Consideratii generale - orasul piresti

CONSIDERATII  GENERALE - ORASUL PIRESTI

1.1.          Originea cuvantului Pitesti

Etimologia numelui geografic Pitesti a preocupat o seama de lingvisti romani si straini , antrenand in discutii si istoricii. Radacina acestui nume se gaseste in mai multe derivate.

Inainte de a examina opiniile referitoare la originea cuvantului , trebuie sa precizam ca , in mod evident , numele a apartinut campiei si apoi orasului , numele de Arges a apartinut mai intai raului si apoi orasului .

Numele asezarilor , apelor ,ocupatiilor transmise din mosi-stramosi pot constitui verigi pretioase , dovezi in sprijinul uneia sau alteia dintre ipotezele cu care cercetatorii istoriei unei regiuni opereaza in stabilirea adevarului.

Analiza topicelor mai poate da indicatii privind si ocupatiile de baza ale populatiei unei regiuni.In regiunea Argesului asemenea topice ar putea fi folosite pentru reconstituirea unor vechi drumuri pastoresti , sau pentru a pune in evidenta , la un moment dat , practicarea unei defrisari intense , a expansiunii agricole , a pastoritului.

De exemplu Drumul Mocanului ,dupa informatiile primite de la locuitorii comunelor Stefanesti si Valea Mare , pornea din Tara Barsei , trecea prin Ceresti si cobora spre Arges.De-a lungul acestui drum este revelatoare frecventa topicului de mocan : Dealul Mocanului ( Comuna Valea Mare) , Drumul Mocanului (Comuna Stefanesti) . Mai sunt si alte variante ale acestui drum , prelungite pana la Dunare , toate , posibil autentice dat fiind vechimea oieritului in Carpatii Romanesti.

Drumul Sarii este atestat de topicul Calea Sarii (Comuna Tutana ) . Drumul Scoartei (Comuna Bradu de Sus ) , topic foarte interesant intrucat atesta transportul cojii de stejar spre tabacariile din Pitesti , unde a existat o veche traditie in materie de tananti.

Intr-un studiu privind vechimea si raspandirea numelor topice in esti", pe meleagurile Argesului , G.Giuglea si G.Tepelea se straduiesc sa aduca dovezi noi in completarea datelor despre vechimea popularii acestui teritoriu.

Inca din 1885 , D.M.Gaster atragea atentia asupra numelor topice in "esti" derivate "de la latino-greco "iscus" , "iscos".

Si Sextil Puscariu observa in 1940 ca sufixul "esti"este cel mai vechi fel de a numi asezarile la noi si in consecinta "o noua dovada a persistentei romanilor din vechime in regiunile acestea ( Sextil Puscariu , Lb. Romana , vol.1 , Fundatia pentru literatura si arta , 1940 ).

Alexandru Graur considera sufixul "-esc" ca fiind de origine traca , deoarece atat grecescul "iscus" cat si latinescul "iscos" formeaza numai diminutive.

Greco-latin sau tracic , acest sufix este o forma veche , preslava , a limbii romane.

I.Donat , considera ca ariile toponimiei vechi romanesti corespund , in zona pe care o analizam aici , cu aria de raspandire a asezarilor mosnenesti situate in Platforma Getica si in Subcarpati.

Documentar , topicul Arges- extins la judet , rau , localitate -apare cu ocazia  razboiului dintre Carol Robert si Basarab Voda , cand regele ungur , intr-o diploma din 1336 , arata ca vicecancelarul Tatamer venindu-i in ajutor il ajunge "sub castro Argias"

Dupa Vladislav Vlaicu , Argesul este pomenit adesea ca resedinta domneasca , iar dupa Dan I , documentele privitoare la topicul Arges apar mai des atat in limba slava( Arghis ,Arghis , Arghisi ) cat si in latina ( Argiensiensi, Arges , Argies , Argyas , Ardgesch ); in documentele privind socotele Sibiului" dintre anii 1494-1501 apar grafiile Argesch , Argiesch , iar in cele ale Brasovului din 1503-1545 Argisch , Argis , Argess.

Despre raul Arges se aminteste din 1388 , cand Mircea cel Batran , confirma daniile facute de boierul Stanciu Balcov "o bucata de ocina pe Arges , impreuna cu niste vii ; in anii urmatori apare tot mai des cuvantul Arges , in sens de judet , localitate , rau , cu ocazia unor danii domnesti , transferuri de terenuri , stabiliri de utilizari agricole.

Intre raurile Romaniei de la nord de Dunare care curgeau prin Scitia , Herodot aminteste de raul Ordessos , adica Arges. Varianta transmisa de Herodot pentru numele raului Arges este , dupa cum a aratat V.Parvan , o deformare soio-elena a termenului Argesis , existent inca de mai inainte vreme in toponimia locala.

