Pestera cu apa din cheile girlistei

PESTERA CU APA DIN CHEILE GIRLISTEI

Localizare si cai de acces. Intrarea se afla in versantul drept al Cheilor Garlistei la 320 m altitudine si 18 m deasupra raului.

Localitatea cea mai apropiata este Garliste (vezi nota Cheile Carasului si fig. 37). Pornind din acest sat se merge circa 2,5 km pe drumul care urmareste raul pana la Izvorul Peris, apoi 300 m pana la un fost pod metalic si inca l 700 m pe poteca de pe malul drept pana in dreptul unui mic afluent temporar marcat prin bolovanis inverzit de muschi. Urcand pe langa el se ajunge la gura pesterii mascate de arbori desi.

Se poate ajunge la pestera si pornind din Anina, dar acest traseu este mult mai lung. El se recomanda celor ce vor sa parcurga :cheile complet (vezi nota mentionata).

Conditii de cazare: la hotelul din Anina, la o gazda din satul Garliste sau camping langa izvorul Peris (in chei nu este indicat a se ridica corturi din lipsa de apa potabila).

Date istorice. Intrarea in pestera nu era cunoscuta de localnicii satului Garliste. Ea a fost descoperita si explorata in 1955 de Val. Puscariu si I. Viehmiann, prilej cu care s-a ridicat planul cavitatii si s-a descris sub numele de Pestera cu Apa. Intre 1963 si 1969 L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea au efectuat cercetari biospeologice. In anul 1979 cercul de speologi amatori "Cristal" din Timisoara a continuat explorarea in principal prin patrunderea dincolo de punctul l (vezi fig. 44) dupa ce au dezobturat sectiunea galeriei de nisip si pietris ; astfel ei au adaugat la cei 397 m cunoscuti inca 513 m.

Descriere. Galeriile cunoscute pana in prezent totalizeaza 910 m. Noi ne vom limita insa la prezentarea galeriilor descrise initial, accesibile turistilor (vezi fig. 44).

Pestera este dezvoltata in calcare cretacice sub actiunea apei de infiltratie. Terasele cu material aluvionar de la intrare si cele cu pietris de la bifurcatia galeriei principale arata ca pestera a avut odinioara o faza de colmatare si ca ulterior a redevenit activa.

Deschiderea mare, ogivala, orientata sud-sud-vest, conduce intr-o galerie larga si inalta de pana la 9 m, luminata pana la primul cot (47 m). Ea se indreapta mai intai spre nord, apoi spre est, pentru ca in partea terminala sa se bifurce (punctul 14) si ambele ramuri sa devina impenetrabile prin colmatare cu nisip si pietris, in timpul viiturilor puternice prin aceste dopuri terminale (v. punctele 1 si 21) apare apa formand cate un paraias. Dupa ce iriga cele doua ramuri ele se intalnesc in punctul 14, umplu barajele stalagmitice dintre punctele 32 si 35, facand trecerea dificila (numai prin apa !) si, iesind prin gura pesterii, se varsa in Garliste. Urmele apei se vad pretutindeni in pestera : terase de eroziune, marmite cu apa si lame ascutite pe podea, lingurite, lapiezuri, hieroglife si vermiculatii pe pereti, septe si cupole pe tavan si, tot ca rezultat al eroziunii apei, noduli si polite de silex alb sau negru.

In mai multe locuri podeaua, tavanul si peretii sunt bine si frumos concretionati. Se remarca gururile cu margini foarte inalte de la Trecerea Dificila ; scurgerile lamelare sau in forma de orga din apropiere ; domurile lipite sau nu de pereti ; grupurile stalagmitice cu coloane si "padurile" de stalactite tubulare de la bifurcatie.

In capatul ramurii drepte, dupa ce se trece prin Fereastra (punctul 2) si pe langa marmitele cu apa, se ajunge La Altar (punctul 1). Aici, un anonim a modelat in argila groasa depusa pe o "scurgere-orga", folosind si stalagmitele acesteia, o compozitie reusita reprezentand un drumeag pe care un mos si o baba urca spre o casuta cu usa deschisa. Pe laturi se gasesc doua sfesnice cu lumanari ce pot fi aprinse pentru a admira originala opera de arta.

Apa spaland periodic pestera, depuneri mai insemnate de nisip, pietris si argila exista numai in zona intrarii, iar depozitul de guano atinge grosimi mai mari doar in locurile mai ferite din punctele 36-42. Acest depozit este apreciat la circa 20 tone si ar putea fi eventual exploatat in interes local.

Fauna guanoului este singura importanta in aceasta pestera ; ea este bogata insa numai in prezenta marilor colonii de rinolofi si miniopteri si se compune in principal din multa musca de guano, acarieni si gandaci. Fauna acvatica are si ea cateva crustacee tipic subterane in apa ce imbiba nisipul si pietrisul plajelor.

Conditii de vizitare. Pestera nu este ocrotita si nici amenajata. Pe alocuri formatiile sunt rupte de turistii ocazionali, care de altfel si-au lasat (ce rusine !) iscaliturile pe pereti. Vizitarea, care poate dura intre l si 1½ ore necesita, pe langa casca si salopeta, o pereche de cizme lungi, deoarece, de regula, paraiasul este prezent. Pentru a evita orice surpriza neplacuta, cel mai bine este sa se vina dupa perioade indelungate de seceta.

Bibliografie. L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea (1967), L. Botosaneanu (1971), A. Negrea si St. Negrea (1971), St Negrea si A. Negrea (1968, 1972, 1977), M. Bleahu, V. Decu, St. Negrea, C. Plesa, I. Povara si I. Viehmann (1976).