Muntii rodnei - prezentare generala

MUNTII RODNEI - PREZENTARE GENERALA

Inauntrul limitelor ce determina aria Carpatilor Orientali, masivul cristalin, inalt, al muntilor Rodnei si Suhardului face parte din grupa nordica a acestora, Carpatii Beskido-Maramureseni, grupa ce se intinde la NV de culoarul de-a lungul caruia curg riurile Ilva si Somesul Mare (spre V) si Dorna (spre E). In literatura geografica mai veche aceasta subdiviziune a Carpatilor Rasariteni era cunoscuta sub numele de Carpatii Padurosi. Pentru compartimentul sudic al grupei (zona in care se inalta masivele Rodna-Suhard, Maramures, Tibles etc.) se foloseste frecvent si denumirea de Muntii Maramureseni.[1]

Muntii Rodnei, asa cum ne intereseaza din punct de vedere turistic, sint despartiti de culmea sud-estica a Suhardului prin saua de pe versantii careia se aduna firele de obirsie ale Somesului Mare (S) si cele ale vaii Prelucile (N); pasul Rotunda (l 284 m) este punctul de altitudine maxima al acestei sei.

La NE si N, Masivul Rodnei este separat de muntii propriu-zisi ai Maramuresului prin falia Dragos Voda (Bistrita Aurie-Visau); de la pasul Prislop catre V, intre acesti doi colosi de roci cristaline patrunde zona rasariteana, mai ingusta, a "Tarii" Maramuresului.

Catre V - regiune in care formatiile de gresii si marne ale flisului acopera rocile cristaline - limita Muntilor Rodnei o formeaza Valea Carelor (catre N) si piriul Salauta (inspre S); vecinul dinspre V al Muntilor Rodnei este Masivul Tiblesului, cu poala-i sudica de muncei impaduriti. In S, o alta falie (valea superioara a Somesului Mare) desparte Masivul Rodnei de Munceii Birgaelor; in aceasta parte, hotarul Rodnei este acelasi cu cel al grupei Muntilor Beskido-Maramureseni si se desfasoara de-a lungul culoarului Birgaie-Cimpulung.

Limitele turistice. Din punct de vedere turistic, conturul Muntilor Rodnei este mai cuprinzator decit aria inchisa cu izohipsa[2] de l 500 m suprafata pe care (din punct de vedere geografic) formele de relief au o inaltime ce justifica denumirea de ,,munti'.

Pentru a simplifica orientarea, aratam mai in amanunt limitele "turistice" ale Masivului Rodnei, admitind ca acestea urmeaza fundul vailor care il inconjura si prin care curg firele de apa mentionate in cele ce urmeaza. In partea de rasarit a Muntilor Rodnei, acolo unde culmea principala a masivului se prelungeste catre SE cu cea a Suhardului, altitudinea maxima a hotarului o aflam in pasul Rotunda (l 284 m). De aici catre S coboara firele de apa care, unite cu piriul Matragunilor, sporesc debitul Izvorului Paltinisului, primul curs de apa de-a lungul caruia se desfasoara hotarul estic al Muntilor Rodnei. Mai departe, debitul acestui piriu este sporit, succesiv, cu suvoaiele ce coboara prin vaile Izvorul Prelucilor, valea Zmaului, valea Gagii si piriul Arin.

La 675 m alt., dinspre E, ajung la hotar apele vaii Maria Mare, care, impreuna cu cele amintite, dau nastere riului Somesul Mare. Firul vaii acestuia - de la obirsie si pina la confluenta cu piriul Salauta, in dreptul localitatii Salva (308 m) - formeaza hotarele sud-estic si sudic ale Muntilor Rodnei.

Hotarul vestic, de la Salva catre N, urmeaza fundul vaii Salauta, pina la pasul Setrefu (817 m). Dincolo de cumpana apelor limita de V a Muntilor Rodnei se suprapune peste firul Vaii Carelor, pina la confluenta acesteia cu Iza, la 555 m alt. Depasind Gura Carelor, hotarul masivului urca spre E, de-a lungul Izei, pina in Dealu Moiseiului. De aici mai departe, indreptindu-se catre N, linia de contur a muntilor Rodnei coboara in valea Visaului, in aval de comuna Moisei (581 m).

De la Moisei si pina la pasul Prislop, serpuirile piriului Visau chenaruiesc Muntii Rodnei, pe poala lor nordica; aici, in pasul Prislop, hotarele masivului ating un punct de altitudine maxima (1413 m). Din pasul Prislop mai departe, catre E-SE, Bistrita Aurie desparte Muntii Rodnei de vecinii lor dinspre N, Muntii Maramuresului. In punctul Rotunda (din aval de gura piriului Prelucile), Bistrita Aurie iese de pe teritoriul Muntilor Rodnei.

Pentru a incheia lungul ocol de ape (cca 180 km), hotare inauntrul carora se situeaza cei aproape 1300 km² cit masoara aria turistica a masivului, din catunul Rotunda (985 m) urcam in susul vaii Prelucile, pina in pasul Rotunda, loc din care am pornit sa inconjuram Muntii Rodnei pe la poalele lor.

Relieful. Ceea ce face ca Muntii Rodnei sa constituie unul dintre obiectivele turistice demne de a fi cercetate este salbaticia reliefului, in permanenta prefacere sub actiunea vintului, ploilor si gerurilor, aspectul cursurilor de apa ce curg vijelios printr-un adevarat paienjenis de vai, uluce puternic adincite si, pe alocuri, daltuite de lunecarea ghetarilor, infatisarea si repartitia hainei sale vegetale pe versanti, modificarile pe care i le imprima interventia omului etc.

Inlantuit in chenarul de ape pe care le-am considerat a fi limitele turistice ale Muntilor Rodnei se inalta un bloc masiv de roci, caracterizat mai ales de existenta a trei mari compartimente, pe care cercetarile geografice le individualizeaza in Masivul Pietrosul Rodnei, Masivul Inaului si Muntii Batrina.

Masivul Pietrosul Rodnei este situat in partea centrala a Muntilor Rodnei; el se intinde, catre E, pina la o linie ce urmeaza valea superioara a Bistritei (in N) si pe cea a Aniesului (in S). Linia vestica a masivului este mai putin clara; o admitem trasa insa de-a lungul vailor Batrina (N) si Rebra (S), intre aceste limite este cuprinsa cea mai intinsa si mai inalta zona a Muntilor Rodnei (vf. Pietrosul Rodnei, 2 303 m) si tot aici intilnim formele de relief ce situeaza masivul pe primul plan in ceea ce priveste aspectul sau alpin: creste inalte, vaste caldari glaciare, numeroase lacuri de altitudine, vai salbatice cu povirnisuri repezi si inalte (in N) sau culmi desfasurate in lungi picioare de munte (spre S) etc.

