GAURA HAIDUCEASCA
Sinonimii. Gaura Turceasca.
Localizare si cai de acces. Pestera se gaseste pe traiectul Ogarului
Gaurii, care o parcurge de la un capat la celalalt. Altitudinea
: circa 540 m. Pornind din orasul Moldova Noua (vezi calea de acces
la Pestera de la Padina Matei si fig. 60) mergem pana la
confluenta cu Valea Gaurii (3 km). De aici o luam pe drumul
forestier din dreapta care urca pe Valea Gaurii, care are pe alocuri
caracter de chei, pana in Poiana Pesterii (circa 3 km). Din
capatul din amonte al acestei poieni, coboram la stanga si zarim
printre fagi intrarea prin insurgenta (pe unde intra paraul) ;
revenind la capatul din aval, coboram in dreapta si cautam
in fundul vaii intrarea prin resurgenta (pe unde iese paraul)
mascata de copaci. Nu exista marcaje.
Date istorice. Intrarile sunt cunoscute de localnici ; ciobanii se
adapostesc uneori la intrarea prin insurgenta, unde fac vetre
din bolovani si aprind focul. A fost cartata si descrisa in
anii 1960 - 1961 de L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea,
iar intre 1967 si 1969 a facut obiectul unor cercetari de
ecologie cavernicola (A. Negrea si St. Negrea).
Descriere. Pestera reprezinta portiunea
subterana a Ogasului Gaurii, care inainte de captare curgea prin
actuala Poiana a Pesterii. Galeriile si salile sunt
dezvoltate in cea mai mare parte pe un sistem de diaclaze si
totalizeaza 714 m ; din acestia 372 m sunt accesibili prin
insurgenta si 342 m prin resurgenta. Un paraias zglobiu patrunde
in pestera pe sub o poarta monumentala inalta de 10 m
si larga de aproape 20 m pentru a parcurge o sala enorma de
peste 100 m lungime, 60 m latime maxima si circa 25 m
inaltime. Cupola salii este sprijinita de un imens stalp de
calcar, despicat in doua de o galerie la nivel superior. Aici vorbele
capata o rezonanta stranie, ecoul se amplifca. Sala
este plina cu bolovani de prabusire si are un contur foarte
neregulat din cauza numeroaselor canale inaccesibile si a niselor,
dintre care unele alcatuiesc salite. Unele cotloane sunt
impodobite cu depuneri albe de calcit puternic reliefate, frumoase
nascociri ale apei in actiune, dintre care nu lipsesc tuberculii,
micile gururi cu perle de caverna si mondmilchul. Altele au
peretii lustruiti sau daltuiti (lingurite), intr-o nisa
a cupolei isi are adapostul o colonie de cateva sute de rinolofi.
Vara o ploaie de excremente cade pe planseul lunecos, iar la apropierea
lampilor liliecii se agita, umpland bolta de sunete ascutite,
caracteristice. Pe podea, in afara de mormanele de excremente cu multa
musca de guano si melci cu casuta subtire,
transparenta, observam multe oseminte, adevarate ,,cimitire" de
oase de liliac, rozatoare si insectivore. Pe planseul Salii
Mari mai traiesc gandaci troglobionti iar in gururi crustacei
subterani. De mentionat ca tot aici s-au gasit urmele unei
asezari din perioada comunei primitive.
Paraiasul
se pierde pe sub tavanul inecat la capatul Salii Mari, pentru a
reaparea in fundul partii accesibile prin resurgenta.
Aici el formeaza pe parcurs dorne destul de adinci si primeste
doi afluenti mici, apoi o parte din apa se pierde prin doua
sorburi in podea (pentru a reapare in albia paraului, afara la 75 m mai
jos de resurgenta), iar restul apei parcurge galeria pana la
capat, iesind la zi in cealalta parte a masivului calcaros
strapuns de el, la aproximativ 400 m in linie dreapta fata
de intrarea prin insurgenta. Iesirea paraului se face printr-o
deschidere mult mai mica. Patrunzand prin ea in munte, constatam
ca aceasta parte a pesterii difera total de prima. Ea
incepe printr-un mic vestibul, unde vara ne atrage atentia o mica
colonie de rinolofi. Dupa primul cot galeria devine stramta,
joasa si sinuoasa, cu mici diverticule, in care portiunile
inalte de 2-3 m alterneaza cu altele prin care trebuie sa ne
aplecam sau sa ne taram. Pe parcurs putem admira paduri de
stalactite, gururi sclipitoare si concretiuni parietale foarte joase,
care spanzura deasupra apei oglindindu-se in ea.
Conditii de vizitare. Pestera se afla in perimetrul ocrotit al
rezervatiei Valea Mare. Nu este amenajata si nici
degradata, fiind vizitata numai partea luminata a Salii
Mari. Pentru parcurgerea pesterii este nevoie de casca de
protectie, salopeta, imbracaminte calduroasa
(fiind 8,5-9,5° chiar in timpul verii si 98-100% umiditate) si cizme
de cauciuc. Atragem atentia ca in timpul averselor puternice, nivelul
cursului subteran creste vazand cu ochii, blocand trecerea in
portiunile joase ale galeriei accesibile prin resurgenta si
ca se poate aluneca foarte lesne pe pantele Salii Mari. Durata vizitarii
ambelor sectoare ale pesterii : 1-1½ ore
Bibliografie. L. Botosaneanu, A. Negrea si St.
Negrea (1967), L. Botosaneanu (1971), A. Negrea si St.
Negrea (1971), St. Negrea si A. Negrea (1968, 1972, 1977), M. Bleahu,
V. Decu, St. Negrea, C. Piesa, I. Povara si I. Viehmann (1976),
L. Botosaneanu si St. Negrea (l 976).
