Populatia, protectia mediului inconjurator si dezvoltarea durabila

Raportul populatie-mediu-dezvoltare are un caracter deosebit de complex si reprezinta doar o parte a mecanismului care determina evolutia societatii contemporane.

Pentru a intelege acest lucru trebuie sa aratam ca nivelul de dezvoltare al unei tari nu depinde hotarator de numarul populatiei sau de bogatia si varietatea resurselor, ci de factorii cu un caracter mai nuantat: resurse financiare, dorinta politica a tarilor pentru dezvoltare, tipul predominant de economie, nivelul de pregatire profesionala a populatiei, gradul ei de civilizatie, anumite elemente comportamentale s.a.

Pana in urma cu peste un deceniu (1990), pentru a se exprima gradul (sau nivelul) de dezvoltare a unei tari, se utilizau ca indicatori economici sintetici "produsul intern brut" (PIB) si "produsul national brut" (PNB), atat in valori absolute, cat, mai ales, raportat la numarul de locuitori.

Acesti indicatori (indeosebi PIB/loc. si PNB/loc.) nu dau insa nici o idee despre anumite caracteristici ale populatiei, cum ar fi puterea de cumparare, nivelul de viata s.a.

Pentru a ilustra mai complet nivelul general de dezvoltare a fost imaginat un indicator mai complex, denumit indicele de dezvoltare umana (IDU).

Acest indice (IDU) cuprinde, in alcatuirea sa, criterii demografice (cum ar fi speranta de viata), criterii privind gradul de educatie (procentajul persoanelor adulte alfabetizate) si criterii economice (PIB/loc).

Modul de calcul este mai complicat, dar, in fiecare an, organisme internationale realizeaza calcularea acestui indicator, pentru fiecare tara si pentru grupe de tari.

IDU este cuprins intre valoarea maxima de 0,942 (Norvegia) si valoarea minima de 0,275 (Sierra Leone), intre acestea situandu-se indicatorii tarilor pentru care s-au efectuat aceste calcule.

In tabelul alaturat (DOC 1) sunt prezentate doua grupe de tari, ale caror valori ale IDU acopera situatiile extreme.

Totusi, in anumite situatii, se folosesc si ceilalti indicatori (PNB, PIB).

In privinta valorii PNB, care da imaginea dimensiunilor economice a tarilor, sunt edificatoare valorile acestuia pentru primele 15 tari si valoarea cumulata a lor (DOC 2).

Se observa ca aceste 15 tari dau impreuna peste 80% din totalul la nivel mondial al PNB, pentru restul tarilor ramanand 15%.

Primele trei tari (SUA, Japonia si Germania) dau impreuna jumatate din PNB total. Ordinea reflecta intr-o mare masura puterea economica a statelor si ponderea acestora in economia mondiala.

Pana in prezent, omul s-a adaptat diverselor tipuri de medii inclusiv la medii extreme (Fig.1,2).

Dezvoltarea economica a lumii contemporane are loc in conditiile in care resursele sunt mai putine (mai ales cele neregenerabile si resursele biotice), populatia este mai numeroasa si concentrata in exces tot pe acelasi spatiu, ceea ce creeaza aspectul unei "suprapopulari" a Terrei, iar degradarea mediului este tot mai accentuata si ireversibila. Un exemplu il constituie desertificarea Sahelului (DOC 3).

Un grup important de probleme este  cel referitor la raporturile dintre om si mediu la nivelul planetei care oscileaza intre posibilism si determinism (DOC 4).

Prin dezvoltarea durabila se intelege, in esenta, o "dezvoltare in acord cu natura" sau, altfel spus, o dezvoltare a societatii in acord cu propriul ei mediu de viata.

Conceptul de dezvoltare durabila pune accentul pe realizarea unei dezvoltari care satisface nevoile actuale ale societatii (orase, industrie, agricultura, exploatarea resurselor si, in general, a calitatii vietii), dar care sa nu prejudicieze generatiile viitoare.

Dictionar

Calitate a vietii - suma bunurilor si serviciilor analizate sub aspect calitativ si cantitativ de care beneficiaza membrii societatii. Se disting calitatea vietii materiale, biologice, spirituale, psihice etc.