In ceea ce priveste masivitatea, varietatea formelor de relief si bogatia de obiective turistice, compartimentul estic al Muntilor Rodnei, Masivul Inaului, nu ramine prea mult in urma Pietrosului Rodnei, vecinul sau apusean. Piscul central al masivului (vf. Inau: 2 800 m) este un puternic nor orografic, din care pornesc mai multe culmi greoaie, dispuse radiar in jurul uriasului con al Inaului. Actiunea glaciatiei cuaternare (vai, zanoage, ochiuri de mare), mai putin reprezentata in acest compartiment, a daltuit totusi un relief plin de farmec si, pe alocuri, de o salbaticie rar intilnita in alte zone ale Muntilor Rodnei.

Sub denumirea de Muntii Batrina cuprindem zona vestica a Muntilor Rodnei. Cu o alcatuire geologica diferita de cea a masivelor Inau si Pietrosul Rodnei, inaltati mai putin decit acestia, Muntii Batrina prezinta aspecte morfologice si de peisaj deosebite de cele intilnite in celelalte doua compartimente ale Muntilor Rodnei. Obiectivele turistice din aceasta zona sint totusi suficient de atragatoare pentru a justifica organizarea unor interesante peregrinari pe culmile, peste plaiurile si prin vaile Muntilor Batrina.

Cel mai de seama element orografic al Muntilor Rodnei il reprezinta creasta inalta a masivului care - din virful Pietrosul Rodnei si pina in virful Rosu - urmeaza un traseu caracterizat de existenta a numeroase sinuozitati, presarate cu piscuri care depasesc frecvent 2 000 m alt.

Virful Pietrosul Rodnei, decanul de altitudine al crestei, este, in acelasi timp, si cel mai inalt pisc ce se intilneste pe intreaga arie a Carpatilor Orientali. Din Pietrosul Rodnei se intinde, catre S, primul sector al crestei inalte: Pietrosul Rodnei (2 303 m) - Rebra sau Manina (2 269 m) - Buhaescu Mare (2122 m). Intre aceste piscuri se inscriu doua curmaturi adinci, dintre care cea mai spectaculoasa este cea a Pietrosului (2114 m); la SE de Buhaescu Mare, o sa mai larga, tarnita "La Cruce' (numita si saua Buhaescului Mare), este locul din care creasta inalta a Muntilor Rodnei isi schimba orientarea NS de pina aici.

Intre tarnita "La Cruce' (l 984 m) si saua "intre Izvoare' (l 820 m), creasta urmeaza o linie puternic serpuita, ca un S, cu orientarea generala NV - SE. Pe aceasta portiune trei virfuri se inalta peste 2 000 m: Obirsia Rebrei (2 055 m), Cormaia (2 044 m) si Repedea (2 077 m). Saua "Intre Izvoare', desfasurata larg intre vf. Repedea si vf. Negoiasa Mare, poarta si numele de Tarnita Negoieselor; pe versantii ei intilnim doua importante obiective turistice: locul "La Carti' si lacul de culme de la "Fintina lui Ratifoi'.

Dincolo de saua ,,Intre Izvoare' si pina in vf. Puzdrele (2 188 m) creasta inalta a Muntilor Rodnei, orientata SV - NE, urca la peste 2 000 m (piscurile Negoiasa Mare 2 049 m si Negoiasa Mica 2 013 m), adincmdu-se apoi, la 1920 m alt., in Tarnita Birsanului. Din vf. Puzdrele creasta isi schimba brusc directia si - pina in vf. Aniesul Mare (2 169 m) - pastreaza orientarea NV - SE; pe aceasta zona, altitudinea minima se intilneste in Tarnita Negoiescului Mic (2055 m).

Intre vf. Aniesul Mare si saua Gargalaului creasta Muntilor Rodnei se desfasoara, de la V la E, cu o usoara arcuire catre N in dreptul muntelui Cimpoiesul. De-a lungul acestei portiuni de culme se intilnesc: vf. Laptelui (2 145 m), Tarnita Negoiescului Mare (l 963 m), cel de al doilea virf al Laptelui (2003 m), vf. Galatului (2057 m), Curmatura Galatului (l 920 m), vf. Cimpoiesul (l 942 m) si saua Gargalaului (l 925 m). 

Inca din piscul Ciompoiesul creasta inalta a Muntilor Rodnei incepe a se arcui larg, cu concavitatea catre SV, orientare ce ia sfirsit in vf. Omului. De-a lungul acestui urias arc de piatra creasta serpuieste in vf. Cimpoiesul (l 942 m), saua Gargalaului (l 925 m), vf. Gargalau (2159 m), vf. Claii (2119 m), vf. Putredu (2060 m), vf. "La Cepe' (2089 m) si vf. Omului (2135 m). Intre vf. Omului si piscul de 2 125 m alt. creasta inalta a Muntilor Rodnei se desfasoara apoi pe o directie ce se abate prea putin de la orientarea V - E. In aceasta zona, notam ca elemente orografice importante vf. Omului, saua Cisia (l 970 m), vf. Cisia (2 043 m), Tarnita lui Putredu (l 960 m) si cota 2125 m.

Fig01. Virful Inau

Aceasta din urma cota este locul in care creasta prezinta o noua inflexiune; de aci si pina in vf. Rosu ea pastreaza orientarea NV - SE si se desfasoara astfel: cota 2125 m, vf. Tomnatec (2 051 m), Gaura Inaului sau saua Tomnatecului (l 987 m), cota 2 123 m (pe Coasta Neteda), vf. Inau (2 280 m), saua Inautului (2050 m), vf. Inaut (2225 m) si vf. Rosu (2 115 m).

