Pestera de la tecuri

PESTERA DE LA TECURI

Localizare si cai de acces. Pestera de la Tecuri este situata in sud-vestul Muntilor Sebes, pe versantul stang al vaii superioare a Straiului, in apropierea liniei de contact intre cristalin si calcare, la o altitudine de 926 m (fig. 82). Se ajunge la pestera urcand pe o poteca ce porneste din extremitatea nordica a satului Crivadia si care urca versantul Muntilor Sebes. Dupa un drum forestier de aproximativ 8 km, trecand peste cumpana apelor, se coboara putin pana deasupra statiei de funicular, unde se deschide in mijlocul unei zone impadurite avenul pesterii. Coborand 12 m, pe o scara de lemn, se ajunge la fundul avenului, de unde pornesc cele 2 galerii ale cavitatii.

Cazare numai la locuitorii din Baru Mare sau Crivadia. Se pot instala corturi in apropiere.

Date istorice. Pestera a fost descoperita de catre un localnic la inceputul secolului XX. Cu ocazia exploatarilor forestiere s-a construit prima scara utilizata de lucratori pentru aprovizionarea cu apa din pestera.

Cercetarile stiintifice au inceput in 1952 de catre Val. Puscariu si T. Orghidan. Au urmat cercetari repetate pana in 1958 de catre colectivul Institutului de speologie constituit din M. Dumitrescu, T. Orghidan, Val. Puscariu si J. Tanasachi. In cursul cercetarilor s-a intocmit si planul pesterii.

Descriere. Din fundul avenului pornesc cele 2 galerii ale pesterii - galeria principala si galeria lacului - care insumeaza o lungime de 485 m si o diferenta de nivel intre gura avenului si fundul galeriilor de aproximativ 49 m.

Galeria Principala orientata sud-vest - nord-est incepe printr-un culoar ingust de 2-3 m si cu o inaltime de l-10 m. La capatul acestui culoar s-a instalat o poarta solida de fier, al carei lacat a fost de nenumarate ori spart si pestera saracita de splendide formatii cristaline, incepand din spatele portii, galeria se largeste la 6-10 m si pastreaza o inaltime de 12-13 m. Planseul de calcit este descendent, cu gururi pe margini, iar peretii cu frumoase scurgeri parietale si formatiuni stalagmitice. Extremitatea sudica a acestei galerii este ascendenta si acoperita cu blocuri prabusite, reprezentand principalul punct de patrundere a apei ,ce a sapat galeria.

Dupa 50 m planseul devine orizontal, iar la o distanta de cativa metri se ridica impunatoare una din cele mai spectaculare stalagmite din pesterile tarii noastre, inalta de 7 m, ea are suprafata ornamentata cu strangulari succesive, marturii ale evolutiei factorilor fizico-chimici din timpul schimbarii sale. In spatele acestei stalagmite se ridica un perete stalagmitic masiv, care, aparent, pare sa inchida brusc galeria. Drumul se poate continua insa printr-o mica deschidere din extremitatea vestica a barajului stalagmitic.

Un culoar stramt conduce in ultima parte a galeriei, caracterizata prin bogatia formatiunilor stalagmitice, concretiuni si scurgeri parietale, ca si prin numeroase forme cristaline particulare. Distrugerile repetate au facut sa dispara minunatele cristale transparente ce captuseau pe fata inferioara placa desprinsa din tavan si ramasa ca o masa de calcit langa peretele vestic al galeriei largite. Se semnaleaza in aceasta portiune a galeriei gururi cu pisolite - continand apa sau uscate. Bogatia in forme cristaline si concretionare a acestei extremitati constituie marturii ale actiunii unui nivel linistit de apa in masa adanca a calcarelor acoperite la suprafata de padure.

A doua galerie care porneste din aven, Galeria Lacului, este orientata spre sud si pe traiectul ei se gaseste o sala larga de 20 m si ocupata de un lac a carui adancime la nivel scazut este de 2,5 m. Cand nivelul creste, sifonul de la intrarea in sala ramane sub apa. Din sala lacului galeria se continua cu o ramificatie spre sud si alta mai scurta spre vest- nord-vest. In ramificatia sudica exista un put in care s-a putut patrunde pana la adancimea de 35 m. Prezenta permanenta a lacului cu variatii de nivel demonstreaza ca pestera de la Tecuri este inca in legatura cu reteaua de apa subterana.

Concretionarea bogata de pe parcursul galeriei principale, constituita din scurgeri parietale, domuri, stalagmite, stalactite, perdele, formatiuni coraliforme, se datoreste in mare masura apei de infiltratie. Umiditatea este de 100% in galeria lacului si de 90% in restul pesterii. Temperatura aerului variaza pe galeria principala intre 5-7° in cursul anului. Resurse alimentare bogate in fundul avenului, unde si fauna de nevertebrate este relativ bine reprezentata, dar banala, in galeria principala s-a gasit coleopterul troglobiont endemic Sophrochaeta dacica. In nici o deplasare nu s-au intalnit colonii de lilieci. Neinsemnata cantitate de guano din mica incapere ascendenta de langa intrarea in galeria principala denota stationarea pasagera a unui numar restrans de lilieci apartinand speciei Rhinolophus ferrumequinum.

Conditii de vizitare. Pestera a fost declarata monument al naturii in 1954 si inchisa cu porti metalice. Se poate vizita in orice anotimp, dar numai cu aprobarea Comisiei Monumentelor Naturii a Academiei R.S.R. si cu ghizi de la Cercul speologic "Piatra Rosie" din Petrila care au reamenajat recent pestera. Parcurgerea galeriilor nu prezinta greutati deosebite. Sunt necesare : salopeta, cizme de cauciuc si barca pentru trecerea lacului. Atentie la putul de -35 m din Galeria Lacului !

Bibliografie. M. Dumitrescu si col. (1967), M. Bleahu si col. (1976).