Cum petrec fructele si legumele

CUM PETREC FRUCTELE SI LEGUMELE

Enervata, o portocala mare si pistruiata, retrasa mai pe coltul mesei, striga cat putu de tare:

- Linisteee! Hei, liniste! Nu mai suport!

Cateva mandarine se oprira-n loc si o privira cu ochii mariti de uimire pe Portocala care inca zbiera. O intrebara, curioase, toate deodata:

- Ce-ai patit? De ce plangi? De ce strigi? Ce nu mai vrei? Ce nu mai suporti?

- Nu mai suport sa stau singura! Ma plictisesc. Eu nu am prieteni. Cu mine nu se joaca nimeni, zise Portocala aproape plangand. Nimeni nu ma vrea!

Intr-o noapte,tarziu, la un supermarket, in depozitul pentru fructe si legume, s-a intamplat o minune. In linistea noptii, de prin cutii, cosuri si ladite, au inceput sa sara ardei grasi, morcovi,pere, ciuperci, lamai . .. toate de-a valma si s-au adunat pe masa cea mare din mijlocul incaperii. Se bucurau ca se puteau misca, radeau, se imbratisau faceau o galagie de nedescris.

Trei kiwi se uitau cand la Portocala, cand la strugure si incepura a comenta:

- Hai, du-te, iti va fi bine sa stai cu ele!- spuse fericit primul fruct.

- Desi cred ca te vei simti cam inghesuit acolo, pe ciorchine!- sopti al doilea.

- Bleah! Nu inteleg ce sa cauti langa mititelele alea!-se stramba al treilea fruct.

- Ba da, ba da! –au zis, vesele, intr-un glas, boabele de strugure. Vrem sa ne jucam noi cu tine.Vino aici, langa noi.

Cateva boabe de mazare stateau de vorba, cumintele, in pastaia lor. Auzind de necazul Portocalei, o intrebara:

- Portocala draguta, nu ai vrea sa vii in casuta noastra? Noi te primim ce drag.

Buchetelele de conopida, care tocmai incepusera un joc nou, intrara in vorba:

- Mai bine vii la noi. Mama Conopida va avea grija si de tine. Alaturi de noi vei avea cu cine sa te joci caci, precum vezi, nu suntem deloc putine.

- Si cum credeti ca o sa incapa acolo, mai mazarelelor? –intreba, amuzata, o rosie dolofana.

DOCUMENT ONLINE: Perioadele copilariei DOCUMENT ONLINE: Aflarea stilului de invatare al copilului

Portocala tocmai dadea sa se duca la conopide cand sarira cu gura doi :

- Stai! Nu te duce la ele, ca sunt prea multe! Portocala draga, esti invitata noastra! Eu sunt Cepel iar ea, Cepina, cea mai buna prietena a mea. Haide cu noi si ai sa vezi ce prieteni buni vom fi. Vrei?

- Hi,hi,hi, chiar nu inteleg astia ca Portocala e o alintata? Se va plictisi ea repede si cu ei. Nici cu noi n-a vrut sa stea. Da, vrea sa schimbe prietenii tot timpul. Asa susoteau, intre ele, lamaile, retrase pe un colt de raft.

- Salut, prieteni! De ce v-ati strans la sfat? Ce se petrece aici? – se aratara curioase ridichile.

- Portocala s-a plictisit si cauta prieteni. Iar noi incercam sa o ajutam si sa o inveselim, au raspuns in cor boabele de strugure si cele de mazare.

Dornice sa fie de ajutor, ridichile au spus incantate:

- E simplu de tot. Am gasit noi solutia pentru veselie. O invitam in excursie cu pepenmobilul.Ce zici, Portocala, urci?

Incerca ea sa urce, dar nu incapea pe usa pepenmobilului.

Atunci un bostan mare si gras o invita imediat la o inghetata:

- Stiu eu cum se poate ajunge la raionul de dulciuri. Daca mananci o inghetata, sigur o sa iti dispara supararea.

-Da, da, vreau inghetata de morcov si conopida! – se arata incantata Portocala. Merg cu tine chiar acum. Se tinu dupa bostan pana ajunse intr-un loc plin cu bunatati.

Capsunele, deranjate de cearta celor doua, intevenira si le zisera:

- Hei, nu va mai certati! Ar trebui sa luati exemplu de la noi si sa va imprieteniti. Dati-va cate un pupic si veti vedea ca orice suparare sau necaz va disparea. Ieri, cand pe dovlecel il durea maseluta, noi i-am dat cate un pupic si durerea i-a trecut imediat.

Un kiwi pofticios, care deja se infrupta dintr-o ingheteta, s-a speriat cand a auzit zgomot. Inghetata, poc!, a cazut si s-a faramat. Suparat, kiwi a inceput sa planga:

- Inghetata mea! Cum mai iau eu alta, ca nu mai ajung?

