CHEILE GIRLISTEI
Cheile
Garlistei se intind pe circa 9 km si, cel putin in
portiunea lor finala, se numara printre cele mai
remarcabile formatiuni de acest fel din tara noastra. Ele sunt sapate
de raul Garliste (cunoscut si ca paraul Aninei) in calcarele
cretacice dintre localitatile Anina si Garliste.
Avandu-si
obarsia in Anina, apa Garlistei se indreapta mai intai
hotarat spre nord si intra curand in cheile sale in locul numit
La Schlucht, aflat in partea nordica a orasului. Dupa ce
primeste cativa afluenti nepermanenti pe stanga si pe
dreapta face un mare cot in dreptul culmii Novatarina si.
orientan-du-se spre sud-vest, iese din chei in punctul Peris (v. fig. 37).
Mai departe raul primeste ca afluent pe stanga Valea Mare, se
indreapta spre nord-vest, strabate satul Garliste si se
varsa in cele din urma in Caras, in aval de comuna
Carasova.
Pentru
a intra in Cheile Garlistei, se pleaca din vecinatatea
Putului de mina nr. l (cel mai nordic) al Aninei, ajungand de
indata in punctul La Schlucht. Distantele pe care le vom
strabate cu piciorul sunt urmatoarele : Orasul Anina (La
Schlucht) - Peris (2,5 km pe drum de caruta si
inca aproape 5,5 km pe poteca sapata pe alocuri in
stanca ; in total circa 3 1/2-4 ore cu piciorul) ;
Peris-Garliste (circa 2,5 km pe drum de caruta :
1/2-3/4 ora cu piciorul). Nu exista marcaje turistice. Cazare la
hotelul din Anina.
La
Schlucht peisajul e dominat, spre stanga, de o uriasa halda de
steril, mereu ingrosata cu incarcatura trenurilor care
circula pe linia industriala suspendata tocmai sus. Intre calea
ferata industriala si fundul vaii, cam pe la mijlocul
distantei, e taiat terasamentul caii ferate Anina-Oravita.
Un viaduct, frumoasa lucrare de arta a acestei vechi cai ferate,
ne incanta privirea cu silueta sa grandioasa, degajand totusi o
impresie de mare trainicie. Dincolo de viaduct, in cleant, se
afla o pestera destul de greu de gasit, cu o intrare
mica, dificila (Pestera lui Schimpfin sau Pestera Aninei).
O parte din apa Garlistei e impinsa de o puternica pompa
sus, la statia de spalare a carbunelui. De indata ce
depasim punctul La Schlucht, unde se afla un cartier de mineri,
patrundem in chei, pe un drum de carute, avand in stanga apa
raului innegrita de carbune. Dupa mai bine de 2 km drumul
paraseste cheile la dreapta (spre soseaua Anina-
Carasova) iar noi trebuie sa ne multumim - tocmai in
portiunile cele mai dificile ale cheilor - cu o potecuta salbaticita
care urmareste tot timpul versantul drept, ba coborand la apa,
ba urcand in padure, trecand peste grohotisuri sau taind de-a
dreptul pe barne inguste sau prin cleanturile abrupte (barnele acestea
sunt uneori daltuite in stanca la 5-10 sau chiar 15 m deasupra
raului).
Pe
lunga portiune ce ne desparte de marele cot catre sud-vest cheile nu
sunt prea falnice. E drept ca imediat dupa La Schlucht, valea e
strajuita, in ambele parti, de carsii abrupte. Dar in
general versantii sunt mai mult impaduriti, lasand la
iveala, din loc in loc, albul calcarelor. Padurea este din amestec de
fag cu mult alun, frasin si corn. Nenumarate liane (curpen, hamei
si altele) intind brate noduroase din toate partile pentru
a ne opri in loc. Lasam, pe stanga vaii, mai multe guri de pestera
(prin una din ele, deschisa chiar la mal, iese un suvoi destul de
puternic de apa). Potecuta noastra intretaie o serie de paraie
seci, pe care mai mult le ghicim dupa grohotisul si
bolovanisul inverzit de alge si muschi de la gura lor ; un
adevarat afluent al Garlistei nu vom intalni pana la
iesirea din chei. Din loc in loc, pe malul apei intalnim mori de mult
parasite, marind cu scheletele lor negre romantismul ingustei
si salbaticei trecatori.
Cu
putin inainte de marele cot, peisajul se schimba radical. Locul
inaltimilor relativ domoale si impadurite il iau
carsii impozante care se ridica cu 100-150 m (poate si mai mult)
drept din apa. Versantul stang e mai semet, mai abrupt decat cel
drept care pe alocuri e mai domol sau cu grohotisuri. Cu rasuflarea
taiata ne plimbam privirea de la apa neagra ce se
zbuciuma in albia bolovanoasa pana la crestele ferestruite
ale cleanturilor. Dar admiratia nu ne impiedica sa facem
si unele observatii asupra rocii in care e taiata cheia :
calcarele acestea sunt foarte vizibil stratificate, stratele sunt orizontale,
verticale sau oblice, cu un mare numar de incluziuni de silex de culoare
neagra, contrastand cu cenusiul sau galbuiul calcarului. Albia
se ingusteaza in acest sector pana la 2-3 m iar versantii sunt
impodobiti numai la baza cu fag sau cu tufe de liliac.
Chiar
in dreptul marelui cot e sapata cea mai importanta dintre
pesterile cheilor : Pestera cu Apa, cu deschiderea la 18 m
deasupra albiei, care, in pofida numelui sau, este
strabatuta de apa numai dupa precipitatii
puternice. Putin mai in aval, in dreptul locului cunoscut sub numele de
Galati, cam la 40 m deasupra raului, se deschide inca o
pestera, cu doua intrari, Pestera Galatiului; de
la Pestera cu Apa se poate urca la ea iar de la ea, daca mai urcam
inca vreo 40 m pe versantul foarte inclinat, ajungem pe buza acestuia ;
daca urmam de aici un drumeag de vreo 500 m ajungem in punctul La
Cruce, pe soseaua Anina-Resita, la numai 5 km de Carasova.
Cele doua pesteri vor fi prezentate mai departe.
Pe
ultimii doi kilometri care au mai ramas, cheile ne rezerva surprize.
Cleanturile iau aspect de turnuri, fortarete, creste
dintate, ace. Poteca de acum larga urmareste un fost
terasament al unei linii ferate inguste. Trecem printr-un portal frumos, apoi
printr-un scurt tunel si iesim din chei in punctul Peris. Pe
stanga intalnim un izvor carstic destul de puternic. Ceva mai incolo paraul
Valea Mare devine afluent al Garlistei, dar nici apa acestuia nu
reuseste s-o limpezeasca. Valea s-a largit mult. Prin lunca
inverzita, pe drumul Anina-Garliste, ne indreptam spre localitatea
Garliste iar de aici, prin Carasova, spre Resita.
