Fram, ursul Polar, de Cezar Petrescu - repovestire

Fram, Ursul Polar

de Cezar Petrescu

repovestire

Cartea cuprinde 16 capitole si o voi repovesti urmarind impartirea propusa de autor.

Cap. I: „O reprezentatie de adio la Circul Struțki in iarna anului 1924'

Pentru ultima data in acel oras, Miss Ellian se prezenta in arena circului Struțki, cu cei 12 tigri de Bengal si apoi dand reprezentatie si Fram, Ursul Polar. Pentru spectatori, totul este o distractie, care ii tine cu sufletul la gura. Pentru tigri, e altfel. Ei se gandesc - dupa cum spune autorul - la padurile din care au fost luati. Nu le place sa execute comenzile dresoarei cu privirea verzuie si poruncitoare Dar nu au incotro. Trebuie sa execute tot, dupa cum si dresorii trebuie sa dreseze, ca sa se imbogateasca nu ei, ci „fiara cea mai fioroasa si mai nesatioasa din tot circul', adica directorul circului

Tigrul care trebuie sa deschida botul, pentru ca miss Ellian, dresoarea, sa-si puna capul in gura lui - pe nume Rajah - viseaza „o padure cu frunze late, cu desisuri nepatrunse, cu liane spanzurate pana in pamant', in care dresoarea sa fie o simpla prada. Dar nu se intampla nimic ingrozitor, tigrul nu o musca pe dresoare, iar spectatorii dau drumul ropotelor de aplauze

Cap. II: „Fram face nazuri'

Pe langa celelalte numere din spectacolul de circ, trebuia sa fie si rolul lui Fram, Ursul Polar. El nu avea nevoie de imblanzitor! Intra pe doua labe, saluta, mergea pe bicicleta, si cate altele. Singur. El era cel mai iubit. El nu producea spaima, ca alte numere, precum tigrii, de exemplu, sau precum echilibristii, ci destindere, amuzament si uimire. Un urs urias, dar atat de bland! Care se multumea cu aplauzele!

Si iata ca tocmai in seara de adio, Fram nu mai aparea! Spectatorii erau foarte-foarte nemultumiti si strigau intruna: „Vrem Fram!', iar cei peltici: „Vlem Flam!' Pana la urma, Fram vine pe scena, stand ganditor, fara sa mai execute nimic. Un bunic din sala ii explica nepoatei (Lilica) ce se intampla cu Fram: „L-a ajuns ceasul cand nu mai e bun de nimic. Asa se intampla cu toti ursii albi' Fram si-a luat ramas bun, apoi, in patru labe, ca un animal oarecare, a plecat spre cusca sa.

Petrus, un spectator, baietel, a ascultat explicatiile batranului, cu tristete si cu mila.

Cap. III: „Dupa ce a plecat circul'

Petrus a ramas cu gandul la Fram. E iarna si din zapada el nu vrea sa construiasca un om de zapada, ci un urs alb. Iar de sarbatori, ar dori drept cadou o carte despre ursii polari. Altii, din jurul lui si din oras, au uitat de Fram. El insa - vrea sa se faca explorator polar. Fetita de la circ, Lilica, a racit si se crede miss Ellian in delirul febrei, numai ca dreseaza doar pisica.

Circul  a plecat in alta tara. Dar Fram nu mai face parte din reprezentatie. Doi copii se bat pentru ca au pariat pe un briceag ca un urs nemaipomenit va juca

Cap. IV: „In Arca lui Noe'

Arca e de fapt menajeria circului Strotki. Cei doi batausi vin sa o viziteze, cu parintii lor. S-au intalnit la circ si au uitat de incident. Directorul a stabilit un pret mare pentru vizitarea menajeriei. Acolo sunt, in custi, tot felul de animale, prinse din paduri salbatice, cu capcane, de vanatori vestiti, inca de pui. In custi stau animalele nedomesticite, care sunt bune doar sa fie vazute, si atat.

