Ciubotelele ogarului

De unde avea Iepurele doi galbeni,nici eu nu stiu!

Dar povestea spune ca,intr-o toamna,el pornise spre un iarmaroc vestit.De mult se gandea Iepurele ca i-ar sta bine cu o palarie alba cu pana de paun si cu o scurteica verde,dar nu pt.asta se grabea el spre iarmaroc,ci ca sa-si cumpere ceva pt. incaltat,ca era descult.

Incepusera ploile de toamna,vantul imprastia frunzele pe poteci si frigul prinse sa-l stranga de picioare.De aceea,isi infunda,palaria veche peste urechi,isi stranse zabunul pe trup si iuti pasul,ca sa ajunga mai repede la iarmaroc.

Si cum mergea Iepurele uitandu-se cand in dreapta cand in stanga,ciulind urechile la orice fosnet,iata ca mai spre seara se intalni pe o poteca cu Ogarul . Ogarul era gras,imbracat intr-o suba calduroasa si purta in picioare niste ciubotele nou-noute.Dupa ce-si dadura binete,ca doi calatori de treaba,o pornira impreuna prin desisul padurii.Iepurelui i se scurgeau ochii dupa ciubotelele Ogarului;pt.ca tare mai erau frumoase,iar lui ii era strasnic de frig la picioare!

-Cat ai dat pe incaltari?intreba sfios Iepurele.

-Doi galbeni,cat sa dau!ii raspunse fudul Ogarul.

-Ma duc si eu la iarmaroc-adauga Iepurele-sa-mi cumpar ciubotele.

-Pai,tot acolo merg si eu,am treaba cu un negustor . Ciubotele se gasesc cate vrei,numai bani sa ai!

-An doi galbeni,sopti Iepurele.

Ogarul nu spuse nimic,ci isi rasuci varful mustatilor ca si cum lui nu i-ar fi pasat cati bani are Iepurele.

Si au mers ei asa,au mers,pana s-a intunecat de-a binelea.Drumul nu-l mai vedeau bine.O ploaie rece si deasa se abatu in calea lor,de-i dardaiau bietului Iepure dintii de frig.

-Uite ce zic eu,cumetre,vorbi Ogarul.Te vad descult . Si apoi e noapte si frig . Mai ai si bani la dumneata . Bani am si eu . si cine stie cu cine ne putem intalni,ca padurea e plina de talhari.

Iepurele ciuli urechile,isi stranse mai tarziu zabunul,ca sa simta bani ce-i avea intr-un buzunaras la piept.

-Si ce-i de facut atunci?intreaba el.

-Pai,de ce sunt pe lume hanuri?Pt.vreme de noapte,pt.adapost.E pe aproape hanul ursului.Eu zic sa tragem la el, dormim si pornim maine dimineata.Poate pana atunci mai sta si ploaia .

Iepurele nu avu incotro si-l asculta pe Ogar.

Scutrandu-si luleaua de usa hanului,Mos Martin ii primi bucuros:

-Ce vreme rea!Nu te-ar lasa inima sa lasi pe cineva afara!Hei,si dumneata mai esti si descult . Treci colea langa foc,de-ti mai incalzeste picioarele!

Iepurele se apropie zgribuluit de vatra.In afara de ei si hangiu nu mai era nimeni in han.Mos Martin iesea din cand in cand sa se uite de-a lungul drumului,sa vada de nu cumva se mai indreapta spre hanul lui niscaiva calatori.

Eu zic sa cerem ceva de mancare- sopti Ogarul-si udatura.

-Cere dumneata ,cumetre.Mi-e nu mie foame si apoi nu am nici maruntis.Ca daca schimb un galben,raman toata iarna descult.

-Hei,ca ciudat mai esti,cumetre!Dar cine ti-a cerut,ma rog,sa-ti schimbi galbenii?Pt. plata am eu bani destui.Ca doar nu ma voi lacomi la un sarac ca tine .

Eseu: ADN-ul exista in genomul uman Document online: Proiect didactic biologie - transmiterea caracterelor ereditare-teoria cromozomiala a ereditatii

Si,intorcandu-se Mos Martin in han,Ogarul spune:

-Ei,Mos Martine,da-ne ceva de imbucat si de baut!

-Am niste placintele .

-As manca si eu din ele!

-Am friptura,faguri de miere si vin de stafide .

-Da-ne de toate si din toate,cumetre, spuse Ogarul lingandu-si buzele.

-Mos Martin isi puse sortul pe dinainte,ca un hangiu adevarat ce era,si prinse a aduce bunatatile.Ogarul incepu sa inghita cu lacomie,bucata dupa bucata.Iepurele se risina si abia -abia gusta si el o bucatica de placinta cu varza.Si poate n-ar fi gustat deloc daca nu l-ar fi poftit Ogarul:

-Mananca cumetre ca de la dumneata mananci.