Harta care reprezinta Dacia in epoca Burebista-Decebal , consemneaza deja raul cu numele Argesis-Ordessos , pentru cursul mijlociu si inferior , forma in care s-a pastrat , probabil , tot timpul Daciei romane , dupa care a evoluat in forma pe care o avem azi.

S-a mai emis parerea ca Argesul ar deriva din cuvantul dac ,,arg,,(latinescul arcus) -arc , atribuit raului pentru numeroasele sale cotituri , cele mai pronuntate fiind la Pitesti , Comana ,si Bodesti.

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

Argedava , resedinta regilor daci Dromihete si Burebista (Argedavnon -cum este pomenita in decretul din Dionysopolis) , inseamna cetatea de pe Arges(108). Elementul Arg - mai apare in toponimia traca in Argamum (localitate din Scitia Minora ) iar dava reprezinta un element caracteristic regiunilor populate de geto-daci , in acceptia de ,,oras , targ , cetate,,.

Localizarea Argedavei, pe baza similitudinii de nume, undeva pe raul Arges , a fost facuta de V.Parvan -Arge-sis ,Arge-dava;

Rau de dimensiuni mari , Argesul apare in cele mai vechi harti pe care le cunoastem ,ceea ce inseamna ca vadurile sale erau cunoscute , mai ales cele din bazinul inferior , unde s-a dezvoltat din timpuriu o intensa viata economica.Localizarea sa insa pe hartile antichitatii si evului mediu , a variat mult.De pilda , pe harta lui Ptolemeu , unde apar Transilvania , Carpatii si Valahia , Argesul este trasat fara sa fie denumit , iar pe harta lui Laviniu Hulsios este trecut in 1630 , dar poarta numele de Dambovita.

In harta lui Mercartor, greseala referitoare la denumire se pastreaza. Abia in 1696, pe mapamondul lui Guillaume de I Isle reapare si topicul Arges (Argis), alaturi de Dambovita. Pe harta stolnicului Cantacuzino, intitulata "Muntenia", elementele cartografice capata mai multa precizie si deci apare figurat Argesul.

De remarcat ca, pe o harta a lui A. Smith din anul 1869 intitulata: "Germania, Dacia si Moesia" raul Arges apare din nou cu dubla sa identitate: Arges si Ordessos.

1.2.          Pozitie si localizare geografica

Orasul Pitesti , resedinta a judetului Arges , este situat in partea centrala a acestuia si ocupa o suprafata de 39 kmp.Este asezat in partea central- sudica a Romaniei , intre Carpatii Meridionali si Dunare , in N-V Munteniei , la confluenta raului Arges cu Raul Doamnei  , in punctul de intersectie al paralelei de 44 51'30" latitudine N cu meridianul de 24 52 longitudine E , la distanta relativ egala fata de Polul Nord si Ecuator .

Cadrul geografic apropiat cuprinde teritorii variate sub aspect fizico si economico-geografic si influenteaza in mare masura functiile orasului.

Orasul Pitesti este situat la o departare de 108 km de Bucuresti , in bazinul superior al raului Arges , format intr-o regiune naturala complexa , cu factorii pedo- climatici favorabili vietii si activitatii umane , la intretaierea unor vechi drumuri comerciale si cai de comunicatie care asigurau multiple si permanente legaturi intre campie , deal si munte , intre estul si vestul Tarii Romanesti , intre acestea si Transilvania (prin culoarul Rucar Bran si defileul Oltului) , intre N si S Dunarii , intre Europa Centrala si Peninsula Balcanica.

Vatra orasului s-a conturat si apoi s-a extins in zona din dreapta raului Arges , pe terasele si pantele vestice si pe terenurile din lunca.Amplasarea localitatii pe terasele si malurile Argesului , confera Pitestului o nota specifica , o anumita personalitate si un pitoresc deosebit.

Intravilanul este orientat longitudinal , de la NV spre SE pe o distanta de cca 12 km intre Pitesti N-Bascov si Pitesti S -Prundu.

Orasul Pitesti se extinde pana la urmatoarele localitati :

-Bascov - comuna suburbana (N-NV)

-Budeasa (N-NS)

-Maracineni (NE)

-Stefanesti (E-SE)

-Bradu (S-SV)

-Albota (SV)

-Mosoaia (V)

-Babana (V-NV) , iar ca vecini sunt judetele Sibiu si Brasov in partea N-ica,judetul Teleorman in S, judetele Valcea si Olt in V, iar in partea E-ica judetele Prahova si Dambovita.

Pozitia geografica a orasului isi pune amprenta in mare masura asupra celorlalte componente ale cadrului fizic si economico-geografic.

Astfel , Pitestiul este situat in Campia Inalta a Pitestiului, o campie de acumulare fluvio-lacustra, cuaternara.

