Pestera hotilor de la baile herculane

PESTERA HOTILOR DE LA BAILE HERCULANE

Sinonimii. Gaura Talharului, Gaura Hotilor, Grota Haiducilor.

Localizare si cai de acces. Pestera se gaseste in versantul drept al Vaii Cernei, la 186 m altitudine si situata la numai 600 m distanta de statuia lui Hercule din Baile Herculane (vezi caile de acces la Pestera lui Adam si fig. 67).

Date istorice. Pestera a fost locuita inca din paleoliticul mijlociu si, desigur, cunoscuta si de romani, care au construit in imediata apropiere vestitele Thermae Herculi ad Mediam. Dupa cum atesta nenumaratele inscriptii care acopera peretii afumati ai galeriilor si salile luminate difuz, pestera constituie un obiectiv turistic inca de la inceputul secolului al XIX-lea (cea mai veche iscalitura este din 1820). Autorul acestor randuri (St. Negrea) a descoperit printre de iscalitura istorica a lui N. Golescu ("ministru dinlauntru" al guvernului revolutionar din 1848), alaturi de cea a lui P. Ghica (probabil din familia Ghiculestilor), datate 1836. Din pacate, in 1972 nu mai erau vizibile, fiind astupate de vopsea si iscalituri proaspete.

In zilele noastre pestera este prezentata numerosilor turisti si celor veniti la bai prin tabla indicatoare si reclame sub numele de "Grota Haiducilor" in loc de neaosul Pestera Hotilor.

Prima descriere apare in cartea lui Criselini din 1780. Cele dintai cercetari stiintifice au fost facute de M. Munk (1872, geologie), B. Milleker (1894, arheologie) si K. W. Verhoeff (1897, fauna), in 1929, R. Jeannel si E. Racovita dau in seria "Biospeologica" o sumara descriere sub numele de Gaura Talharului. In 1961-1962 St. Negrea impreuna cu A. Negrea si L. Botosaneanu au ridicat planul pesterii si au intreprins cercetari extensive, intre 1966 si 1972 s-au efectuat cercetari ecologice (A. Negrea si St. Negrea) si arheologice ample (colectivul condus de C. S. Nicolaescu-Plopsor). S-a propus organizarea unui muzeu in pestera. Daca se va realiza, ar fi pacat ca "expozitia" de iscalituri sa dispara.

Descriere. Pestera este fosila, dezvoltata pe un sistem de diaclaze care se intretaie in diferite unghiuri si masoara 143 m.

Aproape intreaga cavitate este luminata direct sau difuz prin cele trei deschideri; exceptie face Galeria cu Gururi, complet obscura. Deschiderile comunica intre ele prin galerii nu prea inalte (2-4 m) si prevazute cu cateva hornuri. Galeria cu Sapaturi continua cu o sala inalta de pana la 13 m, locuita de o colonie de lilieci, din care se poate trece aplecat in diaclaza Galeriei cu Gururi, a carei inaltime scade treptat spre fund. Aici exista niste gururi pline uneori cu apa de infiltratie.

Tavanul si peretii pesterii prezinta ici-colo concretiuni banale, degradate aproape in intregime. Peste tot pe podea se gasesc depozite masive de argila amestecata cu pamant, batucite de picioarele oamenilor. Acesta pentru ca, desi nu are nimic atractiv in afara de peretii incarcati de inscriptii (unele cu embleme si chenare, artistic mestesugite in culori, altele de o reala valoare istorica) pestera, fiind langa drum, la indemana oricui, este foarte des vizitata de numerosi trecatori si de grupuri organizate.

Pestera Hotilor de la Baile Herculane prezinta un interes deosebit pentru fauna sa si pentru documentele arheologice din umplutura. Fauna terestra contine trei specii troglobionte si endemice de crustacei si miriapode - dintre care unul descris de Verhoeff din aceasta pestera (Polydesmus subscabratus speleorum). In apa gururilor din fundul pesterii traiesc doua specii de crustacei subterani endemici descrisi tot de aici. Dupa informatiile primite de la Muzeul din Timisoara s-ar fi gasit oase de urs de caverna. Sapaturile din deceniul trecut au scos la iveala unelte rudimentare de cuartit datand din paleoliticul mijlociu (adica de circa 50 000 de ani), unelte din epipaleoliticul timpuriu (cam de acum 14 000 de ani), precum si mai multe niveluri de locuire din neolitic, cu ceramica de tip Cotofeni.

Conditii de vizitare. Datorita importantelor descoperiri mentionate mai inainte, pestera a fost declarata rezervatie arheologica. Amenajarea pesterii consta din scarile de beton cu balustrada pana la intrarea 2 (vezi schita) si din inchiderea cu gard de nuiele si sarma ghimpata a intrarii in Sala cu Sapaturi pentru protejarea sapaturilor arheologice. Galeriile in care au acces turistii pot fi vizitate la lumina zilei in tinuta de oras ; in anotimpul rece se impune imbracaminte mai groasa, aceste galerii fiind influentate de temperatura de afara, in general pestera este relativ calda (9-15 la gururile din fund, in iunie-decembrie), umeda si strabatuta de curenti intre cele trei deschideri.

Bibliografie. Criselini (1780), M. Munk (1872), B. Milleker (1894), K. W. Verhoeff (1897), R. Jeannel si E. Racovita (1929), L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea (1967), St. Negrea si A. Negrea (1968, 1972, 1977), L. Botosaneanu (1971), M. Bleahu, V. Decu, St. Negrea, C. Piesa, I. Povara si I. Viehmann (1976), L. Botosaneanu si St. Negrea (1976).