CARSTUL DIN BUILA -
VINTURARITA
Intre
sisturile cristaline din creasta Muntilor Capatanii
si conglomeratele dealurilor valcene se ridica o creasta de
calcar lunga de peste 12 km, cu inaltimi ce ating l 885 m, in
varful Vanturarita. Aceasta creasta nu este o bariera de
netrecut pentru paraie care vin dinspre Folea si Preota, caci acestea
au taiat in ea patru defilee: Cheile Bistritei, Cheile
Costestilor, Cheile Recea si Cheile Manzului. Fiecare dintre acestea
au personalitatea lor. Cheile Bistritei, mai largi, sunt
strabatute de o sosea ce merge paralel cu paraul Bistrita,
ale carei ape limpezi, dupa ce trec pe sub Pestera Liliecilor,
uda temelia manastirii Bistrita.
Cheile
Costestilor, tot foarte salbatice, sunt strabatute de un
drum forestier ce urca insa numai prin versantul stang. Ele pot fi
insa parcurse usor cu piciorul, prin firul apei. La intrarea in chei
se afla manastirea Arnota si pitorescul schit ,,44 de
Izvoare", a carui denumire are clare sugestii carstice. Cheile Recea (Cheile Comarnicelor)
sunt printre cele mai adanci si mai salbatice din tara. Pe
o lun-gime de l km ele prezinta cascade, saritori, marmite si
peretii apropiati pana la 2 m, dar inalti de peste 300 m.
La debite mici, coborarea lor prin firul apei este posibila, pe poteca
marcata cu banda albastra de un grup de speologi valceni.
Intr-un singur punct este necesara o coarda de 30 m, pentru a cobori
in rapel pe coarda dubla o saritoare de 5 m, nu foarte
dificila. Nu departe de acest punct vom fi nevoiti sa
intram in apa pana la brau, dar dupa scurt timp vom ajunge
sub podul peste care trece drumul forestier catre Cheia.
Cheile
Manzului (Cheile Folea, Olanestilor sau Valea Rea) sunt mai scurte
dar nu mai putin spectaculoase, mai ales in portiunea aval, unde
peretii sunt inalti si valea cade in frumoase cascade. Din
pacate, un drum forestier este in constructie prin chei,
schimbandu-le din infatisare.
Intre
Valea Costestilor si Recea, creasta este continua. Doar
Curmatura Builei, adanca despica placa tectonica, ne sugereaza
prin stadiul ei de evolutie morfologica mecanismul probabil prin care
au fost invinse calcarele Vanturaritei pe fagasul actualelor
chei.
In
afara de aceste frumoase defilee in care se afla pesteri,
izbucuri, marmite, in Buila-Vanturarita putem admira si alte fenomene
carstice de exceptie. Unul dintre acestea este campul de lapiezuri din
Muntele Albu, cu sirurile de spinari de calcar, rasfirate ca
niste turme, cand aliniate in siruri regulate, cand ingramadite
haotic de "dulaii geologici".
Un
alt fenomen carstic deosebit de instructiv este o depresiune adanca,
dezvoltata paralel cu versantul vestic in creasta, in apropiere de
Curmatura Builei. Aceasta depresiune este inchisa de
jur-imprejur, ceea ce inseamna ca apele ce se strang pe cateva
hectare se scurg numai prin puzderia de crapaturi, ce
brazdeaza fundul depresiunii. Este ilustrat aici, la o scara
mare, procesul de decompresie litostatica, care a desprins o masa
importanta de roca din trupul muntelui.
Cateva
sute de metri mai jos, o parte din infiltratiile din creasta
Vanturaritei se dreneaza prin izbucul de la Schitul Pahomie. Schitul
insusi, deosebit de pitoresc, are o ambianta "carstica"
caci a fost construit in mod inspirat sub un mare abri calcaros.
Toate
cele aratate pot fi vazute in circa doua zile de drumetie.
Detalii privind etapele si marcajele se pot gasi in ghidurile
turistice privind Muntii Capatanii si Masivul
Buila-Vanturarita.
