Ghid alpinism

Ghid alpinism

Nivel 1.Tehnica clasica

Exercitiul 1: Cum se poarta pioletul si coltarii in rucsac

Deoarece nu folosim coltarii, ii punem de preferinta in interiorul rucsacului intr-un invelis de panza tare sau plastificata. Pioletii scurti pot ramane in rucsac, iar cei lungi sunt tinuti in mana.

Daca avem nevoie de maini (ex. pe teren mixt), pioletul va fi prins in bretelele rucsacului: largim breteaua cu degetul mare si introducem varful pioletului intre umar si bretea. (fig.1), trecem manerul pioletului pe umar si il aranjam intre spate si rucsac, cu ciocul indreptat spre spate si lopatica spre umar.(fig.2)

Exercitiul 2: Cum se merge pe zapada moale fara coltari

Loc: Pantele inzapezite in care piciorul se afunda putin

Inclinatie: 20s - 25s

Descriere: Panta se urca direct, cu fata spre munte, si se coboara direct, cu fata spre vale. Elevul trebuie sa isi gaseasca echilibrul, mentinandu-si corpul perfect vertical, avand grija sa nu se aplece prea mult.

Picioarele sunt departate, varfurile putin spre exterior. La coborare, bustul trebuie aplecat in fata. Evitati o pozitie prea rigida sau aplecat in spate. Pasul trebuie sa fie constant, nu prea lung pentru a nu pierde echilibrul, nici prea scurt pentru a evita ca piciorul de sus sa se prabuseasca peste cel de jos. Piciorul se pune cu incredere in zapada. Ritmul mersului depinde de conditia fizica.

Daca zapada e inconsistenta, trebuie batatorita, apasand cu piciorul de mai multe ori inainte de a se lasa cu toata greutatea corpului.

Utilizarea betelor de schi reprezinta un avantaj pentru a avea un echilibru mai bun si pentru a reduce efortul membrelor inferioare.

Exercitiul 3: Cum se merge pe zapada tare fara coltari, pe toata talpa

Loc: Pante cu zapada tare care pot fi penetrate doar de talpa bocancilor

Inclinatie: maxim 25s

Descriere: Incercam sa pasim in asa fel incat sa lasam toata urma bocancului in zapada. Corpul ramane vertical. Pasul trebuie sa fie scurt, cu picioarele putin departate, varfurile putin deschise. Piciorul de sprijin (posterior) ramane intins (intinderea tendonului lui Ahile) (fig.3).

Talpile sunt paralele cu panta, deci gleznele trebuie indoite la maximum.

Atunci cand panta creste, ajunge sa marim departarea picioarelor.

Daca zapada e cu adevarat prea tare, putem sa lovim zapada cu piciorul pentru a putea pune mai bine talpa.

Acesta e un exercitiu pregatitor foarte bun pentru tehnica utilizarii coltarilor. Utilizarea betelor de schi e folositoare pentru coordonarea miscarilor picioarelor si a betelor.

Greseli tipice:

-elevul pune picioarele pe marginile bocancului

-elevul ridica picioarele prea mult si face pasii prea mari.

Corectare:

-exercitii de mobilitate a gleznei

-faceti exercitii pe dos, la urcare si la coborare

-pasiti pe urmele unui ghid alpin.

Exercitiul 4: Coborare cu fata la vale fara coltari prin alunecare controlata

Loc: Panta cu zapada dura, dar care poate fi penetrata de talpa bocancului.

Inclinatie: 20s - 35s

Descriere: Coborarea se face infigand calcaiele in zapada, gleznele si genunchii sunt indoiti, centrul de greutate vertical pe picioare, bustul e usor aplecat inainte. Elevul isi va pune progresiv picioarele paralel pe panta pentru a aluneca. Greutatea va trece de pe calcai pe tot piciorul, provocand astfel alunecarea. Pentru a-si mentine echilibrul elevul controleaza viteza alunecarii variind unghiul flexiunii gleznei. Echilibrul e mentinut prin potrivirea mai in fata sau mai in spate a centrului de greutate.

Se recomanda folosirea betelor de schi atat pentru mentinerea echilibrului cat si pentru accelerarea vitezei, cand alunecarea e slaba.

