Pruncul nazdravan

         In vreme veche, pe cand batranii se faleau ca-s tari de  urche, pe cand curca da cu turca si pisicile, mai toate jucau leapsa pe ouate, in vreme veche, cum va spui, veni pe lume un baiat cu ochii caprui. Si tare s-au mai minunat parintii lui, cand au vazut ca pruncul nici nu tipa , nici nu plange.

-De ce nu plange? De ce nu tipa intreba cama cu teama, tatal. Si nu apuca mama sa dea un raspuns cand pruncul  odata rosti potolit:

-Eu , tata draga , nu am sa plang si nu am sa tip niciodata. Tatal se inspaimanta de-a binelea, si striga:

- Taci , taci De ce graiesti? Pruncii prind a grai mai tarziu.

- Nu te speria , tata, eu sunt nazdravan. Tatal daca o mai auzi si pe asta, se lasa jos pe o laita, iar mama striga:

-Auzi nazdravan , satul e plin de copii, si nici la unul nu i-a trecut prin minte sa fie nazdravan, auzi colo! Tocmai tu  te-ai gasit mai cu mot.

- Si apoi poti stii, stai sa vedem ce o sa-ti meneasca ursitoarele.

Uitai sa va spun ca acolo in sat traiau de multa vremeintr-un bordei trei babornite  ursitoare. Prima era surda , a doua oarba, si a treia nebuna. Si oamenii se plecau de veacuri  inaintea vrerii celor trei ursitoare si nuici cu o iota nu le iesea din cuvant.

Si apoi zise intr-o zi ursitoarea surda:

-Am auzit surateleo ca s-a nascut un prunc!

-Pai.. sal vedem, zise oarba.

- Hi-hi rase nebuna, sa mergem degraba sa-l menim.

Si incalecand ursitoarele , pe cele trei cozi de matura, zburara prin vazduh si nu se oprira decat pe acoperisul casei unde se nascuse pruncul. Isi lasara cozile de matura pe acoperis. Si dandu-si drumul pe horn , se pomenira cat ai bate din palame in incaperea unde intr-un leagan se odihnea pruncul.

Vad cea e fata, face oarba.

- Asa am auzit sii eu, face a doua

- Hi-hi sa-i menim ca unei fete !

Doar ca pruncul se ridica si le zise:

- Ce le tot incurcati, ursitoarelor,? Eu sunt baiat. (ca ala cu sosetutele albastre)dar asta e alta poveste.

- ba esti fata si ai sa te mariti cu un negustor de haine vechi

- Pe dracurase pruncul

- Taci , te vad sfioasa si tematoare  ai sa mori la 30 de ani

= Nici prin gand nu-mi trece! , zis iarasi pruncul.  Dac vede el ca nu are cu cine discuta, se ridica din leagan se furiseaza la horn , se catara prin el,ajungand pe acoperis.  Vazu cozile de matura. Le incaleca , si acestea se transformara intr-un  armasar cu trei picioare, iar in loc de copite avea trei aripi. Se inalta sizise:

 De acu ma duc sa mai menesc si eu, si disparu. Acu babornitele nu  prinse de veste ca disparuse pruncul, dar cand se vazura fara cozi de matura, tabarara pe bietii parinti:

- Auziti cozi de matura sa va faceti, zise surda.

- Nu am ochi sa va vad  , Unde e coada mea?

- Pune sare pe coada , rase nebuna.

Isi  cerura iertare  bietii oameni ,pentru batjocura indurata, iar tatal inhama boii la car si le duse acasa la bordeiul lor, de unde , ursitoarele numai iesira , ca le crapa obrazul de rusine.

Acu sa ne intoarcem la pruncul nazdravan. Acesta dupa ce zbura o vreme se lasa intr-o poiana unde o fata pastea o cireada. Luase un taur de coarne si il puse pe spinare.

Ce fele de faat oi fi tu, ca cari ditamai taurul in spate?

Eseu: Copilaria – varsta invatarii lumii Proiect: Fisa individuala - fructe, legume

- Vai sa nu ma spui eu sunt un flacau chipes si voinic, dar ursitoarele , m-au menit ca as fi fata, iar parintii mei temandu-se sa le iese din vorba lor, m-au imbracat in fata.

- Ei afla ca de azi, o sa te mensc sa fi,  Voinicul- Voinicilor, fratele calicilor si  dusmanul fricilor.