Din creasta inalta a masivului se ramifica un mare numar de culmi si picioare de munte - unele, prelungi si domoale (in S): altele, scurte si pravalite (in N). Dintre acestea, culmea intinsa catre V, din vf. Buhaescu Mare pina in pasul Setrefu, si cea desfasurata spre E (culmea Prelucile Gagii) intereseaza in mod deosebit pe drumeti, intrucit suita de culmi si creste inaltate intre pasul Setrefu si pasul Rotunda (culmile Setrefu - Buhaescu Mare si Inau - Rotunda ce prelungesc, de-o parte si alta, portiunea de creasta inalta cuprinsa intre virfurile Buhaescu Mare si Inau) alcatuieste ceea ce numim "culmea principala' a Muntilor Rodnei. Acest element orografic este cel mai de seama obiectiv turistic din masiv. De-a lungul "culmii principale' se inscrie un traseu turistic care, o data parcurs, pune pe drumet in situatia de a avea o cuprinzatoare cunoastere de ansamblu a Muntilor Rodnei.

Celelalte culmi secundare, ramificate din culmea principala, constituie si ele obiective turistice prin aceea ca, de-a lungul lor, serpuiesc mai totdeauna carari ciobanesti ce pot fi folosite si de catre drumeti. Spatiul rezervat lucrarii de fata nu ne ingaduie sa staruim insa prea mult asupra alcatuirii si aspectului acestor culmi. Ne marginim deci sa dam numai un "inventar' al celor ce consideram a fi mai importante, urmind ca, in capitolul "trasee turistice', sa revenim asupra celor strabatute, in total sau in parte, de itinerarele in cauza.

a) Din Pietrosul Rodnei, catre NE, se ramifica o creasta salbatica, cu pravalisuri repezi, cercetata mai ales de indragostitii de rute alpine: Pietrosul Rodnei (2 303 m) - muchia Pietrei Albe (2197 m si 2 128 m) - vf. Piatra Alba (l 990 m).

- Celelalte culmi ramificate din Pietrosul Rodnei poarta urmatoarele denumiri: Piciorul Mosului, de-a lungul caruia se inscrie traseul turistic Borsa - Pietrosul Rodnei, culmea Borsei (Piciorul Pietrosului), culmea Hotarului.

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

b) Dintre culmile secundare ramificate din zona inalta a muntelui Batrina, importanta din punct de vedere turistic este mai ales culmea Batrina - vf. Zapodilor, ale carei sinuozitati, desfasurate pe versantul sudic al Muntilor Rodnei, constituie cumpana de ape dintre bazinele Strimbei, de-o parte si cele ale Gusetului (Obirsia Rebrei) si Telcisorului, de alta. Principalele piscuri in care culmea isi inalta greabanul ei de stinca sint: vf. Muncelu (l 602 m) - vf. Tomnatec (l 379 m) - vf. Cocorisului (l 357 m) - vf. Hoitul (l 176 m) - vf. Chicerii (l 056 m). Pe culme, si apoi de-a lungul piriului Telcisorul, se desfasoara un traseu mult circulat de localnici si de turistii care, in drum spre casa, coboara pe aici de pe culmea principala.

c) Vf. Cormaia este pivotul din care, catre S, se ramifica lunga culme secundara ce face cumpana de ape dintre bazinele vailor Gusetu-Rebra si Cormaia. Piscurile principale ce impodobesc culmea sint: vf. Cormaia (2 044 m) - Coasta Neteda (l 954 m) - vf. Tapului (2024 m) - vf. Pietros (2003 m) - vf. Paltinului (l 789 m) - vf. Detunata (l 754 m) - vf. Craia (l 660 m) - vf. Dusilor (l 536 m) - vf. Magurii (l 374 m).

d) Din piscul vecin (vf. Repedea), de pe creasta inalta a Muntilor Rodnei, se ramifica, tot catre S, culmea Repedea-Magura Porcului, cumpana de ape intre bazinele vailor Cormaiei si Aniesului. Denivelarile culmei individualizeaza urmatoarele piscuri mai inalte: vf. Repedea (2 077 m), - vf. Nedeia (l 855 m) - vf. Mirasa (l 754 m) - vf. Rabla (l 901 m) - vf. Nedeia Grajdului (l 856 m) - vf. Muncelu (l 621 m) - Magura Porcului (l 021 m).

e) Pornind, la inceput, catre SV, culmea ramificata din vf. Omului (2 135 m) prezinta in Saua Lazilor (l 760 m) o inflexiune catre S. De aci, mai departe, culmea trece prin piscurile: vf. Corongisului (l 988 m) - vf. Paltinisului (l 545 m) - vf. Capatinei (1264 m) - vf. Priporul Pietrei Albe (l 203 m). In lungul culmii, o carare ciobaneasca duce pina in valea Somesului Mare, unde ajunge, la sosea, intre localitatile Anies si Rodna. Intre virfurile Corongis si Paltinis se afla formatia carstica Poarta lui Benes.

f) Virful Inau este un puternic nod orografic, din care se ramifica unele dintre cele mai salbatice culmi secundare ale Muntilor Rodnei:

- Creasta Inau - vf. Omului, ca si culmea Prelucile Gagii au fost mentionate atunci cind am aratat ce intelegem prin "culmea principala' a masivului.

- Principala culme sudica ramificata din vf. Inau, culmea Curatel, este cumpana de ape dintre vaile Cobasel si Izvorul Bailor. Pe spinarea culmii se inscrie unul dintre traseele turistice mult frecventate: orasul Rodna - vf. Inau. Culmea, orientata NE - SV, este caracterizata de urmatoarele elemente orografice: vf. Inau (2 280 m) - saua Inaului (2 180 m) - vf. Hirosul (l 654 m) - Curatel (l 520 m) - vf. Capul Benesului (l 590 m) - Poala Inautului (l 168 m).

- Creasta inalta a Muntilor Rodnei, in sectorul ei estic, are desfasurarea: vf. Inau - saua Inautului - vf. Inaut - vf. Rosu. Ramificata apoi in citeva scurte picioare de munte, creasta este cumpana de ape intre bazinele vailor Cobasel si Gagii.

- Culmea Piciorul Plescutei are orientarea SV - NE si atinge urmatoarele cote: vf. Inau (2280 m) - vf. Ciungilor (2019 m) - Muncelutu (l 728 m) - vf. Plescuta (l 573 m). Piciorul Plescutei separa bazinele vailor Bilei si Lalei.

g) Dintre culmile secundare, ramificate catre N din creasta principala, mentionam pe cele de-a lungul carora serpuiesc poteci turistice:

- Vf. Cimpoiesul (l 942 m) - Poiana Stiol (l 525 m) - vf. Stiol (l 612 m) - Bitca Prislopului (l 543 m).

- Vf. Galatului (2 057 m) - Buza Dealului (l 640 m) - Fata Meselor (l 664 m).

