CARSTUL MUNTILOR
PIULE-IORGOVANU
Grupa
de munti delimitati intre Valea Butei, Valea Jiului de Vest-Valea
Lapusnicului si Muntii Godeanu, se mai numesc Muntii
Piule-Iorgovanu sau Retezatul Mic. Ultima denumire nu numai ca le
diminueaza putin importanta, dar este improprie pentru ca
Retezatul Mic nu este un "mic" Retezat. Spre deosebire de fratele sau de
la nord, cu varfuri taiate in granite, cu puzderia sa de lacuri
glaciare si paraie limpezi, Retezatul Mic, format aproape numai din
calcare, se distinge prin dezvoltarea carstu-mlui alpin, aici fiind cea mai
larga arie de raspandire a acestui tip in tara noastra. El
are un relief propriu, original, spectaculos, aproape deloc cunoscut. Calcarele
jurasice si cretacice formeaza o stiva groasa de aproape 1
500 m, in zona Muntelui Albele. Calcarele au fost puternic fisurate. Acest
fapt, ca si absenta unui covor vegetal gros, face ca apele sa se
infiltreze in profunzime, unde se aduna suvita cu
suvita, parau cu parau, formand un puternic rau subteran, care
dupa o calatorie de aproape 14 km in linie dreapta, ce
dureaza 12 zile, pe calea unor galerii necunoscute, izbucneste tocmai
la Izvorul Cernei. Este cea mai lunga si mai adanca
strapungere hidro-geologica dovedita prin marcari si
un caz interesant, in care bazinul morfohidrografic nu coincide cu cel
hidrogeologic.
Intr-o
excursie de numai o zi, putem vedea cateva dintre cele mai remarcabile fenomene
carstice ale acestor locuri. Pornind dimineata devreme de la cabana
Campusel, mergem 2,5 km pana la capatul drumului forestier, iar
de aici, pe Ogasul Scocului, pe langa Stana din Soarbele. Ne
aflam intr-un vast amfiteatru de origine glaciara, dar fundat
partial pe calcare, asa cum o dovedesc cele cateva largi doline pe
langa care trecem. Intr-unul din acestea se afla un mic lac.
Explicatia
acestei asocieri, de relief glaciar cu relief carstic, a dat-o inca la
inceputul secolului marele savant francez Emmanuel de Martonne, care a studiat
aceste locuri: morena glaciara, transportata de ghetar din
masivul cristalin al Sturului, muleaza golurile carstice din calcarul
ascuns dedesubt.
Iesind din saua de sub varful Stanuleti,
gasim un mic izvor, unde este bine sa facem "plinul", caci de
acum incolo vom merge multe ore pe creste aride de calcar. La cca 80 m sub
varful Stanuletele Mare, catre Valea Piatra Soarelui, la o altitudine
de cca l 980 m, se afla deschiderea larga a unui aven : este Avenul
cu zapada din Stanuleti, adanc de 45 m, in care, daca
avem o coarda la noi, putem face o coborare in rimaia de zapada
si gheata. Din Stanuleti ne indreptam spre est.
Traversam o platforma neteda, unde se mai deschid gurile a
doua mici avene si apoi urcam spre Piatra Iorgovanului, legendar
monolit calcaros, el insusi rezultat al unor procese de modelare
carstica in conditii de mare altitudine. De pe varful "Piatra
Iorgovanului (l 997 m), facem mai intai un ocol spre sud, pentru a admira cele
mai lungi si mai frumoase lapiezuri verticale din Romania, care se dezvolta
pe o lunga fata, la cca 300 m spre sud de varf. De pe o
uriasa lespede calcaroasa suspendata ca o consola,
putem fotografia privelistea.
Ne
indreptam apoi spre Muntele Albele trecand pe deasupra amfiteatrului
urias al Gauroanelor, unul dintre putinele circuri glaciare
modelate in calcare in Carpati. Poteca ocoleste varful pe curba de
nivel, printr-un coridor taiat in jepi. Daca pe primii 20 metri ai
acestui coridor ne abatem spre sud cam 100 m, vom intalni deschiderea
poligonala de 25 X 20 m a Avenului cu Gheata din Albele. Acest
aven, adanc de 83 m adaposteste cel mai gros strat de
gheata si firn din pesterile noastre : 60 m. El nu poate fi
coborat decat spre sfarsitul unor veri ploioase, cand apele de ploaie ce
se scurg in aven deschid o trecere destul de larga prin dopul de
gheata pentru a permite accesul in sala inferioara a avenului.
Aceasta sala adaposteste un adevarat derdelus de
gheata si zapada, inalt de aproape 35 m, pe care
speologii ar putea cobori si cu schiurile.
Din
Albele coboram pe o poteca in serpentine dese, ce trece pe langa
palnia larga a unui aven adanc de 20 m. Pretutindeni in jur calcarele sunt
puternic fisurate. Ajungem intr-un loc larg, cu un lac perfect rotund : este
Taul de pe Hotar, unde vin seara sa se adape turmele. De aici vom
cobori in caldarea glaciara, de unde izvoraste Scorota cu
Apa. Sub noi zarim stana din Scorota, minuscula, intre
peretii verticali de calcar. Cam 300 m mai jos de stana dispar apele
paraului Scorotei intr-un ponor, pentru a reapare, dupa cum am mai spus,
la Izvorul Cernei. Din caldarea Scorotei urcam in Varful Piule (2 080
m), de unde ni se deschide o larga panorama asupra Vaii
Mielului. Putem zari de departe locul unde se afla Avenul cu
Gheata, din Piule, adanc de 55 m si Avenul din Stana Tomii, cu
un put perfect vertical de 114 m. Nu vom cobori insa acum, ci mai
intai vom continua poteca de creasta catre Muntele Piesa (l 840 m).
La tot pasul intalnim o mare varietate de microforme exocarstice - lapiezuri,
mici doline si avene, coridoare structurale. De pe culmea Piesei
zarim spre dreapta piramida triunghiulara a Pietrei Albe, ale
carei lapiezuri se iau la intrecere cu cele din Piatra Iorgovanului. Mai
jos, zarim, in padurea deasa de brazi din Valea Urzicarului -
afluent stanga al Vaii Mielului - silueta unui frumos pod natural, ce se
inscrie la loc de cinste printre fenomenele similare din Romania (Podul de la
Grohot, Podul Natural de la Ponoarele). Acesta este, de fapt, rezultatul
prabusirii peretelui lateral al unui aven adanc de 25 m. Privind spre
stanga avem privelistea ametitoare a prapastiilor ce
coboara spre Buta.
Dupa
un coboras obositor putem ajunge in Valea Butei, pentru a-i admira
frumoasele chei, o ultima bijuterie carstica pe care ne-a
daruit-o Retezatul calcaros.