- U-iu , chiui flacaul, arumcand cinci vaci cu o mana si le prinse cu cealalalta, ca nu cumva sa le rupa vreun osicior.

- Stii ceva da-o-ncolo de cireada si vino cu mine.

Cun sa nu , vin bucuros.

Mersera ei ce mai mersera si intalni un flacau incins tot cu zale de fier, avand pavaza  si spada,  care cosea  pe un gherghef.

-Ce fal de flacau ii fi tu ,de cosi la gherghef. Flacaul se sperie si cautand sa piteasca ghergheful zise:

-Sa nu ma spuneti oameni buni. Sunt o fata harnica si cuminte. Dar si mie mi-au menit tot ursitoarele ca unui flacau.

- Stii,  de azi inainte eu o sa menesc. Te numesc Fata – Fetelor , doamna Lisaveteleor si stapana pletelor.

- Oare?

- Sti ceva da-le incolo de zale, si vino cu noi.

- Bucuroasa, cum sa nu !

Facura schimb de haine, fota si iia,   cu zalele , pavaza , spada,  si plecara cu toti la drum

Si incaleca ei pe armasarul cu trei picioare, si o pornira catesitrei la drum , din catun in catun, din targ in targ, , ca oamenii sa mai traiasca si dupa firea lor. Iar un de dadeau peste o viata strambata, o-ndreptau si und ese nastea un copil, il meneau sa cresca in voie.

Si acu sa vezi comedie, daca nu-i mai menea nimeni sa fie talhari, se stinse samanta talharilor si judecatorii se amarara peste poate, nemaiavand pe cine judecasi osandi, pe cand boierii se maniara cumplit, nemaiafland cu nici un chip vanzatori si  slugi. Lasati de capul lor oamenii cresteau  oameni de treaba.  Si unde nu se pomeni atunci intr-o buna zi la pala imparatul cu boieri, judecatori,calai si jandarmi, si cu toti se jeleau si suduiau, cerand cu racnete,ca minciuna , hotia si prostia sa se intoarca pe pamant.

Ce sa facem noi cu lume bantuita de dreptate., de adevar si de istetime? Cu ele murim de foame , maria ta, se jelui capetenia boierilor.

- Da –ne noua paine cea de toate zilele, se ruga si fruntea judecatorilor. Dintr-o singura hotie sau dintr-un singur  omor, ne-am putea  hrani un an de zile , cu neveste  si copii .

-Fie –ti mila , zise si maimarele jandarmilor. Da-ne oameni de schingiuit si de inchis in beciuri E mai mare jale maria ta.

- Nici nu mai tinem minte cand am retezat un cap, maria ta, planse si cel mai vechi calau al imparatiei.Ne-om uita mestesugul si –om ajunge ade ras si batjocura! Imparatul ii asculta pe toti oftand cu naduf, si dand din  cap.

-va –nteleg , iubiti boieri , judecatori, calai si jandarmi. Voi sunteti  degetele si bratele imparatiei, iar daca plangeti voi plange si imparatia. Si precum vedeti plang si euSi lacrimi mari incepu sa picure din ochii imparatului.

- Nu mai plange maria ta, jandarmii mei au pandit  si au iscodit  si au aflat ca toata vina o poarta un prunc nazdravan, care zboara pe un armasar cu trei picioare, insotit de Voinicul-Voinicilor si Fata – Fetelor. De raul lor ursitoarele nu-isi mai pot face slujba. Si de ce nu i-ati prins pana acu?

- Poi maria ta noi am vrut dar nu am reusit

- Asa ,se gandi imparatul, Sa imi aduceti la palat ursitoarele. Auzind porunca, mai marele jandarmilor se sui in caleasca si le aduse pe cele trei  babornite, la palat.

- Voi sunteti ursitoarele?, intreba imparatul.

-Vad ca  ne-ai uitat, zise oarba. Ce-i drept , e drept ti-am menit sa fii uituc

- Gura! Striga imparatul, cine va impedica sa va faceti slujba?