Hidrografic S-a aratat mai sus ca Muntii Rodnei (Ia periferia lor) sint incinsi cu un adevarat chimir de ape. Afluentii acestora au scobit o retea de vai dese si adinci care confera Muntilor Rodnei un loc aparte in pitorescul Carpatilor nostri, intrucit spatiul nu ne ingaduie sa insistam asupra tuturor vailor din masiv, vom mentiona pe scurt numai afluentii mai importanti ai celor patru riuri de hotar ale caror bazine superioare se situeaza, in parte, pe suprafata ocupata de Muntii Rodnei: Bistrita Aurie, Somesul Mare, Visaul si Iza.

a) Bistrita Aurie este denumirea locala pe care Bistrita o poarta incepind de la confluenta Izvorului Bistritei cu Izvorul Putreda; de la aceasta furca de ape si pina la Rotunda, Bistrita Aurie masoara 15 km lungime. Primul piriu, numit si Bistricioara (5 km lungime), izvoraste din caldarea Cimpoiesul - Gargalau si conflueaza cu Izvorul Putreda, la circa 1170 m alt. Izvorul Putreda (7 km lungime) isi are obirsia pe versantul nord-estic al culmii principale, in zona Tarnitei lui Putredu, la l 684 m alt.

Principalii afluenti ai Bistritei Aurii ce curg pe aria Muntilor Rodnei sint:

- Valea Bilei (10 km lungime), care izvoraste din caldarea Coasta Neteda - Inau, din Fundul Bilei (l 902 m).

- Valea Lala (10 km lungime) ce-si are obirsia in amonte de taul Lala Mica, la circa 2 000 m alt. De-a lungul vaii trece traseul turistic vf. Inau - Gura Lalei (l 015 m). Cele mai de seama obiective turistice de pe vale sint cele doua tauri: Lala Mica (l 920 m) si Lala Mare (l 815 m), ultimul fiind considerat a fi cel mai frumos lac glaciar al masivului.

b) Pentru localnici, Somesul Mare poarta acest nume incepind din aval de Gura Mariilor (675 m). De aci si pina la Salva (308 m) riul masoara 62 km lungime.

Firele de obirsie ale Somesului Mare au fost indicate mai sus, atunci cind s-au aratat limitele turistice ale masivului. Dintre afluentii sai mai insemnati, care curg pe aria Muntilor Rodnei, mentionam urmatoarele cursuri de apa:

- Valea Cobasel (9 km lungime) izvoraste de sub saua Inaului si se varsa in Somes, dupa ce a strabatut comuna Sant;

- Izvorul Bailor, numit impropriu de turisti Valea Vinului (13 km lungime), izvoraste din caldarea sud-vestica a Inaului. El primeste (pe dreapta) apele Izvorului Rosu (7 km lungime) si pe stinga pe cele ale Vaii Vinului. Se varsa in Somesul Mare dupa ce traverseaza orasul Rodna. De-a lungul acestor piraie trec poteci turistice care conduc catre zona Cisia - Inau.

- Valea Aniesului masoara 20 km lungime si conflueaza cu Somesul Mare in dreptul localitatii Anies. Componentii principali ai piriului sint: Aniesul Mare (10 km lungime), ale carui izvoare coboara de sub creasta principala, din caldarea sudica a Cimpoiesului; Aniesul Mic are 9 km lungime si firele-i de obirsie urca pina sub saua "Intre Izvoare', la circa l 777 m alt, De-a lungul vaii, o cale ferata forestiera ajunge pina dincolo de confluenta Anieselor, iar o poteca turistica conduce la creasta, in zona Gargalau - Galati.

- Una dintre cele mai frumoase vai ce brazdeaza versantul sudic al Muntilor Rodnei este valea Cormaia (22 km lungime). Obirsia Cormaiei se afla in caldarea sudica a muntelui Cormaia, iar confluenta piriului cu Somesul Mare se situeaza in amonte de orasul Singeorz-Bai.

- Cea mai lunga vale, situata in intregime in cuprinsul Muntilor Rodnei, este valea Rebra (41 km lungime), intilnirea ei cu Somesul Mare are loc la un kilometru in amonte de localitatea Rebrisoara, iar firele de obirsie ale vaii se afla pe versantii vestici ai virfului Cormaia si la sud de vf. Obirsia Rebrei.

- Unindu-se cu Somesul Mare in dreptul comunei Rebrisoara, valea Gersa (23 km lungime) izvoraste de sub vf. Piciorul Negru (l 368 m), pisc situat pe cumpana de ape dintre Rebra si Telcisor. In bazinul superior al vaii se afla pestera Tausoarele.

- Valea Salauta (37 km lungime) este ultimul tributar al Somesului Mare al carui bazin se situeaza (in parte) pe teritoriul Muntilor Rodnei. Izvoraste din zona pasului Setrefu si ajunge la Somesul Mare in dreptul localitatii Salva. Principalul sau afluent este piriul Telcisorul (14 km lungime), care se varsa in Salauta dupa ce a traversat localitatea Telciu. Firele de obirsie ale Telcisorului se rasfira pe versantii sudici ai obcinelor Rebrisoara si Frumuseaua. In lungul acestui afluent, de la Telciu la Valea Seaca, urca o cale ferata forestiera.

c) Valea Visaului (30 km lungime pina la iesirea de pe aria Rodnei) curge paralel si la nord de culmea principala a masivului. Aceasta vale izvoraste de sub pasul Prislop si primeste de pe teritoriul Muntilor Rodnei urmatorii afluenti mai de seama:

- Valea Fintinii, cu piriul Cimpoiesul (principalul sau fir de obirsie), se varsa in Visau in dreptul satului Fintina, In jurul confluentei se situeaza atit cele doua mari constructii ale complexului turistic Borsa, cit si amenajarile ce servesc practicarii sporturilor de iarna (trambuline pentru sarituri si pirtii de schi).

- Izvorul Negoiescului (6 km lungime), ale carui fire de obirsie se afla in caldarile nordice ale complexului Puzdrele - Galatul. Confluenta piriului cu Visaul este situata in dreptul comunei Poiana Borsei. De-a lungul vaii se desfasoara un traseu turistic, iar catre obirsia ei se afla cabana Puzdra.

- Piriul Repedea (10 km lungime totala) poarta acest nume din aval de Gura Noaselor, punct unde se aduna citeva fire de apa, din care cele mai importante sint piraiele Buhaescu. Intilnirea Repedei cu Visaul se face pe teritoriul comunei Gura Repedea.