Acolo se afla acum si Fram. Nemiscat, inchis cu zavorul, desi nu este agresiv. A uitat cum sa faca giumbuslucuri si a uitat si cum e in tara lui. Macar, celelalte animale din custi tin minte locurile lor natale. De aceea, uneori, in noapte, incep sa urle, starnind cainii orasului. Urla, ca dau de gratii cand se trezesc din visul libertatii

Cap. V: „Fram s-a nascut departe, in gheturile polare'

Cand viseaza, Fram e pui de urs mic, luat de eschimosi si vandut pentru circ. Incet, incet, isi aminteste de pestera unde s-a nascut si de ursoaica. Cum a vazut prima data soarele polar si cum s-a speriat de el. Cum a calatorit cu mama lui pe un sloi de gheata. Gustul primei morse. Poposirea pe o insula unde cresteau flori si radacini gustoase Iar acolo, acolo

Cap. VI: „Omul, cainele si pusca'

Pe acea insula, ursoaica a simtit miros strain, de om si de caine. Si-a dat seama ca e un pericol, dar nu cunostea puterea pustii. Acolo ursoaica a fost impuscata. Iar puiul mic si nestiutor nu intelegea de ce „dihaniile cu doua picioare', adica oamenii, ii taie mama, cazuta la pamant. Apoi a fost dus in satul eschimosilor. S-a speriat de foc si s-a cuibarit pe ce mai ramasese din ursoaica, mama lui: pe blana ei.

PROIECT: Ghicitori despre animale PROIECT: Cantecul nicadorilor de Nicadori

Cap. VII: „Numele tau va fi Fram'

De acolo, ursul s-a trezit pe o corabie. Acolo a invatat ca oamenii pot fi si buni. Pot sa-l dezmierde si sa-i dea lapte. De fapt, un anume om, marinarul Lars. Era un om care trecuse prin multe, caruia ii murisera mama si logodnica si care cazuse in patima bauturii. Acesta l-a botezat pe puiul de urs „Fram', dupa numele corabiei renumite cu care Lars strabatuse tinuturile polare De atunci, „Fram' i-a ramas numele (in limba norvegiana inseamna „inainte'). El a fost vandut pentru zece sticle de rom si, curand, a ajuns la circul Strutki.

La circ, a invatat acrobatiile si cum sa se poarte cu oamenii, si vreme de sapte ani a fost fala circului. Iar acum, a inceput sa tanjeasca dupa gheturile polare

Cap. VIII: „Indarat spre Oceanul Polar'

Un fost vanator, pasionat de studierea ursilor, il convinge pe directorul circului sa-l trimita inapoi pe Fram, la pol. Acesta nu ar fi vrut, ca sa nu piarda bani, dar s-a gandit - ca om de afaceri - ca poate face reclama circului cu gestul sau caritabil si ca, pana la urma, tot ar obtine bani de undeva, dintr-o donatie, din reprezentatii in folosul lui Fram. Ca asa sunt oamenii de afaceri, nu prea fac lucruri gratuite, ci trebuie sa obtina un profit din orice, chiar si din acte caritabile.

Astfel ca Fram urma sa se intoarca acasa. Membrii circului si-au luat ramas bun. Chiar si clovnul, August cel prost, ii spune „la revedere' blandului urs.

Cap. IX: „In ostrovul pustiu de la capatul pamantului'

Fram a ajuns acasa. Acolo, „sloiurile nu se topeau niciodata deplin. Abia suroia o vana subtire de apa pe patul de gheata. Abia aparea, de sub nameti, muschiul verde captușind stancile; si pe alocuri cate o floare firava, marunta, chircita, fara parfum.' L-au dus pe o insula pustie, ca sa poata invata cu gheturile si cu noul lui trai. L-au ferit de eschimosi, cu care el ar fi prea prietenos, fiind invatat cu oamenii.

A fost coborat intr-o barca. Era nerabdator. I-au lasat si niste provizii, pana cand avea sa invete sa vaneze Cu un ultim salut pentru oameni, Fram disparu intre gheturi

Cap. X: „Cea dintai intalnire'

Viscol. Neadaptat, Fram a clantanit de frig. S-a „incalzit' facand acrobatii. Era destul de trist, viata la pol era un pic mai grea decat si-ar fi imaginat. Aici nu-i mai purta nimeni de grija. Trebuia sa se descurce singur. Se indrepta, instinctiv, spre tarm. Vazu cateva foci. Le pandi si vru sa insface una, ca ii era foame. Dar, amintindu-si de trupa de foci de la circul Strutki, nu mai putu.

O vreme ii mai ajungeau proviziile lasate de marinari. Dar dupa aceea? O porni, pe un sloi, spre nord. Nu putu vana nimic, desi focile roiau in jur. Doar o bucata de carne de morsa, gasi, prinsa de un sloi.

Ajunse pe o alta insula, plina de urme de animale. Se lua dupa urmele de urs polar. In sfarsit, o intalnire cu unul de-ai lui. Numai ca Fram nu stie regulile. Un urs e stapan pe teritoriul lui si nu tolereaza un alt mascul. Ursul strain sari la bataie. Fram ii dadu mai multe lectii, folosind acrobatiile de circ. Ursul acela nu vazuse in viata lui salturi mortale, nu stia de pus piedica Era doar manios cum nu se poate. Vazand ca nu reuseste sa-l muste, sa-l zgaraie, sa-l sperie pe Fram, ursul o lua la goana.