Referat: Celula - esenta vietii (fenomene biotice) Eseu: Tesuturile - tesutul epitelial, tesutul conjunctiv, tesutul nervos

Dupa ce ati prins incredere, repetati exercitiul intr-o maniera mai dinamica, ca la schi: fara sa patinati, sa virati, sa franati sau sa sariti.

Greseli tipice:

-in momentul in care sprijinul e pe calcai, picioarele raman intinse, iar bazinul in fata

Sfaturi:

-scopul acestui exercitiu este de a obisnui elevul, mai intai cu derapajul, apoi cu alunecarea controlata.

Exercitiul 5: Inaintarea in fata pe toata talpa cu coltari. "Pioletul baston"

Loc: Zapada tare sau gheata moale, pante nu prea abrupte. Urcare si coborare.

Coltarii traditionali aveau colti doar in talpa, cei frontali fiind inexistenti sau in stare embrionara. Coltarii moderni, dotati cu colti si in fata nu exclud inaintarea pe toata talpa care pe pante abrupte presupune o stabilitate mai mare, o viteza de deplasare mai mare si o economie de energie.

Descriere: Urcarea se face cu picioarele usor desfacute pe pante nu foarte inclinate avand grija sa folositi toti coltii coltarilor. Pe masura ce inclinatia pantei creste, deschideti progresiv picioarele indreptate spre exterior si indoiti gleznele (fig.4).

Se obisnuieste transferarea greutatii corpului pe piciorul de sprijin inainte de a-l odihni pe celalalt; transferul greutatii se obtine potrivind bazinul deasupra piciorului de sprijin. De la un pas la altul intindeti tendonul lui Ahile al piciorului de sprijin.

Piciorul este pus cu incredere pe gheata. La fiecare pas, ridicati piciorul astfel incat coltarii sa nu agate gheata/solul.

Se recomanda folosirea betelor de schi pentru a ajuta trecerea greutatii de pe un picior pe altul.

Repetati exercitiul fara bete pentru a va imbunatati coordonarea si echilibrul.

Introduceti utilizarea pioletului pe post de bat (pioletul baston) in cazul pantelor mai abrupte.

Coborarea: Bustul aplecat in fata, picioarele usor departate, semi-indoite, varfurile indreptate spre exterior.

Ca si la urcare, inainte de a face pasul, puneti greutatea corpului pe piciorul de sprijin, aducand bazinul intr-o pozitie verticala pe acesta. Incarcati toata talpa piciorului uniform, nu doar varful sau calcaiul. (fig.5)

Greseli tipice:

-elevul nu pozitioneaza bazinul pe piciorul de sprijin provocand in timpul pasului un dezechilibru constant (centrul de greutate se afla in afara poligonului de sustinere)

-elevul se impiedica din cauza coltilor din fata.

Corectie:

-a se utiliza procedeele pedagogice: de exemplu o coarda dubla intinsa pe pamant precum sinele, la o distanta de 30 cm. Elevul va merge cu picioarele in exteriorul sinelor

Greseala tipica:

-In timpul inaintarii cu varfurile picioarelor indreptate spre exterior, doar coltii interiori sau din fata penetreaza gheata.

Corectie: Intindeti calcaiul lui Ahile si departati genunchiul piciorului de sprijin inainte de a misca celalalt picior.

Utilizarea "pioletului baston"

Pioletul e alcatuit dintr-un varf, din coada si din cap (alcatuit din lama si lopatica).

Pentru a folosi pioletul pe post de baston, se recomanda utilizarea unui piolet relativ lung.

Descriere: Pozitia verticala a corpului, bratele relaxate de-a lungul corpului, pioletul prins de cap, cu lama in fata, iar palma pozitionata pe lopatica. (fig.6)

Varful trebuie sa se infiga in zapada; pioletul este infipt in zapada pe masura ce pasim, la al doilea pas.         

Pioletul e infipt cand piciorul opus e in fata. In cadrul inaintarii frontale, pioletul se tine in mana ce mai abila.

La coborare, pioletul se tine cu lama in spate (fig.7)

La coborare, daca nu aveti un piolet destul de lung, nu il infigeti in zapada, ci tineti-l pur si simplu in mana, de cap sau de coada.

Exercitiul 6: Inlaturarea zapezii de pe bocanci.

Fie ca aveti sau nu coltari, anumite tipuri de zapada favorizeaza formarea unei copite de zapada pe bocanci care deranjeaza, iar uneori e periculoasa.

