Comuna manesti - caracterizarea economica

COMUNA MANESTI - CARACTERIZAREA ECONOMICA

Desi notiunea de rural nu ar trebui sa fie sinonima cu agricultura, cu activitatile agricole, mai ales dupa 1990, ponderea si veniturile din alte activitati decat cele agricole a scazut foarte mult, ceea ce demonstreaza ca, in prezent, in Manești ca si alte spatii rurale, nu sunt decat foarte firave alternativele ocupationale in afara agriculturii. Deasemenea, competitivitatea redusa a productiei agricole, imposibilitatea producatorilor agricoli de a acumula capital si dea ademara activitati care sa le aduca venituri suplimentare adancesc decalajul economic dintre urban si rural.

Desi spatiul geo-economic al comunei Manești , dispune de un insemnat potential de dezvoltare a industriei alimentare, aici nu exista nici macar o unitate de prelucrare a produselor agricole (unitati de prelucrare a fructelor sau a produselor derivate din lapte).

In alte spatii rurale din Romania s-a dezvoltat turismul rural si agroturismul, ca si sursa de completare a veniturilor locuitorilor, in Manești sau in oricare alta comuna din zona adiacenta acestei comune dintrun management defectuos al autoritatilor, si dintrun dezinteres al locuitorilor aceasta ramura a economiei nu a aparut.

AGRICULTURA

Agricultura postdecembrista sufera din plin in urma socului reorganizarii, dar si din cauza fenomenelor geografice de risc -secete, inundatii, etc.

In prezent agricultura joaca rolul unui tampon ocupational, ce absoarbe excesul de forta de munca, ducand la o subocupare pe scara larga; un ro de protectie impotriva saraciei extreme, in loc sa fie un factor important al cresterii economice. Este nevoie de o reala strategie de crestere economica, de dezvoltaere rurala -care sa rezolve multitudinea problemelor ridicate si sa vizeze diversificarea activitatilor economice, restructurarea rapida a sectorului agricol privat. Prioritatile vizeaza:

-masuri de stimulare a sectorului micilor producatori privati prin:

-masuri de stimularea a pietei funciare si a consolidarii exploatatiilor agricole;

facilitarea schimburilor de terenuri intre proprietarii agricoli pentru a se realiza loturi compacte;

-realizarea unui sistem de cadastru funciar;

-masuri de stimulare a asocierii producatorilor pentru aprovizionarea cu materii prime si pentru vanzarea produselor agricole;

-promovarea activitatilor cu caracter de bun public in beneficiul producatorilor privati: consultanta agricola, cercetarea aplicata, standardizarea si certificarea calitatii produselor agricole.

-dezvoltarea agriculturii prin investitii in exploatatiile agricole:

-ridicarea nivelului tehnologic al productiei si imbunatatirea parametrilor calitativi ai acesteia;

-respectarea normelor fitosanitare si sanitar-veterinare, asigurandu-se premisele dezvoltarii agriculturii durabile;

-acizitii de animale cu material genetic valoros;

-completarea, modernizarea unor ferme animaliere sau vegetale cu utilitati si constructii aferente procesului tehnologic;

-managementul resurselor de apa pentru agricultura.

-diversificarea bazei economice din spatiul rural prin:

-elaborarea unui set coerent de politici pentru stimularea activitatilor din amonte si aval de agricultura: prelucrarea produselor agricole, servicii mecanizate, etc.

-Ajutoare materiale substantiale pentru instalare sau pentru investitii, acordate intreprinzatorilor, mai ales a celor tineri, care pornesc sau dezvolta afaceri in mediul rural;

-Valorificarea resurselor locale, realizand productii ce iau calea oraselor;

-Reconsiderarea meseriilor traditionale si valorificarea abilitatilor, si aptitudinilor locale;

-Dezvoltarea si diverificarea serviciilor productive;

-Infintarea si/sau modernizarea intreprinderilor locale, sub forma unor unitati industriale mici si mijlocii, a unor ateliere de artizanat, mestesuguri, prelucrarea materiilor prime, etc.

-Creearea de unitati in domeniul infrastructurii turistice.

Prin caracteristicile sale particulare agricultura este puernic influentata de factorii naturali, economici, demografici, politici, juridici care se constituie in adevarati factori de productie.

In cadrul geografiei agriculturii, populatia intereseaza mai intai ca forta de productie, care realizeaza prin munca depusa o anumita cantitate de productie agricola, iar apoi ca factor de presiune asupra agriculturii- prin cresterea continua a populatiei necesarul de hrana, de produse agricole sporind constant.

Exista un raport direct proportional intre investitiile de capital facute in agricultura si productia agricola, si un raport invers proportional intre investitii si numarul persoanelor ocupate in agricultura. Scaderea populatiei angrenate in agricultura ne arata, asadar, in mod indirect cresterea eficientei de productie in aceasta ramura a economiei.

Daca analizam populatia rurala din perspectiva populatiei ocupate in agricultura se observa ponderea ridicata a acesteia - 79,18% din totalul la nivelul comunei.

Daca analizam incarcatura de teren agricol si respectiv, arabil pe o persoana acupata in agricultura observam ca la nivelul comunei cifra este de 1,06 ha la terenurile agricole si 0,23 ha de teren arabil, fata de media pe tara care este mult mai ridicata 4,4 ha de teren agricol si respectiv 2,9 ha de teren arabil.

Analiza pe grupe de varsta si chiar sexe a acestui segment de populatie ocupate scoate in evidenta un fenomen ingrijorator: tendinta evidenta de imbatranire a fortei de munca din agricultura, peste 20% din populatia ocupata in aceasta ramura a economiei avand peste 60 de ani. Se pune intrebarea fireasca daca, in aceste conditii, populatia ocupata in agricultura mai reprezinta o resursa. Varsta nu numai ca afecteaza calitatea fortei de munca din agricultura romaneasca, dar reduce si capacitatea manageriala de a organiza si conduce ferma proprie intrun mod benefic.