Resursele hidrosferei

Hidrosfera este domeniul unora dintre cele mai importante resurse naturale. Dintre acestea, cea mai de pret este apa, considerata ca una dintre resursele naturale fundamentale.

Cea mai mare parte a resurselor de apa ale Terrei, 96,5%, sunt concentrate in Oceanul Planetar. Deocamdata, apa marii este putin folosita prin desalinizare ca apa potabila sau pentru necesitatile agriculturii sau industriei.

Apele curgatoare detin un procent infim din masa totala de apa dulce de pe planeta noastra fiind, in acelasi timp, cele mai solicitate surse de apa potabila.

A. OCEANUL PLANETAR

Reprezinta un domeniu distinct al Terrei (domeniul maritim) cu anumite caracteristici ca mediu de viata (formand mediul maritim) (DOC 2).

■       Energia mareelor este inepuizabila, dar are un caracter discontinuu si poate fi utilizata doar pe anumite portiuni de litoral (DOC1,Fig.1,2).

■       Energia valurilor. Derivand din energia eoliana, potentialul acestui tip de energie este repartizat in functie de frecventa si intensitatea vanturilor, care pun in miscare stratul superficial de apa al Oceanului Planetar.

■       Energia curentilor marini. Aceasta sursa nu este exploatata, fiind necesar un nivel tehnologic mai performant decat cel actual.

■       Energia termica a Oceanului Planetar. Valorificarea acestui potential consta in conversia diferentelor de temperatura dintre straturile de apa ale marilor in energie mecanica, iar apoi in energie electrica.

■       Hidrogenul ca sursa de energie. Oceanul Planetar poate constitui si principala sursa de hidrogen pentru energetica mondiala. Obtinerea sa, chiar daca tehnologic este posibil, economic este prohibitiva.

■       Valorificarea substantelor minerale, cantonate in Oceanul Planetar. Marile si oceanele concentreaza importante si variate surse de materii prime minerale, metalifere si nemetalifere.

B. Utilizarea apelor continentale

■       Hidroenergia. Repartitia teritoriala a potentialului hidroenergetic este foarte inegala, iar amenajarile necesare pentru utilizarea sa sunt destul de costisitoare.

Se remarca, prin potentialul lor hidroenergetic exceptional, fluviile Congo (Zair), Chang Jiang, Brahmaputra, Parana, Enisei (DOC 3).

Hidroenergia are insa anumite "limite" de utilizare (DOC 4).

■       Utilizarea apei in agricultura. Apa indeplineste in agricultura functii complexe: intra in constitutia solului, plantelor, vehiculeaza materia si energia in sol. Sistemele de irigatii actuale sunt de dimensiuni mari, dotate cu tehnici moderne si sunt concepute in combinatie si cu alte tipuri de lucrari, in special cu cele hidroenergetice (sistemele de pe Nil-Assuan, Huang-He si sistemele care beneficiaza de apa acumulata in lacurile marilor hidrocentrale de pe Volga, Parana - Fig. 3, Columbia, Sacramente Colorado, Rio Grande).

■       Utilizarea apei in industrie. Dupa agricultura, cotata drept cea mai mare consumatoare de apa, se situeaza industria. Acest aspect se explica prin marea utilitate a apei in procesele tehnologice.

■       Pentru alimentarea cu apa a centrelor populate se folosesc cele mai variate resurse:

apele subterane (freatice si de adancime): orasele Manchester (Anglia), Detroit (SUA), Milano (Italia) etc;

lacurile naturale (Chicago se alimenteaza din Lacul Michigan, Berlin din Lacul Muyel, Stuttgart din Lacul Boden etc);

lacurile de acumulare (orasul New York se alimenteaza din lacurile de baraj din Muntii Appalachi, iar orasele din bazinul Ruhr-ului, din masivul Renan).

La ora actuala, unele centre urbane sunt afectate de criza de apa (Tokyo, Rio de Janeiro, Sao Paulo).

Dictionar

Ape subterane - ape situate la diferite adancimi in interiorul scoartei terestre.

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

Hidrosfera - invelisul de apa al Terrei, care cuprinde apele oceanelor si marilor, apele continentale (rauri, lacuri, ape subterane) si ghetarii.

Oceanografie - stiinta care se ocupa cu studiul oceanelor.

Doc 1. Energia mareelor

Valorificarea economica a mareelor este posibila numai acolo unde diferenta de nivel dintre flux si reflux depaseste 8 m, fenomen intalnit cel mai adesea in golfuri si stramtori.

Astfel de amplitudini mareice sunt specifice tarmului continentului nord-american (Golful Fundy, in Noua Scorie - 19,6 m; Golful Californiei, la gurile fluviului Colorado - 12,4 m; stramtoarea Hudson, Canada -11,8 m), pe anumite portiuni de litoral din Europa (Golful St. Malo, Franta -15 m; Golful Bristol, Marea Britanie - 14,4 m; unele locuri de pe coasta Marii Albe), Asia (Golful Kombhat, India - 12,4 m; Marea Chinei de Est - 10,3 m; Marea Arabiei; Marea Ohotsk), America de Sud (Golful Gallegos, Argentina) si Australia (Golful Roebuck).

Energia mareica a fost folosita inca din secolele IX-XII pe litoralul apusean al Europei (Peninsula Bretagne - Franta), unde s-au construit primele mori mareice.

Singura mare uzina electrica mareomotrica destinata productiei este cea construita in Franta, in estuarul raului Rance, de pe tarmul Marii Manecii, in functiune din 1966 (cu o putere instalata de 240 MW).

Doc 2. Domeniul maritim si componentele sale

Domeniul maritim, situat la exteriorul continentelor, se prelungeste spre larg, la suprafata oceanului si, totodata, in adancime. In prezent, o importanta economica deosebita o are platforma continentala, cu adancimi mici (0-200 m). La contactul dintre mare si uscat apar forme specifice de relief (plaja, faleza) si se fac diferite amenajari litorale (diguri, porturi), toate acestea fiind divers utilizate. Zona de larg (domeniul pelagic) are o etajare verticala (in adancime) datorata luminozitatii, care influenteaza caracteristicile biomasei oceanice si, in acest fel, repartitia si cantitatea resurselor marine. Zona profunda are, la mari adancimi, relieful bazinelor oceanice. Ca principale resurse marine in aceasta zona amintim nodulii polimetalici.

Doc 3. Fluvii cu potential hidroenergetic ridicat

Fig. 1 - Barajul centralei mareomotrice

de la Rance, Franta

Doc 4. "Limitele" hidroenergiei

In aparenta, potentialul hidroenergetic al tuturor fluviilor Terrei ar putea asigura o proportie mult mai mare din necesarul de energie electrica al omenirii. Totusi, el are anumite "limite": o parte este foarte greu de amenajat, o alta parte necesita foarte mari transformari ale mediului (dezafectarea unor localitati, inundarea unor terenuri arabile etc), iar anumite tari nu au resurse financiare si tehnologice pentru constructia de hidrocentrale. Astfel, hidroenergia este, de fapt, o resursa "limitata".

Fig. 3 - Barajul hidrocentralei Itaipu, pe fluviul Parana, Brazilia