Fram era prea ciudat pentru el. Iar Fram care cautase doar un prieten - ramase trist in urma lui. De altfel, si alte vietati fugeau de el, considerandu-l dusman. Vulpi albe, pasari Iar el era un urs obisnuit sa fie mangaiat de oameni, sa vorbeasca si cu el cineva Dar tot raul e si spre bine. Fram a gasit cum sa manance (restaurant fara abonament si fara plata) - cand ursul polar cel morocanos prindea o morsa, era de ajuns sa apara Fram si sa-l sperie, ca morsa vanata gata ramanea a lui.

Cap. XI: „Bufonul Oceanului Polar'

Treptat, Fram a invatat sa-si faca adapost de viscol. „Era si el un fel de Robinson Crusoe al ursilor albi, fara sa stie, descurcandu-se din nevoie cu priceperea si chibzuinta lui de animal.' Mai rau a fost ca acel urs care-i asigura hrana, pe care Fram l-a poreclit „Capatanosul', s-a saturat sa vaneze pentru altul si a plecat de pe insula, pe un sloi plutitor.

Flamand, Fram intalni o ursoaica si doi pui. Incerca sa fie prietenos, in stilul lui de circar. S-a ales cu o muscatura la laba. Tot asa, a intalnit si alti ursi, care se speriau sa vada unul de-al lor cum face salturi mortale, pasi de vals, echilibru in cap si mers in labele dinainte. Indata, cei intalniti isi abandonau hrana si fugeau. „Ceva tainic si rau, neinteles, il despartea de ursii salbatici ai polului.'

Asa, Fram tot calatorea pe sloiuri, dar peste tot aceeasi poveste. Dusmanie si frica din partea ursilor albi. Si asa a venit noaptea polara, care tine cateva luni.

Cap. XII: „Prietenii lui Fram din orasele de departe nu l-au uitat'

In special Petrus nu l-a uitat pe Fram. El s-a imprietenit cu fetita de la circ si a imprumutat carti despre ursii polari, de la bunicul ei. A citit atatea, incat a ajuns expert. Seara, dupa lectii, citeste la lampa. Si reciteste. Are si doua harti, deasupra mesei de lucru. Una cu Oceanul Inghetat de Nord, alta cu Oceanul Inghetat de la Polul Sud.

Hotarat, Petrus e pasionat! Ceea ce citeste, el isi si imagineaza, traieste, vede aievea. Insemnarile exploratorului Nansen il absorb de tot. Citeste carti despre vointa omului de a infrunta vitregiile naturii, de a stapani necunoscutul. Despre lupta cu ursi polari, cu viscolul, cu foamea, cu departarea de civilizatie.

Apoi, intalnirea cu o alta expeditie si drumul spre casa (Norvegia), unde ajunsese corabia Fram Dupa ce citeste, Petrus povesteste prietenilor aventurile despre care a citit si se joaca si ei, construind un urs polar din zapada. Orice carte noua apare despre ursii albi si expeditiile polare, Petrus o citeste si o reciteste A devenit mai serios, mai responsabil, mai apreciat in familie si intre prieteni.

Cap. XIII: „Fram si-a gasit un prieten mic in noaptea polara'

Asa cum inainte tanjea dupa intoarcerea la pol, acum Fram se chinuieste cu gandul la oameni. Disperat de viscol si singuratate, el merge in nestire pe banchize. Ceilalti ursi par a fi disparut. Deodata, ii iese in cale un pui de urs. E singur. Ursoaica, mama lui, a fost ucisa in lupta cu un alt urs polar. Iar puiul a scapat, fugind, doar cu o rana. Puiul de urs l-a dus pe Fram la locul cu pricina, sa vada, sa inteleaga E orfan.

Cap. XIV: „Fram se leapada singur de micul sau prieten'

Apoi Fram a luat-o pe urmele ursului ucigas. Sa-i dea o lectie. L-a gasit usor. L-a pacalit cu fentele lui, i-a pus piedica, l-a izbit du dintii de gheata, pana l-a lasat la pamant. Nu l-a omorat, doar l-a buimacit.