Garul parca nu mancase de o luna asa-i trosneau falcile si-i umbla limba in gura.Pana sa-ai fumeze Mos Martin luleaua,Ogarul manca toata mancarea din han.La urma ceru o cana cu vin de stafide,pe care o bau pe nerasuflate.Iepurele se uita mirat.Se minuna si Mos Martin.

-Mai,mai inca nu am vazut un drumet mai flamand ca dumneata . .Sa-ti fie de bine Ogarule!Si acum ,vorba aceea:"Frate,frate,da branza-i cu bani".

Ai mancat si baut numai bine de doi galbeni.

Ogarul prinse a se cauta in buzunari.Cauta prin buzunari la pantaloni,cauta in suba,dar degeaba cauta:nu avea nici un ban.In cele din urma spuse Iepurelui.

-Plateste dumneata,cumetre!

Cum sa platesc?Asa ne-a fost vorba!

-Plateste c-am uitat punga acasa.Iti dau eu bani la iarmaroc.Am sa ma inprumut de la un prieten negustor .

-Cum?vai ce sa ma fac?!Sa raman descult?

Ogarul incepu sa rada pe sub mustati.Mos Martin isi iesi din fire:

-Mie sa nu-mi umblati cu de astea!Platiti,ca altfel am eu ac de cojocul vostru!

-El ma poftit la han,el ma poftit la masa,spune chicotind Ogarul.El sa plateasca .

-Nu-i adevarat,Mos Martine.Eu n-am mancat mai nimic.Vine iarna,daca platesc,raman descult .

-Ei ,ca doar n-oi incalta toti desculti din lume!Ca a mancat si a baut Ogarul e drept,dar lucru curat aicia nu-i . Acum imi dau eu seama ce fel de musteri imi sunteti.V-ati sfatuit sa-mi faceti paguba . Si Mos Martin apuca un ciomag pe care il tinea pitit dupa usa pt.asemenea calatori,si il ridica spre Ogar.

Ogarul il arata pe iepure .Iepurele vazand ciomagul incepu sa tremure de frica.Si,de voie de nevoie,scoase din buzunar basmaluta in care avea legati cei doi galbeni si plati Ursului.Mos Martin se uita la ciubotelele Ogarului,apoi la picioarele goale ale Iepurelui,marai ceva si lua galbeni.Ogarul isi sterse mustatile,se culca si adormi fara grija.

Mos Martin ,vazand ca nu mai vine nimeni la han,se duse si el in odaia lui sa se intinda putin pe o lavita.Numai Iepurele nu se culca.Cum putea sa doarma!Ramasese fara bani . Si de afara vantul se auzea mai furias si ploaia batea in fereastra.

De necaz Iepurele incepu sa planga pe infundate.Cum de se lasa pacalit de Ogar?Ofta si se gandea ca in curand va veni iarna . Vor da viscolele si zapezi mari . Va fi mult mai frig,iar el va umbla zgribulit si descult . Ogarul sforaia intr-o odaie,Mos Martin in alta,numai el bietul Iepuras nu-l prindea somnul.

Si a stat iepurele pana la miezul nopti.Si s-a tot gandit si rasgandit ce sa faca ce sa dreaga?Parca vedea cum desfacuse basmaluta si-i daduse lui Mos Martin bani . Cum ursul statu-se o clipa pe ganduri,uitandu-se cand la ciubotelele Ogarului cand la picioarele lui,de parca ar fi vrut sa-i spuna ceva.Ce anume?De odata,in mintea Iepurelui se facu lumina.Isi sterse lacrimile si intra in odaia Ogarului.Ciubotelele erau puse langa soba sa se usuce.

Nu mai statu pe ganduri . incalta ciubotelele Ogarului si incet,iesi din han si tine-o,baiete,tot intr-o fuga.

"Daca la-am platit eu sunt ale mele,doi galbeni fac,doi galbeni mi-a mancat Ogarul",se gandea Iepurele,afundandu-se tot mai mult si mai mult in padure si in noapte.

Spre ziua se trezi Ogarul si voi sa se incalte.Dar ia ciubotelele de unde nu-s!Mos Martin,ivindu-se in prag dadu razand din umeri.Ogarul nu mai zabovi la han,ci porni sa-si caute incaltarile.Se cunosteau bine urmele din noroi si incepu Ogarul a fugi si a fugi pe urmele Iepurelui.La inceput ii venea tare greu,el era gras, de abia se misca,da-incetul cu incetul prinse de a se subtia de alergatura.

Nu dupa multa vreme il zari pe Iepure pe un deal.Tine-te dupa el !

Au fugit,au tot fugit prin padurii,peste ogoare,peste dealuri,hat in zare.Ogarul gafaia si se subtia.Iepurele tot mai sprinten se facea.

Trecu toamna,trcu iarna,veni primavara,apoi veni si vara si fuga lor nu mai contenea.

Se zice ca pe Iepurele din povestea Ogarului nu l-au putut prinde.Dar de atunci, cum vede Ogarul un Iepure, cum se ia dupa el,cu gandul sa-l prinda si sa-l descalte.