- Valea Pietroasa (7 km lungime) isi are obirsia in caldarile nordice ale Pietrosului Rodnei. Piriul colecteaza apele iezerului Pietrosul si pe cele ale cascadei pravalite de sub creasta Pietrei Albe si se varsa in Visau, in dreptul orasului Borsa.

- Ceilalti afluenti ai Visaului (Piriul Hotarului, Valea lui Dragos, Izvorul Negru etc.) sint mai putin cercetati de turisti, astfel incit nu staruim asupra lor.

d) Valea Izei scalda versantii si poalele Muntilor Rodnei pe o intindere mai mica (circa 13 km) decit celelalte trei riuri de hotar amintite mai inainte. Ea izvoraste de sub creasta principala a masivului, din zona cuprinsa Intre Batrina si Muncelu. Principalii sai afluenti ce coboara din masiv sint: Iscioara, valea Repede si Izvorul Carelor.

Aspectul geologic. Sprijinindu-ne pe rezultatele cercetarilor si pe concluziile trase de citiva dintre geologii romani (Th. Krautner, I. Bancila etc.), schitam in cele ce urmeaza un sumar "portret' geologic al muntilor Rodnei, ale carui trasaturi credem ca sint suficient de conturate pentru a ajuta pe drumeti in cunoasterea a ceea ce este esential in acest domeniu.

Ca si restul catenei carpatice, Muntii Rodnei s-au inaltat in perioada marilor cutari ale scoartei pamintului, in era secundara, patrunzind ca un pinten lat spre V, intre Depresiunea Birgaelor si cea a Maramuresului. Alcatuirea si aspectul orografic al masivului au cunoscut, dupa aceea, modificari continue, framintarile de mai tirziu ale scoartei si actiunea agentilor fizici, aducind si ele insemnate prefaceri in infatisarea pe care Muntii Rodnei o capatasera inca din prima faza de orogeneza. In tertiar (miocen) s-au produs, de exemplu, deplasarile de strate care, Intre altele, au dat nastere faliilor din sudul si nordul masivului; adinca ruptura din N (falia Dragos Voda) a imprimat Muntilor Rodnei caracterul de horst, hotaritor pentru aspectul salbatic al versantului in cauza.

In linii mari, relieful actual al Muntilor Rodnei a fost modelat in pliocen si cuaternar. Fundamentul masivului este alcatuit din sisturi cristaline de epizona, iar cuvertura este formata in mare parte tot din sisturi cristaline (mezozonale, de data aceasta). Toate aceste sisturi (fundament si cuvertura) sint strabatute de diorite, gnaisuri, granite etc.

O mare varietate de roci prezinta cuvertura, mai ales In zonele vestice si sudice ale masivului, unde rocile eruptive mai noi (dacite, andezite etc.) sint insotite de roci sedimentare (marne, gresii, calcare etc.): in zona Inaului intilnim importante masive de parasnaisuri, micasisturi si clorosisturi. Merita a fi mentionate conglomeratele cu cuart alb si gresiile calcaroase din V (Piatra cea Oneroasa), calcarele numulitice si recifale (Fundul Izei si Izvorul Batrina), sisturile argilo si marno-calcaroase (Valea Carelor si valea Salauta, catre Romuli).

Prezenta rocilor eruptive noi este atestata de numeroasele "maguri' pe care le intilnim atit de des in lungul faliei sudice (valea superioara a Somesului Mare) si care imprima peisajului din aceasta parte a Muntilor Rodnei un caracter aparte.

O alcatuire geologica atit de variata a creat in Muntii Rodnei un peisaj deosebit de atragator prin multiplele sale infatisari. Impresia puternica pe care o da severitatea formelor de relief, ridicate in creste salbatice si adincite in pravalisuri mari, sau sentimentul de liniste pe care il incerci purtindu-ti privirea in lungul domoalelor culmi sudice ale masivului nu stau cu nimic mai prejos de emotia ce te stapineste in fata semetiei peretilor de stinca daltuiti in roca mai moale a calcarelor risipite ici si colo pe intinsul ocean de piatra al Muntilor Rodnei. Incintarea cu oare cercetezi lumea de basm a adincurilor (pestera Tausoarelor) sau fiorii de teama ce pun stapinire pe intreaga-ti fiinta atunci cind strabati unele ganguri subterane - strimte, joase si biciuite de navalnice vine de apa (Jgheabul lui Zalion) - sint elementele unei suite de impresii care-ti vor ramine mereu nesterse in amintire.

In epoca glaciatiei (cuaternar), relieful Muntilor Rodnei a fost destul de puternic modificat, in special pe versantul nordic al masivului. Urmele ghetarilor de circ si de vale, care au curs prin ulucele de piatra ale simburelui cristalin cutat in culmi inalte, pot fi identificate cu usurinta atit in adincile zanoage scobite in stinca, cit si in depozitele de morene si de "berbeci' risipite in caldari sau adunate, ca praguri, de-a curmezisul vailor. Faptul ca actiunea ghetarilor a fost extrem de redusa la S de culmea principala a masivului face ca, in aceasta zona, urmele glaciare sa nu poata fi identificate decit in citeva mici circuri de sub coama. In schimb, pe versantul nordic, stratul gros de gheata, in lunecarea lui la vale, a sapat caldari impresionante: intre acestea, complexul de zanoage incins ca un briu de arcul ce-l formeaza masivele spinari al muntilor Pietrosul Rodnei, Buhaescu Mare, Repedea si Puzdrele este cel mai spectaculos ca infatisare si maretie. Vaile ce-si au obirsia in caldarile nordice au fost si ele puternic erodate de limbile de gheata ce coborau catre altitudini mai joase.

De un farmec deosebit - elemente de mare atractie turistica - sint si celelalte vestigii ale actiunii ghetarilor din Muntii Rodnei. Este vorba de numeroase lacuri glaciare, iezere sau "ochiuri de mare', risipite in caldarile superioare ale masivului.[3] Dintre ele, iezerele Buhaescului (lacuri de vale) si taul Lala Mare (lac de Zanoaga) sint cele a caror infatisare este mai plina de poezie si de frumusete.

Flora. Portretul vegetal al Muntilor Rodnei este caracterizat indeosebi de existenta padurilor care imbraca vaile si culmile pina in jurul a l 700 m alt. Golul alpin este mai intins in partea de rasarit a masivului, unde padurea coboara la altitudini mai joase. In afara fagetelor, care se ridica aici pina la circa l 380 m, padurile de sus ale Rodnei sint alcatuite mai ales din brad si molid. Tufarisurile de durzai (Pinus pumilia Haenke), nume sub care este cunoscut de localnici jnepenisul, extind zona plantelor lemnoase la altitudini superioare celor pina la care ajunge molidul.