- De ce mai plangi acum?Ma deranjezi! Doar n-ai vrea sa imi impart inghetata cu tine!- intreaba rautacioasa Portocala. Tot certandu-se se intoarsera in depozit.

- Ai putea sa imi dai un pic, daca n-ai fi asa suparacioasa!, bombanea kiwi. De asta n-ai prieteni!

- Ei, si credeti ca, daca ma vedea pe mine asa amuzanta, nu-i trecea durerea? Ha, ha, ha! Portocala, ghici cu cine seman acum? – se baga in vorba o banana galbena ca soarele.

- Mai lasati-ma in pace! Si portocala pleca mai departe prin depozit.Cum mergea ea asa, auzi niste glasuri care pareau tare vesele.

- Iu-hu! Habar nu aveti ce distractiv este sa te joci asa ca noi! – strigau in gura mare Ciupercel si Ciupercica. Atrasa de veselia celor doi, Portocala cea alintata, se indrepta deindata spre ei.

- Vreau si eu sa ma dau sus-jos! Vreau chiar acum!

- Noi te primim cu bucurie. Haide, urca. Hei, veniti si voi, prieteni! – striga ciupercel pe toate celelalte legume si fructe.

- Eu sunt prima! –zise Portocala.

- Cu o banana curatata? – zise rautacioasa portocala.

Portocala statea bosumflata in timp ce toti ceilalti se dadeau pe rand in balansoar. Si tocmai atunci trecu pe acolo un grup de vinete gatite nevoie-mare.

- Dar voi unde plecati?

- Noi ne-am hotarat. Plecam la Polul Sud. Vrei sa ne insotesti?

- Cred ca nu nu-mi place frigul, raspunse Portocala dupa ce statu un pic pe ganduri.

- Treaba ta, ii zise sefa grupului dupa care ordona vinetele in sir si plecara.

- Tu ai sa fii prima cand ai sa mai slabesti! interveni, razand, o ceapa mare.

- Daca nu iti place frigul, poti sa vii langa mine sa te incalzesti la focul. Adu si niste apa sa mai domolesc flacara ca-mi ia foc codita.

- Dar tu cine mai esti ?

- Eu sunt catelul Ardeias. Hai mai repede cu apa!

- A zis cineva „apa”? Vreau si eu o ploaie ca mi-am facut umbrela. Ah! Cat imi place sa merg prin ploaie

Portocala se uita mirata la catelul plimbaret si se gandi: „Cred ca el este catelul Perisoara!”

- Portocala, Ardeias, puteti veni si voi cu mine! Aveti si voi loc sub umbrela mea!

Nici nu apucara sa raspunda cei doi ca se baga in vorba un catelus tare simpatic:

- Eu sunt Bani-Bananu si tocmai am pregatit de mancare.

Veniti intai sa mancati cu mine si, daca vreti, merg si eu cu voi!

Toti incepura sa bata din palme si sa zica:

- Vai, ce bine! Chiar ca imi era foame

Un ardei gras, care se nimerise pe acolo si era costumat tare caraghios, intra in vorba:

- Daca va place apa, haideti la balta cu mine si prietenii mei. Mai demult si noi ne plictiseam. Dar acum am inventat un joc nou pentru noi: Cursa broscutelor.

- Da, parca as merge zise Portocala. Mergeti si voi? –ii intreba ea pe Ardeias si Perisoara.

- Plictiseala? Se arata mirata Portocala. Gogosarule, eu am uitat de ea. Si, pe deasupra, am descoperit ca am o multime de prieteni gata sa imi fie alaturi cand am nevoie de ei.

Nici sa nu te gandesti ca noi te vom lasa sa fii singur si trist!

Deodata, un gogosar mare incepu sa planga:

- Hi,hi, hi! Ce trist sunt!

- Dar ce-ai patit? Te-a batut cineva? Te-ai lovit? De ce esti trist?

- Sunt trist pentru ca stau aici, singur! Ma plictisesc! Hi, hi, hi! Mor de plictiseala!

- Uraaa! Strigau bucuroase fructele si legumele. Nimeni nu mai e suparat! Uraaa!

Deodata se facu o liniste Intr-o clipa, fara zgomot, toate trecura in laditele, cosurile sau cutiile lor.

Cand vanzatorii deschisera usa, peste tot era ordine si nimic nu parea sa fi tulburat linistea depozitului. Ehei, daca ar sti ei cate s-au intamplat acolo Cum? De unde stiu eu? Mi-au povestit totul doua rosii dragute tocmai cand aveam de gand sa le fac salata.

A, nu, nu le-am mai mancat! Sunt si acum in frigider. Mi-au promis ca-mi spun inca o poveste. Da, sigur ca am sa v-o spun si voua! Pa, pa, ma grabesc!