- Aud ca trei nelegiuiti, draga imparate, zise surda. Un prunc si o fata care trebuia sa fie flacau si un flacau care trebuia sa fie fata

- Hi-Hi dane cozile de matura fara ele suntem ca fara picioare

- Asa? Ei las pe mine, ia sa ramaneti voi la palat si va voi chema eu cand va veni timpul.Imparatul neavand incredere in altii, intesa palatul cu boieri, calai si jandarmi si pe care ii piti cum credea ca e mai bine. Pe unde te uitai dadeai nas in nas cu cate un judecator , boier sau jandarm.  Calaii se ascundeau pe sub covoare, motiv ca inltimea sa sa se impedice mereu de ei, si facandu-si vanatai. Iar acestia isi cereau smerit iertare. Dupa ce vazu  imparatul ca toti isi luasera posturile in primire, facu o papusa de ceara o imbraca in straie scumpe, si vesti ca se nascuse un cocon . aseza pausa intr-un leagan de aur. Auzind de capcana imparatului, pruncul nazdravan cu tovarasii lui, isi puse in gand sa ii dea o lectie imparatului. Asa ca aterizara langa leagan. Imparatul foarte binevoitor:

- Fiti binevenit!, Apoi zise:

- Maniti-i coconului meu cum ve-ti sti mai bine.

- Chiar asa , zise pruncul.

Se intoarse la cocon si spuse:

Scoala cocon de ceara! Si unde se scula pausa, spre mirarea imparatului  si incepu  sa  tipe.

- Sariti!, Sariti cu totii, striga imparatul, chemandu-si oamenii din ascunzisuri.

De ce tipi maria ta. Coconul se va urca pe tron si va domni in liniste.

Sariti, sariti , continua imparatul, suparat ca cei in cauza nu percurtau.

Sarim , sarim , maria ta! Si intrara vreo noua jandarmi. Dar Voinicul-Voinicilor ii apuca pe toti cu cate o mana si ii azvarli pe geam. Asta il inebuni de-a binelea pe imparat  , care nu mai contenea cu strigarea. De prin tot palatul se auzea larma si navalira toti la porunca imparatului.

Sarim maria ta. Dar Fata –Fetelor incuie usa si ceilalati ramase in spatele usilor, nemaiputand intra. Ursitoarea cea oarba , se intoarse catre surate si zise:

-Vedeti , e foc s-a aprins palatul. De aia striga toti ,`Sariti`

Aud , zise surda bag seama ca sar pe fereastra.

Sa sarim si noi ,zise nebuna. Asa ca ,cand ajunsera jos cele trei ursitoare ,nu mai suflau.

-Chemati ursitoarele, zise imparatul. Nu ne mai sunt de ajutor , maria ta, au sarit nustiu de ce tocmai din turla palatului si nu mai sufla.

- Si vraciu, vraciul ce spune?

- Poi spune ca daca nu mai sufla ,inseaman ca au murit.  Pruncul si cei doi se prapadeau de ras. Pana si armasarul cu trei picioare se prapadea si el de ras.

Vai de mine , exclama imparatul

Vai si de noi , ii tinura isonul si boierii ,jandarmii , judecatorii si calaii. Si odata cu ele au murit si minciuna, si prostia si hotia.

Vai mie ce ma fac eu fara minciuna? , se caina imparatul.

Nu te intrista , zise Fata-Fetelor, impreuna cu tine si boieri , judecatorii, calaii, si jandarmii vor ramane tot prosti si hoti.

Oare ? , se lumina imparatul

Traieste! Si vei vedea  apoi pruncul nazdravan si cei doi incalecara pe armasarul cu trei picioare, si dusi au fost.  Trebuie sa aflati ca incepand din ziua aceia , toate galcevile si hotiile sau purtat numai intre boieri si judecatori calai si jandarmi. Si se mai poarta si astazi. Oameni ca mine sau ca dumneata , care isi vede linistit de treburile sale, se tineau deoparte si  isi vedeau de treburi.  Mult nu a trecut si imparatul muri , iar in locul lui a fost luat de coconul de ceara. De atunci  imparatii au fost moi ca de ceara in mana boierilor care il suceau si il lucrau cum vroiau ei. Si sau mancat intre ei boieri cu judecatori, jandarmi si calai, pana nu a mai ramas nici un osicior din ei. Apoi oamenii au dat jos pe imparat, ca tot nu mai aveau nevoie de el. Poate vreti sa stiti ce s-a mai intamplat cu pruncul nazdravan? Ei e bine , umbla si isi face meseria  pe mai departeumbland sa mai indrepe ce facusera ursitoarele