Prin lunile iunie si iulie, covoarele de smirdar (Rhododendron kotschyi), adevarate vetre de vapai rosietice, coloreaza viu plaiurile si versantii Zanoagelor pe suprafete intinse. Tufe dese de afini podesc golul alpin, iar in lastarisul tinar ce se ridica viguros, tufarisurile de zmeura cresc uimitor de bogat. In sfirsit, in zonele de calcar din jurul Cormaiei si Pietrei Rele reintilnim minunata floare-de-colti (Leontopodium alpinum), podoaba a naturii ce trebuie ocrotita in mod deosebit, pentru a preintimpina disparitia ei din masiv.

Ca o raritate la altitudini mari, semnalam existenta in Muntele Saca, la aproape l 600 m inaltime, a unor mici intinderi de teren pe care cresc minunate narcise de munte. Pe povirnisurile Inaului cresc frumosi trandafiri galbeni, salbatici, dar placut mirositori, iar in jnepenisurile din zona lacului Lala Mare se intilneste zimbrul, unul dintre copacii care imbracau muntele in timpul glaciatiei cuaternare.

Fauna. Salbaticiunile care traiesc in Muntii Rodnei sint destul de numeroase; intre acestea, ursul este un soi de "vedeta' a masivului. Nu lipsesc nici lupul, fiara singeroasa, si nici vulpea vicleana si mare nimicitoare a puietului vietatilor mai marunte. Mistretul traieste mai ales in faget, iar pisica salbatica, dihorul si vidra fac parte dintre animalele care insufletesc desisul padurilor si malurilor apelor. Daca cerbul este destul de raspindit in Muntii Rodnei, capra neagra a disparut cu desavirsire, atit din cauza primului razboi mondial, cit si a braconajului practicat in trecut fara menajamente. Trofeele de capra neagra situasera Muntii Rodnei printre masivii carpatici ce se bucurau de o deosebita faima cinegetica: record mondial in anul 1910; premiul II la expozitia din Viena (1910); premiul III la expozitia de la Leipzig (1930) etc. Pentru repopularea muntilor Rodnei cu capre negre s-au intreprins (incepind din anul 1964) o serie de actiuni ce se spera a fi incununate de succes., preconizindu-se ca in 10-15 ani efectivul de capre negre din Muntii Rodnei sa se ridice la circa 150 de exemplare. Notam astfel existenta unui tarc (16 hectare) amenajat in rezervatia naturala "Pietrosul Mare' in care, sub ingrijirea paznicilor de specialitate traiesc iezii de capra neagra prinsi in ultimii doi ani in Retezat. Dupa acomodarea cu noul lor mediu de viata, iezii acestia, cit si cei ce vor fi adusi aici in viitor, vor fi pusi in libertate pentru a spori, si din punct de vedere faunistic, comoara de pitoresc a Muntilor Rodnei.

Intre pasarile ce traiesc in masiv, cocosul de mesteacan (Lyrurus tetrix) si pajurile sint adevarate podoabe ale Muntilor Rodnei; primul nu se intilneste in masivii limitrofi.

In undele repezi ale piraielor Rodnei, ca si in apele reci ale "ochiurilor de mare', adapostite in fundul Zanoagelor glaciare, sageteaza numerosi pastravi, iar Visaul este unul dintre cele doua riuri din tara (Visau si Bistrita) in care mai traieste lostrita.

Clima. Climatul caracteristic Muntilor Rodnei este cel al muntilor inalti. Situarea masivului intr-o zona in care latitudinea variaza intre 47 si 48 grade, orientarea crestei principale si directiile culmilor secundare, cit si diferentele mari de altitudine fac ca topoclimatul Muntilor Rodnei sa poata fi considerat drept "subpolar' (clima aspra, umeda, vinturi persistente etc.).

Volumul precipitatiilor este ridicat: peste l 200 mm anual. Cele mai multe ploi cad aici in perioada mai-iulie; golul alpin din imediata apropiere a piscurilor inalte primeste o cantitate redusa de precipitatii sub forma de ploaie, dar se imbraca in groase cojoace de omat in timpul iernii. Abundenta zapezilor si persistenta lor pe inaltimi, dincolo de limitele clasice ale iernii (pina catre sfirsitul lunii iulie), favorizeaza mult practicarea sporturilor de iarna. De asemenea, nu rareori, drumetul poate fi sfichiuit, in plina vara si pe culme, de lapovite reci sau de ninsori capricioase.

Temperaturile medii inregistrate in Muntii Rodnei ating valori deosebite de cele semnalate in alte regiuni carpatice romanesti (0°C, media anuala;  -9°C in ianuarie; 4 .. 10°C in iulie).

Vinturile predominante sint cele ce sufla din NV si NE. Din unele observatii facute in masiv rezulta ca directia din care bat vinturile indica suficient de bine mersul vremii. Astfel, vinturile dinspre E prevestesc timp frumos; cele dinspre N si NE aduc vreme friguroasa, iar vinturile care sufla dinspre V sau de la SE aduc ploi abundente. Vinturile locale bat, dimineata, dinspre vale catre virf; seara, ele sufla in directia opusa.

Prezenta omului. Viata pastorala, intens dezvoltata in Muntii Rodnei, ne ofera rare dar neasteptate prilejuri de a descoperi obiceiuri si alcatuiri ale stinelor, care arata ca pe aceste meleaguri pastoritul se practica cu multe sute de ani in urma. Adaposturile pacurarilor, armele lor de aparare, uneltele stinei si obiceiurile care insotesc activitatea pastorala mai au si azi elemente de un arhaism care a ramas mai nealterat decit in alti masivi ai Carpatilor. Folclorul local este de o frumusete si originalitate mult deosebite de cele pe care le aflam in alte regiuni ale patriei noastre.

Munca ce se desfasoara in exploatarile miniere din jurul oraselor Rodna si Borsa sau la taierile de paduri de pe tot intinsul masivului constituie motive temeinice pentru ca Muntii Rodnei sa fie cercetati cu un si mai viu interes. Citeva statiuni balneoclimaterice, intre care Singeorz-Bai este cea mai importanta, atrag multi oameni ai muncii, veniti aici fie pentru a-si cauta sanatatea, fie pentru a petrece concediul de odihna. Notam, de asemenea, existenta a numeroase izvoare cu ape minerale: Valea Vinului, Anies, Borsa, Zavoaiele Borcutului (la obirsia Vaii Strimba), "La Borcut' (sub pasul Prislop) etc.

