Procesul de "coagulare a Imperiului" trebuie sa se orienteze de la bun inceput
catre un scop indepartat - iesirea Rusiei la marile calde.
Datorita expansiunii ponderate a rusilor spre sud, sud-vest si
nord-vest, Anglia atlantica a izbutit sa-si pastreze
controlul asupra tuturor "spatiilor riverane" care inconjoara
Eurasia. Geopolitic, Rusia era un stat "desavarsit" la Est si la
Nord, unde frontierele ei coincideau cu frontierele geografice naturale ale
continentului eurasiatic.
Paradoxal, insa, ca aceste litoraluri se
invecineaza cu marile reci, ceea ce
constituie un obstacol de neinvins pentru dezvoltarea navigatiei maritime
in masura in care i-ar permite sa concureze serios pe mari
flotele Insulei Nordice (Anglia, iar mai tarziu America). Pe de alta parte,
pamanturile de est si de nord ale Rusiei n-au fost niciodata
suficient de prelucrate in masura particularitatilor naturale
si culturale, iar proiectele de integrare a Asiei rusesti - de la
cele propuse de doctorul Badmaev ultimului imparat si pana la
BAM-ul lui Brejnev - dupa o stranie legitate, s-au risipit sub
influenta unor cataclisme istorice spontane sau dirijate.
Oricum, iesirea la marile reci ale Nordului si Estului trebuie sa fie completata cu iesirea la marile
calde ale Sudului si Vestului, si numai in acest caz Rusia va deveni
din punct de vedere geopolitic "desavarsita". Pentru aceasta, la
drept vorbind, s-au purtat numeroasele razboaie ruso-turce, roadele
carora, insa, le-au cules nu turcii si nici rusii, ci
englezii, care au secatuit ultimele doua imperii traditionale
din cele trei (al treilea: Austro-Ungaria). Ultimul salt catre Sudul
indispensabil Rusiei a fost expansiunea fara succes a URSS in
Afganistan. Logica geopolitica demonstreaza ca Rusia va trebui
sa se intoarca din nou acolo, neaparat, cu toate ca ar fi
cu mult mai bine sa vii ca un aliat devotat, aparator si
prieten, decat ca un jandarm feroce. Abia atunci, cand linia de coasta va
deveni frontiera sudica si vestica a Rusiei, se va putea vorbi
despre incheierea definitiva a organizarii ei continentale.
Totodata nu e obligatoriu sa se vorbeasca
despre cuceriri, expansiuni sau anexari. Uniunea strategica
durabila antiatlantica pe baza de paritate cu statele continentale
europene si asiatice ar fi fost suficienta pentru atingerea acestui
scop. Iesirea la marile calde se poate obtine nu numai pe calea
unui razboi sangeros dar si pe calea unei paci rezonabile,
avantajoase pentru interesele geopolitice ale tuturor statelor continentale,
deoarece proiectul integrarii strategice eurasiatice va acorda tuturor
acestor tari posibilitatea de a deveni cu adevarat suverane
si independente in fata alternativei lor - Insula atlantica, unita
la randul ei de doctrina strategica Monroe.
Stramtorile si marile calde erau inaccesibile
atunci Rusiei, atunci cand factorul atlantic atat de evident, cum e SUA, care
periclita interesele intregii Europe si intregii Asii, inca nu
exista, iar diferitele state ale continentului isi disputau intaietatea in
opozitie cu Marea Britanie ca si intaietatea in chestiunea unirii
strategice teritoriale. Realizarea in America a doctrinei Monroe a pus in
evidenta importanta geopolitica a Rusiei si de aceea
uniunea cu Rusia a devenit un imperativ evident pentru toti
geopoliticientii realisti ai continentului - indiferent de formele
politice in care s-ar intrupa, in dependenta de imprejurari.
Pericolul mondialismului si a globalismului atlantic ii deschide teoretic,
Rusiei iesirea la marile calde prin uniunea Heartland-ului si
Rimland-ului, impotriva ocupantilor transatlantici.