Geologic , zona orasului Pitesti are ca fundament platforma moessica, alcatuita din pietrisuri , nisipuri , argile , depozite loessoide.

In acest ecosistem urban predomina vegetatia caracteristica dealurilor din Piemontul Getic.

Pozitia sa geografica, la intretaierea drumurilor principale care traversau cele 4 provincii romanesti-Muntenia, Moldova, Transilvania, Dobrogea-si la 100km de Bucuresti, a avut o importanta deosebita pentru destinul orasului, care a fost permanent un important nod comercial, iar in prezent un important centru industrial si economic al Romaniei.

In concluzie , pozitia geografica matematica reprezinta un parametru de maxima orientare pentru a intelege conditiile geografice in care este situat ecosistemul uman Pitesti.Deci, enuntarea coordonatelor geografice(matematice) pentru orasul Pitesti cu 44 51 33 latitudine N-ica cu meridianul de 24 52 longitudine estica , inseamna o clima temperat - continentala, la limita dintre Piemontul Getic si Campia Romana in zona de tranzitie numita Campia Inalta a Pitestilor, la confluenta raului Arges cu Raul Doamnei , o interferenta a vegetatiei de padure colinara, vegetatie de silvostepa iar ca tip azonal vegetatia de lunca, o intrepatrundere a elementelor de flora montana cu cele de campie,o utilizare a terenurilor predominant agricola, cu o densitate medie a populatiei peste media pe tara,deci un areal de concentrare , de polarizare intre campie si deal.

1.3.          Istoricul cercetarilor geografice

Meleagurile pe care este asezat orasul Pitesti au fost locuite din cele mai vechi timpuri.

Descoperirile arheologice atesta ca, dinaintea erei noastre , prin aceste locuri, exista o ,,cetate "getica situata pe vatra unor vechi locuinte omenesti, a caror existenta se intrevede inca din epoca paleolitica.

Ca asezare rurala, Pitestii apar consemnati in documente ca sat de "vecini" , in proprietatea unui visitier Oancea, cam prin secolul al XIV-lea.Cand Basarab I (1322-1352) lovea la Posada, in "Tara Lovistei", in anul 1330, pe regele Ungariei, Carol I Robert d Anjov (1308-1343), care a venit sa-si impuna cu armele suzeranitatea, sa-i distruga armatele cucerind independenta Tarii Romanesti, Pitestii erau o asezare in plina dezvoltare.

Orasul se pare ca a luat fiinta in apropierea satului cu acelasi nume, pe un loc unde se tinea targ periodic.Prima mentiune documentara a asezarii dateaza din anul 1388, cand numele sau apare intr-un document prin care Mircea cel Batran daruia manastirii Cozia , printre altele, si o moara aflata in "hotarul Pitestilor"

Cativa ani mai tarziu , nu departe de Pitesti, la cca 16 km spre S, in apropierea localitatii Tutulesti de pe valea Dambovnicului, se desfasoara vestita batalie de la Rovine (1394), dintre Mircea cel Batran si Baiazid I(1389-1402), supranumit fulgerul, sultanul Imperiului Otoman.

Ca Pitestiul a devenit cu timpul un important centru economic, social, cultural si administrativ, o dovedesc desele sale mentionari in diverse acte domnesti din secolul al XV-lea.

Astfel, intr-un hrisov din 16 august 1481, Pitestii sunt mentionati ca oras.In secolul al XVI-lea , orasul este amintit ca resedinta domneasca, punct de tranzit sau vama la intretaierea drumurilor pe care se facea intens comert cu vin si sare, produse care inca nu erau monopol turcesc.Cele mai multe din atestarile documentare din secolul al XVI-lea sunt in legatura cu unele vanzari, cumparari sau "danii" de mori, vii, paduri, pasuni, ogoare, case si sate. In 1507, de pilda, intr-un document se semnaleaza comertul cu miere, ceara, unt, vite,piei, peste, cereale.Din unele documente , aflam si date despre organizarea administrativa, judecatoreasca si fiscala a orasului, cu "judeti", "pargari", "parcalabi",despre existenta unor mestesuguri (boiangii, tobscari) si legaturile pitestenilor cu negustorii transilvaneni, mai ales brasoveni.

Dintre documentele din secolul al XVI-lea , mentionam pe cele emise de cancelariile domnitorilor Mihnea Voda zis "Cel Rau" (1508-1510) si Neagoe Basarab (1512-1521) chiar in oras, si care prezinta asezarea ca "Scaun domnesc".