Puiul de urs primise si un nume: Zgaibarici. El avea mirosul mai bun decat al lui Fram, care se alterase la menajeria circului. De aceea, el l-a condus pe Fram la „depozitul' ursului batut: doua morse inghetate. Acolo au poposit cei doi, in adapost, pana a trecut noaptea polara. S-au mai intalnit cu ursul ucigas al ursoaicei, care slabise, pentru ca Fram ii faramase cativa dinti si el nu mai era la fel de puternic ca inainte. Fram i-a redat locul din adapost si hrana. Apoi a plecat mai departe, cu puiul de urs, care mai crescuse. Numai ca dupa un timp, puiul a zbughit-o indarat si l-a muscat pe ursul acela de gat. Ca sa-si razbune mama.

Apoi Fram si-a reluat mestesugul de a goni ursii albi cu giumbuslucuri, servindu-le hrana vanata. Numai ca puiul de urs avea alte instincte. El insfaca un pui de foca, reusind sa-l vaneze. Intr-o zi, Fram isi gasi micul prieten exersand giumbuslucurile sale. Atunci Fram l-a scuturat bine si s-a hotarat sa-l paraseasca. Era de ajuns un bufon polar. Zgaibarici trebuia sa fie un urs normal. Asa ca Fram s-a suit pe un sloi de gheata si s-a departat, fara sa priveasca in urma, la zbuciumul puiului.

Cap. XV: „Nanuc'

Fram se simte un urs fara noima. Pluteste fara tinta, neasteptand nimic bun, decat insule pustii. Si totusi, sloiul lui s-a oprit intr-un loc unde pescuia un copil de eschimos. Fram s-a straduit sa-l atraga cu tot ce stia de la circ, dar copilul era ingrozit. Eschimosul nu putea sa creada ca Fram nu il omoara, ci il mangaie cu laba. E un urs vrajit! Copilul crede cu tarie ca e asa, pentru ca in povestile eschimosilor sunt ursi vrajiti, care nu fac rau oamenilor!

De aceea, ii arata jucariile lui ascunse in zapada. Sunt arme de jucarie. Crescand, el va deveni un vanator vestit. Eschimosul ar vrea ca Fram sa le prefaca in arme mari, adevarate. Doar e un urs vrajit! Pacat ca nu vorbeste!

Dezamagit de neputinta lui Fram de a-i preface jucariile, eschimosul vrea sa-l sageteze, sa se laude in neamul lui ca a ucis un urs polar. Ar fi privit ca un adevarat vanator! Dar Fram a prins sagetile din zbor. Apoi l-a scuturat pe Nanuc, micul eschimos, i-a rupt armele si a plecat iarași pe sloiul lui. Nici intre eschimosi nu era locul lui. Nimeni nu a crezut vreodata povestea lui Nanuc despre ursul vrajit.

Cap. XVI: „Sfarsitul'

Otto si Egon, doi vanatori polari, au pierdut cainii si saniile, cand o banchiza de gheata s-a despicat. Au ramas in viata, dar fara provizii, fara arme, la o distanta de 48 ore de coliba lor. Erau dintre cei ce fusesera pe vaporul care-l adusese pe Fram la pol. Numai ca pe drum i-a prins furtuna de zapada si au inghetat. Nu se mai puteau misca. In starea aceea i-a gasit Fram. I-a recunoscut dupa miros. La inceput n-a inteles ce e cu ei. Apoi si-a dat seama. I-a incalzit el, cu blana lui. Pana i-a dezghețat. Dupa care i-a dus la adapostul lui, unde avea carne de foca. De acolo, vanatorii s-au intors, cu Fram, la coliba lor. Urma sa vina corabia care ii duce in tarile lor.

Fram s-a suit singur in barca, dorind sa fie luat si el. Si l-au luat! Era singurul loc unde se mai simtea, bietul de el, acasa

Impresii de lectura:

Cartea mi-a placut foarte mult, si pentru text, si pentru ilustratii. Atunci cand Fram s-a despartit de oameni, nu stiu ce cuvinte maiestrite a folosit autorul, ca am plans putin

Si m-am gandit la ursii polari, despre care am citit ca sunt pe cale de disparitie, din cauza incalzirii globale care le topeste gheturile. Ei nu mai au pe ce sa traiasca.

M-am mai gandit la animalele de circ, care sunt luate din mediul lor natural si imblanzite, ce-i drept, pentru a fi insa distractia oamenilor. Oare ele sunt cu adevarat fericite intre gratii?

Si, in fine, m-am gandit cum ar fi daca Fram nu ar fi urs, ci un om, fortat sa se mute din locul in care s-a nascut, in altul. Cred ca nu s-ar simti bine. Iar daca ar reveni acasa dupa mult timp, iar nu ar recunoaste locurile, ar fi totul schimbat.

Ei, pe lume sufera si oameni, si animale.