Toponimia. Este bine ca, la o prima luare de contact cu plaiurile Rodnei, drumetul sa fie avizat asupra unor particularitati toponimice, mai frecvente aici decit in alte parti ale Carpatilor nostri. Enumeram pe cele mai caracteristice:

a) Numeroase forme de teren poarta denumiri identice.

Se intilnesc in Muntii Rodnei multe "repezi": valea Repedea (bazinul Visaului); piriul Repede (afluent al Izei). valea Repede (se varsa in Salauta); vf. Repedea (2077 m). Valea Vinului este un afluent al Izvorului Bailor si acelasi nume il poarta unul din piraiele ce se varsa in Cormaia. Valea Sacii conflueaza cu Izvorul Bailor in aval de localitatea Valea Vinului dar o Vale Seaca (uneori tot Valea Sacii) este unul din firele de obirsie ale piriului Telcisorul.

Puzderia de "neck-uri', rezultat al unei intense activitati vulcanice, face ca, de o parte si de alta a Salautei si a cursului superior al Somesului Mare, apelativul "magura' sa dea multa bataie de cap in orientare: vf. Magurii (l 195 m, 1374 m, 1093 m, 860 m, l 057 m), Magura Sabii (l 115 m), vf. Maguricii (595 m), Magura Porcului (l 021 m), Magura Mare (1189 m), Magura Mica (l 119 m), Magura Sturzilor etc.

Nedei sint si ele destule: vf. Nedeia (l 855 m), vf. Nedeia Grajdului (l 856 m). Nedeia Saca, Nedeia Birladelor. Tot asa stau lucrurile si cu "munceii': vf. Muncelu (l 793 m, l 602 m, l 621 m), vf. Muncelutu (l 728 m) etc.

Situatii analoge prezinta si toponimicile: Coasta Neteda, Rebra, Prislop, Pietrosul, Paltinul, Prelucile, Tomnatec etc.

b) In Muntii Rodnei, folositi pentru pasunat de nasaudeni (pe versantul sudic) si de maramureseni (in N), piscurile culmii principale au primit, pe alocuri, denumiri duble: Muncelu-Piatra cea Gheroasa; Batrina-Celariu; Rebra-Manina etc.

O mentiune speciala pentru vf. Rebrei (2 269 m), situat pe culmea Pietrosul Rodnei - Buhaiescu Mare. Amplasamentul piscului in raport cu bazinul vaii Rebra nu justifica numele, intilnit mai mult in literatura stiintifica si turistica decit in limbajul localnicilor. Batrinii de prin partea locului ii spun, mai ales, Manina, toponimic intilnit si in hartile topografice mai vechi. In dictionare, "manina' are semnificatia de "namila'. In lucrarea "Neamul romanesc in Ardeal', Nicolae lorga spune: " ne apropiem de manina intunecoasa a Prislopului

c) In lucrarile mai vechi care fixeaza rezultatul cercetarilor (geologice, in special) intreprinse in Muntii Rodnei, pentru unele obiective s-au dat denumiri necorespunzatoare toponimiei locale. Mentionam citeva dintre ele: Bucureasa si Bucuiescu, in loc de Buhaescu; Negriasa, in loc de Negoiasa; piriul Pietrosul, in loc de valea Pietroasa, Setrevu, in loc de Setrefu etc.

d) Patru localitati situate in Muntii Rodnei (trei la hotarele lor si una inauntrul ariei masivului) poarta denumiri cu rezonanta latina: Romuli, Salva, Nepos si Parva. "Nasul' lor a fost losif al Il-lea, imparatul Austriei, care, cu prilejul unei calatorii de inspectie in regiunea unde isi aveau sediul regimentele de graniceri romani (infiintate intre 1762-1763), i-a salutat pe localnici spunindu-le: "Salve Romuli parva nepos' (Salut pe stranepotii lui Romulus). Cu acest prilej, patru dintre noile sate graniceresti au primit ca nume cite unul dintre cuvintele frazei de salut.

Fig02. Gura fintinii. Hotel turistic

Este interesant de stiut ca in Muntii Rodnei se mai intilnesc si alte toponimice cu rezonanta latina. In afara de denumirile de locuri, originea latina a populatiei de pe aceste meleaguri se reflecta si in denumirea obiectelor folosite de ciobanii rodneni in activitatea lor pastorala. Pentru a da un singur exemplu, reproducem un pasaj din lucrarea prof. univ. Tiberiu Morariu, citata in bibliografie: "Ca arma de aparare contra fiarelor se intrebuinteaza pusca, iar in cazuri urgente taciunele aprins sau facea. Acest obiect numit si faci sau fa'ce[4] se pregateste dintr-un lemn de buhas lung de 4 m, crapat la un capat, iar in crapaturi se mai pune iasca sau vacalie. "Facea' o tin deasupra focului, in coliba, iar in caz de primejdie, fiind foarte uscata - de abia o atingi de foc si se aprinde. Iesind cu ea afara, dat fiind curentul de aer ce se naste cind este purtata in fuga, se formeaza scintei care provoaca spaima animalelor salbatice.'

e) In capitolul "informatii turistice' se mentioneaza in mod special toponimicile care redau deosebit de plastic infatisarea formelor de teren (Piatra cea Gheroasa, La Carti etc.).

f) In transcrierea numelor de locuri, ape si forme de teren, s-a respectat pronuntia locala: Visau, Inau, Tomnatec etc.).

Pesterile. Zonele cu roci sedimentare din Muntii Rodnei sint presarate si cu insemnate depuneri de calcare (eocene), ale caror caracteristici sint insa diferite de cele ale calcarelor (mezozoice) din masivii carpatici unde s-au dezvoltat spectaculoasele fenomene carstice ce incinta ochiul din Carpatii Apuseni si cei Meridionali.

Fata de intinderea lor, Muntii Rodnei numara putine pesteri; nici una dintre ele nu adaposteste bogatia de frumos care face faima celor din alte parti ale Carpatilor (cum sint pesterile Pojarul Politei, Topolnita, Meziad). In schimb, in masiv se afla cea mai adinca pestera de pe teritoriul patriei noastre, pestera Tausoarele, ea fiind si a treia in ceea ce priveste lungimea totala a galeriilor sale.

