Shintõism (Sintoism)
(din japonezul shintõ,
"calea-zeilor-din-lucruri" + suf. -ism
Shintõismnul (Sintoismul)
este religia nationala
a Japoniei - dupa unii cercetatori, "monoteista", dupa altii, "panteista" -,
proiectand in "panoul central", ca divinitate de prim rang, pe Amaterasu-o-mi-kami (Zeita-Soare /
Zana-Soare), descendenta din "ochiul lui Izanagi
", alcatuitorul perechii primordiale, alaturi de Izanami, pereche ivita "in a saptea generatie de zeitati", evident,
si dupa vointa "stapanului Absolutului / Cerului", Ameyuzuru-hi-ame-no-sagiri-kuni-yuzuru-huni-no-sagiri-mokoto,
doctrina-i avand in nucleu ideea
nemuririi, derivata din identificarea zeului-stapan-absolut (Ame-yuzuru-hi-ame / "Parintele-Cer")
cu intregul univers, intr-un mirific "panteism", caci Cuvantul (intrupat /
neintrupat) este in toate cele terestre, subpamantene si celeste, inclusiv in
omul ce, in acest temei, se releva in kami,
intre "cele opt mii de miriade de divinitati", "manifestare diferita a
aceleiasi divinitati unice", asigurand
"Marea Unitate a tuturor lucrurilor din Univers".
Kami ka- "invizibil" + -mi "minune"), spirala
kami-ontica, toate cele ale lumii (indeosebi, din arhipelagul cu sanctuarele
Shintõismului) se inrazaresc gratie Zanei-Soare, Amaterasu-o-mi-kami, protectoare a pamantului Japoniei. Amaterasu-o-mi-kami (Zeita-Soare, sau
Zana-Soare) are ca "mesager" cocosul "solar".
Kami este conceptul misteric al
Shintõismului, intraductibil in alte limbi, aidoma dorului de la valahi /
dacoromani, desi in kami exista mult dor de cer dinspre «kami-uri, ca fiinte
inzestrate nu atat cu sacralitate cat cu o aura de mister, de supranatural, de
taina, iradiaza spre oamenii obisnuiti o forta de stapanire a destinelor, de
supunere fata de puterea lor ca o fatalitate benefica» (SCJT, 53);
«in esenta, intre elementele naturii si om, trecerea se facea cu usurinta ca
intre valori apropiate, desi soarele, apa, muntele, pomul deveneau mai repede
kami-uri, sau sedii ale spiritelor (numite kami), decat fiinta omeneasca; si
aceasta din urma dobandea forta si statut de kami numai dupa moarte; omul
devenit stramos, creator de familie, de linie genealogica, avand o descendenta
atestata, sau individul trecut dincolo de inzestrarile omului obosnuit, prin
insusiri aparte, ca personalitate politca, religioasa sau din alt domeniu,
putea deveni kami; in general, japonezul vedea in kami acea existenta
supranaturala ce se gasea situata cat mai sus» (ibid.) "Solaritatea" a constituit coloana vertebrala a ideilor
si credintelor religioase in spatiul spiritual nipon; unitatea, coerenta sacra,
austeritatea traditiilor, solemnitatea / sublimul riturilor, eroismul
caracteristic "nemuritorilor" etc. s-au pastrat prin preotii shintõisti, kanushi (impresionand prin simplitatea vestimentara - «ea consta intr-o
roba alba, iar capul preotilor este acoperit cu un fel de boneta neagra,
innodata sub barbie», prin organizarea lor «intr-o casta inchisa, ereditara»,
transmitandu-si functia / profesia «in familie, din tata in fiu», intr-o
«ierarhizare destul de riguroasa, pe opt ranguri», cel mai inalt fiind shainshu, «privilegiul persoanelor de origine princiara» - SCJT, 64
Imparatii niponi se considera ca
descind din zeitatea ancestrala, Amaterasu-o-mi-kami Zeita Soarelui (cf. SCJT, 58) Shintõismul (in chineza: chen-tao Kami-no-michi inseamna calea zeilor / inteleptilor (cf. SCJT, 54; VSInt, 32; TDum, 60 sqq.) Amaterasu-o-mi-kami, "Marea Zeita Stralucitoare a Cerului",
Zana-Soare, s-a nascut din ochiul stang al tatalui, Izanagi - dupa
"destramarea" perechii primordiale, Izanagi-Izanami (cu "finalul"
asemanator celui din legenda / mitul lui Orfeu-Dunareanul / Thracul si
Euridike); «prin nasterea zeitei Amaterasu se produce momentul cheie, dominant,
al intregii mitologii japoneze shintõiste; se spune ca templul de la Ise