Astfel, la 18 ianuarie 1518, diacul Florea al domnitorului Neagoe Basarab, scrie:

,,Si eu, diacul Florea, carii am scris in minunatul foisor al Pitestilor, in luna lui ghianar,18 di la Adam pana acum , alirgarea anilor pana acum leat 7026(1518).Diacul Danciul aduce si el o precizare privind importanta orasului: Eu, Danciul cel mai mic dintre diaci, care am scris in minunatul scaun din Pitesti, luna mai,zile 6, anul 7027, (1519) .In alte documente se vorbeste fie ,,de cetatea Pitesti "(11 iulie 1519), fie de ,,scaunul domnesc "(5 iulie 1555) de aici.

Faptul ca Pitestii au fost de timpuriu " oras "si "scaun domnesc" nu este o intamplare.Dezvoltat la locul de intalnire al drumurilor ce legau orasele care pe rand au fost capitala a Tarii Romanesti: Arges, Campulung, Bucuresti, cu pasurile spre Transilvania (Bran, Turnu Rosu) sau cu drumul catre Craiova prin Slatina, nu este de mirare ca domnitorii, in calatoriile lor , isi asezau curtea, in acest loc de popas unde aveau mori,vii si intinse mosii pe care le stapaneau si administrau ca orice mare feudal.

Un document din 1 februarie 1591 scria de logofetia din Bucuresti a domnitorului Mihnea Turcitul (in a doua lui domnie ,1585-1591) pomeneste de existenta ,,judetului si a 12 pargari din orasul Pitesti . O ,,carte din 22 ianuarie 1596 ne da vesti despre un anume judet Ivan, despre cei "12 pargari si parcalabi si cu oamenii buni din orasul Pitesti"

In secolul al XVII-lea marturiile scrise indica prezenta , cam pe locul unde era ,,Targul din Vale (numit de localnici ,,Curtisoara" si unde se tinea cu ani in urma traditionalul Targ al Mosilor), a unei curti a lui Matei Basarab (1632-1654), domnitor care poseda intinse vii pe dealurile de langa Pitesti.

In acelasi secol, C-tin Serban Basarab ,,Carnul "(1654-1658), ridica in oras biserica ,,Sf. Gheorghe "(1656), pe langa care, de prin anul 1700 a functionat o ,,scoala domneasca "(pana in secolul al XIX-lea). C-tin Brancoveanu (1688-1714) locuia in oras toamna, cand venea la viile sale din Valea Mare, el fiind acela care a fixat si unitatea de masura  ,,vadra de Pitesti".

Drumurile comerciale Brasov-Campulung-Pitesti si Sibiu-Ramnic-Pitesti si de aici la Dunare, ofereau orasului posibilitatea sa-si dezvolte comertul cu vinuri, fructe si derivate ale produselor agricole.

In secolul al XVIII-lea, diverse documente se refera la activitatea economica a orasului care intretine legaturi stranse cu Brasovul, devine punct de oprire pe drumul de posta creat (1835 de olacari, 1861 de diligente ), si in care se dezvolta tot mai mult breslele. Gruparea mestesugarilor din aceeasi bransa, pe anumite ulite , a facut ca acestea sa poarte multa vreme denumirile breslelor respective.

Orasul, cu aspect patriarhal din secolul al XIX-lea, se afirma la rand cu alte localitati din tara, ca un centru al miscarilor social-politice ale vremii.In timpul marii rascoale populare conduse de Tudor Vladimirescu la 1821, prin Pitesti trece detasamentul de panduri condus de Simion Mehedinteanu, detasament avand misiunea sa asigure protectia coloanei principale de panduri ce se indrepta de la Slatina spre Bucuresti, sub conducerea lui Tudor. Tot prin Pitesti trec spre Bucuresti (prin Gaiesti), cetele de panduri conduse de Iordache, si avand misiunea de a taia calea spre munte (si prin pasul Bran in Transilvania) a boierilor refugiati din capitala.

In 1848, Pitestii sunt un centru activ de sprijin al revolutiei burghezo-democratice. Sa nu uitam ca la conacul Golestilor din apropiere, s-au concretizat multe din ideile patruzecioptiste, unii din membrii familiei Golescu luand parte activa la revolutie sau detinand posturi in guvernul provizoriu.

Dar jumatatea secolului al XIX-lea gaseste orasul intr-o stare precara din punct de vedere urbanistic si edilitar. Pomicultura, viticultura, cresterea vitelor, negotul ramanand ocupatiile de baza ale locuitorilor, dezvoltarea orasului se face lent.

Aceasta stare de lucruri o vede Mihail Kogalniceanu in vara anului 1864,cand in timpul calatoriei sale prin tara pentru a se informa asupra efectelor reformei agrare, trece si prin Pitesti, de unde scrie domnitorului Alexandru Ion Cuza.  

Dezvoltarea industriala a Pitestiului se face lent.

Anii de dupa eliberare de sub jugul fascist marcheaza o noua etapa in istoria orasului ,care, se impune pe zi ce trece, ca un tot mai important centru economic si cultural al tarii.