Fig03 (1)

In Muntii Rodnei se cunosc, pina in prezent, urmatoarele pesteri: Tausoarele, Jgheabul lui Zalion, Pestera lui Maglei, pestera de la obirsia Strimbei (in apropierea izvoarelor Vaii Seci), Pestera Zinelor, pestera din Dealul Popii (Baia lui Schneider) si Pestera de sub Paltin. Pentru citeva dintre ele dam unele informatii ce credem ca sint utile turistilor care strabat plaiurile Muntilor Rodnei; folosim in acest scop datele din publicatiile Institutului de speologie "Emil Racovita' din Cluj.

1. Pestera Tausoarele (fig. 1), cunoscuta si sub denumirea de pestera de la Izvorul Tausoarelor, face parte din complexul carstic Tausoare-Zalion. cel de-al treilea element al complexului fiind resurgenta (izbucul) lor, Izvorul Rece. Ea este situata la cca 950 m alt. In versantul sting al vaii Izvorul Tausoarelor din bazinul superior al vaii Gersa. A fost descoperita in anul 1955 de catre invatatorul Leon Birte din catunul Gersa IV, comuna Rebrisoara, care este si custodele ei.

Accesul la pestera se face fie prin valea Telcisorului (circa 2 ore de urcus din puncul "La Funicular', capatul liniei ferate inguste Telciu-Valea Seaca), fie din valea Gersa (7 km de la Parva). In linie aeriana, pestera Tausoarele, adinca de 350 m, masoara 900 m lungime; strabatindu-i insa galeriile cunoscute pina acum, distanta dintre gura de intrare (950 m alt.) si fundul pesterii (600 m alt.) este de 5 050 m.

De-a lungul galeriilor curge apa Izvorului Tausoarele, captata prin citeva sorburi si fisuri; in fundul pesterii, printr-un sorb, apa din galerii patrunde intr-un canal subteran din care iese apoi la zi in izbucul Izvorul Rece (550 m alt), situat in peretele sting al vaii Telcisorului (afluent al piriului Salauta), la 25 m in aval de punctul de confluenta al apelor acestei vai cu Izvorul Susitei. In traseul sau, canalul de golire trece pe sub cumpana de ape a bazinelor Gersei si Telcisorului, pe sub vaile citorva dintre afluentii acestuia din urma si pe sub albia piriului Ursului, ceea ce constituie un rar fenomen hidrografic.

Pestera Tausoarele este scobita in calcare compacte (uneori gresoase), cu vine de calcit. Intre stratele de calcar se intercaleaza sisturi bituminoase, iar unele dintre galeriile pesterii contin depuneri de gips. Legate prin coridoare lungi si inguste, salile mari ale pesterii Tausoarele, o pestera relativ tinara si inca activa, adapostesc putine podoabe de piatra (stalactite, stalagmite, baldachine, draperii etc) In peretii ei se gasesc fosile paleontologice, foraminifere, numuliti etc. si pe tavanele salilor din apropierea intrarii sint agatati, ciorchine, numerosi lilieci.

Pentru valoarea ei stiintifica, pestera Tausoarele a fost declarata monument al naturii, cu caracter de rezervatie stiintifica, vizitarea ei fiind permisa numai cu aprobarea prealabila a Comisiei monumentelor naturii de pe linga Academia Republicii Socialiste Romania. Pestera este inchisa cu o poarta metalica.

2. Pestera Jgheabul lui Zalion este situata la circa 800 m alt. catre obirsia Piriului Orbului, afluent al Vaii Seci. A fost descoperita tot de catre Leon Birte, in anul 1958. Accesul la pestera se face din punctul ,,La Funicular" (vezi mai sus pestera Tausoarele); in subteran se patrunde pe o galerie descendenta care debuseaza intr-un aven de 44 m adincime, adevarat horn cu un diametru ce nu depaseste 3 m.

In linie aeriana, Pestera Jgheabul lui Zalion masoara 475 m; lungimea desfasurata a galeriei insumeaza 535 m, iar adincimea pesterii este de 130 m. In mare parte, galeria este foarte ingusta; pe alocuri, pentru a fi strabatuta, a trebuit sa fie practicate largiri ale culoarelor, astfel incit sa se poata trece mai departe, tiris. Pe traseul pesterii exista numeroase cascade cu debit mare; citeva din ele se trec direct prin suvoiul apei.

Formatiile concretionare se intilnesc numai in treimile de capat ale galeriei, la intrare si in fundul pesterii. Scurgerea piriului ce strabate pestera se face (ca afluent al canalului subteran prin care se goleste pestera Tausoarele) tot in izbucul Izvorul Rece. Pestera Jgheabul lui Zalion este considerata ca o galerie laterala a pesterii Tausoarele.

3. Pestera lui Maglei este situata la 985 m alt. catre N de pestera Tausoarele si la mica distanta de aceasta, pe dreapta vaii Izvorului lui Maglei (un afluent al Piriului Ursului, paralel cu Izvorul Tausoarelor). Este o grota adinca de 6 m, cu descendenta verticala si se termina cu o sala de mici dimensiuni. La viituri, pestera se transforma in ponor al vaii.

4. Pestera Zinelor de la Preluca. In bazinul superior al vaii Rebra, la 934 m alt., se afla gura Izvorului Zinei, piriu ce izvoraste de sub Tarnita Prelucii. In golul alpin din apropierea tarnitei, la l 435 m alt., se afla Pestera Zinelor, formata dintr-o galerie descendenta ce masoara 30 m lungime.

5. Pestera de sub Paltin. Pe Coasta Neteda (un picior de munte de pe dreapta Izvorului Laptelui) se afla virful Paltinului (l 520 m), pe versantii caruia creste din abundenta floarea-de-colti. Sub acest virf exista o grota a carei galerie, orizontala, masoara circa 20 m lungime. In literatura turistica mai veche se mentioneaza aceasta grota drept "Pestera Zinelor' din calcarul Muntelui Laptelui.

In afara pesterilor amintite mai sus, in Muntii Rodnei formatiile carstice sint destul de rare. Printre ele se situeaza Poarta lui Benes (din Saca), cunoscuta si sub denumirea de Poarta Corongisului. Este "o arcada lata cit sa treaca un om' si se afla pe piciorul de munte Corongis-Paltinis-Priporul Pietrei Albe, cumpana de ape dintre Valea Aniesului si Izvorul Bailor.

Notam de asemenea izbucul de pe stinga piriului Iza-Izvor, numit de localnici "Izvorul Albastru al Izei'.