro"

pana la muzica moderna a lui Ingrid.

Lumina spectacolului,realizata cu maestrie de Domnul Florel Stoian,inchide perfect acest cerc teatral.

Piesa "Badaranii" incepe cu o atmosfera de carnaval,personajele apar mascate din toate colturile salii de spectacol.

Aceasta atmosfera este accentuata de muzica superba din inceput ,de masca imensa din decor ce supravegheaza parca intalnirile personajelor.

Nu o sa povestesc toata piesa ci doar momentele mai importante din punc de vedere plasticasta dupa parerea mea.

Prima scena absolut memorabila este aparitia Marinei,sotia lui

Simon,care in lipsa sotului isi inneaca amarul si ofurile in bautura.

Piesa muzicala sponiola de pe fundal se integreaza memorabil si creeaza o atmosfera compatimitoare ,insa incarcata de umor.

O alta scena la care publicul rade in hohote este scena dintre Maurizzio si Lunardo in care cei doi negociaza casatoria.Trebuie sa amintesc si aici muzica perfect aleasa .Este un spectacol in care muzica reprezinta un punc forte.

Scena in care apare Canciano,ostenit de cat a fost plimbat prin

Venetia de catre sottia sa si contele Riccardo,este primita si ea de catre public cu hohote de ras si ropote de aplauze.

Contele Riccardo incurca absolut toate numele,inclusiv pe cele

ale 'amantelor lui: doamnei Felice ii spune Elice, doamnei Marina ii spune doamna"Refluxa"..ajungand pana la punctul in care incurca si numele Venetieipe care o renumeste Crevetia.

Momentul cel mai comic al scenei este acela in care contele isi uita numele.fiind incurcat de situatie si enervat de rasul personajului meu Canciano(ras diabolic,ras de placere) apeleaza la un sul de hartie pe acre are scris numeledar uimire:in loc sa citeasca numele citeste o reteta pt stomac,abia intr-un final isi gaseste numele scris

Canciano,enervat fiind de faptul ca contele ii tot incurca numele

rabufneste..dar ajuge pana in momentul acela in care din cauza

acestei situatii isi incurca singur numele :

" Riccardo:.prieten cu domnul cimpanziano

Analiza: Tesuturile - tesutul epitelial, tesutul conjunctiv, tesutul nervos Eseu: Structura genomului la procariote

Canciano: maiiima cheama Canguriano..aaaaaa.Canciano"

Scena este primita cu aplauze si hohote de ras de catre public. Aparitiile lui Lunardo reprezinta deliciul publicului..sunt momente despre care nici nu are rost sa vorbesc ele fiind absolut de neuitat.

Un alt moment splendit al piesei il reprezinta aparitia lui Filippetto

urmat de Riccardo.Cei doi sunt mascati si vin pentru ca Filippetto

sa o cunoasca pe Lucietta(viitoarea logodnnica).

Monetul este incarcat de emoti si umor.Cei doi isi studiaza mainile,timizi,dupa care danseaza tangoLucietta fiind cea care conduceAparitia celor trei badarani rupe momentul ,iar mascutele sunt nevoite sa se ascunda

Urmeaza aparitia lui Maurizzio,care este afectat rau de disparitia baiatului din casaScena se terminat cu un lant al pesonajelor comic(un fel de masinarie),creat pe baza de umbre.lant care starneste ropote de aplauze.

Finalul este memorabildupa diverse discutii ,certuri..copii primesc binecuvantarea parintilor..dar surpriza:

" Maurizzio: Hai dati-va mana!

Filippetto: Dar cum se da mana?Nu stiu!!"

Muzica isi face apritia si in acest moment,lumina scade,iar personajele isi dau seama ca nici ei nu stiu cum e sa dai mana (adica ce este casnicia)si incarca acest lucruu..fara succes.Muzica se opreste ,iar personajele impietresc(devin statui)

Din poza se desprind Lunardo si Maurizzio care incearca sa invie atmosfera,fara succces dupa care isi dau seama ca mai bine

se duc sa manance

"Lunardo: Hai sa mancam jupane

Mauriziio: Hai!sluga!

Lunardo: (se uita la pesonaje si exclama) Caraghiosii!"

Dupa ce cei doi dispar dintre statui se desprin si ultimii badarani care poarta o conversatie asemanatoare:

"Canciano: Hai Sa bem jupane!

Simon:Hai sa bem!Sluga..cat bem

Canciano: Tot butoiul!

Simon: Toata pivnita!

Canciano Caraghisii!"

Si ies si ei din scena.restul distrributiei se trezesc la viata si triga

cat ii tin plamanii :"Badaraniiiiiiii"

Acesta este sfarsitul piesei dua care urmeaza o melodie de carnaval vesela pe care distributia iese la aplauze.

Am povestit aceste momente,care dupa parerea mea sunt cele mai importante momente din piesa,pentru ca am impresia ca sunt momente absolut memorabile,iar "Badaranii" este un spectacol dupa cum spun si croniciile pe care le pun in anexa de final,fermecator.

Este un spectacol care aduce ceva nou pe scena teatrala din romania,asta dupa parerea mea,a studentulu care face parte din distributie,care joaca cu placere si iubeste la nebunie acest spectacol.

Aceasta piesa este,poate ma repet,plina de umor,exista atata libertate si placere in cei care joaca incat la fiecare reprezentatie se improvizeazaajungand pana in momentele acelea in care suntem nevoiti sa ne abtinem din rasul care ne bufneste pe scena

(momente pe care le-am vazut si in piesele cu actori consacrati)

Pe scurt "Badaranii" de Carlo Goldoni ,montat la Casandra

Este un spectacol neasteptat de placut,plin de voie buna si energie!Este un spectacol "fermecator'