Stadii de evolutie a depunerilor de gheata

STADII DE EVOLUTIE A DEPUNERILOR DE GHEATA

Depunerile de gheata sunt fenomene meteorologice specifice sezonului rece al anului, ele putand fi insa intalnite, in mod exceptional, si in anotimpurile de tranzitie (toamna si primavara). Chiar in anotimpul rece, fenomenul de depunere nu este permanent, nici ca formare si nici ca mentinere a ghetii.

Un caz de depunere este intervalul de timp cuprins intre momentul aparitiei si momentul disparitiei totale a depunerii pe conductoarele aeriene. Dintr-o practica indelungata si pentru urmarirea fenomenului de depunere, se disting trei stadii de evolutie a depunerii: cresterea, mentinerea si descresterea depunerii.

a. Stadiul de crestere reprezinta intervalul de timp in care, odata depunerea inceputa, aceasta incepe sa-si mareasca volumul si greutatea pe unitatea de lungime de conductor. Stadiul de crestere poate fi observat pe un conductor pe care nu a mai existat nici un fel de alta depunere sau pe conductoare pe care se gaseste o depunere mai veche, aflata in stadiul de mentinere sau de descrestere. Stadiul de crestere se refera, deci la o depunere noua. In unele cazuri stadiul de crestere se asociaza cu intensificari de vant, intensificari care pot ,,eroda’’ pe alocuri noua depunere. In astfel de cazuri nu trebuie trasa concluzia ca a inceput stadiul de descrestere. Stadiului de crestere ii este caracteristica o depunere unitara, de acelasi tip, doua tipuri diferite de depuneri constituind cazuri cu totul exceptionale.

momentul t0

- Q este cantitatea de hrana acceptata de la nivelul trofic inferior in

momentul t0

ΔB este sporul de biomasa realizat dupa timpul dt;

Relatia de mai sus se explica prin aceea ca o parte din cantitatea de hrana a fost folosita pentru desfasurarea proceselor fiziologice ale organismului.

De obicei se calculeaza randamentul energetic, exprimandu-se prin kcal fixate in biomasa produsa pe unitatea de suprafata.

1. Categorii de productivitate

In functie de cele doua categorii de organisme, autotrofe si heterotrofe, productivitatea poate fi: primara si secundara.

2. Factorii ecologici de care depinde productivitatea

Fluxul de energie solara reprezinta conditia esentiala pentru realizarea productivitatii primare brute pe Terra, de care depinde productivitatea primara neta si cea secundara.

Fractia radiatiei solare cu rol in procesul de fotosinteza este reprezentata de lumina directa si cea difuza. Lumina directa este componenta de baza in complexul proces fotosintetic.

in ecosistemele terestre intensitatea captarii luminii directe depinde de proprietatile vegetatiei, cum ar fi: aria foliara, gradul de inclinare al frunzelor fata de planul orizontal, reflectia frunzelor si orientarea acestora.

Exista o legatura foarte stransa intre rata productivitatii, aria foliara si gradul de inclinare al frunzelor.

Astfel, la plantele cu grad ridicat de inclinare a frunzelor productia creste odata cu cresterea suprafetei foliare, deoarece patrunde suficienta lumina in intregul strat al vegetatiei, ceea ce permite

b. Stadiul de mentinere reprezinta perioada in care depunerea nu-si schimba forma si dimensiunile. El poate fi observat fie intre doua stadii de crestere, fie dupa incetarea cresterii si inainte de inceputul stadiului de descrestere (topire).

In acest stadiu, sub actiunea lenta de slefuire a depunerii de catre vant, aceasta isi poate modifica forma dar nu si greutatea pe unitatea lineara de conductor. Si in astfel de cazuri nu se poate considera ca a inceput stadiul de descrestere.

c. Stadiul de descrestere reprezinta perioada de timp in care depunerea se reduce treptat ca dimensiuni pana la disparitia ei totala.

Descresterea si disparitia depunerilor se pot produce mai lent, prin evaporare si topire, sau mai brusc, prin caderea (deslipirea) crustei de gheata, fie datorita greutatii proprii, fie sub actiunea vantului. In unele cazuri, depunerea de pe unele portiuni ale conductoarelor poate sa dispara complet, mentinandu-se pe celelalte portiuni.