Resursele biosferei

Aceste resurse pot fi grupate in cadrul celor doua mari domenii ale planetei noastre: domeniul continental si domeniul oceanic (Fig 1).

Principalele resurse ale biosferei sunt: resursele forestiere, resursele fondului funciar, culturile agricole si resursele biotice marine.

A. Resursele forestiere

Insemnatatea mare a padurii deriva din cele doua mari si importante functii ale ei: functia economica (furnizoare de material lemnos si produse derivate, protectia unor obiective de interes economic) si functia geoecologica (fiind cunoscuta influenta padurii asupra climei, apelor, solului etc).

Suprafetele ocupate de paduri acum doua milenii (circa 56% din uscat) s-au restrans treptat, incat azi mai ocupa doar circa 30-34% din totalul uscatului (44 mil. km², echivalentul aproximativ al continentului asiatic).

Se poate aprecia ca omenirea a distrus aproape jumatate din padurile de pe suprafata Pamantului prin suprapasunat, incendieri si defrisari, in vederea obtinerii unor terenuri destinate agriculturii, sau in scopuri industriale (lemn de constructie, lemn pentru celuloza si hartie, combustibil).

Acest proces a fost urmat, intr-un timp destul de scurt, de aparitia unor fenomene nefavorabile vietii (aridizarea climei, eroziunea solului, accentuarea inundatiilor, poluarea aerului etc.)

Actuala suprafata acoperita de paduri nu poate satisface, in principiu, cerintele mereu crescande ale populatiei lumii.

Se impun o serie de masuri cum ar fi: exploatarea rationala, reimpadurirea si reconstructia ecologica a zonelor defrisate, stoparea defrisarilor abuzive etc.

Repartitia padurilor pe continente este foarte diferita (DOC 1).

Aceasta nu da insa o imagine exacta a resurselor forestiere deoarece zonele aride, foarte extinse in anumite continente (Africa,

Australia, Asia) impiedica dezvoltarea padurilor.

Gradul de impadurire este peste media mondiala in America de Nord si America de Sud, pentru ca in Oceania si Africa sa fie sub aceasta medie din cauza extinderii mari a deserturilor, iar in Asia si Europa datorita defrisarilor efectuate in decursul timpului.

B. Fondul funciar si culturile agricole

In practica curenta, notiunea de fond funciar este folosita sub denumirea "pamant", ori teren; prin complexitatea sa, fondul funciar reprezinta o categorie economica care include: terenurile cultivate, padurile, pajistile si fanetele.

In sens larg, fondul funciar mai include: raurile, lacurile, baltile si toate amenajarile create de om in procesul utilizarii terenurilor. In prezent, din totalul detinut de uscat, 4,9 miliarde hectare revin terenurilor agricole (din care 11% terenuri arabile, 24% pasuni si fanete), 31% fondului forestier, pentru ca 34% sa aiba o alta destinatie (DOC 2, Fig. 1).

Culturile agricole, desi aparent ocupa o suprafata relativ redusa (11%), constituie principalele surse biotice de agroalimentatie. Aceste culturi agricole reprezinta, pe ansamblul lor, ceea ce s-ar putea numi "biosfera transformata".

C. Resursele biotice marine

Resursele biotice marine cuprind fito-planctonul si zooplanctonul.

Resursele biotice marine au o repartitie teritoriala (Fig. 1) care valorifica anumite avantaje ale mediului acvatic si reprezinta, pe ansamblu, un potential biologic mai ridicat decat pe continente.

In mod deosebit pot fi evidentiate resursele piscicole, cu o anumita repartitie geografica pe Terra.

Dictionar

Biomasa - cantitatea de masa organica raportat la o anumita suprafata.

Fond funciar - totalitatea terenurilor care pot face obiectul unor activitati agricole.

Sol - partea superficiala a scoartei terestre, formata din substante minerale, organice, aer, apa si inzestrata cu proprietatea denumita fertilitate, adica aceea de a asigura plantelor substantele nutritive.

Doc 1. Ponderea suprafetei padurilor pe continente* in totalul mondial al suprafetei ocupate cu paduri

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

* Fed.Rusa, evidentiata separat

Doc 2. Categorii de utilizare a terenurilor si ponderea lor in totalul uscatului

Fig. 1 - Resursele biotice ale Terrei

I. Potentialul biologic al continentelor

A. Potentialul biotic primar

Regiuni predominant naturale cu o productivitate biologica foarte ridicata (paduri tropicale si savane)

Regiuni naturale cu o productivitate biologica ridicata (areale forestiere reci)

Regiuni naturale cu o productivitate biologica redusa (areale montane, podisuri inalte si deserturi, semideserturi)

Regiuni cu perioada vegetala redusa (tundra)

Ghetari continentali

B. Potential biotic derivat si productivitate biologica dirijata

agricultura (intensiva si extensiva)

II. Potentialul biologic al oceanelor

zone de pescuit intens

delimitarea zonelor de pescuit

regiuni de dispute asupra dreptului la pescuit

vanatoare de balene

Harta de mai sus evidentiaza foarte clar terenurile cu o productivitate biologica redusa si foarte redusa, formata din pajisti, pasuni, semideserturi, deserturi, podisuri inalte, suprafete inghetate permanent sau temporar.

Domeniul oceanic cuprinde o anumita varietate de plante si animale, cu o valorificare mai redusa decat a spatiilor continentale.

Din domeniul masei vegetale a oceanelor (fitoplancton), apreciata la o marime cantitativa superioara continentelor, se exploateaza in prezent indeosebi alge (pentru hrana omului, in furajarea animalelor, ca ingrasamant etc). Principalele tari care utilizeaza alge pentru hrana omului sunt: Japonia, Regatul Unit si Norvegia. In prezent s-a trecut si la acvacultura (culturi acvatice de alge) in Japonia si alte tari asiatice. Oceanul Planetar este impartit in mod conventional in 17 domenii de pescuit (cu denumiri imprumutate de la pozitia lor in cadrul oceanelor). Cea mai mare cantitate de peste este exploatata in Pacificul de Nord (1/3 din productia mondiala, unde sunt tari cu traditii in acest sens - Japonia, Rep. Coreea, China, Federatia Rusa). Un loc important il are domeniul Pacificului de Sud (cu aproape 1/5 din productie), unde exista, de asemenea, tari cu productii semnificative (Peru, Chile). In Atlanticul de Nord este cunoscuta activitatea de pescuit a unor tari cu traditie (Islanda, Norvegia, Danemarca, Regatul Unit).

In cadrul resurselor biotice marine, mentionam reducerea drastica a unor specii de mamifere (balene, foci, morse) din cauza vanatului indelungat si excesiv; unele specii au disparut, iar altele sunt pe cale de disparitie.

Aplicatii:

1. Comparati harta resurselor biotice (Fig. 1) si modul de utilizare a terenului (DOC2) si identificati cele mai favorabile regiuni ale continentelor sub aceste caracteristici.

2. Identificati regiunile cu mari concentrari de biomasa.