Inlaturati zapada lovind scurt bocancul cu coada pioletului in timpul mersului, in timp ce laba piciorului e ridicata si piciorul indoit. (fig.8)

In timpul exercitiului, daca sunt dificultati cu mentinerea echilibrului, se recomanda folosirea unui bat de schi in mana libera.

Pe o panta abrupta unde ridicarea pioletului din zapada poate fi periculoasa, inlaturarea zapezii de pe bocanc poate fi efectuata lovind piciorul de care s-a prins zapada de calcaiul piciorului aflat pe sol.

Exercitiul 7: Inaintarea in fata cu coltari, pe coltii din fata. "Pioletul sprijin".

Loc: Pereti de gheata, panta sa nu depaseasca 50s

Descriere: pozitia de baza, fata la perete, picioarele usor departate si indoite si pozitia echilibrata.

Doar coltii din fata ai coltarilor se infig in gheata. Talpa bocancului e orizontala, bratele semi-indoite in fata bustului, mana cea mai puternica tine pioletul de cap in pozitia "piolet-sprijin" (fig.9) cealalta mana se afla pe gheata la inaltimea umarului.

Inainte de a face primul pas treceti centrul de greutate pe piciorul de sprijin printr-o miscare laterala a bazinului, apoi ridicati celalalt picior, punandu-l mai sus decat piciorul de plecare.

Coltii coltarilor se infig o singura data cu o lovitura scurta si bine dozata. Inaintati cativa metri, apoi coborati in aceeasi maniera.

Repetati exercitiul de mai multe ori pe distante din ce in ce mai lungi si mai abrupte.

Greseli tipice:

-Nu treceti greutatea pe piciorul de sprijin inainte de a face pasul

-Apropierea prea mare a bustului de panta

-Pasii prea mari

-Calcaie prea ridicate (fig.10)

-Picioare la acelasi nivel

-Prea multe lovituri de coltari care sensibilizeaza gheata, facand-o mai putin solida.

Utilizarea "pioletului-sprijin"

Apucati pioletul de cap, avand bratele semi-indoite de-a lungul bustului, cu palma mainii pe lopatica cu ciocul indreptat in fata; ciocul atinge gheata la nivelul centurii, doar ca un sprijin pe panta. Pioletul e sprijinit si nu infipt, si va fi sprijinit la fiecare al doilea pas, in momentul in care piciorul opus e mai sus. (fig.11)

Greseli tipice:

-Incercarea de a infige pioletul in loc de a-l sprijini cu forta.

Exercitiul 8: Alunecarea pe zapada si cum se face oprirea. "Alunecarea ghemuita"

Loc: Panta cu zapada nu prea tare

Inclinatie: Intre 30s si 40s care se termina dupa cativa zeci de metri printr-o parte plana, fara un pericol anume.

Descriere: Coborand cu fata la vale, cu pioletul prins de lopatica (fig.7), ciocul orientat spre perete, va asezati si alunecati cativa metri.

Va intoarceti cu fata la perete, prindeti pioletul de maner cu cealalta mana apoi infigeti ciocul pioletului in zapada la inaltimea pieptului.

Greutatea corpului se afla pe piolet care taie suprafata, incetinind caderea.

Picioarele sunt desfacute, putand ajuta la franare.

In cazul in care elevul are coltarii in picioare, picioarele nu trebuie infipte in timpul alunecarii pentru a evita blocajul si rasturnarea. In acest caz franarea se va efectua doar cu pioletul (fig.12).

In timpul alunecarii e important sa tineti capul indreptat in sus. Incercati sa repetati exercitiul plecand de la o cadere pe spate, cu capul in jos. In acest caz, intoarceti-va imediat pe burta si folositi coada pioletului pentru a pivota si indreptati capul in sus, apoi incepeti sa franati cu ciocul pioletului.

E posibil sa alunecati pe zapada folosind pioletul ca sprijin. Aceasta tehnica se numeste "Alunecare in pozitia ghemuit".

Din pozitia de alunecare cu fata la vale, stati ghemuit, prindeti pioletul in tehnica "ghemuit" dar pe o parte, si folositi greutatea corpului pentru a frana in zapada. Pastrati pozitia ghemuita si controlati alunecarea prin dozarea sprijinului pe calcaie si varful pioletului.