Poluarea atmosferei - circulatia poluantilor in atmosfera

Dezvoltarea civilizatiei industriale a dus la amplificarea fenomenului de poluare a atmosferei, care a devenit un fenomen global. Asistam la extinderea rapida a poluarii din zonele industrializate spre cele mai indepartate zone, considerate pana nu demult nepoluate.

Atmosfera cuprinde mai multe zone care se succed in altitudine si in care presiunea descreste progresiv: troposfera, stratosfera, mezosfera, termosfera si exosfera. Primele doua straturi prezinta un interes deosebit din punct de vedere al circulatiei si dispersiei poluantilor.

Troposfera este patura cea mai joasa a atmosferei, se intinde pana la altitudinea de 8 – 15 km si cuprinde circa 80 – 90% din masa gazelor din atmosfera. Temperatura scade progresiv si rapid, ajungand la – 60^o C la limita superioara a troposferei, numita tropopauza, situata la 9 km la poli si 15 km la ecuator.

Stratosfera se intinde de la nivelul tropopauzei pana la altitudinea de 35 – 50 km, aerul este rarefiat, iar temperatura atinge –85^o C, chiar la 18 km deasupra regiunilor ecuatoriale. In stratosfera, ozonul are concentratii foarte ridicate, formand patura sau ecranul de ozon. Concentratia maxima a ozonului in stratosfera este atinsa la 30 de km in regiunea ecuatoriala si la 18 km in regiunea polilor. Cantitatea de vapori de apa din stratosfera este foarte mica, datorita temperaturilor scazute la aceasta altitudine.

In atmosfera compozitia chimica a aerului este relativ constanta fiind formata din azot (78,01%), oxigen (20,95%), argon (0,93%), bioxid de carbon (0,032%) si alte gaze (0,08%). Compozitia chimica a aerului nu este statica, ci se afla intr-un echilibru dinamic, rezultat din actiunea organismelor vii asupra atmosferei, hidrosferei si litosferei sau din actiunea unor fenomene din litosfera, precum vulcanismul, asupra atmosferei.

Circulatia poluantilor in atmosfera

Substantele poluante, care sunt introduse de om in atmosfera, pot fi constituenti naturali precum CO₂, NO, SO₂ si care se adauga cantitatilor prezente in natura, proveniti din vulcanism si diferite procese biochimice naturale sau pot avea origine artificiala, precum radionuclizii, pesticidele si diverse substante organice de sinteza.

Poluantii atmosferici, indiferent de starea lor de agregare, in circuitul lor prin biosfera trec prin aer. Substantele lichide circula sub forma de aerosoli sau sub forma de vapori, cele solide sub forma de pulberi fine, iar cele gazoase sub forma de vapori. Datorita acestui fapt, miscarile atmosferice sub forma curentilor ascendenti sau a vanturilor au rol fundamental in raspandirea agentilor poluanti in biosfera. (figura 2.1).

La nivelul tropopauzei, in emisfera nordica, actioneaza un vant dominant din directia vest, care bate cu o viteza de 35 m/s si care face ca substantele care ajung la aceasta altitudine sa parcurga un tranzit circumterestru in numai 12 zile. Aceasta explica rapiditatea cu care particulele ajunse in troposfera, datorita vulcanismului sau exploziilor nucleare, sunt dispersate in intreaga atmosfera planetara.

Un rol important in dispersia poluantilor in troposfera il joaca si curentii ascensionali, a caror viteza depaseste uneori 30 m/s. Miscarile orizontale ale aerului pe directia vest-est, combinate cu miscarile ascensionale de la joasa altitudine, genereaza un tip aparte de circulatie atmosferica numita celula lui Hadley, care permite schimbul de mase de aer intre cele doua emisfere, la nivelul troposferei din regiunile ecuatoriale.

Analiza: Rezervatia biosferei Delta Dunarii - istoric, configuratie geografica, relieful Eseu: Atmosfera

gradul de cristalizare a claselor sociale: in ce masura o pozitie superioara dupa un anumit criteriu de ierarhizare se asociaza cu pozitii superioare si dupa celelalte criterii. De exemplu, in ce masura ocupatiile ce asigura un venit ridicat se bucura de prestigiu si maresc influenta individului asupra deciziilor politice.

Intr-un sistem de stratificare sociala puternic cristalizat, indivizii pot fi caracterizati prin consistenta de status, adica prin corespondenta intre pozitiile ierarhice a diferitelor statusuri pe care le detin.

gradul de rigiditate: se refera la continuitatea in timp a pozitiei sociale, mai precis la sansele ca un individ sa isi schimbe apartenenta la o categorie sociala sau pozitia in ierarhia sociala (sa fie mobil din punct de vedere social).

Intr-o societate cu o rigiditate ridicata pozitia actuala a unei persoane poate fi determinata in mare masura pe baza celei precedente, respectiv pe baza pozitiei sociale a parintilor sai in raport cu un anumit criteriu de stratificare. Gradul de rigiditate este denumit si gradul de inchidere (social closure) al unei societati.

Indicatori ai gradului de inegalitate sociala

Indicatorii cel mai frecvent utilizati:

Figura 3.1.  Schema circulatiei poluantilor in atmosfera

(dupa Goldsmith, 1995, modificat)

In stratosfera, circulatia poluantilor pe verticala este foarte lenta datorita vitezei reduse a miscarilor ascensionale ale aerului care nu depaseste cativa centimetri pe secunda. Din acest motiv, particulele care ajung in stratosfera pot ramane aici perioade de ordinul anilor.

Particulele nesedimentabile raman in atmosfera perioade diferite de timp, in functie de altitudinea la care au ajuns: 6 zile in paturile joase ale atmosferei, 30 de zile in troposfera, 4 luni in tropopauza, 2 ani in stratosfera.

Gazele care ajung in stratosfera raman la aceasta altitudine timp de 2-4 luni, deoarece nu exista mecanisme biogeochimice eficace pentru ca aceste substante sa fie extrase din atmosfera, transformate si apoi acumulate in apa si sol. Asa sunt unii compusi volatili de sinteza, care reactioneaza slab in stare libera si gazele rare, lipsite de reactivitate chimica, substante ce persista in atmosfera durate nedeterminate de timp.

In general, majoritatea poluantilor atmosferei nu raman perioade foarte mari de timp in acest mediu. Compusi gazosi naturali precum CO₂, SO₂ sunt antrenati de precipitatii, transformati si adusi pe sol sau in apa. Particulele solide, dupa o perioada variabila de timp, se sedimenteaza pe sol, fie se dizolva in precipitatii si cad pe uscat si in Oceanul Planetar, de unde curentii marini ii disperseaza in toata hidrosfera.