Pestera galatiului

PESTERA GALATIULUI

Sinonimii. Gaura lui Ecob, Pestera Labirint.

Localizare si cai de acces. Intrarea se gaseste in versantul drept al Cheilor Garlistei, in locul denumit "al Galatiului", la 36 m altitudine si circa 40 m deasupra raului.

Pornind din Carasova se merge pe soseaua Aninei 5 km pana la Cruce (borna km 19). De aici se parcurg inca 550 m pe un drum de caruta, la dreapta, printre ogoare, pana deasupra abruptului cheilor. Se coboara printre tufe de liliac circa 40 m pana la intrarea in pestera. Este dificil de gasit fara calauza.

Se poate ajunge si pornind din Anina sau Garliste prin chei pana la Pestera cu Apa, iar de aici urcand cam 40 m pana la intrare (vezi nota Cheile Garlistei si fig. 37). Aceste cai de acces sunt insa mai lungi iar urcusul la pestera mai greu.

Conditii de cazare: hotelul din Anina sau din Resita ; gazda ocazionala la Resita sau Garliste.

Date istorice. Intrarea e cunoscuta de ciobanii crasoveni. A fost explorata in 1963 de Alexandrina Negrea si St. Negrea care ridica planul galeriilor si efectueaza cercetari biospeologice. In anul  1979 cercul de speologi ,,Exploratorii" din Resita a continuat explorarea adaugind la cei 192 m cunoscuti inca 66 m ; exista posibilitati de continuare.

Descriere. Pestera este formata de apa de infiltratie pe un sistem complicat de diaclaze care se intretaie in unghiuri diferite in calcare stratificate, cu intercalatii de silex. Este posibil ca odinioara apa sa fi format un curs subteran, afluent al Garlistei. Astazi galeriile explorate sunt fosile si totalizeaza 228 m.

Pestera se compune din doua sisteme, cu doua intrari separate, legate printr-o galerie ingusta dar inalta (7 m). Intrarea principala (I) conduce intr-o galerie larga cu inaltimi pana la 11 m, luminata pe primii 25 m si in care apa picura din numeroase stalactite, in zona luminata difuz peretii sunt inverziti de alge si de muschi matasosi datorita umezelii mari. Inaltimea tavanului scade pe masura ce inaintam si aspectul de diaclaza se estompeaza din cauza bogatelor concretiuni, pe alocuri imbatranite: stalactite, scurgeri parietale fine sau proeminente, baldachine, gururi mici sau mari, stalagmite si coloane.

Intrarea secundara (II) conduce intr-un sistem de galerii inguste, dar la fel de inalte ca in cel principal. In acest sistem, ca si in galeria de legatura, domina formele de coroziune a apei (hieroglife, septe si cupole). Pe podeaua pesterii exista multa argila peste care s-a depus un strat gros pana la 20 cm format din dejectii de capra si guano vechi.

Fauna terestra se remarca printr-o specie de miriapod oarba si depigmentata (Lithobius dacicus) care traieste numai in cateva pesteri din Banat.

Conditii de vizitare. Pestera nu este ocrotita si nici amenajata. Uneori - in zona luminata intra ciobani cu oi si capre. Mai greu e de ajuns la pestera decat de vizitat pentru ca nu necesita decat o lanterna si imbracaminte potrivita (temperatura vara este de 10-11° iar umiditatea maxima). Durata vizitarii : 1/2 ora.

Bibliografie. St. Negrea, A. Negrea, V. Sencu si L. Botosanoanu (1965), A. Negrea si St. Negrea (1971), St. Negrea si A. Negrea (1968, 1972, 1977), M. Bleahu, V. Decu, St. Negrea, C. Piesa, I. Povara si I. Viehmann (1976).