Doc 1. Indicele de dezvoltare umana (IDU) pe grupe de state

Valorile IDU sunt calculate de PNUD (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare), 2003.

Doc 2. Valorile PNB pentru primele 15 state in anul 2003 (% din total mondial si valorile cumulate in %)

Doc 3. Desertificarea Sahelului

Prin Sahel se intelege o zona de tranzitie din Africa de la peisajul de savana la cel de desert, aceasta zona, cuprinsa intre 10° si 20° latitudine nordica, se desfasoara longitudinal din apropierea Oceanului Atlantic (Mauritania) pana la Marea Rosie (Sudan) si Oceanul Indian (Somalia). Marginile dinspre Sahara ale Sahelului primesc sub 250 mm precipitatii anuale, iar sezonul secetos atinge 9-10 luni pe an.

In lungul Sahelulului desertul inainteaza spre sud in detrimentul savanei. Climatul foarte arid impiedica practicarea unei agriculturi sistematice, imprimandu-i mai mult un caracter itinerant si ocazional.  Aceasta zona, in realitate semidesertica, cuprinde parti importante din cateva tari africane considerate printre cele mai sarace din lume: Mauritania, Senegal, Burkina Faso, Mali, Niger, Ciad, Sudan, Eritreea, Etiopia si Somalia.

Populatia Sahelului, formata predominant din tuaregi, cu exceptia partii de est, este traditional nomada, desi in acest spatiu a existat o importanta civilizatie africana.

Zona din Sahel dupa desertificare.

Fig. 1 - Adaptarea omului la mediul rece

Fig. 2 - Adaptarea omului la mediul arid

Doc 4. Adaptarea omului la mediu intre posibilism si determinism

Problema raportului dintre om si mediu a avut mult timp ca principala componenta adaptarea omului la mediu, dar, mai nou, se poate vorbi si de "adaptarea" mediului la transformarile produse de om.

Prin determinism se intelege explicarea anumitor fenomene legate de populatie si activitatile ei prin caracterul determinant al conditiilor oferite de mediu.

Prin posibilism se intelege, in principiu, domeniul foarte larg al posibilitatilor omului de a utiliza orice mediu, de a construi in orice conditii (inclusiv de a avea un nou mediu). Se considera ca aceste "posibilitati", daca nu sunt chiar infinite, sunt foarte largi.

In realitate, in paralel cu dezvoltarea economica, omul este tot mai dependent de resursele naturale ale mediului sau de viata (carbuni, hidrocarburi si minereuri, paduri, terenuri agricole, ape), aceasta dependenta crescand in ultimul timp. Dependenta creste, de asemenea, cand este vorba de calitatea mediului de viata.

In aceste conditii, observam ca, de fapt, desi dezvoltarea tehnologiei ar trebui sa-i ofere omului o independenta mai mare, ii creeaza, in realitate, o si mai mare dependenta de resursele si de "calitatea" mediului sau de existenta.

In ultimul timp putem vorbi si de "adaptarea" mediului la transformarile impuse de om: aceasta adaptare cuprinde transformari in circuitele atmosferice (datorita modificarilor produse de defrisari si in utilizarea terenurilor), in compozitia atmosferei (prin cresterea ponderii C0₂), transformari in hidrosfera (poluarea marilor si oceanelor, barajele construite pe fluvii), biosfera (reducerea diversitatii vegetale si animale).

In concluzie, mediul terestru se adapteaza noilor elemente introduse de om modificandu-si propriile caracteristici; acestea nu sunt, de regula, mai favorabile decat cele anterioare, initiale.

Raspunsul mediului terestru este urmatorul: incalzirea climei, extinderea suprafetelor desertice, aridizarea unor regiuni, topirea inlandsisurilor polare (cu ridicarea nivelului oceanului), cresterea eroziunii pe continente, cresterea frecventei hazardelor cauzate antropic (inundatii, alunecari de teren) etc.

Aplicatii:

1. Identificati factorul pe care il considerati cel mai important in repartitia geografica a populatiei si argumentati alegerea facuta.

2. Comparati adaptarea omului la mediu cu "adaptarea" mediului la actiunea omului.

3. Cat este de larga posibilitatea omului de a schimba mediul?