PESTERA IGRITA
Sinonimii. Pestera Igretului.
Localizare si cai de
acces, in zona localitatii Astileu, limita
dintre versantul nordic al Muntilor Padurea Craiului si
Depresiunea Vadului este marcata de o faleza inalta de calcar,
in mijlocul careia, la o altitudine de 328 m, se afla ovalul regulat
al intrarii principale in Pestera Igrita. Indiferent daca
la Astileu se ajunge cu trenul sau cu mijloace auto (comuna fiind
legata de DN 1 printr-o sosea asfaltata de 4 km care pleaca
din Alesd), traseul spre pestera continua pe un drum
carosabil pana in satul Pestera (3,5 km) si, mai departe, pe
poteca de picior care urca spre deschiderea pesterii (l km). In vecinatatea
acesteia, la picioarele abruptului, se pot gasi terenuri potrivite pentru
campare.
Date istorice. Pestera Igrita a facut obiectul a
numeroase investigatii, dintre care primele apartin entomologilor L.
Miller si J. Frivaldsky, care intreprind aici cercetari inca pe
la jumatatea secolului trecut. Aceste cercetari sunt completate apoi
de E. Bokor (1921), precum si de E. Racovita si
colaboratorii sai (1921-1926). Cu ocazia campaniilor organizate de Institutul
de speologie din Cluj, reputatul arheolog francez, abatele Henri Breuil,
efectueaza importante sapaturi, in urma carora au fost
scoase la iveala numeroase vestigii ale culturii aurignaciene. Intre timp,
L. Roediger publica in 1881 descrierea si planul pesterii.
Descriere. Datorita unui puternic proces de colmatare,
pestera are in zilele noastre un aspect aparent labirintic, cu numeroase
diverticole care se inchid, toate, in fund de sac. In realitate, de la intrarea
in forma de gura de cuptor se ajunge printr-un scurt coridor ascendent
intr-o sala unica, al carei spatiu este compartimentat
si complicat de mai multe septe de roca. O a doua deschidere, mai
mica si situata cu ceva mai sus decat cea dintii, comunica,
de asemenea, cu coridorul de acces, in extremitatea opusa a salii se
deschide o galerie ingusta si joasa, intrerupta de mai
multe praguri argiloase. Ea razbate intr-o a doua sala,
circulara, a carei bolta se ridica pana la 30 m
inaltime si al carei planseu pastreaza
urmele repetatelor sapaturi practicate pentru a scoate la iveala
numeroase oase de urs de caverna. De fapt, Pestera Igrita este
cunoscuta in primul rand pentru bogatia de fosile
apartinand acestui mare mamifer disparut spre sfarsitul ultimei
glaciatiuni, adica in urma cu peste 10 000 de ani. Se
estimeaza ca numarul fosilelor conservate in depozitul de
umplutura care acopera podeaua celor 350 m ai retelei subterane
este de ordinul a catorva sute de mii. Din pacate, valoarea estetica
data de existenta unor forme variate de concretionare care dubla
inainte interesul paleontologic si arheologic al cavitatii a
fost in mare masura compromisa datorita degradarii
accentuate a tuturor speleotemelor. Aceasta pestera se
constituie astfel intr-un ilustrativ exemplu a ceea ce nu trebuie sa faca
vizitatorii cavitatilor subterane.
Pestera Igrita reprezinta
probabil un vechi nivel de drenare, astazi fosil, a apelor care se pierd
in depresiunea de captare carstica de la Pusta Calatea,
asa cum o dovedeste prezenta actualei resurgente a
Pesterii Bisnita, situata cu 52 m mai jos in acelasi
abrupt calcaros.
Conditii de vizitare, in afara de mijloace individuale de iluminat, nu
este necesar nici un alt echipament special pentru vizitarea pesterii.
Bibliografie. R. Jeannel si E. Racovita (1929), M. Bleahu
si col. (1976).