(faimosul centr shintõist, loc de pelerinaj si sit al unei arhitecturi
specifice) ar fi fost fondat chiar de Amaterasu» (SCJT, 35). Tsuki-Yumi, Zeul-Luna (la Niponi,
"Luna este de sex masculin"), s-a nascut din ochiul drept al tatalui-zeu,
Izanagi; in fata stralucirii Zanei-Soare, pe Scara Cerului, unde fusese urcat
si el de droaia de zei, «in calitate de sot al surorii sale», Tsuki-Yumi
paleste; cearta "intre soti", pe Scara Cerului, s-a ivit iute; «zeita Amaterasu
i-a aruncat cuvinte grele fratelui ei si nu a mai vrut sa-l vada, in asa fel ca
zeii i-au despartit pentru o zi si o noapte si stau separati pana in zilele
noastre; legenda lunara nu are in Japonia o dezvoltare prea mare» (ibid.) zeii, observand "nepotrivirea de
lumina si de caracter", au dat castig de cauza Zanei-Soare. Exista si "Podul
Ceresc, Ukibashi (cf. SCJT, 33), "pod plutitor prin spatii", pe care a
pasit perechea primordiala, Izanami si Izanagi, amintind, desigur, Scara
Cerului, pe care s-au urcat Amaterasu-o-mi-kami si Tsuki-Yumi. Din
nerespectarea codului arhaic, in "cazul" zeului Izanagi si al zeitei Izanami,
care coborasera, "spre a deveni sot si sotie", de pe Podul Ceresc / Ukibashi,
pe prim-nascuta insula nipona (din cele 4223), Onogoro-jima / Onokoro (insula
se inchegase din prima picatura de apa prelinsa de pe lancea lui Izanagi, pe
cand se afla inca pe pod), loc al hierogamiei, «primii descendenti ai cuplului
primordial sunt imperfecti» (SCJT, 34); «pe insula se afla o coloana mare, un
fel de axis mundi, sau coloana a
cerului nipon; cuplul mitic a hotarat sa faca inconjurul coloanei: barbatul de
la stanga si femeia de la dreapta; cand s-au intalnit, Izanami a exclamat
vesela: ce fericire sa intalnesti un barbat atat de frumos ! Izanagi s-a
intunecat la fata, pentru ca Izanami nu a respectat ritul inconjurarii
coloanei: el, in calitate de barbat, trebuia sa exclame formula; pentru a le
merge bine au ocolit din nou coloana mare, pronuntand el textul ritual: ce
fericire sa intalnesti o femeie atat de frumoasa !» (VIc, 93);
dupa rostirea formulei sacre a avut loc hierogamia
("impreunarea"), nascandu-se intregul panteon shintõist. Shintõismul "modern" face sa se inrazareasca divinitati "ale
virtutii", "ale dreptatii", "ale sinceritatii" etc., devenind o religie etica,
polarizata de cultul imperial bineinteles, imparatul - ca descendent
zeiesc, ori "divinitate incarnata" - autoproiectandu-se in "panoul central",
alaturi de Zana-Soare, Amaterasu, in calitate de "sef religios suprem" («deci
monarh de drept divin, intr-un stat totodata hierocratic si constitutional» - KD, 636
Radacinile Shintõismului /
Kami-no-michismului
sunt adanc implantate in mitologia, in preistoria / istoria populatiei ainu, in ideile / credintele religioase ale "paleojaponezilor", putand fi
revelate in spirala spiritualitatii arhipelagului cu mai bine de un mileniu si
jumatate inainte de aparitia "analelor" Kojiki, datand din anul 712 e.
n. si Nihongi, datand din anul 720, "anale" care au
fost "vectorizate" dupa "model" chinez, in evidentierea «genealogiei comune a
fiintelor divine si a dinastiei imperiale» (SCJT, 31). Pana in secolul al VIII-lea e.n., se
poate vorbi despre un "chip vechi" al Shintõismului; din secolul al IX-lea
incoace, istoria religiilor nipone a inregistrat "noul chip" al Shintõismului,
vectorizat de relieful spiritual "nou" al arhipelagului ultimului mileniu
"interferential-civilizatoriu".
Dimensiunea
shintõista a existentei
impresioneaza in spatiul nipon prin trairea
in sublim in demnitate, prin mandria de a fi sub
soare, intru afirmarea inaltului spirit justitiar, intru triumful Binelui /
Luminii asupra Raului / Intunericului (Genunii), intru biruinta ratiunii in
fata violentei, intru iubire si armonie teluric-celesta. Eroismul poporului
nipon, in ultimele doua milenii, se releva si prin "implementarea" in dimensiunea shintõista a existentei
