Ecologie
BiocenozaBiocenoza Termenul de biocenoza a fost introdus in stiinta de catre Karl Möbius in 1877 si deriva de la cuvintele grecesti 'bios' = viata si 'koinos' = comun, desemnand: totalitatea organismelor vegetale si animale care populeaza un anumit biotop, cu conditii de existenta mai mult sau mai putin uniforme, create in mod natural sau artificial (pe cale antropica). De la Möbius si pana in prezent au fost formulate numeroase si diferite definitii ale biocenozei fiecare autor evidentiind unul sau altul din aspecte, dar majoritatea recunosc biocenoza ca unitate supraindividuala de integrare a organismelor vii. Intre vietuitoarele ce alcatuiesc o biocenoza, precum si intre acestea si mediul lor de trai exista relatii de interactiune bine statornicite care asigura functiile intregului (biocenozei). Biocenoza este influentata de biotop, dar in acelasi timp ea exercita o activitate permanenta de transformare a biotopului prin activitatea sa metabolica. Biocenoza este constituita din: fitocenoza zoocenoza microbocenoza (microbiocenoza) Fitocenoza - cuprinde totalitatea plantelor superioare, deci producatorii primari; Zoocenoza – cuprinde totalitatea speciilor de animale consumatoare de substanta organica; Microbocenoza – cuprinde microflora si microfauna solului, microorganismele stratului de aer care tine de biogeocenoza (ecosistemul terestru). Studiul biocenozei prezinta importanta pentru:
Cu cat conditiile de existenta dintr-un biotop sunt mai variate, cu atat numarul de specii al biocenozei atasata de acest biotop va fi mai mare. Cu cat conditiile de mediu dintr-un biotop au avut continuitate mai mare in dezvoltarea lor, cu cat au fost mai mult timp omogene, cu atat comunitatea de specii este mai stabila si mai omogena.
Relatiile organismelor cu mediul (abiotic si biotic) reprezinta unul din factorii esentiali, primordiali ai evolutiei, determinand desfasurarea selectiei naturale, a transformarii, a evolutiei speciilor. Oricat de variate si complexe ar fi aceste relatii cu mediul, ele se impart in trei categorii: - relatii cu factorii mediului abiotic; - relatii dintre indivizii aceleiasi specii (intraspecifice); - relatii intre specii diferite (interspecifice). Relatiile interspecifice reprezinta una din trasaturile fundamentale, caracteristice ale biocenozei. Deoarece diversitatea si complexitatea acestor relatii face ca nici o clasificare sa nu fie satisfacatoare, se va prezenta una bazata pe efectul direct al relatiilor asupra indivizilor respectivi. Astfel, actiunile pozitive se vor nota cu +, cele negative cu -, iar cele neutre cu 0. Relatii stabilite pe criteriul efectului direct 1. Neutralismul (0,0) se refera la faptul ca populatiile luate in considerare sunt independente, nu se influenteaza direct in mod reciproc. Exemplu: populatia de rame si populatia de sfredelitorul porumbului dintr-o cultura de porumb; Gandacul din Colorado si buruirnile monocotiledonate dintr-o cultura de cartof. 2. Competitia sau concurenta (-,-) arata ca doua populatii au aceleasi cerinte fata de hrana, lumina, adapost etc. in cazul acesta ambele populatii pot fi afectate, iar uneori una dintre ele, mai putin adaptata conditiilor ecologice existente, poate sa fie eliminata. Exemplu: stridia europeana (Ostrea edulis) si melcul Crepidula formicata din Marea Nordului 3. Mutualismul sau simbioza (+,+) este acea relatie in care ambele populatii profita de pe urma convietuirii in comun si sunt obligatoriu dependente una de alta. Exemple: simbioza dintre leguminoase si bacteriile genului Rhizobium, convietuirea permanentadintre unele alge unicelulare si unele ciuperci, formand lichenii. 4. Protocooperarea (+,+) consta in asocierea a doua sau mai multe specii. Ca si in cazul precedent, cele doua specii sunt avantajate de convietuire, dar ea nu este obligatorie. Exemplu: cultura in amestec a gramineelor si leguminoaselor. 5. Comensalismul (+,0), de la lat.: co = impreuna si mensa = masa. Este o relatie obligatorie pentru una din specii care obtine un beneficiu, in timp ce specia cealalta nu are nici un avantaj, nu este afectata de aceasta convietuire. Organismele comensale se tolereaza reciproc. Exemplu: forezia – adica transportul unor organisme mai mici de catre altele mai mari. Pestisorii remora fac “autostopul” pe inotatoarea dorsala a unui rechin - un mod de a-si economisi fortele si de a calatori in siguranta intr-o mare plina de pradatori. Remora mananca resturile de la masa rechinului si parazitii de pe pielea acestuia. 6 Antibioza (0,-) este acea relatie in care una dintre populatii, datorita secretiilor sale toxice, face imposibila dezvoltarea celeilalte populatii. 7. Parazitismul (+,-);de la grec.: para = langa si sitismos = hrana, nutritie Relatie obligatorie pentru parazit, care este avantajat cu efect negativ asupra gazdei. In mod obisnuit individul parazit nu-si omoara gazda, pentru ca si-ar distruge baza trofica. Poate fi: accidental, facultativ si obligatoriu. In cazul parazitismului obligatoriu organismele parazite sufera modificari adaptative la viata parazitara care fac ca ele sa nu mai poata duce viata libera. Hiperparazitismul constituie un fenomen de dublu parazitism: o specie de parazit poate fi la randul sau gazda unui alt parazit. Cunoasterea implicatiilor biologice ale hiperparazitismului conduce la descoperirea de noi mijloace eficiente de combatere a daunatorilor. In agricultura ecologica se utilizeaza paraziti ai insectelor daunatoare, care cultivati in laborator si apoi lansati in culturile agricole actioneaza ca factori biologici de combatrere. 8. Pradatorismul (+,-);de la lat.: predator = jefuitor, pradator. Relatie pozitiva si obligatorie pentru pradator si negativa pentru prada (gazda). In acest caz pradatorul isi omoara prada pentru a o consuma. Relatiile prada-pradator au un rol in selectia si in refacerea densitatii populatiilor.
|